Pretenţii. Decizia nr. 618/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 618/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 18-11-2013 în dosarul nr. 15563/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.-SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 618/2013
Ședința publică de la 18 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. E. D.-judecator
Judecător C. I. C.
Judecător A. G. M.
Grefier A. F.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR PUBLICE, DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR PUBLICE PT. AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, împotriva sentinței nr._/28.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA R. PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C., DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE D., A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR, ., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile și susținerile pe fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 11.11.2013 care face parte din prezenta și când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de azi, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 6.11.2012, pe rolul Tribunalului D. – Secția de C. Administrativ și Fiscal, reclamantele DIRECȚIA R. PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C., DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE D. și A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR au chemat în judecată pârâta ., formulând cerere de despăgubiri.
În motivare, au arătat că, potrivit art. 7231 alin. 3 prima teză din codul de procedură civilă care reglementează procedura de eliberare a cauțiunii: „Cauțiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei.... ".
Au mai arătat că dosarul nr._/63/2011 a avut ca obiect cererea formulată de către S.C. T. S. SRL din C., în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu completările și modificările ulterioare, de suspendare a executării Deciziei nr. 1862/04.03.2011 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale D. până la pronunțarea instanței de fond.
Tribunalul D., investit cu cererea de suspendare a executării actului de control mai sus indicat întocmit de către autoritatea vamală, prin sentința civilă nr. 1336/14.06.2011 a respins acțiunea formulată de către reclamantă. Sentința civilă nr. 1336/14.06.2011 a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 2820/12.10.2011 a Curții de Apel C. .
A mai arătat că S.C. T. S. SRL a contestat Decizia nr. 1862/04.03.2011 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal și procesul verbal de control nr. 1861/04.03.2011, în acest sens Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale D. a înaintat referatul cu propunere de soluționare a contestației la Direcția G. a Finanțelor Publice D..
Procedura prealabilă s-a finalizat prin emiterea Deciziei nr. 108/17.05.2011, Direcția G. a Finanțelor Publice a respins contestația formulată de S.C. T. S. SRL ca neîntemeiată.
Pe rolul Tribunalului D. s-a format dosarul nr._/63/2011 având ca obiect contestația depusă de S.C. OST AUTOS SRL, pe această cale societatea solicitând anularea Deciziei nr. 108/17.05.2011 emisă de către Direcția G. a Finanțelor Publice D., a Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de controlul vamal nr. 1862/04.03.2011 și a procesului verbal de control nr.1861/04.03.2011 emise de către Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale D..
Prin sentința civilă nr. 187/17.01.2012, Tribunalul D. a admis în parte contestația formulată de S.C. T. S. SRL, a desființat în parte Decizia nr.1862/04.03.2011 emisă de Direcția G. a Finanțelor Publice D., în parte Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de controlul vamal nr.1862/04.03.2011 și procesul verbal de control nr.1861/04.03.2011 emise de către Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale D., cu privire la majorări și penalități.
A mai menționat faptul că împotriva sentinței nr. 187/17.01.2012 pronunțată de Tribunalul D. a formulat recurs, A. vamală și Direcția G. a Finanțelor Publice D., recurs ce a fost soluționat de Curtea de Apel C. prin decizia nr. 9108/25.10.2012, în sensul respingerii recursurilor declarate.
Până în prezent, societatea nu a achitat și nu s-a reușit de către organele de executare silită din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale C. încasarea nici măcar în parte din datoria vamală determinată prin Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de controlul vamal nr. 1862/04.03.2011 și procesul verbal de control nr. 1861/04.03.2011 și anume, 5051 lei.
Reclamantele au solicitat admiterea cererii de despăgubiri formulată de autoritatea vamală în dosarul nr._/63/2011, urmând ca suma achitată (cauțiunea) să fie virată în contul datoriei pe care S.C. T. S. SRL o datorează la bugetul general consolidat al statului.
În susținerea cererii au depus în fotocopie: sentința civilă nr. 187/17.01.2012, pronunțată de Tribunalul D. în ds._/63/2011 și extras de pe portalul instanțelor de judecată.
Prin sentința nr. 4964/03.04.2013, Tribunalul D. a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența materială de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei C..
S-a reținut în motivare că prin sentința nr 1336/14.06.2011 pronunțată de Tribunalul D. – Secția C. în dosarul nr_/63/2011, a fost respinsa cererea de suspendare a Deciziei pentru regularizarea situației de plată nr 1862/2011 si a procesului verbal nr 1861/2011 iar prin Decizia nr 2820/2012 pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția C. a fost respins recursul formulat împotriva acestei sentințe
În cursul soluționării cererii în fața Tribunalului D., pârâtei S.C. T. S. SRL i s-a pus în vedere să achite o cauțiune în cuantum de 1430 lei pe care a depus-o cu chitanța nr_ /23.05.2011, eliberată de CEC BANK.
Prin sentința civilă nr. 187/17.01.2012, Tribunalul D. a admis în parte contestația formulată de S.C. T. S. SRL, a desființat în parte Decizia nr. 1862/04.03.2011 emisă de Direcția G. a Finanțelor Publice D., în parte Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de controlul vamal nr.1862/04.03.2011 și procesul verbal de control nr. 1861/04.03.2011 emise de către Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale D., cu privire la majorări și penalități.
Cererea formulată de reclamantele din prezenta cauză, pentru a li se achita suma plătită de pârâtă cu titlu de cauțiune în cursul soluționării cererii de suspendare a actului administrativ, este o cerere în pretenții, chiar reclamantele arătând că formulează o cerere de despăgubiri, în temeiul art 720 ind 1 alin 3 Cod pr civilă.
Competența de soluționare a unei astfel de cereri nu se stabilește în funcție de competența de soluționare a cererii în cadrul căreia a fost plătită cauțiunea, ci aparține instanței competente conform valorii pretențiilor solicitate, a valorii despăgubirilor solicitate, răspunderea pentru abuzivă fiind o răspundere pentru o faptă ilicită..
Ori art 723 Cod proc. civ. este o aplicare a principiului general consacrat în art. 998 și 999 C civ..
În cauza de față de față Tribunalul a constatat că valoarea cauțiunii este de 1.430 lei, iar valoarea actului a cărui suspendare a fost solicitată_ lei, valoare ce constituie un indiciu al valorii maxime a prejudiciului pe care îl puteau suferi reclamantele prin formularea abuzivă a unei cereri de suspendare.
În aceste condiții s-a constatat că potrivit art 1 și 2 din Codul de procedură civilă, competența de soluționare a cererii aparține Judecătoriei C., valoarea obiectului cererii fiind mai mică de 500.000 lei.
În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție- Secția Comercială, care în Decizia nr 4170 din 30 noiembrie 2010, care a stabilit competența de soluționare a unei astfel de cereri în favoarea Judecătoriei și a arătat că, "Cererea în despăgubire din valoarea cauțiunii este o cerere contencioasă, care presupune examinarea elementelor răspunderii civile delictuale, sub aspectul exercițiului abuziv al acțiunii, al prejudiciului produs, și al legăturii de cauzalitate dintre paguba pricinuită și conduita procesuală a părții, competența de soluționare a unei astfel de acțiuni patrimoniale, fiind reglementată de dispozițiile generale cuprinse în Cartea I din Codul de procedură civilă.".
După declinare, cauza a fost înregistrată la Judecătoria C. cu nr._ la data de 30.04.2013.
La primirea cererii, instanța a dispus citarea reclamantelor cu mențiunea de a depune la dosar sentinta nr. 1336/14.06.2011 și decizia nr. 2820/12.10.2011 a Tribunalului D. și, respectiv, Curții de Apel C. și o copie certificată pentru conformitate cu originalul a recipisei de consemnare a cauțiunii cu valoarea căreia se solicită despăgubirea.
La data de 06.06.2013, reclamantele au depus la dosar o cerere de amânare în temeiul art. 156 C. proc. civ., pe motiv că nu sunt în posesia înscrisurilor solicitate de instanță și nu au reușit să le obțină în urma demersurilor efectuate la Tribunalul D..
Au mai solicitat reclamantele, pentru ipoteza respingerii cererii de amânare, ca instanța să dispună din oficiu atașarea dosarelor_/63/2011 și_/63/2011 în care se găsesc documentele solicitate de instanță.
Prin încheierea de ședință din data de 07.06.2013, instanța a respins cererea de amânare formulată de reclamante în temeiul art. 156 C. proc. civ. și a dispus emiterea unei adrese către Tribunalul D. - Secția de C. Administrativ și Fiscal pentru înaintarea dosarelor nr._/63/2011.
Cu adresa nr._/63/2011/20.06.2013, Tribunalul D. – Secția C. a înaintat instanței dosarul nr._/63/2011, ce are atașate dosarele nr._ al Curții de Apel C. – SCAF și_/63/2011 al aceleiași instanțe.
În cauză, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile de la dosar.
Prin sentința nr._/28.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă acțiunea reclamantelor ca neîntemeiată, întrucât în speță nu poate fi antrenată răspunderea civilă delictuală pe care se grefează acțiunea în despăgubire la care face referire art. 7231 alin. (3) C..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că în urma controlului vamal, având ca obiect reverificarea declarației vamale depuse de pârâta . efectuat în data de 04.03.2011 și finalizat prin procesul-verbal de control din aceeași dată emis de DJAOV D. (f. 21 ds._/63/2011 atașat), a fost emisă Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 1862/04.03.2011, în baza căreia s-au stabilit în sarcina pârâtei . obligații de plată suplimentare în cuantum de 14 304 lei, reprezentând accize și majorări și penalități de întârziere la plata accizelor și TVA și majorări/penalități de întârziere la plata TVA. (f. 30 din același dosar).
La data de 26.04.2011, pârâta . a formulat cerere de suspendare a efectelor procesului-verbal de control din data de 04.03.2011 emis de DJAOV D. și a Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 1862/04.03.2011, cerere înregistrată cu nr._/63/2011 pe rolul Tribunalului D. – Secția de C. administrativ și Fiscal, cerere pentru care a achitat o cauțiune în cuantum de 1430 de lei, potrivit mențiunilor recipisei de consemnare nr._/1/23.05.2011. (f. 68 ds._/63/2011).
În timpul judecării acestei cereri, respectiv la data de 06.09.2011, . a formulat acțiune în contencios administrativ în contradictoriu cu pârâtele din cauza de față, solicitând anularea Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 1862/04.03.2011 și a procesului-verbal de control din data de 04.03.2011 emis de DJAOV D., cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului D. – SCAF cu nr._/63/2011.
Prin sentința nr. 1336/14.06.2011 pronunțată în dosarul_/63/2011, Tribunalul D. – Secția de C. Administrativ și Fiscal a respins ca neîntemeiată cererea .. (f. 73-77 ds._/63/2011).
Această sentință a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 2820/12.10.2011, pronunțată de Curtea de Apel C. în recursul promovat de reclamanta .. (f. 25-26 ds._/63/2011 al Curții de Apel C.).
Ulterior, în dosarul nr._/63/2011, s-a pronunțat sentința nr. 187/17.01.2012 prin care Tribunalul D. a admis, în parte, acțiunea reclamantei . în sensul că a anulat parțial cele două acte atacate, respectiv în ceea ce privește calcularea majorărilor și penalităților de întârziere la sumele datorate cu titlul de accize și TVA de către reclamanta ., sentință care a rămas irevocabilă prin decizia nr. 9108/25.10.2012 a Curții de Apel C.. (f. 4-22 ds._/63/2011).
La data de 24.09.2012, . a formulat, în cadrul aceluiași dosar, cerere de restituire a cauțiunii în cuantum de 1430 de lei (f. 82 ds._/63/2011).
Prin sentința nr. 4147/09.10.2012, Tribunalul D. a respins ca neîntemeiată, cererea de restituire a cauțiunii, sentință rămasă irevocabilă prin respingerea ca tardiv formulat a recursului reclamantei prin Decizia nr. 1654/19.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. – SCAF în ds._ acvirat prezentei cauze (f. 32-34).
Așadar, în urma pronunțării sentinței nr. 187/17.01.2012 de către Tribunalul D. în ds. nr._/63/2011, din totalul obligațiilor fiscale suplimentare stabilite în sarcina . 14 304 lei cu titlul de accize și TVA și accesoriile acestora, a mai rămas de achitat de către . suma de 5051 lei (14 034 lei – 1053 lei accesorii accize -8200 lei accesorii TVA).
Reclamantele au solicitat instanței pe calea cererii de față despăgubirea sa cu valoarea cauțiunii în cuantum de 1430 de lei, pe care pârâta a achitat-o în dosarul nr._/63/2011 pentru cererea de suspendare a efectelor Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 1862/04.03.2011 și a procesului-verbal de control din data de 04.03.2011 emise de DJAOV D., invocând prevederile art. 7231 alin. (3) C., potrivit cu care Cauțiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei. Cu toate acestea, cauțiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.
Cauțiunea menționată în art. 7231 C. reprezintă suma de bani ce trebuie depusă de partea ce solicită luarea unei anumite măsuri, cu titlu de garanție, pentru a acoperi eventualele pagube ce ar rezulta din luarea unor măsuri la cererea sa împotriva celeilalte părți. Cauțiunea reprezintă suma de bani ce trebuie depusă de una din părțile procesului, cu titlu de garanție, pentru a acoperi eventualele pagube ce ar rezulta din luarea unor măsuri la cererea sa împotriva celeilalte părți.
Din lecturarea prevederilor textului anterior-menționat se deduce că o eventuală cerere de despăgubire presupune examinarea elementelor răspunderii civile delictuale, sub aspectul exercițiului abuziv al acțiunii, al prejudiciului produs, și al legăturii de cauzalitate dintre paguba pricinuită și conduita procesuală a părții care a achitat cauțiunea.
În speță, reclamantele au formulat cerere de despăgubire cu valoarea cauțiunii, solicitând virarea acesteia în contul datoriei pe care pârâta o are la bugetul general consolidat al statului pe motiv că până în prezent pârâta nu a achitat și nu s-a reușit de către organele de executare silită din cadrul DRAOV C. recuperarea nici măcar în parte a datoriei vamale în cuantum de 5051 de lei.
Astfel, potrivit art. 998 – 999 VCC, răspunderea civilă delictuală a unei persoane presupune întrunirea cumulativă a mai multor condiții: o faptă ilicită, un prejudiciu cauzat de fapta ilicită, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat și vinovăția făptuitorului.
În speță, instanța nu a putut reține existența unei fapte ilicite a pârâtei, întrucât cererea acesteia de suspendare a efectelor celor două acte administrative a avut, formal, o bază legală, respectiv art. 14 din Legea nr. 554/2004. Apoi, prin sentința nr. 1336/14.06.2011 pronunțată în dosarul_/63/2011, Tribunalul D. – Secția de C. Administrativ și Fiscal a respins ca neîntemeiată cererea ., de suspendare a efectului procesului-verbal de control din aceeași dată emis de DJAOV D. și a Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 1862/04.03.2011, neproducându-se astfel efectul suspensiv de executare al deciziei de regularizare anterior-menționate.
Mai mult, în timpul derulării litigiului cu nr._/63/2011 pârâta a introdus si acțiune în contencios solicitând anularea celor două acte admisă, în parte, de către instanța de contencios administrativ (sentința nr. 187/17.01.2012, ds._/63/2011) în privința accesoriilor obligațiilor principale suplimentare constând în accize și TVA, drept la acțiune conferit tot de art. 14 din Legea nr. 554/2004, astfel încât nu se poate reține că pârâta și-a exercitat dreptul la acțiune în scop de șicană sau de tergiversare a executării fiscale cu intenția de vătămare a creditorului fiscal, întrucât ceea ce este conform cu legea nu poate fi, în același timp, și contrar acesteia.
Nimic nu împiedica organul de executare să demareze procedura de executare silită pentru suma rămasă de recuperat în valoare de 5051 de lei, urmare a anulării parțiale în contencios administrativ a celor două acte anterior-menționate, iar împrejurarea că până în prezent pârâta nu a achitat suma de 5051 de lei datorată bugetului de stat nu se află în legătură de cauzalitate cu promovarea de către aceasta a acțiunii ce a format obiectul dosarului nr._/63/2011 al Tribunalului D. și, în care, așa cum s-a arătat mai sus, s-a respins cererea de suspendare a efectului celor 2 acte, astfel încât reclamantele nu au suferit niciun prejudiciu prin inițierea acestei acțiuni de către pârâtă, astfel încât nici condiția vinovăției nu se poate analiza.
Neexecutarea obligațiilor fiscale ale pârâtei dau dreptul creditorului fiscal prin organele de executare să procedeze la executare silită în condițiile Capitolului VIII din OG nr. 92/2003 în vederea stingerii creanței fiscale, dar nu poate justifica, pentru motivele mai sus-expuse, o acțiune în despăgubiri de natura celei prevăzute în art. 7231 alin. (3) C..
Împotriva sentinței_/28.06.2013 au declarat recurs la data de 16.09.2013 recurentele DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR PUBLICE și DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR PUBLICE PENTRU AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, solicitând instanței admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii cererii în pretenții formulate de către Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale C. în nume propriu și pentru Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale D., precum și în numele și pentru A. Națională a Vămilor și obligarea . la plata cauțiunii consemnate cu recipisa nr._/1/2011 în dosarul nr._/63/2011 în contul datoriei vamale.
În motivare a arătat că instanța de fond nu a apreciat în mod corect în fapt și în drept argumentele inserate de către autoritatea vamală.
De asemenea a arătat că până în prezent ., nu a achitat și nu s-a reușit de către organele de executare silită din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale C. încasarea nici măcar în parte din datoria vamală determinată prin Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de controlul vamal nr. 1862/04.03.2011 și procesul-verbal de control nr. 1861/04.03.2011 și anume 5.051 lei.
Astfel a arătat că . are de achitat obligații de plată la bugetul consolidat de stat, reprezentând drepturi vamale individualizate în Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de controlul vamal nr. 1862/04.03.2011, așa cum s-a pronunțat și Tribunalul D. prin sentința civilă nr. 187/17.01.2012.
Apreciază astfel recurenta reclamantă că autoritatea vamală este îndreptățită să solicite instanței de judecată, încasarea cauțiunii în contul datoriei vamale a societății.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299, art. 304 pct. 9 și art. 304" Cod procedură civilă.
În cauză nu s-a formulat întâmpinare.
Recursul nu este fondat.
Cauțiunea reprezintă suma de bani ce trebuie depusă de una din părțile procesului cu titlu de garanție pentru a acoperi eventualele pagube ce ar rezulta din luarea unor măsuri la cererea sa împotriva celeilalte părți.
Față de natura sa juridică de garanție legală, rezulta ca cealalta parte poate formula cerere pentru plata despagubirii cuvenite doar pentru acoperirea unor prejudicii ce rezulta din luarea unor masuri, de catre instanta, in legatura cu procesul in care s-a achitat cautiunea.
Deci partea adversa nu poate solicita aceasta suma ca despagubire pentru o creanta pe care cel care a achitata cautiunea o are fata de acesta, cautiunea avand rol, asa cum am aratat, de garantie legala.
Asa cum a retinut si prima instanta, neexecutarea de catre parata intimata a obligatiilor fiscale ii da dreptul acesteia sa procedeze la executarea silita in conditiile OG nr. 92/2003 insa aceasta nu se poate indestula din suma platita cu titlu de cautiune, rolul acesteia fiind clar stabilit de legiuitor.
In consecinta, fata de aceste considerente, Tribunalul, in baza art 312 Cod de procedura civila, urmeaza sa respinga recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C., .. 2, jud. D., în nume propriu și pentru AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, împotriva sentinței nr._/28.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA R. PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C., cu sediul în C., .. 16, jud. D., DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE D., cu sediul în C., .. 16, jud. D., A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR, cu sediul în București, sector 1, .. 13 și ., cu sediul în C., ., nr. 17, jud. D., având ca obiect pretenții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Noiembrie 2013.
Președinte, R. E. D. | Judecător, C. I. C. | Judecător, A. G. M. |
Grefier, A. F. |
Red.jud.R.E D./2ex/
Teh.A.F.
Jud.fond.F.C M.
| ← Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... | Pretenţii. Sentința nr. 26/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
