Încuviinţarea executării silite. Decizia nr. 237/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 237/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 9969/315/2013
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL DAMBOVITA
SECTIA A IIA CIVILA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia nr.237
Sedinta publica din 07.05.2014
Instanta constituita din
P. – C. M.
JUDECATOR – G. B.
GREFIER – C. Ț.
Pe rol se afla soluționarea apelului declarat de apelanta C. F. SERVICES POLAND Sp, persoană juridică străină, cu sediul in Varșovia prin intermediul sucursalei din România C. F. SERVICES POLAND Sp- Sucursala România IFN cu sediul in ., cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la C. M. & Asociații Sparl in București, ., sector 1, impotriva incheierii pronunțată de Judecătoria Târgoviște la data de 24.10.2013 in dosarul nr._ ,intimat fiind . sediul in Târgoviște, Calea Câmpulung, nr.23 bis, județul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut in ședința publica au lipsit apelantul și intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința învederând modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul in care se afla judecata.
De asemenea, se arată că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, cerere din partea apelantei prin care solicită judecata cauzei in lipsă.
Tribunalul, in conformitate cu prevederile art.131 Noul Cod de procedura civila stabilește ca instanța sesizata este competenta general, material si teritorial sa judece pricina.
Tribunalul având în vedere dispozițiile art.238, din noul cod de procedura civila, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la acest termen și, constatând cauza în stare de judecată, rămâne in deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr._, B. S. M., a solicitat încuviințarea executării silite înaintând instanței cererea de executare formulată de creditorul C. F. Services Poland SP z.o.o prin Sucursala din România, C. F. Services Poland SP z.o.o-Sucursala România IFN, invocându-se, ca titlu executoriu, contractul de leasing financiar numărul FL/RB-_/27.03.2008.
S-a solicitat ca executarea silită să aibă loc potrivit procedurii speciale prevăzută de art. 2438 și următoarele din noul cod civil asupra bunurilor gajate în favoarea creditorului.
S-a arătat că se optează pentru procedura deposedării debitorului, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în Capitolul IV din noul Cod civil, arătându.se că, în raport de aceste dispoziții, creditorul are dreptul de a prelua bunurile ipotecate prin mijloace proprii sau cu ajutorul unui organ de executare.
S-a invocat rezilierea contractului, reziliere care ar fi fost notificată debitorului.
Executorul a atașat cererii de încuviințare a executării silite, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, cererea formulată de creditor, înscrisul invocat ca fiind titlul executoriu, încheierea prin care s-au admis înregistrarea cererii și deschiderea dosarului de executare silită, dovada plății taxei de timbru precum și timbrul judiciar.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 24.10.2013, instanța de fond a respins cererea de încuviințare a executării silite înaintată de petenta B. S. M., cerere de executare formulată de creditorul C. F. Services Poland SP z.o.o prin Sucursala din România, C. F. Services Poland SP z.o.o-Sucursala România IFN, invocându-se, ca titlu executoriu, contractul de leasing financiar numărul FL/RB-_/27.03.2008.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Alineatul 5 al articolului 665 Cod de procedură civilă, prevede când anume poate fi respinsă cererea de încuviințare a executării silite, și anume numai dacă: 1.cererea de executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat; 2. hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu; 3. înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege; 4. creanța nu este certă, lichidă și exigibilă; 5. debitorul se bucură de imunitate de executare; 6. titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită; 7. există alte impedimente prevăzute de lege.
Printre altele, executarea silită se poate efectua numai dacă există un titlu executoriu (art. 632 alin 1 Cod de procedură civilă).
În speță, înscrisul invocat ca titlu executoriu are, potrivit legii, un asemenea caracter întrucât este un contrat de leasing financiar, încheiat între creditor și debitor.
Potrivit art.632 alin 2 raportat la art. 639 Cod de procedură civilă dar și raportat la art. 8 din OG 51/1997 modif. și la art. 10 din Legea 76/2012, un asemenea înscris constituie titlu executoriu, fără a fi necesară învestirea prealabilă cu formulă executorie.
Din coroborarea art. 662 și respectiv de art. 665 alin 5 punctul 4 din codul de procedură civilă rezultă că executarea silită poate fi încuviințată dacă creanța este certă (existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu); creanța este lichidă (obiectul ei este determinat); creanța este exigibilă (adică este ajunsă la scadență, putând a fi solicitată executarea ei).
Instanța a apreciat că, atunci când titlurile executorii sunt reprezentate de contracte care stabilesc obligații succesive privind plata unor sume de bani (așa cum este cazul în speță), trebuie ținut cont de acest specific.
Prin faptul că legea a prevăzut caracterul de titlu de executoriu, într-o asemenea situație, nu s-a stabilit și că și calculul făcut de creditoare este obligatoriu pentru instanță și apoi pentru executor.
Pe cale de consecință, trebuie a se face și dovezi cu privire la existența datoriei în legătură cu care se cere executarea, întrucât există o distincție clară între condiția existenței titlului executoriu și condiția ca creanța să fie certă, lichidă și exigibilă.
Ori, în speță, se invocă faptul că acela indicat drept debitor ar avea obligația de a preda bunul și că nașterea acestei obligații rezultă din rezilierea contractului de leasing.
La dosar nu este depusă însă notificarea invocată de creditoare în cererea adresată executorului și nici dovada privind comunicarea acestei notificări, comunicare care să se fi făcut în condițiile contractului/legii.
Ca urmare, existența obligației ce se dorește a fi executată silit este legată de existența rezilierii contractului iar acesta din urmă este strâns legat de neplata ratelor scadente (așa cum se afirmă, dar nu se dovedește, în cererea de chemare în judecată).
Instanța a apreciat că, spre deosebire de dispozițiile legale anterioare (când legea nu prevedea valoarea de titlu executoriu pentru contracte ce prevedeau executări succesive ale obligației de plată a unor sume de bani, fiind necesară sesizarea instanței cu o cerere de chemare în judecată, în pretenții, pentru obținerea unui titlu executoriu), dispozițiile legale care au recunoscut caracterul de titlu executoriu unor contracte de tipul celor invocate în prezenta, au avut ca scop punerea la îndemână a unor mijloace mai simple de recuperare a datoriilor dar și degrevarea instanțelor de judecată care erau sesizate cu o multitudine de cereri, cereri al căror număr urma să se înmulțescă odată cu apariția normelor speciale în materie de diverse tipuri de contracte.
Însă, aceste norme nu au avut ca scop (și nici nu ar fi avut cum să aibă un asemenea scop, mai ales pe fondul apariției unor norme în materie de protecție a consumatorului) îngreunarea situației debitorului ori punerea acestuia într-o poziție de evidentă inferioritate față de creditorul ,,profesionist”.
Ca urmare, chiar dacă dispozițiile legale nu sunt exprese, totuși din interpretarea sistematică a normelor în materie de contracte de acest tip coroborat cu faptul că legea nu exclude o asemenea interpretare (ca aceea dată de instanță) este evident că prin aceste norme nu s-a dorit a se considera că creditorul ar trebui să fie scutit de prezentarea dovezilor pe baza cărora s-a stabilit existența și exigibilitatea creanței (în speță, constând în obligația de a preda bunul).
Astfel, în faza încuviințării executării silite, care are un anume specific ce rezultă din procedura de soluționare, instanța nu ar putea decât să cerceteze îndeplinirea formală a condițiilor invocate ca fiind îndeplinite în privința obligației de executat silit.
Referitor la stabilirea situației care ar fi determinat rezilierea, este necesar, de asemenea, a se depune dovezile invocate, dovezi pe care instanța, în această fază, le va cerceta sumar.
D. în acest fel, se ajunge în situația în care debitorul este pus în poziție de egalitate cu creditorul.
Este adevărat că se poate formula o contestație la executare, însă acesta este un remediu efectiv (despre care s-a vorbit în decizia Curții Constituționale) doar în măsura în care debitorului i s-a creat posibilitatea de a cunoaște toate datele pe baza cărora să-și poată exercita un asemenea drept.
Art. 8 Cod de procedură civilă (situat în capitolul ,,Principiile fundamentale ale procesului civil”) prevede expres egalitatea.
Curtea EDO a stabilit în mod constant că faza de executare silită face parte din proces; cu atât mai mult, atunci când titlul executoriu nu este o hotărâre judecătorească, debitorului (ca și creditorului) trebuie să i se asigure garanții procesuale.
Ca urmare, art. 8, care se referă la procesul civil, și nu doar la judecata în primă instanță, trebuie să fie respectat și în faza de executare silită.
Egalitatea despre care vorbește art. 8 nu trebuie înțeleasă în sensul că ar trebui verificată, încă din această fază (a încuviințării executării silite), corectitudinea calculului făcut de creditoare (și pe baza căruia a stabilit rezilerea), ci doar că trebuie create premise pentru ca debitorul să-și poate exercita efectiv dreptul la contestație la executare.
Instanța de fond a apreciat că trebuie ținut seama de scopul normelor referitoare la încuviințarea executării silite.
Făcând aplicarea metodeiinterpretării istorice a normelor în materie de încuviințare a executării silite, instanța constată că, în perioada anterioară pronunțării, de către Curtea Constituțională, a deciziei 458/2009, nu mai era necesară încuviințarea executării silite de către instanță, fiind suficientă cererea adresată executorului judecătoresc, executor care, fie proceda la efectuarea executării, fie o putea refuza.
În esență, în decizia Curții Constituționale, s-a reținut că, o înlăturare a controlului instanțelor judecătorești asupra începerii procedurii executării silite, reprezintă o desființare a unei importante garanții a dreptului la un proces echitabil al părților implicate în procedura executării silite.
Ori, dacă instanța ar fi obligată să se limiteze la un control strict formal, atunci s-ar ignora motivele avute în vedere la pronunțarea deciziei de către Curtea Constituțională.
De aceea este necesar ca, în cererea de executare silită creditorul să prezinte îndeplinirea condițiilor rezilierii dar și să depună dovezile pe care le consideră necesare, pentru ca instanța să poată face un examen sumar al acstor afirmații/dovezi iar apoi, debitorului să-i fie create premisele dreptului la un proces echitabil.
Instanța a apreciat că nu există nici un argument (care să nu contravină considerentelor deciziei Curții Constituționale) pe baza căruia să se poată trage concluzia că nu este utilă motivarea, de către creditor, a solicitării concrete pe care o adresează executorului și implicit instanței de judecată sesizată cu cererea de încuviințare a executării silite; de asemenea, nu există nici un motiv pentru a considera că, în această fază nu ar trebui prezentate dovezi.
În concluzie, s-a apreciat că, pentru ca instanța să-și poată îndeplini rolul avut în vedere de Curtea Constituțională și pentru a contribui la evitarea unor situații nelămurite la început și contestate pe parcursul excutării silite, este necesar ca, în această fază să fie prezentate toate dovezile și explicațiile astfel încât să fie create premisele unei executări silite care să nu poată fi declarată ulterior (într-o contestație la executare) ca fiind nelegală.
În speță, este depus doar un grafic (care prezintă situația datoriei la debutul contractului) din care rezultă că sunt 36 de rate de leasing, contractul fiind încheiat la 27.03.2008 și nu se arată care sunt ratele neachitate și nici nu se depun dovezi cu privire la emiterea și trimiterea notificării de reziliere.
Ca urmare, prin prisma actelor și explicațiilor prezentate odată cu cererea de încuviințare a executării silite, nu se poate aprecia dacă creanța este certă și exigibilă, motiv pentru care instanța de fond a respins cererea de față.
Împotriva încheierii pronunțate de Judecătoria Targoviste la data de 24.10.2013, în dosarul nr._, la data de 09.12.2013, creditorul C. F. Services Poland Sp. z.o.o. a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie si nelegalitate, solicitând instanței de control judiciar admiterea apelului, schimbarea în tot a încheierii, iar pe cale de consecință să se dispună încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr. FL/RB-_/27.03.2008.
Prin motivele de apel, depuse în scris la dosarul cauzei, se susține următoarele considerente:
La data de 27.03.2008, între C. F. Services Poland SP Z.O.O. prin C. F. Services Poland Sp. Zoo - Sucursala România IFN (denumita în continuare „C.") si S.C. E. S.A. (denumita in continuare „E." sau utilizatorul), s-a încheiat contractul de leasing financiar nr. FL/RB-_/27.03.2008, având ca obiect finanțarea achiziționării unui Excavator hidraulic C. 315CL, identificat cu ._.
Ulterior, la data de 23.07.2012, ca urmare a neexecutarii obligației de plata a ratelor de leasing scadente timp de 9 (noua) luni consecutiv, s-a transmis utilizatorului notificarea de reziliere a contractului de leasing financiar si de restituire a bunului ce a format obiectul acestui contract.
Ca urmare a rezilierii contractului, la data de 31.07.2012, in sarcina debitoarei, E., s-a născut obligația legala si contractuala de a preda creditoarei bunul ce a format obiectul contractului de leasing, pentru îndeplinirea acestei obligații contractul constituind titlu executoriu.
Având în vedere ca debitoarea nu a inteles sa isi execute aceasta obligație de buna-voie, creditoarea a început executarea silita împotriva sa, solicitând instanței încuviintarea executării silite directe, prin predarea excavatorului hidraulic C. 315CL.
În continuare, apelanta mai susține ca fiind nelegală și netemeinică hotărârea atacată:
Sub primul aspect, in ceea ce privește temeinicia cererii de încuviintare a executării silite, se solicită a se avea în vedere dispozițiile art. 632 alin. (2) si 638 alin. (1) pct. 3 Cod proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 8 din O.G. nr. 51/1997, contractul de leasing, precum si garanțiile reale constituite în scopul garantării obligațiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titlu executoriu si poate fi pus in executare silita.
Astfel, în conformitate cu art. 15 din O.G. nr. 51/1997, in cazul rezilierii contractului de leasing ca urmare a neexecutarii obligațiilor de plata a ratelor de leasing timp de doua luni consecutiv, locatarul/utilizatorul este obligat sa restituie bunul si sa plătească toate sumele datorate, pana la data restituirii, in temeiul contractului de leasing. Pentru executarea acestor obligații, contractul de leasing valorează titlu executoriu si dupa rezilierea acestuia, pana la momentul executării integrale a obligațiilor ce îi revin utilizatorului.
În acest sens, prima instanța a reținut in mod corect ca, „in speța, înscrisul invocat ca titlu executoriu are potrivit legii un asemenea caracter, întrucat este un contract de leasing financiar", insa a continuat motivarea cu un raționament total eronat, arătând ca, in speța, nu ar fi fost făcuta dovada unei creanțe certe, lichide si exigibile, astfel ca executarea silita nu poate fi încuviintata.
Sub acest aspect, urmează a se observa ca motivarea primei instanțe este in mod vădit neîntemeiata, având în vedere ca nu urmărește valorificarea unui drept de creanța, astfel cum in mod eronat ar fi înteles prima instanța, ci redobândirea posesiei bunului mobil ce a format obiectul contractului de leasing financiar nr._/27.03.2008 și care în prezent se află în proprietatea creditoarei.
Potrivit dispozițiilor art. 13 din contractul nr. FL/RB-_ si art. 15 din O.G. nr. 51/1997, ca urmare a rezilierii contractului de leasing, utilizatorul are obligația de a preda bunul ce a format obiectul contractului ; astfel cum s-a arătat, pentru îndeplinirea acestei obligații, contractul constituie titlu executoriu.
Mai mult, chiar si in cazul in care instanța de executare, cu depășirea atribuțiilor legale, ar fi inteles sa analizeze temeiurile ce au stat la baza rezilierii contractului de leasing, se solicită a se reține ca fiind respectate toate condițiile impuse de prevederile contractuale si legale, necesare în vederea rezilierii contractului.
Contractul de leasing putea fi reziliat ca urmare a neachitarii ratelor de leasing timp de 2 (doua) luni consecutiv, or, in speța, astfel cum reiese din documentele atașate prezentei cereri, utilizatorul nu a achitat aceste rate timp de 9 (noua) luni consecutiv.
Prin urmare, efectuând o analiza sumara a creanței care a condus la rezilierea contractului, urmează a se reține că aceasta indeplineste toate condițiile impuse de art. 662 Cod proc. civ., fiind certa, lichida si exigibilă, în speța, creanța este certa si lichida, întrucat existenta sa neîndoielnica si obiectul sau sunt determinate prin contractul de leasing. Totodată, fiecare rata de leasing a devenit exigibila odată cu ajungerea sa la scadenta.
Sub al doilea aspect, se solicită a se observa că în mod eronat a reținut prima instanța ca „existenta obligației ce se dorește a fi executata silit este legata de existenta rezilierii contractului, iar acesta din urmă este strâns legat de neplata ratelor scadente (asa cum se afirma, dar nu se dovedește in cererea de chemare in judecata)". Instanța a continuat, arătând ca „referitor la stabilirea situației care ar fi determinat rezilierea, este necesar, de asemenea, a se depune dovezile invocate ( . . . )”.
În realitate, astfel cum reiese din notificarea transmisa utilizatorului la data de 23.07.2012, rezilierea contractului de leasing a avut loc, ca urmare a neplății ratelor scadente, la data de 31.07.2012.
Cu toate acestea, nu se poate face dovada neplății ratelor de leasing de către utilizator, având in vedere că aceasta ar echivala cu obligația dovedirii unui fapt negativ. Or, faptele negative nu se pot dovedi decât prin proba faptelor pozitive contrare. Prin urmare, cu privire la acest aspect, sarcina probei i-ar reveni debitoarei E., in ipoteza in care aceasta ar susține ca si-a îndeplinit obligația de plata a ratelor de leasing.
În ceea ce privește rezilierea contractului, se susține că aceasta s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, ca urmare a neplății ratelor de leasing timp de 9 (noua) luni consecutiv, depunând alăturat prezentei cereri notificarea de reziliere a contractului, însotita de dovada comunicării notificării, pe baza căreia s-a stabilit existenta si exigibilitatea obligației de predare a bunului.
De asemenea, se solicită a se avea în vedere ca eroarea primei instanțe s-a manifestat si cu privire la percepția pe care aceasta a avut-o asupra rolului instanței de executare ; aceasta reținând ca „daca instanța ar fi obligata sa se limiteze la un control strict formal, atunci s-ar ignora motivele avute in vedere la pronunțarea deciziei de către Curtea Constituționala" (Decizia nr. 458/2009, n. ns.).
Contrar acestei susțineri, din întreaga reglementare a instituției incuviintarii executării silite, reiese ca această procedura presupune o verificare prealabila a condițiilor necesare începerii executării din punct de vedere formal, aspectele de fond fiind rezervate verificării in cadrul contestației la executare.
Prin prisma dispozițiilor art. 8 si art. 15 din O.G. 51/1997, ca urmare a rezilierii, contractul de leasing invocat a dobândit caracter de titlu executoriu in ceea ce privește predarea bunului obiect al contractului. Prin urmare, in cazul neindeplinirii de buna-voie a acestei obligații, creditorul are posibilitatea de a porni direct executarea silita, fara a fi necesara parcurgerea fazei judecații in prealabil.
Pentru considerentele expuse, se solicită admiterea apelului, modificarea in tot a sentinței apelate si, pe fond, admiterea cererii de încuviințare a executării silite in temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr. FL/RB-_/27.03.2008, încheiat intre subscrisa, C. si E..
În drept, au fost invocate art. 8, art. 15 din O.G. nr. 51/1997, art. 632, 638, 665 Cod proc. civ.
Prin întâmpinarea formulată la data de 11.02.2014, . administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență Voichiță D., se solicită suspendarea judecării apelului, în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței.
În continuare, se susține faptul că S.C E. S.A a intrat in procedura insolventei, potrivit încheierii din data de 09.04.2013, astfel ca de la aceasta data se suspenda de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra societății sau a bunurilor ce le aparțin.
În acest sens, s-a depus în copie, încheierea din data de 09.04.2013 – filele 22 – 24, dosar nr._ ).
Prin întâmpinarea formulată la data de 04.03.2014, creditoarea solicită înlăturarea susținerilor, admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Tribunalul, examinând apelul în lumina susținerilor părților, a actelor și lucrărilor dosarului și a textelor de lege invocate, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la instanța de fond s-a solicitat de către B. S. M. încuviințarea executării silite la cererea creditoarei C. F. Services Poland SP z.o.o. prin Sucursala din România, a contractului de leasing financiar nr. FL/RB-_/27.03.2008, executarea silită urmând a fi făcută potrivit procedurii speciale prevăzută de art. 2438 și urm. din noul Cod civil.
În mod corect și legal, instanța de fond a reținut că în speță, executarea silită poate fi executată dacă este una certă, lichidă și exigibilă și atunci când titlul executoriu este reprezentat de un contract care stabilește obligații succesive privind plata unor sume de bani, trebuie să se țină cont de acest specific.
Cum în cauză nu există dovezi certe cu privire la existența datoriei în legătură cu care se cere executarea ; mai mult decât atât la dosarul cauzei este depus doar un grafic care reprezintă datoria la începutul perioadei de creditare, contractul fiind încheiat la data de 27.03.2008, fără a se prezenta și o situație distinctă a ratelor neachitate, în mod corect și legal, prima instanță a dispus respingerea cererii de încuviințare a executării silite.
Lipsa acestor dovezi în ceea ce privește emiterea și trimiterea notificării de reziliere nu poate conduce decât la o soluție de respingere a încuviințării executării silite, instanța fondului examinând cu precizie înscrisurile de la dosar și pronunțând astfel o soluție temeinică și legală.
Pentru considerente expuse, tribunalul va respinge ca nefondat apelul și va menține încheierea atacată ca fiind legală și temeinică sub toate aspectele.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta C. F. SERVICES POLAND Sp, persoană juridică străină, cu sediul in Varșovia prin intermediul sucursalei din România C. F. SERVICES POLAND Sp- Sucursala România IFN cu sediul in ., cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la C. M. & Asociații Sparl in București, ., sector 1, împotriva încheierii pronunțată de Judecătoria Târgoviște la data de 24.10.2013 in dosarul nr._ ,intimat fiind . sediul in Târgoviște, Calea Câmpulung, nr.23 bis, județul Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 07 mai 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
C. M. G. B.
GREFIER,
C. TUTULEA
Judecător fond T. M.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr._
Red.- CM/SEM
4 ex./08.06.2014
| ← Cereri în baza OUG 116/2009. Sentința nr. 713/2014. Tribunalul... | Alte cereri. Decizia nr. 527/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
