Pretenţii. Decizia nr. 595/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 595/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-11-2013 în dosarul nr. 2578/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 595/2013
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. I. H.
Judecător L. D.
Judecător C. R.
Grefier N. A.
************
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc la data de 04.11.203 privind recursul declarat de recurentul S. P. împotriva sentinței nr. 7007/26.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .2013 în contradictoriu cu intimata . SRL în calitate de mandatară a . având ca obiect pretenții
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 04.11.2013 ce face parte integrantă din prezenta.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care s-a trecut la soluționarea prezentului recurs.
INSTANȚA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 29.01.2013, creditoarea . prin mandatar . SRL a chemat în judecată pe paratul S. P. solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să oblige pârâtul la plata sumei totale de 8625,93 lei compusa din suma de 5170,18 lei reprezentand consum de energie electrică și suma de 3455,75 lei reprezentând penalitati de întarziere
În motivarea cererii, s-a arătat că între . (succesoare în calitate de furnizor de energie electrică a fostei ELECTRICA OLTENIA SA) și paratul S. P. s-au derulat raporturi contractuale, în baza cărora . a livrat către pârât energie electrică, corelativ născându-se și obligația de plată a pârâtului, conform facturilor emise, către societatea CEZ VÂNZARE SA.
S-a mai arătat că, în conformitate cu contractul semnat, care – subliniază reclamanta – este standard și aplicabil la nivel național, reglementat prin act normativ, . avea obligația să furnizeze energie electrică, iar pârâta avea obligația să achite contravaloarea serviciilor prestate în baza facturilor emise de către . în termen de 15 zile de la data emiterii facturii (art. 11 din contractul cadru de furnizare a energiei), aceasta fiind data scadenței facturilor.
S-a menționat că între părți s-a încheiat un contract de adeziune, având în vedere că prin Decizia nr. 57/1999 a ANRE, cu modificările și completările ulterioare, au fost aprobate contractele cadru pentru consumatorii de energie electrică.
A susținut reclamanta că acest act normativ a fost publicat în forma inițială în Monitorul Oficial al României Partea I nr.623/1999, astfel încât nimeni nu poate invoca necunoașterea lui și neînsușirea clauzelor acestuia, mai ales că prin HG nr.1007/2004 se prevede că furnizarea energiei electrice se face numai pe bază de contract de furnizare și, pe cale de consecință, rezultă că acel consum care nu se realizează în baza unui contract intră sub incidența Codului Penal.
Reclamanta a mai arătat că pârâtul nu a tăgăduit existența raportului juridic obligațional, nu a opus împrejurarea neexecutării culpabile a obligațiilor contractuale și nici nu a formulat vreodată vreo obiecție cu privire la obligația de plată a debitului restant și a penalităților.
In ceea ce priveste valoarea probatorie a facturilor fiscale depuse, reclamanta a aratat ca au natura juridica a unor inscrisuri sub semnatura privata, apte sa faca dovada pretentiilor banesti deduse judecatii, in conditiile in care pârâtul nu le-a contestat. Mai mult, arată, reclamanta, nici nu ar fi posibilă o acceptare clasică, prin semnătură, întrucât, potrivit Ordinului MF nr.1077/2003, facturile se pot emite într-un singur exemplar tipărit pe hârtie, care se expediază debitorului, duplicatul stocându-se electronic de către emitent.
S-a învederat că pentru serviciile prestate și neachitate la termen s-au calculate penalități conform contractului, respectiv art. 11 din contractul cadru de furnizare a energiei electrice, iar tariful aplicat este reglementat de către ANRE și publicat în Monitorul Oficial.
S-a precizat că . a emis facturi pentru plata penalităților de întârziere, valoarea totală a acestora fiind de 674,82 lei după cum rezultă și din înscrisurile privind modul de calcul al acestora, înscrisuri anexate la fiecare factură în parte.
Reclamanta a arătat că a încercat rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului, prin notificări și apeluri telefonice adresate debitorului, însă demersurile nu au avut nici un rezultat. De asemenea, în temeiul art. 720 ind. 1 C.p.c., s-a încercat stingerea litigiului și prin conciliere directă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 969 și 1073 Cod civil, art.156 din HG nr.1007/2004 și Decizia ANRE nr.57/1999.
În susținere, au fost depuse, în copie, următoarele acte: procura specială, fișa cont și facturile restante emise, contractul de furnizare energie electrica
Apreciind că sunt legale, utile, pertinente și concludente întrucât pot să ducă la dezlegarea în fond a pricinii, în temeiul art.167 alin.1 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtului
Proba cu interogatoriul pârâtului nu a fost administrată în cauză întrucât acesta nu s-a prezentat în instanță pentru a răspunde la chestionarul formulat, deși a fost citat cu mențiune în acest sens.
Prin sentința nr. 7007/26.04.2013 Judecătoria C. a admis acțiunea formulată de reclamanta .- prin mandatar . SRL în contradictoriu cu pârâtul S. P.. A fost obligat paratul la plata catre reclamanta a sumei de 8625,93 lei reprezentand c.val. consum energie electrica, in cuantum de 5170,18 lei precum si penalitati de intarziere aferente, in cuantum de 3455,75 lei. A fost obligat paratul la plata către reclamantă a sumei de 631,56 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria C. a reținut următoarele:
Reclamanta . a furnizat paratului S. P. energie electrică la locul de consum din mun. C., ..40, jud. D., fiind emise în acest sens mai multe facturi fiscale, în valoare totală de 8625,93 lei compusa din suma de 5170,18 lei reprezentand consum de energie electrică și suma de 3455,75 lei reprezentând penalitati de întarziere evidențiate în facturile depuse la dosar (filele 18-128)
Potrivit art.969 din Codul civil 1864, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar art.33 din HG nr.1007/2004, furnizarea energiei electrice se face numai pe bază de contract de furnizare încheiat de un furnizor cu consumatorul.
Conform art.87 lit.f din HG nr.1007/2004, consumatorul are obligația să comunice în scris furnizorului orice modificare a elementelor care au stat la baza încheierii contractului de furnizare.
Art.11 alin.1 și 2 din Decizia ANRE nr.57/1999, prevede că factura emisă pentru plata contravalorii energiei electrice va fi achitată în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturii, data emiterii facturii și termenul de scadență fiind înscrise pe factură, iar neachitarea facturii de către consumator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere, egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilit conform reglementărilor legale în vigoare, care se datorează începând cu prima zi după data scadenței și a căror valoarea totală nu poate depăși valoarea facturii.
Potrivit art.1 din Ordinul Nr. 22 din 21 august 2002 privind modificarea penalităților prevăzute în contractele-cadru de furnizare a energiei electrice și termice consumatorilor captive, penalitățile datorate pentru neplata în termen a facturilor la energia electrică și termică, prevăzute în contractele-cadru aprobate prin Decizia președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 57/1999 pentru aprobarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 21 decembrie 1999, și prin Decizia președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 70/1999 pentru aprobarea contractelor-cadru de furnizare a energiei termice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 24 decembrie 1999, sunt egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat, respectiv 0,07% pentru fiecare zi de întârziere, la data intrării în vigoare a prezentului ordin.
Astfel obligatiunile comerciale si liberatiunile se probeaza cu facturi acceptate, iar potrivit art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. A.. 4 al aceluiași articol dispune că o creanță este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și al altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin aceasta determinare ar fi nevoie de o deosebita socoteală.
În speta, instanta are în vedere și refuzul pârâtului de a se prezenta la interogatoriu, refuz pe care îl va interpreta prin prisma prevederilor art. 225 C.P.Civ.
Cum termenele de plata ale facturilor au fost depasite, iar paratul nu a facut dovada achitarii sumelor, în temeiul art. 11 alin.1 și 2 din Decizia ANRE nr.57/1999 coroborat cu art.1 din Ordinul Nr. 22 din 21 august 2002, anterior menționate, instanta retine ca pârâtul datorează reclamantei și suma de 3455,75 lei.
În consecință, pentru considerentele expuse, instanta va admite cererea și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei totale de 8625,93 lei compusa din suma de 5170,18 lei reprezentand consum de energie electrică și suma de 3455,75 lei reprezentând penalitati de întarziere
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, având în vedere că pârâtul este parte căzută în pretenții, ca urmare a soluției pronuntate în cauză, în temeiul art.274 alin.1 Cod procedură civilă îl va obliga să plătească reclamantei și suma de 631,56 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru si timbru judiciar.
Împotriva sus menționatei sentințe, a declarat recurs pârâtul S. P. solicitând în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea sentinței prin respingerea acțiunii.
În cererea de recurs, recurentul a invocat lipsa calității procesuale active a . SRL, arătând că, deși instanța de fond face mențiunea despre depunerea la dosar a unei procuri speciale, la dosarul cauzei este depusă o procură generală, nedovedind astfel calitatea procesuală activă a . SRL
În motivarea cererii a arătat că, deși reclamanta a susținut că a încercat rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului precum și a procedurii concilierii directe, recurentul nu a primit astfel de înscrisuri. Potrivit certificatului de nomenclatură stradală rezultă că actualul 40 a fost anterior 38, iar orice corespondență trimisă la nr. 40 nu a fost primită de recurent. Mai arată recurentul că se impune casarea sentinței instanței de fond, având în vedere și prevederile art.6 CEDO. De asemenea, mai consideră că se impune casarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probei cu expertiza tehnică specialitatea contabilitate, astfel încât să se poată stabili cu certitudine întinderea eventualului prejudiciu.
La data de 28.10.2013, E. K. ROMANIA SRL a depus întâmpinare,solicitând respingerea recursului ca nefondat având în vedere că susținerile recurentului nu sunt probate în niciun fel. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a E. K. ROMANIA SRL, invocată de recurent, s-a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, întrucât la dosar există procura specială prin care E. K. ROMANIA este mandatată de . să facă demersurile necesare pentru stingerea debitului pe care îl are față de . în baza raporturilor contractuale .
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate,prin prisma motivelor de recurs formulate de recurent și având în vedere dispozițiile legale incidente în cauză,tribunalul constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Față de excepția lipsa calității procesuale active a . SRL,și în raport de argumentele invocate de recurent în susținerea excepției,tribunalul o califică ca fiind în prezența excepției lipsei dovezii calității de reprezentant a E. K. ROMANIA SRL în formularea cererii de chemare în judecată în calitate de mandatară pentru .,pe care o apreciază ca fiind neîntemeiată pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Tribunalul reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 67 alin. 1 C., art. 68 alin. 1 si art. 83 C., părțile pot să-si exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar, iar procura pentru exercitarea dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare trebuie să fie făcută prin înscris sub semnătură legalizata si alăturată cererii.
În speță, cererea de chemare în judecata a fost formulata de E. K. ROMANIA SRL în calitate de mandatară a creditorului . solicitându-se obligarea pârâtului S. P. la repararea prejudiciului cauzat, la plata penalităților de întârziere,iar în subsidiar,la actualizarea debitului principal cu dobânda legală până la data plății efective a întregului debit, precum și la plata cheltuielilor de judecata.
Observând procura specială autentificata de BNP Themis sub nr.386/04.02.2013,care se află depusă la dosarul de fond al Judecătoriei C. - fila 134,tribunalul constată că . a dat un mandat de reprezentare E. K. ROMANIA SRL pentru ca aceasta, în numele și pe seama sa, să efectueze demersurile necesare în vederea recuperării sumelor datorate și neachitate de către debitorul S. P. care a fost încredințat Mandatarului,ceea ce înseamnă că prin procură menționată mai sus,chiar dacă este ulterioară momentului introducerii cererii de către reclamantă în baza procurei autentificata de BNP M. O. A. sub nr.51/26.01.2011, este ratificată însăși cererea de chemare în judecată formulată de E. K. ROMANIA SRL în calitate de mandatară a creditorului . împotriva pârâtului.
Pentru argumentele expuse mai sus și văzând dispozițiile art.137 c.p.civ tribunalul va respinge excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a reclamantei E. K. ROMANIA SRL în formularea cererii de chemare în judecată în calitate de mandatară pentru .,invocată de către recurent .
Critica recurentului, în sensul că,acesta nu a primit nu a primit la nr.40 nici o citație cu mențiunea prezentării la interogatoriu,este nefondată,întrucât observând certificatul de nomenclatură stradală emis de Primăria municipiului C. sub nr.364/22.01.2002, tribunalul constată că recurentul a fost corect citat la judecata în fond la adresa din C. ,..40, pentru termenul de judecată din data de 26.04.2013 cu mențiunea de a se prezenta la interogatoriu,conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare existentă la fila 137 dosar fond,prin afișarea citației de către agentul poștal pe ușa principală a locuinței pârâtului potrivit dispozițiilor art.92 al.4 c.p.civ ,având în vedere că acesta nu a fost găsit la adresa de mai sus pentru a primi citația.
Tribunalul mai reține că anterior între părți s-a mai purtat un litigiu care a avut ca obiect somație de plată formulată de intimată în calitate de creditoare și pentru care s-a format dosarul nr._ al Judecătoriei C., în care s-a pronunțat soluția de respingere a unei asemenea cererii,împrejurare ce echivalează cu îndeplinirea de către reclamantă a procedurii de conciliere directă prevăzută de art.720 ind.1 c.p.civ ,anterior introducerii prezentei cererii de chemare în judecată.
Critica finală invocată de recurent,referitoare la analiza incompletă a situației de fapt și drept de către prima instanței și necesitatea administrării în cauză a unei expertize tehnice specialitatea contabilă pentru stabilirea cu certitudine a întinderii prejudiciului,tribunalul o apreciază ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente care se vor expune:
Rolul activ al judecătorului este un principiu fundamental, acesta realizându-se în tot cursul procesului civil. Acesta trebuie înțeles ca un principiu care conduce la aflarea adevărului și în consecință la pronunțarea unor hotărâri temeinice și legale, ceea ce presupune că judecătorul este în drept să stăruie prin toate mijloacele legale în vederea lămuririi împrejurărilor de fapt și de drept.
Reglementat prin 129 C.pr.civ., rolul activ al judecătorului se manifestă, sub diferite forme, una dintre acestea fiind, dreptul și obligația instanței de judecată de a ordona dovezile pe care le socotește utile pentru aflarea adevărului, înafara probelor propuse de părți și uneori chiar împotriva susținerilor comune ale părților.
În acest sens ,tribunalul reține că în baza relațiilor contractuale dintre . și pârât ,respectiv contractul nr.1131-_/24.12 2004, . și-a asumat obligația de a furniza energie electrică pârâtului,iar acesta din urmă și-a asumat obligația achitării integrale și la termen a c/valorii energiei electrice ,precum și a plății penalităților de întârziere pentru neachitarea facturilor de energie electrică în 30 de zile de la data scadenței potrivit art.11 din contract.
Având în vedere multitudinea facturile aflate la filele 18-128 dosar fond și susținerile reclamantei din cererea de chemare în judecată ,precum și ale pârâtului invocate în cadrul ultimului motiv de recurs,că acesta din urmă a mai efectuat o . plăți ,tribunalul apreciază că stabilirea exactă a îndeplinirii sau nu în cauză a condițiilor angajării răspunderii contractele a recurentului pârât nu se putea realiza decât în urma efectuării în cauză a unei expertize contabile.
Astfel ,tribunalul consideră că în raport de probele administrate de către instanța de fond nu se putea stabili în mod corect cuantumul sumelor solicitate de reclamantă,impunându-se efectuarea în acest sens a unei expertize tehnice de specialitatea contabilă,întrucât doar prin administrarea acestei probe instanța de fond putea să stabilească fără echivoc c/valoarea debitului principal datorat de recurentul pârât reprezentat de c/valoarea energiei electrice restantă ,cât și cea a penalităților de întârziere pentru neachitarea la scadență a facturilor.
În consecință ,apreciind drept fondată critica finală formulată de recurent și în raport de dispozițiile art.304 și 312 al.3 c.p.civ ,tribunalul urmează să admită prezentul recurs ,să caseze sentința recurată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe,ocazie cu care în raport de dispozițiile art.315 c.p.civ ,aceasta va avea în vedere necesitatea efectuării în cauză a unei expertize contabile prin care să se facă verificări în legătură cu cuantumul sumei datorată cu titlu de energie electrică neachitată de pârât și cel al penalităților de întârziere,cuantum ce trebuie raportat la cuprinsul contractului în care se prevede perioada de la care acestea încep să curgă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul S. P. împotriva sentinței nr. 7007/26.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .2013 în contradictoriu cu intimata . SRL în calitate de mandatară a . .
Casează sentința civilă nr. 7007/26.04.2013 a Judecătoriei C. .
Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Noiembrie 2013
Președinte, T. I. H. | Judecător, L. D. | Judecător, C. R. |
Grefier, N. A. |
Red.jud.L.D. 2 ex /05.12.2013
Red.jud.fond M.O.
Tehnored. N.A./2 ex.
| ← Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... | Cereri în baza OUG 116/2009. Sentința nr. 156/2013. Tribunalul... → |
|---|
