Pretenţii. Decizia nr. 275/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 275/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 9153/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 275/2013
Ședința publică de la 29 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. I. H.
Judecător V. V.
Judecător L. D.
Grefier A. F.
Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniștii privind recursul declarat de recurenta pârâtă R. D. C. împotriva sentinței nr. 1160/23.01.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă E. K. ROMANIA SRL ca mandatar al ., având ca obiect pretenții
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează,faptul că recurenta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă cererii de recurs, după care,
Instanța de recurs, din oficiu invocă excepția de netimbrare a cererii ,reținând cauza spre soluționare pe excepție.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față deliberând asupra recursului constată următoarele,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de17.04.2012, creditoarea . prin mandatar . SRL a chemat în judecată pe parata R. D C. solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să oblige pârâta la plata sumei totale de 8800,23 lei compusa din suma de 3997,28 lei reprezentand consum de energie și suma de 4283,49 lei reprezentând penalitati de întarziere si suma de 519,46 lei reprezentand taxa de deconectare de la rețea, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că între . (succesoare în calitate de furnizor de energie electrică a fostei ELECTRICA OLTENIA SA) și parata R. D C. s-au derulat raporturi contractuale, în baza cărora . a livrat către pârât energie electrică, corelativ născându-se și obligația de plată a pârâtului, conform facturilor emise, către societatea CEZ VÂNZARE SA.
S-a mai arătat că, în conformitate cu contractul semnat, care – subliniază reclamanta – este standard și aplicabil la nivel național, reglementat prin act normativ, . avea obligația să furnizeze energie electrică, iar pârâtul avea obligația să achite contravaloarea serviciilor prestate în baza facturilor emise de către . în termen de 15 zile de la data emiterii facturii (art. 11 din contractul cadru de furnizare a energiei), aceasta fiind data scadenței facturilor.
S-a menționat că între părți s-a încheiat un contract de adeziune, având în vedere că prin Decizia nr. 57/1999 a ANRE, cu modificările și completările ulterioare, au fost aprobate contractele cadru pentru consumatorii de energie electrică.
A susținut reclamanta că acest act normativ a fost publicat în forma inițială în Monitorul Oficial al României Partea I nr.623/1999, astfel încât nimeni nu poate invoca necunoașterea lui și neînsușirea clauzelor acestuia, mai ales că prin HG nr.1007/2004 se prevede că furnizarea energiei electrice se face numai pe bază de contract de furnizare și, pe cale de consecință, rezultă că acel consum care nu se realizează în baza unui contract intră sub incidența Codului Penal.
Reclamanta a mai arătat că pârâtul nu a tăgăduit existența raportului juridic obligațional, nu a opus împrejurarea neexecutării culpabile a obligațiilor contractuale și nici nu a formulat vreodată vreo obiecție cu privire la obligația de plată a debitului restant și a penalităților.
In ceea ce priveste valoarea probatorie a facturilor fiscale depuse, reclamanta a aratat ca au natura juridica a unor inscrisuri sub semnatura privata, apte sa faca dovada pretentiilor banesti deduse judecatii, in conditiile in care pârâtul nu le-a contestat. Mai mult, arată, reclamanta, nici nu ar fi posibilă o acceptare clasică, prin semnătură, întrucât, potrivit Ordinului MF nr.1077/2003, facturile se pot emite într-un singur exemplar tipărit pe hârtie, care se expediază debitorului, duplicatul stocându-se electronic de către emitent.
S-a învederat că pentru serviciile prestate și neachitate la termen s-au calculate penalități conform contractului, respectiv art. 11 din contractul cadru de furnizare a energiei electrice, iar tariful aplicat este reglementat de către ANRE și publicat în Monitorul Oficial.
S-a precizat că . a emis facturi pentru plata penalităților de întârziere, valoarea totală a acestora fiind de 4283,49 lei după cum rezultă și din înscrisurile privind modul de calcul al acestora, înscrisuri anexate la fiecare factură în parte.
Reclamanta a arătat că a încercat rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului, prin notificări și apeluri telefonice adresate debitorului, însă demersurile nu au avut niciun rezultat. De asemenea, în temeiul art. 720 ind. 1 C.p.c., s-a încercat stingerea litigiului și prin conciliere directă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 969 și 1073 Cod civil, art.156 din HG nr.1007/2004 și Decizia ANRE nr.57/1999.
În susținere, au fost depuse, în copie, următoarele acte: procura specială, fișa cont și facturile restante emise.
Cererea de chemare în judecată este legal timbrată cu taxa judiciara de timbru în cuantum de 639 lei și 3 lei timbru judiciar.
Apreciind că sunt legale, utile, pertinente și concludente întrucât pot să ducă la dezlegarea în fond a pricinii, în temeiul art.167 alin.1 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtului.
Proba cu interogatoriul pârâtului nu a fost administrată în cauză întrucât aceasta nu s-a prezentat în instanță pentru a răspunde la chestionarul formulat, deși a fost citat cu mențiune în acest sens.
Prin sentința nr. 1160/23.01.2013 pronunțată în dosar nr.-_ Judecătoria C. a admis cererea formulată de reclamanta . PRIN MANDATAR E. K. ROMANIA SRL, în contradictoriu cu pârâta R. D C., și a obligat pârâtul la plata către reclamantă la plata sumei totala de 8.800,23 lei compusa din suma de 3997,28 lei reprezentand consum de energie ,suma de 4283,49 lei reprezentând penalități de întârziere, suma de 519,46 lei reprzentand taxa de deconectare, reconectare de la rețea și la plata sumei de 642 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamanta . a furnizat paratei R. D C. energie electrică la locul de consum din C., ., jud.D., emițând în acest sens mai multe facturi fiscale, în valoare totală de 8800,23 lei compusa din suma de 3997,28 lei reprezentand consum de energie și suma de 4283,49 lei reprezentând penalitati de întarziere si suma de 519,46 lei reprezentand taxa de deconectare de la rețea evidențiate în facturile depuse la dosar.
Potrivit art.969 din Codul civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar art.33 din HG nr.1007/2004, furnizarea energiei electrice se face numai pe bază de contract de furnizare încheiat de un furnizor cu consumatorul.
Conform art.87 lit.f din HG nr.1007/2004, consumatorul are obligația să comunice în scris furnizorului orice modificare a elementelor care au stat la baza încheierii contractului de furnizare.
Art.11 alin.1 și 2 din Decizia ANRE nr.57/1999, prevede că factura emisă pentru plata contravalorii energiei electrice va fi achitată în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturii, data emiterii facturii și termenul de scadență fiind înscrise pe factură, iar neachitarea facturii de către consumator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere, egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilit conform reglementărilor legale în vigoare, care se datorează începând cu prima zi după data scadenței și a căror valoarea totală nu poate depăși valoarea facturii.
Potrivit art.1 din Ordinul Nr. 22 din 21 august 2002 privind modificarea penalităților prevăzute în contractele-cadru de furnizare a energiei electrice și termice consumatorilor captive, penalitățile datorate pentru neplata în termen a facturilor la energia electrică și termică, prevăzute în contractele-cadru aprobate prin Decizia președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 57/1999 pentru aprobarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 21 decembrie 1999, și prin Decizia președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 70/1999 pentru aprobarea contractelor-cadru de furnizare a energiei termice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 24 decembrie 1999, sunt egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat, respectiv 0,07% pentru fiecare zi de întârziere, la data intrării în vigoare a prezentului ordin.
În fine, potrivit art.46 Cod comercial, obligatiunile comerciale si liberatiunile se probeaza cu facturi acceptate, iar potrivit art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. A.. 4 al aceluiași articol dispune că o creanță este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și al altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin aceasta determinare ar fi nevoie de o deosebita socoteală.
În speta, instanta are în vedere și refuzul pârâtei de a se prezenta la interogatoriu, refuz pe care îl va interpreta prin prisma prevederilor art. 225 C.P.Civ.
Cum termenele de plata ale facturilor au fost depasite, iar paratul nu a facut dovada achitarii sumelor, în temeiul art. 11 alin.1 și 2 din Decizia ANRE nr.57/1999 coroborat cu art.1 din Ordinul Nr. 22 din 21 august 2002, anterior menționate, instanta retine ca pârâtul datorează reclamantei și suma de 8800,23 lei.
În consecință, pentru considerentele expuse, instanta va admite cererea și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei totale de 8800,23 compusa din suma de 3997,28 lei reprezentand consum de energie și suma de 4283,49 lei reprezentând penalitati de întarziere si suma de 519,46 lei reprezentand taxa de deconectare de la rețea.
Împotriva sentinței nr. 1160/2013 a declarat recurs pârâta R. D.C.. solicitând admiterea,casarea sentinței și pe cale de consecință ,rejudecarea cauza în fond și respingerea acțiunii formulată de reclamantă.
În motivare arată că instanța a pronunțat sentința în baza unor facturi emise de reclamant ., pe baza unor consumuri estimative, și nu în baza consumului real.
Pentru termenul de judecată din data de 29 aprilie 2013,tribunalul a dispus citarea recurentei cu mențiunea de a timbra corespunzător cererea de recurs cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 320 lei și timbru judiciar de 3 lei, constatându-se la acest termen că recurentul nu și-a îndeplinit această obligație.
În ședința publică de astăzi 29.04.2013, instanța de recurs din oficiu, a invocat excepția netimbrării recursului și a reținut cauza spre soluționare pe excepție.
Potrivit art.11 din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art.9 din O.G.nr.32/1995 privind timbrul judiciar, tribunalul a pus în vedere recurentei ca pentru termenul de judecată de astăzi 29.04.2013 să timbreze recursul cu taxa de timbru în suma de 320 lei și timbru judiciar de 3 lei, fiind citat cu această mențiune, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare existentă la fila 9 dosar recurs, însă se constată că recurenta nu și-a îndeplinit această obligație a satisfacerii taxei de timbru și timbru judiciar.
În atare situație, devin incidente dispozițiile art.20 al.3 din Legea 146/1997, potrivit cărora, neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru se sancționează cu anularea cererii, și pe cale de consecință, tribunalul va anula ca netimbrat recursul
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta pârâtă R. D. C. cu domiciliul în C., ., judetul D., împotriva sentinței nr. 1160/23.01.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă E. K. ROMANIA SRL ca mandatar al ., cu sediul in București, sector 2 .. 10A, Clădirea C 3, etaj 7, sector 2 cu sediul procesual ales în C.,., judetul D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Aprilie 2013
Președinte, T. I. H. | Judecător, V. V. | Judecător, L. D. |
Grefier, A. F. |
Red.jud.L.D. 2 ex/10.05.2013
Tehn.red.A.F.
Red.jud.fond.N.V.G.
| ← Radiere. Sentința nr. 213/2013. Tribunalul DOLJ | Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... → |
|---|
