Procedura insolvenţei. Sentința nr. 666/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 666/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 24-10-2014 în dosarul nr. 2529/120/2014
DOSAR NR._ Leg.85/2006
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 666
Ședința publică din data de 24 octombrie 2014
Instanța constituită din:
Judecător sindic- M. D.
Grefier- R. O.
Pe rol fiind cererea formulată de creditoarea ., cu sediul în Târgoviște, ., . Dâmbovița, reprezentată prin administrator P. G. V., prin care se solicită declanșarea procedurii simplificate de insolvență împotriva debitoarei ., cu sediul în Târgoviște, Șoseaua Găești, nr.1, județul Dâmbovița, CUI_ și număr în registrul comerțului J_, precum și chemarea în garanție a Ministerului Finanțelor Publice prin reprezentant Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ..166, județul Dâmbovița.
Potrivit încheierii din 17 octombrie 2014, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, judecătorul sindic a amânat pronunțarea pentru această dată, dezbaterile și concluziile părților, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta încheiere.
JUDECĂTORUL SINDIC
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița- Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal sub nr._ din data de 29.05.2014 creditoarea ., cu sediul în Târgoviște, ., . Dâmbovița, reprezentată prin administrator P. G. V., a solicitat declanșarea procedurii simplificate de insolvență împotriva debitoarei ., cu sediul în Târgoviște, Șoseaua Găești, nr.1, județul Dâmbovița, CUI_ și număr în registrul comerțului J_, precum și chemarea în garanție a Ministerului Finanțelor Publice prin reprezentant Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în Târgoviște, ..166, județul Dâmbovița.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că societatea Q. I. SA figurează în evidențele financiar- fiscale cu un debit de 163.628,00 lei, reprezentând contravaloarea facturii proforma 19/IV din data de 19.09.2013, din care 31.699,00 lei datorii către stat.
În continuare, arată că această valoare soluționează latura civilă a dosarului penal nr. 5076/2000 al Tribunalului Dâmbovița, respectiv titlul penal de executat- decizia penală nr. 422/20.11.2000, hotărâre pe care Q. I. SA nu a respectat-o și împotriva căreia a formulat numeroase contestații și suspendări la executare.
Mai mult, societatea Q. I. SA a inițiat o cerere de dizolvare a societății B. România SRL și a declanșat cu rea credință mai multe procese care aduc prejudicii grave bunei desfășurări a activității, împiedicând-i astfel să-și onoreze și datoriile către stat.
Totodată, se arată că această creanță pe care debitoarea o are îndeplinește cerințele prevăzute de lege: este certă întrucât rezultă din titlul penal; este lichidă, cuantumul fiind determinat prin factura emisă în baza titlului penal și având la bază expertiza pe baze științifice; este exigibilă, urmând a fi achitată de urgență.
Se mai arată că nu se impune instituirea de garanții atâta timp cât bunurile imobile sunt puse sub sechestru prin titlul penal și se află în mâinile debitorului.
În drept, au fost invocate prevederile art. 31 și următoarele din Legea nr. 85/2006, ale art. 6 din CEDO, ale art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, art. 135 alin. 1 și 2 lit. a și g și ale art. 136 din Constituția România.
Au fost anexate cererii, în xerocopie, următoarele înscrisuri: Sentința penală nr. 422/20 noiembrie 2000 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița- Secția Penală în dosarul nr. 5076/2000; decizia nr. 296/12.04.2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr._ ; factura proforma 19/IX din 19.09.2013; furnizare informații de bază Q. I. SA.
Prin încheierea de ședință din data de 4 iunie 2014 s-a stabilit în sarcina creditoarei B. România SRL cauțiune în cuantum de 16.362 lei conform dispozițiilor art. 33 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 și consemnarea acesteia în termen de 5 zile la o bancă.
La data de 5 iunie 2014 debitoarea Q. I. SA a depus la dosar contestație împotriva cererii de declanșare a stării de insolvență, prin care s-a solicitat și stabilirea unei cauțiunii în sarcina creditoarei în conformitate cu prevederile art. 33 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
În continuare se arată că cererea de declanșare a procedurii insolvenței formulată de către societatea B. România SA, societate dizolvată prin sentința civilă nr. 557/25.03.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, reprezintă un abuz de drept, societatea Q. I. SA reprezintă o investiție olandeză de succes, care, în plină criză economică, reușește să obțină rezultate bune, evidențiate de situația financiară pe care o depune la dosar, societate care realizează export din mobilier masiv în Europa, Australia, Asia și care este o prezență obișnuită la târguri internaționale.
Se arată că societatea Q. I. SA deține suficiente resurse financiare pentru a-și achita toate datoriile, la termen, către creditori, nu are nicio datorie la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetul local, dimpotrivă fiind un contribuabil semnificativ.
În ceea ce privește factura proforma depusă în susținerea cererii de insolvență, precizează că nu poate constitui un document justificativ susceptibil de înregistrare în contabilitate și nici titlu executoriu. Aceasta are caracter informativ și nu este obligatorie pentru primitor.
Mai mult, această factură nu are număr, iar din cuprinsul ei nu rezultă vreo prestație comercială, ci se invocă o decizie penală și nu a fost niciodată recunoscută de societatea Q. I. SA.
Se susține că pretinsa creanță nu îndeplinește condițiile legale pentru a putea justifica declanșarea insolvabilității societății, nu este certă pentru că nu rezultă dintr-un titlu executoriu; nu este lichidă pentru că nu este determinată, cuantificată și nu este exigibilă.
De asemenea, se arată că titlul penal invocat a fost pronunțat în anul 2000, situație față de care solicită să se constate prescripția dreptului la acțiune.
În ceea ce privește Decizia civilă nr. 296/12.04.2011 a Curții de Apel Ploiești se susține că aceasta nu profită cu nimic susținerilor pe care le face reprezentantul creditoarei.
Referitor la Decizia penală nr. 422/20.10.2000 pentru reprezentantul creditoarei o numește „titlu penal” nu este un titlu executoriu. Prin procesul verbal nr. 5/17.01.2001 încheiat de executorul judecătoresc Ș. V. D. în cadrul executării sentinței penale menționate mai sus, se ia act că „domnul P. G. V. a primit suma de 300 milioane” și drept urmare „se stinge orice litigiu al domnului P. G. V. sau .… cu domnul Gijbertus Adrianus Johannes Huijink sau ., bunuri care fac obiectul dosarului de executare și sentințele ce se execută”, iar pentru a se evita orice dubiu, în finalul acestui proces verbal se menționează „ domnul P. G. V. declară că renunță la toate litigiile existente, nu numai la cel care face obiectul executării silite mobiliare (sechestrul asigurător).
Fiind o cerere vădit inadmisibilă, societatea Q. I. SA a solicitat aplicarea amenzii judiciare, potrivit art. 187 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă.
Se solicită respingerea cererii și obligarea creditoarei- societate dizolvată, la plata cheltuielilor de judecată.
Au fost anexate contestației, în xerocopie, următoarele înscrisuri: Sentința nr. 557/25.03.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița- Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ ; extras rezumat al actului de deces, tradus din limba italiană de jr. E. S.; Stat de lichidare pentru luna aprilie 2014 al societății Q. I. SA; bilanț prescurtat, Contul de profir și pierdere, date informative, situația activelor imobilizate pe anul 2013; extrase de cont, certificat de atestare fiscală eliberat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice la data de 27.05.2014; certificat de atestare fiscală pentru persoane juridice privind impozitele și taxele locale și alte venituri ale bugetelor locale eliberat de Primăria Municipiului Târgoviște sub nr._/27.05.2014; informații portal instanță; Proces verbal nr. 5 din 17.01.2001 încheiat de executorul judecătoresc Ș. V. D.; Decizia civilă nr. 1010/28.06.2002 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița- Secția Civilă în dosarul nr. 3691/2002.
La data de 18 iunie 2014 Ministerul Finanțelor Publice prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița a depus la dosar întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, excepția nulității cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, iar pe fondul cauzei, au solicitat respingerea cererii ca fiind nefondată.
În cuprinsul întâmpinării se arată că Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița a fost reorganizată prin înființarea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Ploiești, în cadrul căreia funcționează Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice se arată că reclamanta nu precizează motivul pentru care înțelege să cheme în garanție această instituție.
Mai mult, cererea de chemare în judecată are ca obiect procedura insolvenței, reclamantul având de recuperat o creanță de la societatea a cărei insolvență o solicită, astfel că părți în cauză nu pot fi decât creditorul și debitorul, urmând ca după deschiderea procedurii insolvenței să se înscrie la masa credală ceilalți creditori.
Cu privire la excepția nulității cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice precizează că potrivit dispozițiilor art. 196 Cod procedură civilă cererea de chemare în judecată care nu cuprinde motivele de fapt ale acesteia este nulă, iar cum în speța dedusă judecății nu au fost indicate motivele de fapt pentru care a fost chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, apreciază că cererea de chemare în garanție este nulă.
S-a solicitat admiterea excepțiilor invocate, iar pe fondul cauzei respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
În drept au fost invocate prevederile art. 205 și următoarele din Codul de procedură civilă, precum și dispozițiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
La data de 20 iunie 2014 creditoarea B. România SRL a depus la dosar întâmpinare la contestația formulată de către debitoarea Q. I. SA, prin care a solicitat respingerea contestației și aplicarea amenzii judiciare maxime potrivit art. 187 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă întrucât este introdusă cu rea credință având efectul creerii unui prejudiciu sub aspectul incapacității recuperării contravalorii bunurilor sustrase și distruse din cele două titluri penale, precum și a valorii TVA, ce urmează a fi recuperat de către chematul în garanție.
Cu privire la cauțiunea stabilită, se invocă faptul că aceasta era necesară atunci când nu există vreo garanție de plată dovedită în caz de pierdere a procesului, însă în cazul lor nu poate fi primită această cerere existând garanția de 163.628 lei în mâinile pârâtei.
În continuare, creditoarea susține că această creanță pe care o solicită este certă, lichidă și exigibilă, că factura proformă este titlu obligatoriu de executat pentru primitor și nu are caracter informativ, ci forță juridică, reprezentând valoarea bunurilor înregistrate în contabilitate, sustrase și distruse de către pârâtă, că și astăzi bunurile din titlul penal sunt sub sechestru asigurător până la recuperarea integrală, ceea ce întrerupe prescripția.
De asemenea, se mai susține că Decizia penală nr. 422/2000 a Tribunalului Dâmbovița, alături de Sentința penală nr. 498/1999 a Judecătoriei Târgoviște, sunt titluri penale executorii, din care o parte au fost deja executate prin executorul judecătoresc, prin identificarea și vânzarea unor bunuri găsite asupra societății Q. I. SA, iar cele negăsite, care au fost distruse, fac obiectul executării prin vânzare conform prezentei facturi emise.
Se mai arată că suma de 300.000 lei a primit-o creditorul- parte vătămată B. România SRL conform facturii întocmite pentru bunurile găsite de executor și asupra cărora s-a convenit să înceteze orice litigiu.
S-a anexat întâmpinării, în xerocopie, următoarele înscrisuri: adresa înaintată de . către B. M. S.; Decizia nr. 296/12.04.2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești- Secția Civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr._ ; Decizia civilă nr. 856/13.12.2005 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița- Secția Civilă în dosarul nr. 5720/2005; Sentința civilă nr. 3690/11.11.2003 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. 3522/2003; Decizia nr. 2536/30.09.2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești –Secția Civilă, în dosarul nr. 1099/2004; curicullum vitae P. G. V.; diplomă de licență P. G. V.; diplomă de master P. G. V.; certificat de participare P. G. V.; livret militar P. G. V.; adeverință nr. 57 c/708/24.01.2012 eliberată de Parlamentul României- Camera Deputaților- Direcția de Salarizare; adresa înaintată de către Blocul Național al Revoluționarilor 1989 în atenția celor abilitați de lege; extrase din publicații, adrese înaintate d-lui P. G. V.; acte personale ale d-lui P. G. V.; raport expertiză contabilă extrajudiciară; rezoluții.
În ședința publică din 17 octombrie 2014, reprezentantul creditoarei B. R. SRL a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de către chematul în garanție, solicitând respingerea excepțiilor invocate.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice precizează că din creanța pe care o are de achitat debitoarea către ei, o parte din aceasta reprezintă obligații la bugetul de stat, fiind vorba de taxe și impozite, astfel că se justifică interesul de a avea calitate în prezenta speță.
În ceea ce privește excepția nulității cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice se susține că sunt îndeplinite condițiile cerute de legiuitor.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul sindic constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată creditoarea ., a solicitat declanșarea procedurii simplificate de insolvență împotriva debitoarei ., cu sediul în Târgoviște, Șoseaua Găești, nr.1, județul Dâmbovița, CUI_ și număr în registrul comerțului J_, precum și chemarea în garanție a Ministerului Finanțelor Publice prin reprezentant Direcția Generală a Finanțelor Publice.
În temeiul disp. art. 33 alin.3 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, la solicitarea debitorului, s-a stabilit creditoarei . unei cauțiuni în cuantum de 16 362 lei și consemnarea acesteia în termen de 5 zile la o bancă.
Având în vedere că . cererii de deschidere a procedurii simplificate a insolvenței, nu a depus cauțiune, în temeiul disp. art . 33 alin. 3 din Legea 85/2006, potrivit cu care, „La cererea debitorului, judecătorul sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea, să consemneze, în termen de 5 zile, la o bancă, o cauțiune de cel mult 10% din valoarea creanțelor (….). Dacă nu este consemnată în termen cauțiunea, cererea introductivă va fi respinsă.”, instanța urmează să respingă cererea formulată de creditoarea ., împotriva debitoarei ., și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice prin reprezentant Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița.
Apărarea creditoarei, în sensul că este scutită de plata cauțiunii întrucât cauza ar deriva dintre-un proces penal, va fi calificată de către instanță ca o simplă susținere. Sub acest aspect, se reține că afirmația părții nu are suport în realitate pe o parte, iar pe de altă parte, nu au putut fi identificate argumente legale pertinente (partea pare a confunda obligația de a plăti cauțiunea, cu aceea de a plăti taxa de timbru) de natură a justifica o scutire a reclamantei de la plata cauțiunii, chiar în ipoteza teoretică a existenței unui litigiu penal din care ar deriva prezenta cauză.
Textul disp. art. 33 alin.3 din Legea 85/2006 are caracter imperativ, neplata cauțiunii fiind o cauză de neprimire a cererii de deschidere a procedurii de insolvență și un impediment în se analiza pe fond cererea dedusă judecății. Pentru acest motiv analizarea excepțiilor procesuale invocate de către debitoare rămâne de prisos, iar soluționarea contestației formulată de această parte împotriva cererii de deschidere a procedurii, va fi respinsă ca rămasă fără obiect.
În temeiul disp. art. 453 din Codul de procedură civilă, ca parte care a căzut în pretenții, reclamanta va fi obligată la plata către pârâtă a sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat (fila 162) și taxă de timbru (fila 160).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge cererea formulată de creditoarea ., cu sediul în Târgoviște, ., . Dâmbovița, reprezentată prin administrator P. G. V., prin care se solicită declanșarea procedurii simplificate de insolvență împotriva debitoarei ., cu sediul în Târgoviște, Șoseaua Găești, nr.1, județul Dâmbovița, CUI_ și număr în registrul comerțului J_, precum și chemarea în garanție a Ministerului Finanțelor Publice prin reprezentant Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ..166, județul Dâmbovița.
Respinge contestația formulată de către debitoarea Q. I. SA, cu sediul în Târgoviște, Șoseaua Găești, nr.1, județul Dâmbovița, CUI_ și număr în registrul comerțului J_, ca rămasă fără obiect.
Obligă reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24 10. 2014.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
M. D. R. O.
Red. M.D.
Tehnored. R.O.
5 ex./05.01.2015
| ← Procedura insolvenţei. Sentința nr. 400/2014. Tribunalul... | Procedura insolvenţei. Sentința nr. 624/2014. Tribunalul... → |
|---|
