Procedura insolvenţei. Sentința nr. 85/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 85/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 31-01-2014 în dosarul nr. 1906/120/2013/a30
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Târgoviște, .. 3
Județul Dâmbovița
Dosar nr._
SENTINȚĂ NR. 85
Ședința publică de la data de 31 Ianuarie 2014
Instanța constituită din:
Judecător Sindic:
C. G.
Grefier: B. S.
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de contestatoarea S.C. I. L. Finance IFN SA, cu sediul în București, ..59, etaj 5, sector 1, înmatriculată la ORC sub nr. J40/_/2008, CUI RO_, în contradictoriu cu debitoarea S.C. C. Târgoviște SA (fostă S.C. Mechel Târgoviște SA), înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J/_, CUI_, cu sediul în Târgoviște, .. 9-11, județul Dâmbovița, reprezentată de administratorul special Oleg Shvedakov, cu același domiciliu și administrator judiciar R. I. Specialists SPRL, cu sediul în București, ., ., sector 3, împotriva tabelului preliminar al creanțelor.
Potrivit încheierii de ședință din dat de 24.01.2014, pentru a se formula și depune la dosarul cauzei concluzii scrise, tribunalul a amânat pronunțarea pentru această dată, dezbaterile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
JUDECĂTORUL SINDIC
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 28.11.2013, creditoarea S.C. I. L. Finance IFN SA, a formulat contestație la tabelul preliminar al creanțelor debitoarei S.C. C. Târgoviște SA (fostă S.C. Mechel Târgoviște SA), înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J/_, CUI_, cu sediul în Târgoviște, .. 9-11, județul Dâmbovița, reprezentată de administratorul special Oleg Shvedakov, cu același domiciliu și administrator judiciar R. I. Specialists SPRL, cu sediul în București, ., ., sector 3, publicat în BPI nr._/22.11.2013, solicitând admiterea contestației și rectificarea tabelului preliminar în sensul înscrierii în tabelul creanțelor deținute de creditoare împotriva . în calitatea sa de fidejusoare a . SA, sume respinse de către administratorul judiciar, respectiv: 886 953,13 euro (daune interese/despăgubiri datorate conform contractelor nr._/_ și nr._/28.07.2009) și 200 lei reprezentând taxă de timbru.
Motivând în fapt contestația se arată că la data de 28.07.2009, au fost încheiate cu creditoarea, în calitate de finanțator și . SA, în calitate de utilizator, două contracte de leasing, cu numerele mai sus indicate, având ca obiect „complex de trefilat sârmă”, respectiv „linie de producție fibra metalică”, iar . și-a asumat obligația de a garanta personal, cu patrimoniul propriu, îndeplinirea completă a tuturor obligațiilor de plată pe care . SA și le-a dobândit în baza contractelor de leasing, fidejusorul renunțând expres la invocarea beneficiilor de diviziune și discuțiune (art. 2 alin. 1 din contract).
Având în vedere că . SA nu și-a îndeplinit obligațiile de plată asumate prin contractele de leasing, în data de 12.03.2013 prin notificările 1790 și 1791 au fost reziliate contractele de leasing, astfel că până la data limită de depunere a declarațiilor de creanță, arată că a fost în măsură să stabilească exact suma care este datorată de către debitoare în baza contractelor de fidjusiune, însă administratorul judiciar a admis în parte declarația de creanță, în sensul înscrierii în masa credală doar a sumelor reprezentând contravaloarea facturilor emise în baza contractelor de leasing, respingând cererea de înscriere a sumelor reprezentând contravaloarea daune interese/clauza penală, stabilite conform dispozițiilor art. 11 din contractele de leasing.
Cu privire la acest aspect a formulat contestație pe rolul prezentei instanțe, formându-se dosar_ 3/a5, în care instanța a admis contestația și a obligat administratorul judiciar să verifice creanța de 886 953,13 euro, reprezentând daune interese, însă ulterior acestei soluții, arată că din nou administratorul judiciar a respins înscrierea la masa credală a sumei mai sus menționată.
Prin urmare înțelege să investească din nou instanța cu soluționarea prezentei contestații, ce vizează aceeași sumă, în vederea protejării drepturilor creditoarei, solicitând admiterea contestației, obligarea administratorului judiciar să rectifice tabelul de creanțe, în sensul înscrierii creditoarei la masa credală și cu suma de 886 953,13 euro.
Mai apreciază că analiza instanței de judecată, trebuie să se limiteze exclusiv la argumentele parților ce vizează legalitatea clauzei penale stabilită prin dispozițiile art. 11 din contractele de leasing, cu precizarea că ținând seama că aceste contracte au fost încheiate înainte de . Noului Cod Civil, față de dispozițiile art. 102 din Legea nr. 71/2011, apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului civil de la 1864.
Cu privire la „principiul echilibrului prestațiilor reciproce și independente asumate de părți”, apreciază că analiza legalității dispozițiilor art. 11 din contractele de leasing trebuie să aibă în vedere dispozițiile Codului Civil de la 1864 care reglementează clauza penală, precum și cele ale legii speciale care reglementează operațiunile de leasing, OG 51/1997, invocând dispozițiile art. 1066 Cod civil, precum și art. 942 Cod civil, art. 969 Cod civil, astfel încât și dispozițiile art. 11 din contractul de leasing au putere obligatorie față de ambele părți semnatare și prin semnarea contractelor de fidejusiune și față de debitoare.
Mai apreciază că în lumina dispozițiilor art. 8 din OG nr. 51/1997 republicată, contractul de leasing, are caracter executoriu, iar potrivit art. 15 din OG 51/1197, ca efect al rezilierii contractului de leasing, utilizatorul est obligat să restituie bunurile ce au făcut obiectul contractului și să plătească toate sumele datorate în temeiul contractului de leasing.
Se mai apreciază că în cazul supus judecății, clauza penală are un caracter determinabil, respectiv prin raportare la suma tuturor ratelor de leasing datorate în baza contractului de leasing, din care se scad obligațiile de plată îndeplinite până la momentul rezilierii contractului, astfel încât, în fapt, clauza penală este exact egală cu suma reprezentând cuantumul obligațiilor de plată asumate de utilizator prin contractul de leasing și neexecutate. În condițiile în care prin dispozițiile art. 11 din contractele de leasing se stabilește drept clauza penală o sumă de bani, determinabilă, apreciază că nu e mai poate pune în discuție cuantumul acestei clauze penale, apreciind totodată că principiul invocat de administratorul judiciar, este pe deplin respectat în cadrul executării contractelor de leasing.
Conform prevederilor contractuale, obligația de plată a ratelor scadente s-a împlinit la data indicată în scadențar, iar ratele de leasing rămase de achitat reprezentând capitalul și dobânda recuperate de către finanțator, au devenit scadente ca efect al rezilierii contractelor de leasing conform notificărilor trimise în acest sens, și prin urmare sunt datorate către utilizator. Prin urmare, apreciază că rațiunea înserării în contract a art. 11 o reprezintă tocmai acoperirea prejudiciilor aduse finanțatorului, în speță subscrisa, ca urmare a existentei unor situații asemănătoare celei prezente supuse analizei instanței, în care utilizatorul, a solicitat achiziționarea unor echipamente industriale specifice producției pe care s-a obligat să le cumpere la expirarea perioadei de leasing, iar ulterior nu-și respectă obligațiile de plată și nici celelalte obligații ce-i incumbă fapte ce conduc și justifică rezilierea contractului.
Totodată, mai apreciază că trebuie înlăturate susținerile total neargumentate ale administratorului judiciar, ce vizează un eventual caracter abuziv al clauzei penale, precum și calificarea contractului de leasing ca și contract de adeziune, având în vedere că această clauză, a fost rezultatul acordului de voință liber exprimat al părților semnatare și nu s-a dovedit existența unui consimțământ viciat sau încălcarea unei alte condiții obligatorii/esențiale ce afectează validitatea convenției, astfel încât aceste susțineri rămân la stadiul de simple alegații fără nici un suport juridic.
Cu privire la calificarea contractului drept contract de adeziune, precizează că la momentul semnării contractului de leasing, operau în piața de leasing cel puțin alte câteva zeci de firme de leasing, astfel încât apreciază că nu se poate susține ca utilizatorul a fost constrâns în orice mod în a semna convenția, cu atât mai mult cu cât utilizatorul este o persoană juridică, dispozițiile Legii nr. 193/2000 fiind aplicabile exclusiv persoanelor juridice.
Pentru toate aceste considerente solicită admiterea contestației și pe cale de consecință obligarea administratorului judiciar să rectifice tabelul de creanțe publicat în BPI nr._/22.11.2013 în sensul admiterii creanței contestatoarei în cuantum de 886 953,13 euro.
În drept a invocat dispozițiile art. 20, 64, 66,67, 70, 73 din Legea nr. 85/2006, art. 112 din Legea nr. 71/2011, art. 942, 969, 970, 1066, 1069, 1087 cod civil de la 1864, OG nr. 51/1997 republicată.
În dovedirea cererii, s-au depus la dosarul cauzei BPI nr._/22.11.2013, BPI nr._/25.11.2013 cu completarea nr. 4 a tabelului preliminar, împuternicire avocațială, contract de leasing financiar nr._/28.07.2009, anexa nr. 1 din 03.06.2009 la contratul de leasing financiar nr._, scadențar din 03.06.2009, confirmare de recepție, scadențar /24.12.2009, contractul de leasing financiar nr._/28.07.2009, anexa nr. 1 din 03.06.2009 la contractul de leasing financiar nr._, scadențar/03.06.2009, confirmare de recepție/15.10.2009, scadențar/21.10.2009, contract de fidejusiune/28.07.2009, notificare de rezilier nr. 1790/12.03.2013, notificare de reziliere nr. 1791/12.03.2013, sentință nr. 736/30.09.2013 pronunțată în dosarul nr._ 3/a5, notificarea nr. 5056/20.11.2013, BPI nr._/22.11.2013, BPI nr._/25.11.2013.
Contestația a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 200 lei, fila 24 dosar.
La data de 23.12.2013, contestatoarea a depus la dosarul cauzei cerere completatoarea a contestației la tabelul preliminar întocmit în cadrul procedurii, solicitând a se avea în vedere un nou motiv de nelegalitate a măsurii înscrierii parțiale a creanței creditoarei în tabelul preliminar, raportat la dispozițiile art. 66 din Legea nr. 85/2006, prin care legiuitorul a stabilit fără echivoc împotriva practicianului în insolvență desemnat într-un dosar ce are drept obiect procedura insolvenței, interdicția verificării creanțelor ce sunt constatate prin titluri executorii, iar potrivit dispozițiilor art. 8 din OG nr. 51/1997, legiuitorul a calificat în mod expres contractele de leasing și garanțiile asociate lor drept titluri executorii.
În afara celor două aspecte legale anterior menționate, apreciază că trebuie avut în vedere faptul că administratorul judiciar desemnat în cauză nu a contestat sumele ce nu au fost înscrise la masa credală sub aspectul modului de calcul, fiind pe deplin conștient că aceste sume au fost solicitate în baza intervenirii rezilierii contractelor de leasing, în temeiul dispozițiilor art. 11 din contracte, sume datorate de către debitoare având vedere contractele de fidejusiune semnate cu creditoarea.
Apreciază că administratorul judiciar a efectuat un control de legalitate a dispozițiilor art. 11 din contractele de leasing, controlul de legalitate a clauzelor contractelor de leasing fiind atributul exclusiv al instanțelor de judecată și nicidecum a unui practician în insolvență.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 20, 66, 149 din Legea nr. 85/2006 și art. 204 Cod procedură civilă.
La data de 20.01.2014, administratorul judiciar, a formulat și depus la dosarul cauzei întâmpinare cu privire la contestația formulată de contestatore, solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente: în urma analizei cererii de creanță depusă de contestatoare, administratorul judiciar a acceptat și înscris în tabelul preliminar suma de_,08 lei, drept creanță chirografară.
Prin contestația formulată contestatoarea a solicitat înscrierea în tabelul creditorilor și cu suma reprezentând daune interese în sumă de 886 953,14 euro, în conformitate cu prevederile art. 11 din Condițiile generale ale contractului de leasing, arătând că a reziliat contractele de leasing din culpa Mechel Câmpia Turzii SA (pentru nerespectarea obligațiilor de plată), declarând scadente toate sumele asumate prin contract. Se apreciază că în conformitate cu dispozițiile art. 1538 Noul Cod Civil, clauza penală este aceea prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație, prestație în cazul neexecutării obligației principale, fiind o compensație a daunelor interes ce creditorul suferă din neexecutarea obligației principale, iar suma solicitată de creditoarea finanțatoare cu titlu de daune interes reprezintă practic plați compensatorii pentru veniturile pe care nu le mai realizează ca urmare a rezilierii contractelor de leasing, apreciind că prin înscrierea la masa credală cu întreaga penalitate, ea ar obține o dublă reparație a neexecutării de către debitoarea utilizatoare a obligației asumate, deoarece, pe lângă penalitate, creditoarea finanțatoare rămâne și proprietara bunurilor finanțate, valoare pe care creditoarea finanțatoare o poate încasa prin simpla vânzare a bunului finanțat către un terț sau prin încheierea unui nou contract de leasing cu un terț. Se mai apreciază că suma pe care creditoarea finanțatoare o va obține din valorificarea bunului finanțat se impune a fi dedusă din creanța solicitată de creditoarea finanțatoare cu titlu de despăgubiri. De asemenea, în măsura în care întinderea acestei sume nu poate fi determinată, creanța solicitată de creditoarea finanțatoare cu titlu de despăgubiri, nu are, în parte, caracter cert, întinderea sa neputând fi stabilită cu exactitate. Din perspectiva clauzei penale, obligația de plată a debitoarei este lipsită de cauză pentru suma reprezentând contravaloarea, la momentul rezilierii bunului finanțat.
Se mai apreciază că dacă contratul de leasing are valoare de titlu executoriu, simpla sa existență nu poate suplini lipsa de caracter cert a sumelor pe care acestea le contestă, nefiind posibilă înscrierea creditoarei finanțatoare la masa credală a debitoarei utilizatoare cu o sumă necertă, iar pentru determinarea penalității cuvenite creditoarei finanțatoare este necesară stabilirea sumei pe care aceasta o poate recupera prin valorificarea bunului finanțat.
Prin urmare la stabilirea întinderii creanței creditoarei finanțatoare, administratorul judiciar este ținut să aplice atât clauzele contractului de leasing, obligații pentru părți, cât și principiile reparării integrale a prejudiciului și echilibrului contractual, forța juridică de titlu executoriu a contractului de leasing, neputând fi deturnată de la scopul său prevăzut de lege, pe calea unui abuz de drept, pentru a stabili obligații de plată a nelegale în sarcina debitoarei utilizatoare.
În susținerea celor prezentate, invocă dispozițiile art. 969 alin. 1 Cod civil și art. 970 alin. 2 Cod civil.
Se mai arată că în jurisprudență s-a apreciat că această clauză penală inserată în cuprinsul contractului de leasing este o clauză abuzivă, construită în cadrul unui contract aderent, invocând Decizia Curții de Apel Ploiești nr. 2278/07.11.2011 pronunțată în dosarul nr._ și Decizia Curții de Apel Ploiești nr. 1675/21.10.2010 pronunțată în dosarul nr._ .
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă.
La data de 24.01.2014, debitoarea prin administrator special, a formulat și depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată. Apreciază că suma în cauză reprezintă despăgubiri conform clauzei penale din cele două contracte de leasing, clauză penală activată ca urmare a rezilierii celor două contracte din culpa utilizatorului, respectiv pentru neplata la scadență a mai mult de 2 rate de leasing. Despăgubirile compuse din totalitatea ratelor de leasing datorate de utilizator până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate cele două contracte de leasing, pe care creditoarea le imputa C. Târgoviște în temeiul contractelor de fidejusiune încheiate între creditoare și debitoare, prin care aceasta din urmă a garantat plata tuturor obligațiilor de plată ale utilizatorului . Sa.
Apreciază că în mod întemeiat administratorul judiciar a constat că despăgubirea nu este o creanță certă, lichidă și exigibilă și născută anterior deschiderii procedurii insolvenței față de debitoare, având în vedere că aceste contracte de leasing au fost reziliate de finanțator, astfel că potrivit legii leasingului acesta este în drept oricând să reintre în posesia bunurilor care au făcut obiectul contractelor de leasing.
Se mai arată că nu există o obligație legală a utilizatorului de a plăti pe lângă ratele scadente și toate celelalte rate de leasing, rămase de achitat, precum și valoarea reziduală în cazul în care intervine rezilierea contractului de leasing, înainte de expirarea termenului pentru care a fost încheiat, iar prin înscrierea la masa credală a sumei pretinse de creditoare, care are caracterul unei clauze penale, s-ar obține o dublă reparație a finanțatorului, ceea ce ar fi în contra interesului concursual al tuturor celorlalți creditori înscriși la masa credală care au în vedere acoperirea a unei părți din creanțele ce le dețin împotriva debitoarei. Având în vedere intervenirea rezilierii din culpa utilizatorului, acesta rămâne doar cu beneficiul utilizării bunurilor finanțate până la momentul rezilierii, în timp ce finanțatorul ar beneficia atât de plata integrală de către utilizator sau garant al ratelor de leasing, anticipată în ceea ce privește ratele de leasing scadente ulterior rezilierii contractului și valoarea reziduală, cât și de dreptul de proprietate asupra bunului finanțat, drept de care poate dispune liber.
Din această analiză, apreciază că reiese cu claritate că nu este echitabil ca utilizatorul să fie obligat și la plata restului ratelor de leasing până la sfârșitul contractelor, cu titlu de daune interese/despăgubiri/clauza penală, întrucât o asemenea sarcină este excesiv de oneroasă pentru acesta, provocând un dezechilibru semnificativ între prestațiile părților din contractele de leasing, motive pentru care a solicitat respingerea contestației.
Judecătorul sindic, analizând contestația la tabelul preliminar publicat în B.P.I. nr._/22.11.2013, reține următoarea situație de fapt:
Prin completarea nr. 4 la tabelul preliminar de mai sus, administratorul judiciar a respins înscrierea creanței contestatoarei, în sumă de 886.953,14 euro, ca fiind nedatorată ( menținându-și motivarea arătată în tabelul preliminar publicat în B.P.I. nr. 7816/30.04.2013).
Această creanță, solicitată cu titlu de daune - interese decurge din contractele de leasing financiar nr._ și nr._ ambele din 28.07.2009, încheiate între contestatore ( finanțator) și debitoarea . SA ( utilizator ) și care au vizat finanțarea obiectului „ complex de trefilat sârmă ” ( în sumă de 1.845.000 euro ) și „ linie de producție fibră metalică” ( în sumă de 424.000 euro) în favoarea utilizatorului.
Concomitent, contestatoarea în calitate de creditor garantat a încheiat cu debitoarea din prezenta cauză, în calitate de fidejusor, două contracte de fidejusiune ( filele 61, 62 din dosar ) prin care .-a obligat cu patrimoniul propriu și renunțând la beneficiul de discuțiune sau de diviziune, să asigure plata pretențiilor bănești ale contestatoarei împotriva debitoarei ., rezultate din contractele de leasing mai sus arătate.
Având în vedere că obiectul prezentei contestații îl reprezintă exclusiv motivul de respingere a înscrierii creanței ce vizează legalitatea clauzei penale conținută de art. 11 din contracte de leasing ( așa cum a motivat administratorul judiciar și cel special, în notificare și în întâmpinări), judecătorul sindic va analiza acest aspect.
Examinând clauzele contractelor de leasing prevăzute de art. 11 ( filele 41 și 52 din dosar ), se reține că părțile contractante au stabilit posibilitatea contestatoarei de a rezilia fără preaviz, punere în întârziere sau alte formalități judiciare ori extrajudiciare, contractele de leasing în caz de neplată a două rate de leasing sau a altei plăți convenite, ori când utilizatorul diminuează valoarea obiectului de leasing, ori îl folosește în mod necorespunzător ( reziliere operată de contestatoare prin notificarea din data de 12.03.2013, filele 63 – 66 dosar ) .
Este cunoscut că, spre deosebire de rezoluțiune, rezilierea unui contract produce efecte numai pentru viitor, adică desființează pentru viitor toate drepturile și obligațiile convenite asupra cărora a operat rezilierea, consecința acestui efect constând în valabilitatea prestațiilor succesive care au fost executate sau care ar fi trebuit executate anterior rezilierii, însă pentru viitor niciuna dintre părți nu mai este ținută să le execute.
Acest principiu a fost reglementat și de dispozițiile art. 15 din OG nr. 51/1997 rep., cu deosebirea că în cazul rezilierii contractului de leasing, obligațiile contractuale subzistă nu până la momentul rezilierii contractului, ci până la momentul restituirii efective a bunului ( în speță, nu sunt dovezi că s-a restituit obiectul de leasing ).
În cauză, părțile au reglementat ca în această situație ( a rezilierii culpabile ) despăgubirea contestatoarei să se calculeze prin debitarea utilizatorului „ cu suma plăților restante și a ratelor de leasing nete care ar fi devenit scadente până la finalul perioadei contractuale, precum și cu o eventuală valoare reziduală calculată a obiectului de leasing, inclusiv costurile de valorificare, în schimb, societatea va credita utilizatorul cu venitul net rezultat din valorificarea obiectului de leasing până la valoarea creanței restante, precum și cu dobânzile aferente . . .”.
D. urmare, se apreciază că această reglementare convenită între părți ( conform art. 11 ) - căreia îi este aplicabilă în raport de data încheierii contractului de leasing, Codul civil de la 1864, este o adevărată clauză penală, întrucât s-a determinat anticipat întinderea prejudiciului și cuantumul daunelor în caz de reziliere culpabilă a contractelor de leasing, deci părțile au stabilit anticipat echivalentul prejudiciului produs contestatoarei.
Se mai reține că, potrivit art. 969 Cod civil, contractul reprezintă legea părților, astfel că acestea trebuie să respecte și să se supună prevederilor contractuale.
În speță, în temeiul prevederilor conținute de art. 11, ( activate în caz de reziliere culpabilă a utilizatorului ) s-a stabilit o clauză penală ( un adevărat contract al părților conform art. 1066 din Codul civil ) vizând o sumă de bani determinabilă ( ce are caracterul unei creanțe certe, lichide și exigibile ), compusă din însumarea tuturor obligațiilor de plată restante din care se scade contravaloarea venitului net rezultat din valorificarea obiectului de leasing ( aceasta fiind obligația asumată de contestatoare „ să crediteze” pe utilizator cu suma respectivă ).
Obligația mai sus descrisă decurge din convenția părților ( art. 11 din contractele de leasing ), dar și din perspectiva prevederilor art. 15 din OG nr. 51/1997, rep., potrivit cărora „ . . . locatorul/finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat sã restituie bunul și sã plãteascã toate sumele datorate, pânã la data restituirii în temeiul contractului de leasing”.
Deci, în speță, daunele - interese sunt constituite din obligațiile de plată neachitate de debitoarea ., garantată ( conform contractelor de fidejesiune mai sus arătat ) de debitoarea din prezenta cauză . a fost de acord prin semnarea contractelor de fidejesiune să-și agraveze răspunderea contractuală în cazul rezilierii contractelor prin neplata ratelor de leasing.
Așadar, creanța solicitată de contestatoare reprezintă prejudiciul suferit de aceasta, ca urmare a rezilierii contractelor de leasing din culpa debitorului garantat, ce nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, astfel îndreptățind-o pe contestatoare la plata tuturor costurilor rezultate din contractele de leasing și conform acestor clauze.
Referitor la susținerile administratorului judiciar ( și ale administratorului special ) că inserarea clauzei penale echivalează cu o clauză abuzivă, strecurată într-un contract aderent, judecătorul sindic apreciază că acestui tip de contract nu îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 193/2000, întrucât debitoarea este o persoană juridică, un „ profesionist”.
Acest statut excede definiției de consumator, stabilit de art. 2 din Legea nr. 193/2000, ca fiind „ orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale”.
Pentru cele ce preced, va fi admisă contestația formulată și în consecință, va fi obligat administratorul judiciar să verifice, în raport de dispozițiile art. 11 din contracte de leasing mai sus arătate, cuantumul creanței solicitate de 886.953,13 euro și, să o înscrie în tabelul preliminar, în echivalentul în lei, calculată la cursul valutar al BNR, de la data deschiderii procedurii.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la tabelul preliminar publicat în B.P.I. nr._/22.11.2013, formulată de contestatoarea - creditoare S.C. I. L. Finance IFN SA, cu sediul în București, ..59, etaj 5, sector 1, înmatriculată la ORC sub nr. J40/_/2008, CUI RO_, în contradictoriu cu debitoarea S.C. C. Târgoviște SA (fostă S.C. Mechel Târgoviște SA), înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J/_, CUI_, cu sediul în Târgoviște, .. 9-11, județul Dâmbovița, reprezentată de administratorul special Oleg Shvedakov, cu același domiciliu și administrator judiciar R. I. Specialists SPRL, cu sediul în București, ., ., sector 3 și în consecință:
Obligă pe administratorul judiciar să verifice în baza art. 11 din contractele de leasing nr._ și nr._ încheiate în anul 2009, cuantumul creanței solicitate de 886.953,13 euro și să o înscrie în tabelul preliminar în echivalentul în lei, calculată la cursul valutar al BNP din data deschiderii procedurii.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la sediul Tribunalului Dâmbovița.
Pronunțată în ședință publică azi, 31 Ianuarie 2014.
Judecător Sindic, Grefier,
C. G. B. S.
Red. C.Gh.
Tehn. SB/SEM
Ex. 5/10.02.2014
| ← Procedura insolvenţei. Sentința nr. 295/2014. Tribunalul... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
