Constatare nulitate act. Decizia nr. 598/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 598/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-11-2013 în dosarul nr. 18751/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 598/2013
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. E. D.
Judecător C. I. C.
Judecător A. G. M.
Grefier A. F.
******************
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta pârâtă . împotriva sentinței nr. 5672/05.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimat ., având ca obiect constatare nulitate act .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata . prin avocat L.Ș. lipsind recurenta pârâtă .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Avocat L.Ș. pentru intimata ., arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat. Depune concluzii scrise pe care le susține și oral. Solicită respingerea recursului ca nefundat, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra recursului de față;
La data de 23.06.2011 reclamanta . a chemat în judecată pe pârâtele . și ., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea notei de constatare nr._/24.08.2010, să se constate inexistența dreptului de creanță al pârâtei în sumă de 4.022,22 lei, ce rezultă din factura nr._/31.01.2011, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că la data de 24.08.2010 mai mulți lucrători ai societății pârâte . s-au prezentat la sediul acesteia și au inventariat receptorii de energie electrică, procedând la demontarea contorului electric.
S-a întocmit o notă de constare, menționându-se că începând cu data de 24.06.2008 reclamanta figurează ca debranșată și că cifrele indexului contorului sunt nealiniate, una în sus, alt în jos, nefăcându-se precizarea că sigiliile contorului erau intacte.
A mai arătat că ulterior s-a emis o factură în valoare de 7.588,03 lei, reprezentând contravaloarea a 12.562 Kw/h, pe care a achitat-o.
La data de 24.03.2011, a primit prin poștă un plic ce conținea un document intitulat preaviz-notificare din 21.03.2011 prin care i se comunica faptul că înregistrează o restanță reprezentată de factura nr._/31.01.2011, tip factură regularizare, cu o valoare de 4.022,22 lei.
A menționat faptul că această factură nu i-a fost comunicată, însă ca urmare a deplasării la centrul de relații clienți a primit o copie a acestei facturi, pe care era menționată și perioada de facturare, respectiv 01.12.2007 – 07.10.2010, reprezentând contravaloarea a 9.391 Kw/h.
Față de aceste fapte, reclamanta a considerat că facturile emise de pârâtă pentru aceeași cantitate de energie electrică sunt nelegale.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 13/2007 și HG nr. 1007/2004.
Legal citate, pârâtele au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
La termenul din 25.11.2011, reclamanta a formulat precizare la acțiunea inițială prin care a învederat că înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâta . prin mandatar . și că solicită ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună constatarea inexistenței dreptului de creanță al ., în cuantum de 7.805,45 lei, ce rezultă din emiterea facturilor nr._ și_/31.08.2010.
În drept, precizarea la acțiune a fost întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. și art. 156 din HG nr. 1007/2004.
La cererea părților, instanța a administrat probele cu acte, interogatoriu și expertiză tehnică.
Raportul de expertiză tehnică specialitatea electroenergetică a fost realizat de expert Nițipir V., fiind depus la dosarul cauzei la data de 15.06.2012.
La cererea reclamantei s-au solicitat expertului completări la raportul de expertiză, completări care au fost depuse la dosar la data de 12.11.2012.
Prin încheierea de ședință din 14.12.2012, la cererea pârâtei, instanța a încuviințat efectuarea în cauză a unei expertize tehnice metrologice a aparatului de măsură reprezentat de contor tip 1 CM4A-1984 seria_, expertiză care a fost depusă la dosar la data de 01.02.2013.
Prin sentința nr. 5672/05.04.2013 Judecătoria C. a admis în parte cererea precizată formulată de reclamanta . împotriva pârâtei . prin mandatar .. S-a constatat inexistența dreptului de creanță al pârâtei, în cuantum de 7.588,03 lei, ce rezultă din emiterea facturii nr._/31.08.2010. A fost respinsă cererea privind constatarea inexistenței dreptului de creanță al pârâtei, în cuantum de 217,42 lei, ce rezultă din factura nr._/31.08.2010.
A fost obligată pârâtă să plătească reclamantei suma de 2.371 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu de expert și onorariu de avocat.
Pentru a se pronunța, astfel, Judecătoria C. a reținut următoarele:
La data de 24.08.2010 mai mulți lucrători ai societății pârâte . s-au prezentat la sediul reclamantei și au inventariat receptorii de energie electrică, procedând la demontarea contorului electric.
S-a întocmit o notă de constare, menționându-se că începând cu data de 24.06.2008 reclamanta figurează ca debranșată și că cifrele indexului contorului sunt nealiniate, una în sus, alt în jos, nefăcându-se precizarea că sigiliile contorului erau intacte.
Ulterior, s-a emis reclamantei factura în valoare de 7.588,03 lei, reprezentând contravaloarea a 12.562 Kw/h, pe care a achitat-o.
La data de 24.03.2011, reclamanta a primit prin poștă un plic ce conținea un document intitulat preaviz-notificare din 21.03.2011 prin care i se comunica faptul că înregistrează o restanță reprezentată de factura nr._/31.01.2011, tip factură regularizare, cu o valoare de 4.022,22 lei.
Pârâtele au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
La termenul din 25.11.2011, reclamanta a formulat precizare la acțiunea inițială prin care a învederat că înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâta . prin mandatar . și că solicită ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună constatarea inexistenței dreptului de creanță al ., în cuantum de 7.805,45 lei, ce rezultă din emiterea facturilor nr._ și_/31.08.2010.
La cererea părților, instanța a administrat probele cu acte, interogatoriu și expertiză tehnică.
Raportul de expertiză tehnică specialitatea electroenergetică a fost realizat de expert Nițipir V., fiind depus la dosarul cauzei la data de 15.06.2012.
La cererea reclamantei s-au solicitat expertului completări la raportul de expertiză, completări care au fost depuse la dosar la data de 12.11.2012.
Prin încheierea de ședință din 14.12.2012, la cererea pârâtei, instanța a încuviințat efectuarea în cauză a unei expertize tehnice metrologice a aparatului de măsură reprezentat de contor tip 1 CM4A-1984 seria_, expertiză care a fost depusă la dosar la data de 01.02.2013.
Din întreg ansamblu probator administrat în cauză rezultă că reclamanta a reușit să demonstreze nelegalitatea și netemeinicia facturilor emise de către pârâtă, neputându-i-se aplica prevederile art. 142 din HG nr. 1007/2004 privind reclacularea energiei electrice retroactiv pe o perioadă de 12 luni aplicabilă în consumul fraudulos, respectiv furt de energie electrică.
Prin întâmpinare pârâta a invocat prevederile art. 142 din HG nr. 1007/2004 care stabilesc că în sistem paușal "în situațiile în care acest consum nu poate fi determinat prin măsurare, în funcție de puterea nominală a receptoarelor electrice și de durata de utilizare normată a acestora în conformitate cu procedurile specifice elaborate de furnizor și aprobate de autoritatea competentă".
În cazul de față nu avem de-a face cu o recalculare de către furnizor – C. VÂNZARE, ci de către distribuitor, în totală contradicție cu legislația în vigoare. Deci, facturile emise nu au bază legală.
Legislația aplicabilă - art. 128 și art. 142 din HG nr. 1007/2004 - face vorbire despre faptul că recalcularea energiei electrice se realizează în baza unor metodologii / proceduri elaborate de către furnizorul de energie electrică (. aprobate de către autoritatea competentă, respectiv ANRE.
Documentul intitulat "instrucțiune de lucru – depistarea și tratarea pierderilor netehnice în teren", elaborat de "C. România – Departamentul NTL", semnat de către persoane din conducerea C. România și C. Distribuție, document depus de către pârâtă la dosarul cauzei, nu este aprobat de către ANRE, nefiind îndeplinite prevederile art. 128 și art. 142 din HG nr. 1007/2004.
Acest lucru este confirmat de către ANRE, autoritatea competentă în domeniu, prin scrisoarea nr._/20.12.2011, comunicată . și ., scrisoare prin care se arată că din analiza dispozițiilor legale . nu are dreptul de a factura consumatorilor de energie electrică contravaloarea energiei electrice consumată fraudulos și că prin emiterea acestor facturi . a încălcat prevederile HG nr. 1007/2004.
În ceea ce privește factura nr._/31.08.2010, instanța apreciază că, în cauză, creanța a fost corect stabilită, întrucât se referă la verificarea instalațiilor electrice, și nu la un consum de energie electrică necontorizat, drept pentru care urmează să respingă petitul cu privire la constatarea inexistenței creanței în valoare de 217,42 lei.
Împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs . solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii capătului de cerere prin care s-a solicitat constatarea inexistenței dreptului de creanță în cuantum de 7588,03 lei . În motivare, s-a arătat că instanța de fond nu a analizat condițiile de admisibilitate ale acțiunii în constatarea inexistenței dreptului, arătând că art.111 c.proc.civilă prevede ca"partea care are un interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului". S-a mai arătat că reclamanta, așa cum recunoaște chiar prin cererea de chemare în judecată - a achitat din factura nr.,_/31.08.,2010 suma de 6082,58 lei, rămânând de achitat suma de_,45 lei, iar factura nr._/21.08.2010 în cuantum de 217,42 lei a fost achitată integra, astfel reclamanta avea deschisă calea unei acțiuni în realizarea dreptului pentru restituirea sumelor pe care le-a achitat fără a exista . A mai arătat recurenta că instanța de fond nu a analizat probele existente la dosarul cauzei ceea ce echivalează cu nesoluționarea cauzei în fond și determină pentru aceasta o vătămare în condițiile art. 105 alin.2 c.proc.civilă. Se mai susține că sentința instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a legii-motiv de modificare prevăzut de art.304 pct.9. Instanța de fond nu a analizat probele administrate în dosarul cauzei, în motivarea hotărârii neexistând nicio mențiune cu privire la concluziile rapoartelor de expertiză tehnică judiciară efectuate în cauză. Pierderile de energie din rețele(energie neînregistrată) sunt suportate exclusiv de Operatorul de distribuție, după . Legii nr.13/2007. Până la . Legii nr. 13/2007, facturile atât pentru furnizare cât și pentru distribuție, erau emise de aceeași societate, FDFEE Electrica Oltenia SA, fără a se face distincție la emitent între furnizor și operatorul de distribuție, deci la momentul apariției HG nr., 1007 în anul 2004, art.128 alin.1 face referire la furnizor în mod generic, incluzând și distribuitorul, conform organizării societăților din domeniu la acea dată. Problemele de interpretare pe acest Regulament au apărut însă după separarea patrimonială dintre furnizor și distribuitor începând cu 15.03.2007 când ANRE a eliberat noi licențe de distribuire și furnizare, adaptate la Legea nr.13/2007.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304, 3041 c.proc.civilă, H.G. 1007/2004 pentru aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumatori, Legea nr. 13/2007- Legea energiei electrice.
Analizând sentința atacată dar și cauza în ansamblul său, prin raportare la excepția de inadmisibilitate invocată dar și a probelor administrate, Tribunalul constată că recursul nu este fondat.
Instanța de fond a reținut din probele administrate o corectă stare de fapt la care a făcut aplicarea dispozițiilor legale incidente.
În esență criticile de recurs se referă la aplicarea greșită a legii, acțiunea cu care a fost învestită instanța fiind inadmisibilă datorită caracterului subsidiar, invocand necesitatea promovării unei acțiuni în realizare,precum și aprecierea greșită a probelor administrate.
Reclamanta a învestit instanța cu acțiune prin care solicită să se constate inexistența dreptului de creanță al paratei pentru sumele facturate de către aceasta. Tribunalul reține că prezenta acțiune,așa cum a fost formulată, nu are caracter subsidiar față de o altă acțiune, de altfel neindicată de către recurentă în cererea de recurs
Cererea formulată de către reclamantă se referă la un drept determinat și în nici un caz la aspecte de fapt sau alte împrejurări asemănătoare asupra cărora o instanță de judecată nu ar putea să se pronunțe decat în cazul formulării unei acțiuni în realizare.. Dispozițiile legale care reglementează caracterul subsidiar al cererii în constatare se referă la acțiuni propriu –zise prin care partea are posibilitatea de a-și realiza dreptul pe calea dreptului comun, ori cererea dedusă judecății a urmărit tocmai analizarea inexistenței sau nu a creanțelor constatate de către parată,cerere al cărei obiect poate fi în mod indubitabil analizată.
Respingerea ca inadmisibilă a acțiunii așa cum susține recurenta C. DISTRIBUȚIE, nu corespunde necesității preeminenței dreptului și asigurării unui proces echitabil în cadrul căruia părțile să aibă garanția analizării efective a drepturilor lor civile.
Instanța de fond a examinat în mod real chestiunile puse în discuție, argumentele și mijloacele de probă ale părților,inclusiv concluziile raportului de expertiză și completărilor la raport ,,recurenta reluand în cuprinsul cererii de recurs apărările formulate în întampinare, fără a prezenta însă contraargumente în raport de soluția primei instanțe.
Referitor la critica privind luarea in considerare a adresei_/20.12.2011 a Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei de catre instanță întrucat aceasta nu are caracter obligatoriu si nu este reglementată de lege, Tribunalul apreciază ca la baza acestei adrese sta un act normativ si anume art 128 alin 1 din Regulamentul pentru furnizarea energiei electrice la consumatori, aprobat prin HG nr. 1007/2004, în consecinta in raport de aceste considerente instanta, instanta, in baza art 312 cod de pr civila urmeaza sa respinga recursul ca nefondat.
Analizate în mod structurat, motivele de recurs nu sunt de natură să conducă la modificarea soluției, astfel încat în baza art.312 C.pr.civ., recursul va fi respins.
Cu aplicarea art.274 Cod.proced.civ,conform dovezilor aflate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă . împotriva sentinței nr. 5672/05.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimat .
Obligă recurenta către intimată la 2000 lei cheltuieli de judecată
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 11 Noiembrie 2013
Președinte, R. E. D. | Judecător, C. I. C. | Judecător, A. G. M. |
Grefier, A. F. |
Red. jud. C.C./
Red. jud.fond R.G.Ș.
Tehnored. A.F/ 2 ex.
| ← Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... | Pretenţii. Decizia nr. 157/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
