Pretenţii. Decizia nr. 160/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 160/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 28-03-2014 în dosarul nr. 3234/315/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Târgoviște, .. 3
Județul Dâmbovița
Dosar nr._
DECIZIE NR. 160
Ședința publică de la data de 28 Martie 2014
Instanța constituită din:
Președinte:
C. G.
Judecător:
D. M. E.
Grefier: B. S.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanta reclamantă S.C. C. de A. Târgoviște-Dâmbovița SA, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 50, județul Dâmbovița cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. V. A. M., din Târgoviște, ., . (Complex Mondial), județul Dâmbovița, împotriva Sentinței civile nr. 3536/19.09.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu intimatul pârât N. I., domiciliat în Târgoviște, ., ., ..
Potrivit încheierii de ședință din data de 26.03.2014, având nevoie de timp pentru a delibera, tribunalul a amânat pronunțarea pentru această dată, dezbaterile și fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște data de 28.03.2013 sub nr._, reclamanta S.C. C. DE A. TÂRGOVIȘTE- DÂMBOVIȚA S.A., a chemat în judecată pe pârâtul N. I., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 5919,03 lei, reprezentând debit principal rezultat din executarea contractului nr._/2009, la plata sumei de 1396,65 lei reprezentând penalități de întârziere, pentru perioada 15.03._13, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a precizat că la data de 25.09.2009, între C. de A. Târgoviște Dâmbovița, în calitate de operator și N. I., în calitate de utilizator, s-a încheiat contractul de furnizare a apei potabile și evacuarea apelor menajere nr._, având ca obiect furnizarea în regim continuu la limita de proprietate a apei potabile, evacuarea apelor menajere și/sau pluviale la sistemul de canalizare.
S-a mai arătat că în baza contractului au fost emise facturile nr._/15.03.2011,_/15.04.2011,_/15.05.2011,_/15.06.2011,_/15.07.2011,_/15.08.2011,_/15.09.2011,_/15.10.2011,_/11.11.2011,_/07.12.2011,_/11.01.2012,_/11.02.2012,_/12.03.2012,_/10.04.2012,_/11.05.2012,_/12.06.2012,_/11.07.2012,_/10.08.2012,_/12.09.2012,_/12.10.2012,_/13.11.2012,_/08.12.2012,_/11.01.2013, în cuantum de 7315,68 lei. Deși reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale și a notificat pârâtul cu privire la existența debitului restant, acesta a refuzat să achite facturile restante. Mai învederează reclamanta că, potrivit disp. art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat, iar potrivit dip. art. 5 alin. 1 din același text de lege, dispozițiile se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., prin urmare efectele contractului vor fi analizate din perspectiva condițiilor impuse de Codul Civil de la 1864, ca lege aplicabilă.
Potrivit art. 969 Cod civil; convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”, iar conform prevederilor art. 1073 cod civil „creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la dezdăunare”, potrivit Capitolului V art. 7 din contract prevede că utilizatorul are obligația să plătească facturile operatorului în mod regulat la termenele legale. Potrivit art. 13 din contract, neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței, atrage aplicarea unor penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor în vigoare, penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței și sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor.
Mai arată reclamanta că răspunderea civilă contractuală intervine când sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unui contract între cel chemat să răspundă și cel față de care se răspunde, existența faptei ilicite, existența unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu, vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită, inexistența unei cauze care să înlăture caracterul culpabil al nerespectării obligațiilor, existența obligațiilor contractuale invocate, rezultând din contractul încheiat cu pârâta, prin care aceasta și-a asumat obligațiile.
În drept, au fost invocate disp. art. 969, art. 1073, art. 1082 și următ. Cod civil.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar împuternicire avocațială, dovada achitării taxei de timbru, timbru judiciar, în copie: contract de furnizare a apei potabile și evacuarea apelor menajere și pluviale nr._/25.09.2009, adresa nr. 9891/26.03.2012, facturile fiscale nr._/15.03.2011,_/15.04.2011,_/15.05.2011,_/15.06.2011,_/15.07.2011,_/15.08.2011,_/15.09.2011,_/15.10.2011,_/11.11.2011,_/07.12.2011,_/11.01.2012,_/11.02.2012,_/12.03.2012,_/10.04.2012,_/11.05.2012,_/12.06.2012,_/11.07.2012,_/10.08.2012,_/12.09.2012,_/12.10.2012,_/13.11.2012,_/08.12.2012,_/11.01.2013.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare, la primul termen de judecată a fost decăzut din dreptul de a solicita probe și a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Reclamanta a solicitat și a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 3536/19.09.2013, Judecătoria Târgoviște a admis în parte cererea formulată de reclamanta . Târgoviște – Dâmbovița S.A., împotriva pârâtului N. I., dispunând obligarea pârâtului să plătească reclamantei suma de 5.919, 03 lei reprezentând contravaloarea apei potabile și a serviciilor de canalizare facturate în perioada 15.03.2011 – 11.01.2013 și suma de 469, 14 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin aceeași sentință, instanța a respins capătul de cerere privind penalitățile de întârziere.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele :
Raportul juridic intervenit între părți, având ca obiect furnizarea apei potabile și preluarea apelor menajere la un preț prestabilit, semnifică o întreprindere de furnitură, în sensul art. 3 pct. 5 cod comercial (fapta de comerț obiectivă), reglementat acum de dispozițiile art. 1766 cod civil.
În temeiul art. 31 din Legea nr. 241/2006 privind serviciul de alimentare cu apă și canalizare și art. 13 din contractul nr._/25.09.2009, în calitate de beneficiar al serviciului prestat, pârâtul avea obligația să achite contravaloarea facturilor aferente serviciului de care a beneficiat în termen de 15 zile de la data emiterii acestora.
Potrivit art. 31 din Legea 241/2006 și art. 13 din contract, neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage după sine penalități de întârziere, egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, a căror valoare totală nu poate, însă, depăși cuantumul debitului.
Potrivit art. 969 Cod civil convențiile legal întocmite au putere de lege între părțile contractante și conform art. 970 Cod civil trebuie îndeplinite cu bună-credință.
Reclamanta a dovedit existența raportului juridic între părți, iar prin facturile fiscale depuse la dosar a dovedit îndeplinirea obligației de prestare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare, precum și obligația corelativă a pârâtului de a achita prețul aferent acestui serviciu, iar pârâtul nu a făcut dovada îndeplinirii obligației de plată, astfel instanța reține ca întemeiate pretențiile reclamantei în ce privește debitul, pârâtul datorând acesteia suma de 5919,03 lei reprezentând contravaloare servicii apă și canalizare, potrivit facturilor emise în perioada 15.03._13.
Clauza penală definită de art. 1066 cod civil are drept scop determinarea prin convenția părților a întinderii prejudiciului în caz de neexecutare, executare cu întârziere sau executare necorespunzătoare și este datorată atunci când sunt întrunite condițiile acordării de despăgubiri.
Cu privire la penalitățile de întârziere, reține instanța că reclamanta solicită suma de 1396,65 lei cu titlu de penalități de întârziere facturate în perioada 15.03.2011 – 11.01.2013, dar toate facturile emise în perioada arătată cuprind penalități de întârziere și pentru facturile emise în perioada 15.02._11, deși aceste facturi nu sunt depuse la dosar, nu se cunoaște cuantumul debitului, nu se cunoaște data scadenței acestora și când au fost achitate, având în vedere că debitul se solicită doar pentru perioada 15.03.2011 – 11.01.2013, iar soția pârâtului a recunoscut că nu a achitat facturile de doi ani și lunar se percep penalități pentru aceste facturi.
Prin urmare, instanța a respins capătul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere în cuantum de 1396,65 lei, întrucât nu poate verifica modul de calcul al penalităților, nu au fost anexate facturile, urmând a constata instanța că în privința acestor penalități de întârziere creanța nu este certă, și lichidă în sensul art. 662 cod procedură civilă.
Față de cele arătate, instanța, apreciind că pretențiile ce fac obiectul cererii reclamantei sunt întemeiate în parte, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 5919,03 lei, reprezentând debit principal facturat în perioada 15.03.2011 – 11.01.2013, a respins capătul de cerere privind penalitățile de întârziere, iar în temeiul art. 451 Cod proc. civ. a obligar pârâtul și la plata sumei de 469,14 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în contravaloarea taxei de timbru și a timbrului judiciar, proporțional cu pretențiile admise.
Împotriva sentinței instanței de fond, la data de 28.10.2013, reclamanta . Târgoviște Dâmbovița SA a declarat apel,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanta reclamantă solicită schimbarea în parte a sentinței, în sensul obligării intimatului și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 1396,65 lei.
Prin motivele de apel, depuse în scris la dosarul cauzei, apelanta reclamantă a susținut faptul că prin cererea de chemare in judecata a solicitat instanței obligarea pârâtului N. I. la plata sumei de 5919,03 lei debit principal (contravaloarea apei potabile si a serviciilor de canalizare) si 1396,65 lei penalități de întârziere, potrivit facturilor emise in perioada 15.03._13.
Prin sentința recurată, instanța de fond a admis în parte cererea formulată si a obligat intimatul la plata sumei de 5919,03 lei reprezentând debit principal facturat în perioada 15.03._13, respingând capătul de cerere privind penalitățile de întârziere solicitate (fila 3 din sentința).
În continuare, apelanta consideră sentința pronunțata ca fiind nelegala, întrucât, desi instanța la termenul de judecata din data de 19.09.2013 a rămas in deliberare, considerandu-se lămurită asupra pricinii, aceasta retine în cuprinsul sentinței ca „respinge capătul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere in cuantum de 1396,65 lei, întrucât nu poate verifica modul de calcul al penalităților", astfel incat creanța nu este certa si lichida, în sensul art. 662 NCPC.
Apelanta reclamantă apreciază ca in cauza dedusă a fost încălcat unul dintre principiile fundamentale de drept, si anume principiul aflării adevărului. Potrivit art. 22 alin. (2) NCPC, judecătorul are îndatorirea sa stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeala privind aflarea adevărului in cauza", in scopul pronunțării unei hotărâri temeinice si legale. Instanța este datoare sa-si exercite rolul activ in aflarea adevărului, sa ordone probe si sa ceara explicații suplimentare in situația în care nu era lămurită, nu sa faca apreciere, cu privire la susținerile nedovedite ale soției pârâtului, persoana care de altfel, nu avea "delegație de reprezentare si nici împuternicire sa reprezinte pe parat in proces", cum retine instanta (fila 1).
De asemenea, instanța face referire în cuprinsul sentinței la faptul ca penalitățile de întârziere facturate in perioada 15.03._13 sunt calculate si pentru facturi emise in perioada 15.02._11 ; penalitățile sunt calculate facturilor neachitate in termenul scadent, aplicandu-se o cota egala cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare pe zi de întârziere, potrivit art 13 alin (3) din contractul si disp. art. 31 din Legea nr. 241/2006 coroborate cu disp. art. 120 alin. (7) Cod de procedura fiscala. Penalitățile sunt calculate printr-un program informatic, astfel cum rezulta din tabelul anexat.
Apelanta consideră că sentința pronunțata este nelegala, întrucat pretențiile apelantei sunt întemeiate si dovedite de înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Pe cale de consecință, se solicită admiterea apelului, schimbarea in parte a sentinței, in sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulata si obligarea intimatului la plata penalităților de intarziere în cuantum de 1396,65 lei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 466 si urmt. si 480 alin. (2) Noul Cod de procedura civila ; solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Au fost depuse, în copie, facturile emise în perioada 15.02.2010 – 15.02.2011 ; modul de calul al penalităților, împuternicirea avocațială ( filele 6 – 23 ).
La data de 13.02.2014, apelanta reclamantă a depus la dosarul cauzei tabelul cu modul de calcul al penalităților, precum și facturile din perioada februarie 2010 – februarie 2011 ( filele 30 – 55 ).
Apelanta reclamantă la data de 05 martie 2014 a depus la dosarul cauzei o cerere, prin care se fac următoarele precizări:
Penalitățile ce fac obiectul cauzei - 1396,65 lei - apar în cuprinsul facturilor anexate cererii de chemare in judecata, in aceste facturi fiind indicate si numărul facturilor pentru care s-au calculat penalități, debitul principal, procentul, perioada calendaristica pentru care s-au perceput penalități, numărul de zile de întârziere si valoarea penalităților.
În continuare, apelanta reclamantă a menționat printr-un tabel centralizator despre debitul principal, perioada penalitate,zile întârziere, procent penalitate, valoare penalitate - despre facturile nr._/15.03.2011 ; nr._/15.04.2011 ; nr._/15.05.2011 ; nr._/15.06.2011 ; nr._/15.07.2011 ; nr._/15.08.2011 ; nr._/15.09.2011 ; nr._/15.10.2011 ; nr._/11.11.2011 ; nr._/07.12.2011 ; nr._/11.01.2012 ; nr._/11.02.2012 ; nr._/11.03.2012 ; nr._/10.04.2012 ; nr._/11.05.2012 ; nr._/12.06.2012 ; nr._/11.07.2012 ; nr._/10.08.2012 ; nr._/12.09.2012 ; nr._/12.10.2012 ; nr._/13.11.2012 ; nr._/08.12.2012 ; nr._/11.01.2013 – totalul general al penalităților fiind de 1396,65 lei.
Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor invocate, Tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă apelată, instanța, apreciind că pretențiile ce fac obiectul cererii reclamantei sunt întemeiate în parte, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 5919,03 lei, reprezentând debit principal facturat în perioada 15.03.2011 – 11.01.2013 și a respins capătul de cerere privind penalitățile de întârziere.
Cu privire la penalitățile de întârziere, reține instanța că reclamanta solicită suma de 1396,65 lei cu titlu de penalități de întârziere facturate în perioada 15.03.2011 – 11.01.2013, dar toate facturile emise în perioada arătată cuprind penalități de întârziere și pentru facturile emise în perioada 15.02._11, deși aceste facturi nu sunt depuse la dosar, nu se cunoaște cuantumul debitului, nu se cunoaște data scadenței acestora și când au fost achitate, având în vedere că debitul se solicită doar pentru perioada 15.03.2011 – 11.01.2013, iar soția pârâtului a recunoscut că nu a achitat facturile de doi ani și lunar se percep penalități pentru aceste facturi.
La termenul din 26 02. 2014, la cererea recurentei, instanța a pus în vedere apelantei, că depună la dosar calculul realizat pe baza centralizatorului aflat la dosar, urmând să indice suma de bani reprezentând penalități, stabilită pe baza acestui calcul.
Tribunalul constată că raportul juridic intervenit între părți, având ca obiect servicii de furnizare a apei potabile și de canalizare la un preț prestabilit, este un raport de natură contractuală supus Legii 51/2006. Pârâta, în calitate de utilizator a serviciului prestat, are obligația contractuală de plată lunară a contravalorii serviciilor de apă iar facturarea acestora s-a realizat conform dispozițiilor art. 30 din Legea 241/2006.
Astfel, potrivit prevederilor contractului de furnizare a apei potabile și evacuarea apelor menajere și pluviale nr._/25 09. 2009 pentru Asociația de proprietari nr. 46, pârâtul – intimat N. I. și-a asumat obligația să plătească facturile furnizorului în mod regulat, la termenele legale.
Așa cum a arătat instanța de fond, reclamanta a solicitat suma de 1396,65 lei cu titlu de penalități de întârziere facturate în perioada 15.03.2011 – 11.01.2013 iar facturile emise în perioada arătată cuprind penalități de întârziere și pentru facturile emise în perioada 15.02._11.
În condițiile în care pârâtul – intimat nu a contestat facturile emise în perioada 15.03.2011 – 11.01.2013 sub nici un aspect, contrar opiniei Judecătoriei, Tribunalul nu poate identifica nici un impediment legal pentru care aceste facturi nu pot conține penalități pentru facturi emise anterior (aceste facturi au fost depuse la dosar în cursul judecării apelului). Pentru acest motiv, susținerea Judecătoriei în sensul că nu se cunoaște cuantumul debitului, nu se cunoaște data scadenței acestora și când au fost achitate facturile nu pot reprezenta considerente pertinente, de natură a susține soluția de respingere a cererii de obligare la plata penalităților.
Pentru aceste considerente, raportat la disp. art. 480 alin. 2 din Codul de Procedură Civilă, Tribunalul va admite apelul declarat de apelanta reclamantă S.C. C. de A. Târgoviște-Dâmbovița SA, împotriva sentinței civile nr. 3536/19.09.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu intimatul pârât N. I., și în consecință, va dispune schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul că va admite și capătul de cerere privind plata penalităților de întârziere și va obliga pe pârât către reclamantă la plata sumei de 1396,5 lei, cu titlu de penalități de întârziere.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta reclamantă S.C. C. de A. Târgoviște-Dâmbovița SA, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 50, județul Dâmbovița cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. V. A. M., din Târgoviște, ., . (Complex Mondial), județul Dâmbovița, împotriva Sentinței civile nr. 3536/19.09.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu intimatul pârât N. I., domiciliat în Târgoviște, ., ., . și în consecință:
Schimbă în parte sentința atacată, în sensul că admite și capătul de cerere privind plata penalităților de întârziere și obligă pe pârât către reclamantă la plata sumei de 1396,5 lei cu titlu de penalități de întârziere.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Executorie și definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 Martie 2014.
Președinte, | Judecător |
C. G. | D. M. E. |
Grefier,
B. S.
Red. DME
Tehn.DME
Ex. 4/08.05.2014
Judecător fond: P. S. C.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr._
| ← Opoziţie. Sentința nr. 133/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Alte cereri. Decizia nr. 318/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
