Încuviinţarea executării silite. Decizia nr. 32/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 32/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 10209/315/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Târgoviște, .. 3
Județul Dâmbovița
Dosar nr._
DECIZIE NR. 32
Ședința din camera de consiliu de la data de 29 Ianuarie 2014
Instanța constituită din:
Președinte:
C. G.
Judecător:
D. M. E.
Grefier: B. S.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanta creditoare . SA, cu sediul procesual ales la C.. Av. R. E. S., din București, ., ., împotriva încheierii din data de 30.10.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, având ca obiect încuviințare executare silită la cererea B. T. M. T., cu sediul în Târgoviște, .. 4A, ., ..
La apelul nominal făcut în camera de consiliu, lipsă au fost părțile.
procedura de citare legal îndeplinită.
Apel timbrat cu taxă de timbru în cuantum de 5 lei, chitanța ., nr._(226)/06.12.2013, aflată la fila nr. 7 dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare; după care,
Tribunalul, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, reține cauza în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin încheierea din camera de consiliu din 30.10.2013, pronunțată în dosarul_, Judecătoria Târgoviște a respins cererea de încuviințare a executării silite formulată de apelanta creditoare . SA, cu sediul procesual ales la C.. Av. R. E. S., din București, ., ..
În motivare, instanța de fond a reținut că atunci când titlurile executorii sunt reprezentate de contracte care stabilesc obligații succesive privind plata unor sume de bani (așa cum este cazul în speță), trebuie ținut cont de acest specific. Faptul că legea a prevăzut caracterul de titlu de executoriu pentru un asemenea înscris, nu echivalează cu recunoașterea, de plano, a corectitudinii calculului unilateral făcut de creditoare.
Pe cale de consecință, calculul unilateral astfel făcut de creditoare, a apreciat instanța de fond, nu obligă necondiționat instanța și, respectiv, executorul judecătoresc, iar normele care au recunoscut caracterul de titlu executoriu, nu au avut ca scop îngreunarea situației debitorului ori punerea acestuia într-o poziție de evidentă inferioritate față de creditorul ,,profesionist”.
Ca urmare, chiar dacă dispozițiile legale nu prevăd expres, totuși din interpretarea sistematică a normelor în materie de contracte de acest tip coroborat cu faptul că legea nu exclude o asemenea interpretare (ca aceea pe care o va da instanța), este evident că prin aceste norme nu s-a dorit a se considera că creditorul ar trebui să fie scutit de prezentarea detaliată a calculului pe baza căruia a obținut suma de bani în legătură cu care se cere executarea silită și nici nu s-a urmărit a o valoare mai mare (decât celor afirmate de debitor) calculului făcut de creditor.
S-a apreciat că, pentru ca instanța de executare să-și poată îndeplini rolul avut în vedere de Curtea Constituțională și pentru a contribui la evitarea unor situații nelămurite la început și contestate pe parcursul executării silite, este necesar ca, în această fază să fie prezentate toate dovezile și explicațiile astfel încât, pe lângă crearea premiselor dreptului la un proces echitabil, să fie create și premisele unei executări silite care să nu poată fi declarată ulterior (într-o contestație la executare) ca fiind nelegală, prin prisma stabilirii cuantumului sumei de urmărit.
În speță, s-a apreciat că nu rezultă din ce este compusă suma solicitată (cărei perioade îi este aferentă, cum s-a ajuns la stabilirea acestei sume,etc.). Faptul că se pot folosi anumite soft-uri de calculare a sumelor nu înseamnă că debitorul nu are dreptul să i se prezinte detaliul calculului.
S-a constatat că este depus un grafic (f. 12-14) care prezintă situația datoriei la debutul contractului) din care rezultă că prima tranșă se plătește la 3.07.2012 iar ultima se plătește la 3.05.2017 și mai este depus un înscris (f.10), destinat debitorului R. M., intitulat ,,extras de cont din data de 1.10.2013”, în care se indică trei categorii de creanțe: credit restant, dobânzi restante și, respectiv, penalități pentru neplată, obținându-se un total de_,81 lei.
A mai apreciat instanța de fond că nu se face dovada trimiterii către destinatar și nici nu se face dovada trimiterii vreunei notificări către celălalt indicat ca debitor, iar în extras-ul de cont se vorbește despre declararea scadenței anticipate, la data de 23.04.2013.
S-a mai apreciat că nu rezultă din acest extras, nici pentru care perioadă s-au calculat sumele indicate pe cele trei categorii, nici pentru ce motive concrete s-a declarat scadența anticipată, nici dacă i-a fost comunicat actul privind această declarare, etc.; în general, nu rezultă că i s-a comunicat debitorului un calcul detaliat de genul celui despre care s-a vorbit mai sus și nu există un alt act depus la dosar din care să rezulte aceste elemente.
Art. 7 din contract (,,Condiții generale”) vorbește despre modul în care se calculează ,,dobânda penalizatoare” (în realitate penalități), fiind descrisă o formulă de calcul (care, în mod evident, implică variabile), fiind arătată și o anume ordine în care are loc efectuarea plăților precum și alte reguli de urmat.
Pe cale de consecință, chiar dacă s-ar putea susține că debitorul ar trebui să știe ce a plătit și ce nu a plătit, totuși acesta nu ar avea de unde să cunoască elementele pe baza cărora s-a ajuns la stabilirea sumei reprezentând ,,dobânzi penalizatoare”.
De asemenea, a constat că se vorbește în contract (art.9) despre declararea anticipată a scadenței și despre rezilierea contractului (care înseamnă o încetare a contractului) iar la art. 13 se arată că, la încetarea contractului, împrumutătorul oferă gratuit împrumutatului, după caz, un document care indică toate obligațiile contractuale neîndeplinite.
Pe lângă faptul că nu s-a făcut dovada comunicării extrasului de cont, din cel depus nu rezultă nici cel puțin perioada la care se referă sumele indicate.
S-a apreciat că nu s-a făcut dovada notificării scadenței anticipate, fapt ce ar fi implicat, pe lângă trimiterea pe calea prevăzută de lege, și descrierea modului în care s-a ajuns la sumele indicate în cuprinsul respectivei comunicări.
Noul cod civil aplicabil (conform art.102 din Legea 71/2011) în raport de data încheierii contractului conține dispoziții în materie de rezoluțiune unilaterală (art. 1522).
Art. 1549 alin 3 dispune că, dacă legea nu prevede altfel, regulile de la rezoluțiune se aplică și la reziliere. În privința a ceea ce se va arăta mai jos, nu există dispoziții contrare.
În ceea ce privește rezilierea unilaterală, instanța de fond a constatat că, potrivit 1552, printre altele, aceasta se realizează prin notificarea scrisă a debitorului, atunci când părțile au convenit expres astfel sau atunci când debitorul se află de drept în întârziere (art.9 din contract prevede că debitorul este de drept în întârziere prin simpla ajungere la scadența stabilită prin contract).
Indiferent de situația care justifică declarația de reziliere, a apreciat instanța de fond că rezilierea unilaterală se realizează prin notificarea scrisă a debitorului.
Instanța de fond a apreciat că art. 1521 și următoarele Cod civil disting între punerea în întârziere a debitorului și întârzierea de drept a debitorului în executarea obligației.
Printre altele, art. 1523 alin 1 prevede unul din cazurile în care debitorul se află de drept în întârziere, și anume, atunci când s-a stipulat că simpla împlinire a termenului stabilit pentru executare produce un asemenea efect.
Instanța de fond a mai reținut că, așa cum rezultă din coroborarea dispozițiilor art. 1549-1553 Cod de procedură civilă, ca regulă, când părțile au convenit rezilierea unilaterală, aceasta poate fi declarată de către partea care și-a executat obligația numai după ce a avut loc punerea în întârziere; excepția de la această regulă este reprezentată de situația în care părțile au convenit că punerea în întârziere va rezulta din simplul fapt al neexecutării, astfel încât, într-un asemenea caz, declarația de reziliere (care înseamnă rezilierea unilaterală) poate avea loc și dacă nu a avut loc punerea în întârziere.
Întrucât, conform art. 1552 alin 1, declarația de reziliere se face printr-o notificare scrisă, rezultă cu evidență că se face distincție între declarația de reziliere și punerea în întârziere.
Chiar dacă rezilierea poate avea loc fără punerea în întârziere, notificarea scrisă privind rezilierea unilaterală trebuie comunicată întotdeauna debitorului.
Clauza potrivit căreia nu mai este necesară o formalitate prealabilă, are în vedere, în mod evident, etapa anterioară emiterii declarației de reziliere și nu scutește de la comunicarea notificării (comunicare prevăzută de lege, după cum s-a arătat mai sus).
Rezilierea operează abia după momentul comunicării notificării, astfel încât, în speță, nu rezultă nici dacă este îndeplinită condiția declarării anticipate a scadenței (posibilitate convenită de părți, în contract).
Ca urmare, având în vedere că nu s-a indicat separat numai suma exigibilă și că nu s-a făcut dovada că a intervenit declararea anticipată a exigibilității (acest lucru întâmplându-se doar după comunicarea notificării de reziliere), instanța a apreciat că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiției cerută de art. 662, iar nedepunerea calculului detaliat, nu se creează pentru debitor premisele dreptului la un proces echitabil.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel creditoarea . SA, solicitând admiterea apelului și încuviințarea executării silite împotriva debitorului R. M. și a girantului R. T. V..
În motivare, apelanta a arătat că hotărârea pronunțată de Judecătoria Târgoviște, este netemeinică și nelegală, având în vedere că executorul judecătoresc, a depus la dosarul cauzei toate actele prevăzute de dispozițiile art. 665 alin. 1 Cod procedură civilă în susținerea cererii de încuviințare a executării silite. Mai apreciază că instanța de fond trebuia să se limiteze la a analiza exclusiv actele ce au însoțit cererea de încuviințare a executării silite precum și caracterul cert, lichid și exigibil al creanței ce rezultă din aceste acte. Având în vedere că procedura este necontencioasă, cererea de încuviințare a executării silite nu se pune în discuția părților.
Un alt argument prezentat în susținerea apelului este acela că nici legea și nici dispozițiile din titlul executoriu (contractul de credit) nu stabilește în sarcina creditoarei obligația de a notifica debitorul cu privire la declararea scadenței anticipate a sumelor restante.
Se mai apreciază că atât timp cât încuviințarea executării silite este o procedură necontencioasă, instanța de fond, nu putea invoca motive care să îngreuneze demersul creditoarei a-și recupera debitul pe calea executării silite, motive ce apreciază că pot fi formulate doar pe calea procedurii contencioase, respectiv al contestației la executare.
De asemenea instanța de fond, apreciază că a încălcat principiul rolului activ al judecătorului în procesul civil și nu a analizat în mod temeinic și riguros caracterul cert, lichid și exigibil al creanței. În conformitate cu dispozițiile art. 52 alin. 1 din Legea nr. 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare, contractul de credit reprezintă titlul executoriu, astfel încât apreciază că din momentul declarării exigibilității anticipate a tuturor sumelor restante se poate trece la executarea silită a creanței prin toate mijloacele prevăzute de lege.
Pentru aceste motive solicită admiterea apelului, să se schimbe în tot încheierea apelată în sensul de a încuviința executarea silită a debitorului R. M. și a girantului R. T. V., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr._/02.05.2012.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 665 alin. 6 și art. 466 și următoarele Cod procedură civilă.
În susținerea apelului a depus în copii certificate: adresa nr._/04.12.2013, notificare privind declararea scadenței anticipate a creditului nr._/24.04.2013; dovada transmiterii notificării privind declararea scadenței anticipate a creditului cu nr. de mai sus; decizia nr. 178/12.09.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița; extrasul de cont emis la data de 01.10.2013.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Analizând Încheierea atacată, în baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor deduse judecății și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul reține următoarele :
Sunt întemeiate susținerile vizând nelegalitatea și netemeinicia încheierii apelate, astfel:
În baza art. 663 alin. 1 Cod procedură civilă, creditorul . SA București a solicitat la data de 01.10.2013 executorului judecătoresc să declanșeze executarea titlului reprezentat de contractul de credit nr._/02.05.2012, împotriva debitorului R. M. și a codebitorului R. T. V. pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă, în sumă totală de 17.467,81 lei, datorată creditorului la data de 01.10.2013.
Din cererea formulată de creditor către B.E.J. T. M. T., rezultă că suma mai sus arătată se compune din credit – 14.915 lei, dobânzi – 2115,1 lei, penalități – 437,71 lei și izvorăște din clauzele contractului de credit nr._/02.05.2012 și prin care debitorul a beneficiat de un credit în valoare de 15.100 lei, începând cu data de 02.05.2012.
Situația creditului restant în sumă totală de 17.467,81 lei a fost comunicată debitorului, conform extrasului de cont din data de 01.10.2013 și depusă la dosarul de fond – fila 10.
D. urmare, în baza art. 665 alin. 1 Cod procedură civilă, la data de 16.10.2013 executorul judecătoresc a solicitat instanței de executare, încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr._/02.05.2012, solicitare respinsă de Judecătoria Târgoviște ( conform considerentelor acesteia și mai sus prezentate ).
Față de situația de fapt mai sus arătată, se apreciază că este greșită soluția adoptată de instanța de fond, iar argumentele pe care se bazează Încheierea apelată excede cadrului legal necontencios reglementat de dispozițiile art. 665 Cod procedură civilă, deoarece analizează motive de fapt și de drept ce se pot invoca de debitor într-o eventuală contestație la executare ( în temeiul art. 711 – 712 Cod procedură civilă ).
În raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile art. 632 alin. 2, 638 alin. 1 pct. 3 și art. 52 din legea nr. 93/8.04.2009, privind instituțiile financiare nebancare ( creditoarea fiind o asemenea instituție ), dar și conform pct. 16 al cap. VII din contractul de credit încheiat între părți ( aflat la filele 15 – 22 dosar fond ), se constată că în speță, există un titlu executoriu valabil, ce conține o creanță certă, lichidă și exigibilă, așa cum este definită de dispozițiile art. 662 Cod procedură civilă și cum rezultă din însăși contractul de credit ( capitolul Condiții generale de acordare a creditului, pct. 4 – 7 ).
Certitudinea creanței rezultă în mod clar din clauzele contractului stabilite în cap. VII pct. 7, lichiditatea creanței este dată de caracterul ei determinabil ( conform aceleași clauze contractuale, se detaliază componența creanței în credit restant, dobânzi restante și penalități pentru neplată), iar exigibilitatea creanței este evidențiată de termenele stabilite în același contract de credit la pct. 7 din cap. VII și dovedită de graficul de rambursare a creditului ( ce conține data scadenței fiecărei rate ).
D. urmare, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 2 raportat la art. 665 alin. 3, 4 și 7 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul declarat de creditoare, schimbând în tot încheierea atacată, și pe fond va admite cererea executorului judecătoresc, încuviințând executarea silită împotriva debitorilor, în toate modalitățile de executare prevăzute de lege, în vederea recuperării sumei de 17.467,81 lei, reprezentând creanță datorată în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr._/02.05.2012.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta creditoare . SA, cu sediul procesual ales la C.. Av. R. E. S., din București, ., ., împotriva încheierii din data de 30.10.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, având ca obiect încuviințare executare silită la cererea B. T. M. T., cu sediul în Târgoviște, .. 4A, ., . și în consecință:
Schimbă în tot încheierea atacată și pe fond admite cererea Biroului E. Judecătoresc T. M. T., cu sediul în Târgoviște, .. 4A, ., ., județ Dâmbovița și încuviințează executarea silită împotriva debitorilor R. M. și R. T. V., ambii cu domiciliul în T., .. 23, județul Dâmbovița, în toate modalitățile de executare prevăzute de lege, pentru recuperarea sumei de 17.467,81 lei, reprezentând debit, datorată creditorului, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr._/02.05.2012 emis de B. F. IFN SA.
Creditorul este autorizat să treacă la executarea silită a obligației cuprinse în titlul executoriu.
Definitivă.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședință publică azi, 29 Ianuarie 2014.
„Noi, Președintele României,
Dam împuternicire si ordonam executorilor judecătorești sa pună in executare titlul executoriucontract de credit nr._/02.05.2012, pentru care s-a pronuntat prezenta hotărâre de incuviintare a executarii silite.
Ordonam agenților forței publice sa sprijine îndeplinirea prompta si efectiva a tuturor actelor de executare silita, iar procurorilor sa stăruie pentru ducerea la îndeplinire a titlului executoriu, in
condițiile legii”.
Președinte, | Judecător |
C. G. | D. M. E. |
Grefier,
B. S.
Red. C.Gh.
Tehn. SB/SEM
Ex. 4/27.02.2014
Judecătoria Târgoviște
Judecător fond: T. E. M.
Dosar nr._
| ← Încuviinţarea executării silite. Decizia nr. 5/2014.... | Încuviinţarea executării silite. Decizia nr. 369/2014.... → |
|---|
