Obligatia de a face. Hotărâre din 10-12-2014, Tribunalul DÂMBOVIŢA

Hotărâre pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 5277/120/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ

Complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale

Î N C H E I E R E

Ședința publică din data de 10.12.2014

Instanța compusă din:

Președinte - M. I.

Asistent judiciar - M. M.

Asistent judiciar - V. B.

Grefier - O. N.

Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect „drepturi bănești”, acțiune formulată de reclamanții G. F., H. V., H. V., I. D. Ș., I. M., I. M., I. R., I. V. P., I. N., I. G., I. I., I. N. D., J. N., L. I. F., L. G., M. M., M. G., M. D., M. G., M. Ș., M. C. M., M. E., M. J. D., M. M., M. P., N. V., N. A., N. E., N. Nicușor, P. I., P. M. F., P. S., P. M., P. P., P. M., R. F., R. V. G., R. M., R. I., R. D. M., S. C., S. C., S. P., S. I., Ș. I. V., S. I., T. A., T. M., Ț. M., T. G., U. A., V. L., V. V., V. G., V. N., V. I., V. M., V. M., V. N., V. L., V. M., Z. V., C. E., C. O., D. C., reprezentați prin avocat M. D., cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la avocat M. D., din B., ..13, județul B., în contradictoriu cu pârâta S.C. Întreținere M. a Căii Ferate S.A, cu sediul în București, ., sector 1, cauză disjunsă din dosarul nr._ .

Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în temeiul art.29, alin. 1, lit. l, din OUG nr.80/2013, precum și în conformitate cu dispozițiile art.270 din Codul muncii, republicat.

La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat pentru reclamanți avocat M. D. și pentru pârâtă consilier juridic A. S., lipsă fiind reclamanții.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul pricinii, stadiul judecății, modul în care s-a îndeplinit procedura de citare, cauza aflându-se la primul termen de judecată, după care:

Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Tribunalul, fiind primul termen de judecată, în conformitate cu art. 131 Noul Cod de procedură civilă, pune în discuție competența generală, materială și teritorială a Tribunalului Dâmbovița Secția I civila, sens în care din oficiu invocă excepția de necompetență teritorială a instanței, având în vedere prevederile art.269 Codul muncii și domiciliul acestor reclamanți.

Apărătorul reclamanților, având cuvântul, solicită respingerea excepției de necompetență, întrucât în cauză sunt aplicabile prevederile art. 269 alin.3 Codul muncii, în caz de coparticipare procesuală instanța competentă putând fi cea de la domiciliu oricărui coparticipant, iar în situația supusă judecății reclamanții au pretenții asemănătoare, obiectul cauzei este același, fiind îndeplinite condițiile coparticipării procesuale.

Consilierul juridic al pârâtei arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția de necompetență teritorială a instanței.

Tribunalul rămâne în pronunțare asupra excepției de necompetență teritorială a instanței.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei civile de față:

Prin cererea înregistrată la instanță sub nr._, reclamanții A. M. C., A. C., B. G., B. N., B. C., B. M. G., C. C., G. G., G. M., G. V., G. S. D., I. L., I. A., I. L., M. N., N. F., N. M., P. D., P. I., P. G., S. F., S. A., S. M., S. Ș., T. M., V. M. M., V. I., G. V., G. F., H. V., H. V., I. D. Ș., I. M., I. M., I. R., I. V. P., I. N., I. G., I. I., I. N. D., J. N., L. I. F., L. G., M. M., M. G., M. D., M. G., M. Ș., M. C. M., M. E., M. J. D., M. M., M. P., N. V., N. A., N. E., N. Nicușor, P. I., P. M. F., P. S., P. M., P. P., P. M., R. F., R. V. G., R. M., R. I., R. D. M., S. C., S. C., S. P., S. I., Ș. I. V., S. I., T. A., T. M., Ț. M., T. G., U. A., V. L., V. V., V. G., V. N., V. I., V. M., V. M., V. N., V. L., V. M., Z. V., C. E., C. O., D. C., reprezentați prin avocat M. D., în contradictoriu cu pârâta S.C. Întreținere M. a Căii Ferate S.A, cu sediul în București, ., sector 1 au solicitat instanței obligarea paratei sa recalculeze valoarea salariului individual si sa plătească fiecărui reclamant pentru perioada 04.04._13 diferentele lunare dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficienților de ierahizare a claselor de salarizare cuprinși in Anexa nr.l la Contractele colective de munca pe anii 2012-2013, încheiate la nivelul paratei, in raport de salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata de 750 lei stabilit prin art.l(l) din H.G. nr.23/2013 si drepturile salariale efectiv plătite in perioada respectiva; obligarea pârâtei sa recalculeze valoarea salariului individual si sa plătească fiecărui reclamant pentru perioada 01.07._13 diferentele lunare dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficienților de ierahizare a claselor de salarizare cuprinși in Anexa nr.l la Contractele colective de munca pe anii 2012-2013, încheiate la nivelul paratei, in raport de salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata de 800 lei stabilit prin art.l(2) din H.G. nr.23/2013 si drepturile salariale efectiv plătite in perioada respectiva; obligarea pârâtei sa recalculeze valoarea salariului individual si sa plătească fiecărui reclamant pentru perioada 01.01._14 diferentele lunare dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficienților de ierahizare a claselor de salarizare cuprinși in Anexa nr.l la Contractele colective de munca pe anii 2012-2013, încheiate la nivelul paratei, in raport de salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata de 850 lei stabilit prin art.l din H.G. nr.871/2013 si drepturile salariale efectiv plătite in perioada respectiva; obligarea pârâtei sa recalculeze valoarea salariului individual si sa plătească fiecărui reclamant pentru perioada 01.07._14 diferentele lunare dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficienților de ierahizare a claselor de salarizare cuprinși in Anexa nr.l la Contractele colective de munca pe anii 2012-2013, încheiate la nivelul paratei, in raport de salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata de 900 lei stabilit prin art.l(2) din H.G. nr.871/2013 si drepturile salariale efectiv plătite in perioada respectiva; să se constatate nulitatea Anexei 1 la CCM pe anii 2012-2013 asa cum a fost modificata prin Actul adițional nr.2/29.04.2014 încheiat la nivelul paratei, deoarece parata a stabilit drepturile salariale fara aplicarea coeficienților de ierarhizare corespunzător fiecărei clase de salarizare, obligarea paratei la actualizarea Anexei 1 din Actul aditional nr.2/29.04.2014 si aplicarea coeficienților de ierarhizare corespunzător fiecărei clase de salarizare, de la clasa 1 Ia clasa 46 din Anexa 1 la CCM pe anii 2012-2013 si obligarea paratei sa recalculeze valoarea salariului individual si sa plătească fiecărui reclamant diferentele lunare dintre drepturile salariale cuvenite luând ca referința pentru clasa 1 de salarizare salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata de 850 Iei stabilit prin art.l(l) din H.G. nr.871/2013 pentru perioada 01.05._14, respectiv de 900 lei stabilit prin art.l alin.2 din H.G. nr.871/2013 pentru perioada 01 iulie 2014 - 31 decembrie 2014, cu aplicarea coeficienților de ierarhizare din Anexa 1 la CCM pe anii 2012-2013 corespunzător clasei de salarizare avute de fiecare reclamant si drepturile salariale efectiv plătite cu sporurile aferente, toate drepturile actualizate cu rata inflației si dobânda legala pana la data plații efective; obligarea paratei la calculul si plata sporurilor aferente acestor diferente salariale, pentru aceleași perioade, mai sus menționate in petitele 1-5; obligarea paratei la plata de daune interese constând in actualizarea sumei pe care o datorează cu rata inflației si la care se adaugă dobânda legala.

In fapt, au arătat reclamanții că au fost salariați ai paratei in perioada 04.04.2013 si pana la data introducerii prezentei cereri au beneficiat de un salariu de încadrare corespunzător clasei de salarizare avute, calculat prin luarea in considerare a salariului de baza minim brut de 600 lei corespunzător clasei 1 de salarizare cu aplicarea coeficientului de ierarhizare prevăzut in Anexa nr. 1 la CCM încheiate Ia nivelul paratei pe anii 2012-2013, înregistrat Ia ITM București sub nr. 161/17.05.2012, prelungit prin Actul adițional nr.1/09.05.2013 si prin Actul adițional nr.2/29.04.2014 și că în perioada 04.04._14, drepturile reclamanților au fost stabilite prin Anexa 1 la CCM încheiate la nivelul paratei pe anii 2012-2013, înregistrat Ia ITM București sub nr. 161/17.05.2012, prelungit prin Actul adițional nr.1/09.05.2013 si prin Actul adițional nr.2/29.04.2014, salariul de baza brut al reclamanților fiind stabilit prin raportare la clasa 1 de salarizare folosindu-se formula de calcul indicata in Anexa 1 la contractul colectiv de munca la nivel de societate.

Din Anexa nr.l care face parte integranta din Contractele colective de munca pe anii 2013-2014, rezulta ca salariul brut minim stabilit pentru clasa 1 de salarizare este de 600 lei, sub nivelul de 750 Iei, 800 lei, 850 lei, respectiv 900 lei.

Au mai arătat reclamanții că în perioada 04.04._13 prin art.l HG.23/2013 valoarea salariului minim brut pe tara a fost stabilita la 750 lei, iar salariul de incadrare al reclamanților a fost calculat prin luarea in considerare a salariului de baza minim brut de 600 lei corespunzător clasei 1 de salarizare cu aplicarea coeficientului de ierahizare prevăzut in Anexa nr.l la CCM pe anii 2012-2013 încheiat Ia nivelul paratei.

In perioada 04.04._13 parata avea obligația sa calculeze reclamanților salariul de baza corespunzător clasei de salarizare prin luarea in considerare pentru clasa 1 de salarizare salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata de 750 lei conform art.l din HG.23/2013 si nu la valoarea de 600 lei prevăzuta in contractul colectiv de munca la clasa 1 de salarizare, respectând formula de calcul prevăzuta in Anexa nr.l din CCM la nivel de unitate.

S-a mai precizat de către reclamanții că în perioada 01.07._13 prin art.l alin.2 din HG.23/2013 valoarea salariului minim brut pe tara a fost stabilita la 800 lei, iar salariul de încadrare al reclamanților a fost calculat prin luarea in considerare a salariului de baza minim brut de 600 lei corespunzător clasei 1 de salarizare cu aplicarea coeficientului de ierarhizare prevăzut in Anexa nr.l la CCM pe anii 2012-2014 încheiat Ia nivelul paratei, iar în perioada 01.07._13 parata avea obligația sa calculeze reclamanților salariul de baza corespunzător clasei de salarizare prin luarea in considerare pentru clasa 1 de salarizare salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata de 800 lei conform art.l (2) din HG.23/2013 si nu la valoarea de 600 lei prevăzuta in contractul colectiv de munca la clasa 1 de salarizare, respectând formula de calcul prevăzuta in Anexa nr.l din CCM la nivel de unitate.

Pentru perioada 01.01._14, au arătat reclamanții, prin art.l alin.l din HG 871/2013 valoarea salariului minim brut pe tara a fost stabilita la 850 lei, iar salariul de încadrare al reclamanților a fost calculat prin luarea in considerare a salariului de baza minim brut de 600 lei corespunzător clasei 1 de salarizare cu aplicarea coeficientului de ierahizare prevăzut in Anexa nr.l la CCM pe anii 2012-2014 încheiat la nivelul paratei.

In perioada 01.07._13 parata avea obligația sa calculeze reclamanților salariul de baza corespunzător clasei de salarizare prin luarea in considerare pentru clasa 1 de salarizare salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata de 850 lei conform art.l (1) din HG.871/2013 si nu la valoarea de 600 lei prevăzuta in contractul colectiv de munca la clasa 1 de slarizare, respectând formula de calcul prevăzuta in Anexa nr.l din CCM la nivel de unitate.

Pentru perioada 01.07._14 prin art.l alin.2 din HG 871/2013 valoarea salariului minim brut pe tara a fost stabilita la 900 lei, iar salariul de incadrare al reclamanților a fost calculat prin luarea in considerare a salariului de baza minim brut de 600 lei corespunzător clasei 1 de salarizare cu aplicarea coeficientului de ierahizare prevăzut in Anexa nr.l la CCM pe anii 2012-2014 incheiat la nivelul paratei și pentru calculul salariului de baza corespunzător flecarei clase de salarizare parata nu pornește de la salariul de baza minim brut garantat in plata, ci de la o valoare de 600 lei, cuantum care a fost stabilit nelegal in condițiile in care pragul minim de salarizare este impus de Guvern prin act normativ superior contractului colectiv de munca.

Au mai precizat reclamanții că semnatarii CCM pe anii 2012-2013 au stabilit asupra drepturilor salariale cu respectarea pragurilor minime impuse de actele normative superioare prin art. 2 alin.6 din Contractul colectiv de munca pe anii 2011-2012 si 2012-2013 al . situațiile in care, in privința drepturilor ce decurg din contractul colectiv de munca, intervin reglementari legale mai favorabile, ele vor face parte de drept din contract in condițiile prevăzute de acestea, iar potrivit art.8(l) din CCM 2011-2012 si 2012 - 2013 "Indexarea salariilor se face conform prevederilor legale".

Așadar, arată reclamanții, se impune ca salariul corespunzător clasei 1 de salarizare, sa fie actualizat ori de cate ori guvernul emite o hotărâre in acest sens, asa cum este necesar ca salariul aflat sub sintagma clasa 1 de salarizare, coeficientul de ierarhizare 1,000 din anexa 1 la CCM la nivel de unitate sa aiba aceeași intindere cu cel impus de Guvern prin hotărâre si Codul muncii prin capitolul II al Titlului IV prin sintagma "salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata”.

Prin încălcarea cu buna știința a prevederilor art.l din fiecare HG invocata, reclamanților li s-a creat un prejudiciu material cert, constând in contravaloarea diferentelor salariale calculate prin raportarea la salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata de 750 lei, 800 lei, 850 lei si 900 lei, neacordate in aceasta perioada si drepturile salariale plătite de angajator in intervalul aprilie 2013 - decembrie 2014, prejudiciu pe care parata este ținuta a-1 acoperi in baza dispozițiilor art.253(l) Codul Muncii.

Contractele colective de munca incheiate la nivel de unitate nu pot sa prevadă sub sancțiunea neluarii in seama drepturi cu caracter inferior celor reglementate prin lege (HG.l 193/2010, HG.1225/12.12.2011, HG.23/2013).

In caz de neconformitate, clauzele contractului colectiv de munca incheiat la nivel de unitate contrare celor legale (H.G.) sunt ipso jure înlocuite de acestea din urma.

Cu privire la cererea de constatare a nulitatatii Anexei 1 ia CCM pe anii 2012-2013 incheiat la nivelul paratei asa cum a fost modificata prin Actul adițional nr.2/29.04.2014, arată reclamanții că, pentru perioada 30.04._14 prin Actul aditional nr.2/29.04.2014 nivelul de salarizare corespunzător clasei 1 a fost stabilit IN MOD FORMAL la 900 lei prin Anexa 1 la CCM pe anii 2012-2013 înregistrat sub nr. 161/17.05.2012, insa fara aplicarea coeficienților de ierarhizare prevăzuți in grila de salarizare.

Din analiza comparativa a salariilor corespunzătoare claselor de salarizare stabilite conform Anexei nr.l din Actul adițional nr. 29/29.04.2014 la CCM pe anii 2012-2013 incheiat Ia nivelul paratei, cu salariile corespunzătoare claselor de salarizare stabilite conform Anexei 1 la CCM pe anii 2012-2013, rezulta ca parata a pus in mod formal nivelul de salarizare corespunzător clasei 1 Ia 900 lei, de la clasa 2 la clasa 10 de salarizare la 900 tei, iar de ta clasa 11 la clasa 46 salariile corespunzătoare claselor de salarizare sunt identice cu cele din 2010.

Au mai arătat reclamanții că prin Actul aditional nr.2/29.04.2014 parata nu a modificat si art.7 din CCM pe anii 2012-2013 înregistrat sub nr. 161/17.05.2012, astfel ca salariul reclamanților se calculează tot dupa aceeași formula, iar în condițiile in care activitatea salariaților se diferențiază ierarhic, ca si importanta pentru angajator, este firesc ca si salarizarea sa fie diferențiata prin aplicarea unor coeficienți de ierarhizare ta salariul minim brut corespunzător clasei 1 de salarizare, de 700 lei, salarizare de care reclamanții au beneficiat prin prevederile convenționale ale Contractului Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura Transporturi nr. 722 pe anii 2008-2011, iar dupa ieșirea acestuia din vigoare, prin prevederile hotărârilor de guvern.

Din cele prezentate, au arătat reclamanții, rezulta in mod clar ca prevederile Contractelor colective de munca pe anii 2012-2014, incalca flagrant dispozițiile imperative privind salariul minim brut pe tara garantat in plata stabilit prin art.l din HG nr.871/2013 pentru anul 2014 si solicitam onoratei instanțe sa constate nulitatea Anexei 1 la CCM pe anii 2012-2013 asa cum a fost modificata prin Actul adițional nr.2/29.04.2014 incheiat la nivelul paratei, deoarece parata a stabilit drepturile salariale fara aplicarea coeficienților de ierarhizare corespunzător flecarei clase de salarizare, obligarea paratei la actualizarea Anexei 1 din Actul aditional nr.2/29.04.2014 si aplicarea coeficienților de ierarhizare corespunzător fiecărei clase de salarizare, de la clasa 1 la clasa 46 din Anexa 1 Ia CCM pe anii 2012-2013 si sa obligați parata sa recalculeze valoarea salariului individual si sa plătească fiecărui reclamant diferentele lunare dintre drepturile salariale cuvenite luând ca referința pentru clasa 1 de salarizare salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata de 850 lei stabilit prin art.l(l) din H.G. nr.871/2013 pentru perioada 01.05._14, respectiv de 900 lei stabilit prin art.l alin.2 din H.G. nr.871/2013 pentru perioada 01 iulie 2014 - 31 decembrie 2014, cu aplicarea coeficienților de ierarhizare din Anexa 1 la CCM pe anii 2012-2013 corespunzător clasei de salarizare avute de fiecare reclamant si drepturile salariale efectiv plătite cu sporurile aferente, toate drepturile actualizate cu rata inflației si dobânda legala pana Ia data plații effective.

In drept, au fost invocate dispozițiile Codului Muncii art. 37, art. 40 alin. 2 lit. c,art, 159, art,160, art,162, art,164, art. 253 alin. 1, art.132 alin. (2) si (4), art.142 alin. (1) si (2) din Legea nr.62/2011 a Dialogului social, art.l HG nr.23/2013, HG. Nr.871/2013, art.7 si Anexa nr.l din CCM nivel unitate pe anii 2012-2013, Actul adițional nr.1/09.05.2013 si Actul adițional nr.2/29.04.2014,art. 998, art. 1084 si art. 1088 Cod Civil, art. Art.14-197, art.453 Noul Cod Procedura Civila.

Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive față de reclamanții S. C. și V. I., care nu au fost salariații pârâtei, lipsa calității procesuale active pentru anumiți reclamanți, excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului care a semnat cererea de chemare în judecată, excepția inadmisibilității capătului de cerere cu privire la acordarea diferențelor de salariu în raport cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plata de 750 lei, 800, 850 și 900 lei, conform HG 23/2013 și HG 871/2013 pentru perioada 13.05._14, excepția prematurității introducerii cererii pentru perioada 28.08._14 față de faptul că instanța nu poate dispune pentru viitor.

Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, cu privire la petitele 1, 2, 3, 4 și 6 neexistând nici un act normativ în vigoare care să o oblige să prevadă în Contractul Colectiv de Muncă asemenea salarii minime. A arătat pârâta că salarizarea se face potrivit Anexei 2 la Contractul Colectiv de Muncă propriu, în funcție de coeficienții de salarizare, care nu se raportează la salariul de bază minim brut pe țară, ci la salariul de bază brut corespunzător clasei I de salarizare.

Pârâta a mai precizat că a achitat drepturile salariale reclamanților conform cu Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate și contractelor individuale de muncă, respectiv actele adiționale.

Cu privire la capătul 5 de cerere, respectiv constatarea nulității anexei I la Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2012-2013, așa cum a fost modificată prin actul adițional nr. 2, solicită respingerea acestuia ca tardiv introdus, având în vedere prevederile art.268 alin.1 lit.d Codul muncii, iar în ce privește actualizarea sumelor datorate cu rata inflației, se solicită și respingerea acestui capăt de cerere.

În ședința publică din data de 10.12.2014, cauza a fost disjunsă pentru reclamanții G. F., H. V., H. V., I. D. Ș., I. M., I. M., I. R., I. V. P., I. N., I. G., I. I., I. N. D., J. N., L. I. F., L. G., M. M., M. G., M. D., M. G., M. Ș., M. C. M., M. E., M. J. D., M. M., M. P., N. V., N. A., N. E., N. Nicușor, P. I., P. M. F., P. S., P. M., P. P., P. M., R. F., R. V. G., R. M., R. I., R. D. M., S. C., S. C., S. P., S. I., Ș. I. V., S. I., T. A., T. M., Ț. M., T. G., U. A., V. L., V. V., V. G., V. N., V. I., V. M., V. M., V. N., V. L., V. M., Z. V., C. E., C. O., D. C., formându-se cauza de față, respectiv dosarul nr._, în care instanța din oficiu a invocat excepția de necompetență teritorială.

Examinând excepția de necompetență teritorială ridicată din oficiu de instanță la termenul din 10.12.2014, tribunalul reține următoarele:

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată, tribunalul reține că reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata de drepturi salariale rezultate din recalcularea salariului în raport de valoarea salariului minim brut pe țară, iar din actele dosarului rezultă că domiciliul acestora este în raza Tribunalului București.

Având în vedere dispozițiile art. 269 alin. 2 coroborate cu prevederile art. 266 C.muncii, precum și dispozițiile art. 210 din Legea 62/2011 potrivit cărora competența de soluționare a cererilor având ca obiect executarea contractelor de muncă aparține instanței de la domiciliul reclamantului, tribunalul a ridicat din oficiu excepția de necompentență teritorială.

Potrivit art. 266 C.muncii: „ Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.”, iar potrivit disp.art. 269 C.muncii „Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii.

(2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.”

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 210 din Legea 62/2010 „Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.”

Având în vedere aceste prevederi legale, întrucât din datele cauzei nu rezultă că locul de muncă al reclamanților se află în raza de competență a Tribunalului Dâmbovița, iar domiciliul acestora este în raza Tribunalului București, în baza art. 132 C.pr.civ., instanța apreciază că se impune admiterea excepției de necompetență teritorială, urmând să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția de necompetență teritorială a instanței, invocată din oficiu.

Declină competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanții G. F., H. V., H. V., I. D. Ș., I. M., I. M., I. R., I. V. P., I. N., I. G., I. I., I. N. D., J. N., L. I. F., L. G., M. M., M. G., M. D., M. G., M. Ș., M. C. M., M. E., M. J. D., M. M., M. P., N. V., N. A., N. E., N. Nicușor, P. I., P. M. F., P. S., P. M., P. P., P. M., R. F., R. V. G., R. M., R. I., R. D. M., S. C., S. C., S. P., S. I., Ș. I. V., S. I., T. A., T. M., Ț. M., T. G., U. A., V. L., V. V., V. G., V. N., V. I., V. M., V. M., V. N., V. L., V. M., Z. V., C. E., C. O., D. C., reprezentați prin avocat M. D., cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la avocat M. D., din B., ..13, județul B., în contradictoriu cu pârâta S.C. Întreținere M. a Căii Ferate S.A, cu sediul în București, ., sector 1, în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.12.2014.

PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,

M. I. M. M. V. B.

GREFIER,

O. N.

Red.I.M./Tehnored.O.N.

4 ex./09.01.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligatia de a face. Hotărâre din 10-12-2014, Tribunalul DÂMBOVIŢA