Pretenţii. Decizia nr. 56/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 56/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 31187/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 56/2013
Ședința publică de la 13 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. D.
Judecător T. I. H.
Judecător V. V.
Grefier A. F.
Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniștii privind recursul declarat de recurent reclamant S.C. E. M. JOBS S.R.L. împotriva sentinței nr. 8871/08.06.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimat pârât T. S. I., având ca obiect pretenții
Dezbaterile și susținerile pe fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință de la data de 04 februarie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat succesiv pronunțarea de la data de 04 februarie 2013 la data de 06 februarie 2013 și de la data de 06 februarie 2013 la data de 13 februarie 2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin cererea formulata la data de 15.11.2011 si înregistrata de Jud. C. sub nr.dosar_, reclamanta S.C. E. M. JOBS S.R.L a chemat in judecata pe parata T. S. I. solicitand instantei ca, prin hotararea ce avea sa o pronunte, sa dispuna obligarea acesteia la plata sumei de 5236,27 lei reprezentand contravaloare factură fiscală nr. ATHADI 1221/01.09.2011, 278 lei reprezentând penalități de întârziere începând cu data de 13.09.2011 până la data promovării acțiunii, penalități de întârziere de la data promovării acțiunii până la data plății efective în cuantum de 32 % anual, 150 lei cheltuieli notificări ,precum si la plata cheltuielilor de judecată.
In motivare, reclamanta a aratat ca intre parti a intervenit contractul de de mediere și prestări servicii nr.553/01.10.2010 prin care reclamanta s-a obligat să facă demersurile necesare în vederea angajării efective a pârâtei pe postul de asistent medical în Italia.
In continuare, reclamanta a aratat ca,a făcut toate demersurile contractuale și a obtinut decretul ministerial de recunoaștere profesională ,a înaintat pachetul de curs pentru limba italiană și a acordat îndrumările pentru învățarea acestei limbi .
Conform cap.III pct.2 lit.d ,parata avea obligația de a participa la acțiunile de testare organizate de furnizor în vederea selectării pentru a fi angajată în străinătate.
Prin notificarea nr.174/N/2011 din 27.07.2011, parata a fost convocată pentru data de 15.08.2011 în vederea testării cunoștințelor de limbă italiană, parata nu s-a prezentat conform procesului-verbal din 15.08.2011, aceasta fiind notificată din nou pentru data de 26.08.2011.
Conform cap.VII lit.a suma de 1000 E. +TVA se facturează în termen de 7 zile ,iar plata se face conform lit.b în termen de 7 zile de la comunicarea facturii .
In drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 553/01.10.2010.
In dovedire, reclamanta a depus înscrisuri, respectiv, contract de mediere, notificări, procese-verbale, factura fiscala,alte înscrisuri .
Parata a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii .
În motivare a arătat că, acțiunea promovată de către reclamantă prin care s-au invocat dispoz.cap.III pct.2 lit.d din contractul de mediere sunt neîntemeiate, un alt argument fiind că reclamanta a introdus acțiunea în pretenții ,fără să constate intervenită rezilierea contractului .
Mai mult decât atât ,conform dispoz. contractuale furnizorul de servicii avea obligația ca în termen de 30 de zile de la data obținerii echivalării/recunoașterii profesionale să intermedieze încheierea contractului individual de muncă, or recunoașterea profesională s-a emis la data de 13.07.2011, convocarea în vederea susținerii testării purtând data de 15.08.2011, deci cu depășirea termenului de 30 de zile.
Având în vedere că, la data de 15.08.2011 și 30.08.2011 a comunicat prin intermediul faxului ambele numere de fax puse la dispoziția sa de către societate, apreciind ca fiind încetate toate efectele contractului prin nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut de aceasta, termen ce se împlinea la data de 01.04.2011 .
În probațiune, s-au încuviințat proba cu înscrisuri și interogatoriu .
Prin sentința nr. 8871 din data de 08.06.2012 pronunțată în dosar nr._ Judecătoria C. a respins excepția inadmisibilității, a respins acțiunea ca neîntemeiată având ca obiect – pretenții formulată de S.C. E. M. JOBS S.R.L. în contradictoriu cu pârâta T. S. - I. ,a respins cererea reconvențională și a compensat în totalitate cheltuielile de judecată .
Instanța de fond s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă, pe care a respins-o pentru următoarele considerente:
Este de necontestat că exceptiile procesuale sunt acele mijloace prin care, in cadrul procesului civil, partea interesata, procurorul sau instanta din oficiu invoca in conditiile prescrise de lege si fara a pune in discutie fondul pretentiei deduse judecatii, neregularitati procedurale sau lipsuri privind exercitiul dreptului la actiune.
În speță, parata a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii intrucat sumele de bani pretinse de catre reclamanta sunt solicitate in temeiul unei clauze contractuale fara a solicita constatarea intervenirii rezilierii contractului . Aceste aparari presupun analiza temeiului de drept, respectiv conditiile atragerii raspunderii contractuale, aspecte care urmeaza a fi analizate cu ocazia fondului cauzei.
Ca atare, exceptia invocată, neavand legatură cu eventuale neregularitati procedurale sau lipsuri privind exercitiul dreptului la actiune, urmeaza să fie respinsă.
În ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că între reclamanta S.C. E. M. JOBS S.R.L., în calitate de furnizor și pârâta T. S. I., în calitate de beneficiar, au intervenit relații contractuale, concretizate în contractul de mediere nr. 553/01.10.2010 (filele 25-27).
În baza acestui contract, având ca obiect medierea în vederea angajării beneficiarului la una din societățile din Italia cu care furnizorul are contract și îndeplinirea tuturor formalităților pentru încheierea contractului individual de muncă.
Instanța reține că potrivit cap. III pct. 2, privind obligațiile beneficiarului, în sarcina acestuia sunt prevăzute mai multe obligații, respectiv: lit. b) să studieze și să aprofundeze limba italiană până la un nivel care să îi permită susținerea interviului, c) să studieze și să aprofundeze cursul intensiv oferit de către furnizor, cât și legislația pusă la dispoziție, d) să participe la acțiunile de testare organizate de furnizor.
Cu privire la tarifele contractuale, instanța reține că potrivit pct. 2 din cap. IV, privind tariful serviciilor de mediere, tariful pentru serviciile prestate de furnizor este de 500 euro plus TVA, și se achită la cursul BNR din ziua plății, în cazul în care nu se respectă obligațiile prevăzute în contract la cap. III, pct. 2 lit. b), c) și d). Potrivit pct. 4 din cap. IV al contractului, tariful pentru serviciile prestate de furnizor este de 1000 euro plus TVA, și se achită la cursul BNR din ziua plății, în cazul în care se renunță la contractul de mediere, chiar dacă beneficiarul a achitat contravaloarea serviciilor de secretariat, în baza contractului de prestări servicii încheiat.
Este fara echivoc că la baza acțiunii formulate stau prevederile art.969 C.civ., deci existenta unei conventii care naște obligații reciproce pentru părți.
Una din consecințele reciprocitatii obligatiilor din contractele sinalagmatice o constituie rezoluțiunea pentru neexecutare, prevazuta de art.1020 C.civ., potrivit caruia, in cazul cand una din părți nu-și îndeplinește angajamentul luat, cealalta parte poate cere rezoluțiunea contractului, condiția rezolutorie fiind subanteleasa
In cauza de față, reclamanta nu a avut capat de cerere rezolutiunea contractului de mediere nr.553 incheiat la 01.10.2010, obiectul actiunii fiind formulat ca pretentii constand in prejudiciul produs ca urmare a a renuntarii unilaterale a beneficiarului la contractul de mediere, prejudiciu determinat prin intelegerea partilor (clauza penala) .
Ca atare, despagubirile pretinse de catre reclamanta in temeiul clauzei contractuale inserate in cuprinsul art.IV pct.4 din contractul de mediere 553/01.10.2010 nu pot fi solicitate decat ca o consecinta a neindeplinirii angajamentului de catre una din parti, caci neindeplinireaangajamentului (contractului) nu este desfiintat de drept, ci desfiintarea trebuie cerută în justiție.
Prin urmare, apararile paratei calificate de catre instanta ca fiind aparari de fond conform carora reclamanta a formulat o actiune in pretentii fara a solicita ca fiind intervenita rezilierea contractului de mediere vor fi apreciate ca fiind întemeiate, astfel incat urmeaza ca cererea sa fie respinsa ca nefondata.
Cum cererea reconvenționalaÎn motivare arat prin care parata a solicitat sa se constate ca fiind abuziva clauza prev. in cuprinsul art.IV pct.4 din contractul de mediere 553/01.10.2010 are caracter subsidiar ( astfel cum reiese din concluziile scrise depuse la data de 01.06.2012) urmeaza ca acesta sa fie respinsa ca fiind ramasa fara obiect.
In privința cheltuielilor de judecata, avand in vedere soluțiile pronunțate atat asupra cererii principale cat si asupra cererii reconvenționale, urmeaza ca instanta sa dispuna compensarea in totalitate a acestora.
Împotriva sentinței nr. 8871 /2012 a declarat recurs reclamanta . SRL, solicitând admiterea casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru cercetarea fonului.
În motivare arată că în hotărâre trebuia să se pună problema rezilierii, nu a rezoluțiuni, așa cum s-a stipulat în contract la Cap.VI.
Rezoluțiunea ar presupune și repunerea părților în situația anterioară, trebuind restituite prestațiile din contractul de prestări servicii, situație inacceptabilă întrucât recurenta și-a îndeplinit toate obligațiile, efectuând cheltuieli cu aceste prestații executate.
Rezilierea sau rezoluțiune, în speță, nu este decât o chestiune de acuratețe juridică, pentru că oricum nu operează niciuna din cele două instituții juridice, prejudiciul trebuind să fie recuperat fără a se face aplicabilitatea rezilierii sau rezoluțiuni.
Părțile au inclus în convenția lor un pact comisoriu potrivit căruia contractul se consideră reziliat dacă debitorul nu-și îndeplinește obligația în termen de 30 de zile de la notificare.
Intimata pârâtă a fost notificată prin B. L. N. la data de 17.08.2011 sub nr. 210/N/2011 și ulterior prin același executor au mai fost înaintate notificările din 01.09.2011 și notificarea de conciliere din 14.09.2011.
În altă ordine de idei,pe de o parte prin întâmpinare se observă că și pârâta a invocat rezilierea de drept a contractului, înaintând notificări de reziliere, iar pe de altă parte în cazul necesității rezilierii instanța nu a manifestat rol activ în sensul stabilirii cadrului procesual, rezumându-se numai la a pronunța soluția cu privire la acest aspect.
Recurenta a făcut toate demersurile contractuale și a obținut decretul ministerial de recunoaștere profesională, a înmânat pachetul de curs pentru proba italiană și a acordat îndrumările pentru învățarea acestei limbi.
Prin notificarea nr. 174/N/2011 din 27.07.2011, recurenta a convocat-o pe intimată pentru data de 15.08.2011 în vederea testării cunoștințelor de limbă italiană. Pârâta nu s-a prezentat la această testare așa cum rezultă din procesul verbal din 15.08.2011 și nu a mai putut fi contactată.
Prin notificarea nr. 210/N/2011 din 17,.08.2011 intimata a fost reconvocată pentru testare și pentru clarificarea situație dosarului, neprezentându-se nici de această dată, așa cum rezultă din procesul verbal din 26.08.2011.
Prin întâmpinarea formulată la instanța de fond pârâta a arătat trei aspecte ce ar conduce la respingerea cererii de chemare în judecată și care ar putea conduce la respingerea recursului cu o motivare suplimentară.
Într-o primă teză se apreciază că neprezentarea la acțiunea de testare organizată de furnizor, ar duce la aplicarea Cap.IV pct.2 din contractul de mediere potrivit căruia, tariful pentru servicii de furnizor este de 500 euro plus TVA 24% în cazul în care nu se respecta obligațiile prevăzute în cap.III pct.2 lit b,c,d.
Prin notificarea din data de 15.08.2011, pârâta și-a manifestat intenția de a renunța la contractul de mediere, fiind astfel incidente dispoz.Cap.IV pct.4 conform căruia "tariful pentru serviciile prestate de furnizor este de 1000 euro pus TVA 24 % în cazul în care se renunță la contractul de mediere.
Într-o a doua teză se invocă excepția neexecutării contractului prin depășirea termenului contractual.
Data obținerii decretului de recunoaștere profesională de către recurentă este 22.07.2011 (conform ștampilei Poștei Române de pe plicul de corespondență) data la care acesta a fost obținut în materialitatea lui, pentru ca nu mai după obținerea acestui act, recurenta poate trece la pasul următor. Prin urmare, convocarea pârâtei pentru testare la 15.08.2011 a fost făcută în termenul contractual de 30 de zile.
Beneficiara avea posibilitatea de a opta pentru un alt pachet de servicii (respectiv C sau D), cu un cost mai ridicat, fără a încheia și un contract de mediere,astfel că este neîntemeiată susținerea că acest contract de mediere nu a fost negociat cu consumatorul.
În cauză nu se poate reține caracterul abuziv al clauzei inserate în contractul de mediere atâta timp cât aceasta are o justificare economică.
Astfel, pârâtei i s-au acordat beneficii și servicii suplimentare suportate de către furnizor, cu condiția îndepliniri de către aceasta a obligațiilor contractuale. Ori,prin renunțarea pârâtei la contract, se naște dreptul recurentei la o justă despăgubire reprezentând contravaloarea acestor beneficii acordate la semnarea contractului.
Nerespectarea contractului de mediere de către pârâtă a avut ca urmare firească nerealizare a obiectului acestuia și în consecință ineficacitatea clauzelor prev.la cap.IV pct.1 și 8 din contractul de mediere.
La data de 05 noiembrie 2012 intimata pârâtă T. S. I., a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței.
În motivare solicită instanței a se lua act de faptul că însuși recurentul invocă prevederi contractuale ce nu corespund situației de fapt. Acuratețea juridică invocată de recurentă nu poate fi ignorată de către instanță,în cauză nefiind vorba despre un formalism excesiv ci chiar de mecanisme de funcționare ale unor raporturi contractuale.
Contractul de mediere ce a stat la baza raporturilor juridice dintre părțile litigante vorbește de posibilitatea "rezilierii unilaterale" a respectivului contract, putându-se solicita, de către partea ce se considera îndreptățită,despăgubiri conform legii.
Nu pot fi reținute criticile aduse de recurentă sentinței de fond susținute de argumentele cosemnate în întâmpinarea intimatei-pârâte. Cauzele care au determinat-o pe aceasta să solicite constatarea rezilierii de drept sunt altele decât cele invocate de către recurent,iar consecințele juridice ale acestei solicitări nu coincid cu cele ce stau la baza acțiunii introduse de către recurenta din prezenta cauză.
Practica judiciară invocată de către recurenta nu constituie un motiv de casare sau trimitere spre rejudecare,astfel cum s-a solicitat motivele de recurs, astfel încât solicită a nu se lua în considerare o astfel de susținere a recurentei.
În întâmpinarea depusă la instanța de fond, intimata a invocat excepția neexecutării contractuale și a făcut dovada că, în datele de 15.08.2011, precum și 30.08.2011 a comunicat intenția de reziliere unilaterală a contractului ca urmare a nerespectării termenelor contractuale impuse chiar de către recurent
Recurenta reclamantă a înțeles s-și execute propriile obligații, cu nerespectarea termenelor prevăzute în contract – 6 luni de la data încheierii contractului. Ca urmare a depășiri termenului prevăzut pentru obținerea recunoașterii de către autoritățile italiene a diplomelor de calificare, intimata a înțeles să notifice furnizorul în sensul că înțelege să solicite unilateral rezilierea contractului,fapt dovedit din înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Or, în ciuda neexecutării contractului conform clauzelor, recurenta, înțelege să solicite cu titlu de prejudiciu pe care intimata îl apreciază ca nefiind justificat și nedovedit.
Tot abuzivă apare și clauza conform căreia, rezilierea unilaterală a contractului de către consumator incumba, obligatoriu achitarea unor sume exagerat de mari sume ce nu pot fi justificate de către furnizor drept prejudiciu. acesta nefiind dovedit. O astfel de clauză refuză, prin inserarea unor obligații pecuniare exorbitante, dreptul consumatorului de a rezilia unilateral contractul. Prevederile invocate prin întâmpinare cuprind explicit dreptul consumatorului la denunțarea sau rezilierea contractului "fără restrângerea sau anularea acestuia de către nici o clauză contractual sau înțelegere între părți – Legea 161/2010, prin care se modifica art. 84 din Legea 296/2004. Clauzele contractuale prevăzute în Cap.IV al contractului de mediere pun consumatorul în imposibilitatea de a solicita o reziliere unilaterală a contractului, impunând obligații împovărătoare, fără o justificare în prestarea efectivă a vreunui serviciu din partea furnizorului.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs formulate și de dipsoz. art. 304 ind. 1 C.pr.civ. instanța reține următoarele:
Între părți s-a încheiat contractul de mediere nr. 553/01.01.2010 având ca obiect medierea în vederea angajării intimatei- pârâte la una din societățile din Italia cu care recurenta- reclamantă avea încheiat contract; îndeplinirea tuturor formalităților pentru încheierea contractului individual de muncă, precum și a celor privind deplasarea la locul de muncă.
Printre obligațiile beneficiarului prevăzute la cap. III art. 2 lit. b și d sunt și acelea de a studia și aprofunda limba italiană la un nivel care să îi permită susținerea interviului și să participe la acțiunile de testare organizate de furnizor, iar potrivit cap. IV art. 2 în cazul nu se respectă aceste obligații beneficiarul datorează suma de 500 euro + TVA la cursul oficial al BNR din ziua plății.
Această obligație nu a fost respectată de intimata- pârâtă, astfel cum rezultă din notificarea nr. 174/N/201 din 27.07.2011 și procesul- verbal din data de 15.08.2011, așa cum a precizat și reclamanta în acțiunea introdusă la instanța de fond.
În mod eronat însă recurenta- reclamnată a considerat că în cauză sunt aplicabile dispoz. art.4 cap. IV relative la renunțarea la contractul de mediere și obligația intimatei- pârâte la plata sumei de 1000 euro +TVA, întrucât, în realitate, așa cum a învederat și prin acțiunea depusă, intimata- pârâtă nu respectat clauzele contractuale prev. de cap. III art. 2 lit. b și d, relative la testarea cunoștințelor de limbă italiană, ceea ce dă dreptul la o despăgubire în cuantum de 500 euro + TVA, conform cap. IV art. 2 din contract.
Din actele depuse în probațiune nu rezultă renunțarea expresă a intimatei- pârâte la contractul de mediere care să facă aplicabilă clauza prev. de art.4 cap. IV, ci doar nerespectarea obligației de a participa la testarea cunoștințelor de limba italiană.
De observat și că recurenta- reclamnată și-a respectat obligațiile contractuale de a o convoca pe intimata- pârâtă în termen de 30 de zile de la obținerea decretului de recunoaștere profesională, care a avut loc la 22.07.2011 (conform ștampilei Poștei Române de pe plicul de corespondență), iar prima convocare pentru testarea cunoștințelor de limbă italiană a fost la data de 27.07.2011, convocare căreia nu i s-a dat curs de către intimată, astfel cum rezultă din procesul- verbal din data de 15.08.2011.
Prin urmare, în mod greșit instanța de fond a apreciat necesară intervenirea rezoluțiunii contractului pentru a se acorda dreptul la despăgubiri contractuale, și pe de altă parte a interpretat în mod eronat clauzele contractuale, fiind ținută de cele învederate de reclamantă prin cererea formulată, cu privire la nerespectarea de către intimata- pârâtă cap.III pct.2 lit.d, din contract, potrivit cu care pârâta avea obligația de a participa la acțiunile de testare organizate de furnizor în vederea selectării pentru a fi angajată în străinătate, ceea ce dă dreptul la o despăgubire în cuantum de 500 euro + TVA, conform cap. IV art. 2 din contract.
Ca atare, în temeiul art. 312 alin.1, 304 ind.1 și 304 pct. 8 C.pr.civ, va fi admis recursul, va fi modificată Sentința nr. 8871/08.06.2012 a Judecătoriei C. în sensul că va fi admisă în parte acțiunea și va fi obligată pârâta la plata sumei de 500 E.+TVA ce se va achita în lei la cursul oficial al BNR la data plății și 150 lei c/val notificare.
Va fi respinsă în rest cererea relativă la penalitățile de întârziere, întrucât art.2 cap.IV din contract nu cuprinde o asemenea clauză penală.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. va fi obligată intimata la 960 lei cheltuieli de judecată către recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurent reclamant S.C. E. M. JOBS S.R.L. cu sediul în C., . –demisol, județul D. împotriva sentinței nr. 8871/08.06.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimat pârât T. S. I., cu domiciliul în București, ..15, Sector 4 .
Modifică Sentința nr. 8871/08.06.2012 a Judecătoriei C. în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâta la plata sumei de 500 E.+TVA ce se va achita în lei la cursul oficial al BNR la data plății și 150 lei c/val notificare.
Respinge în rest cererea privind penalitățile de întârziere.
Obligă intimata la 960 lei cheltuieli de judecată către recurentă.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Februarie 2013.
Președinte, L. D. | Judecător, T. I. H. | Judecător, V. V. |
Grefier, A. F. |
Red.,jud.V.V.
Tehn.red./A.F.
Red.jud.fond.M.O.
| ← Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... | Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... → |
|---|
