Pretenţii. Decizia nr. 68/2013. Tribunalul DOLJ

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că între parata S.C. V. ROMÂNIA S.A. București, în calitate de Bancă, pe de o parte și reclamanta Croittoru elena –N. pe de altă parte, în calitate de împrumutat, s-a încheiat convenția de credit nr._/18.01.2008.

Referitor la primul petit, instanta constata încălcarea prevederilor art. 1, alin. 1, 2 și 3, și art. 4 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 193/2000.

Astfel, se reține faptul că aspectele echivoce cuprinse în clauza prevăzută la art. 3 litera d) din Condițiile speciale au caracter abuziv, întrucât nu au fost negociate direct cu consumatorul.

Conform dispozițiilor art. 1, alin. 1 din Legea nr. 193/2000 „orice contract încheiat între comercianți și consumatori, pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii, va cuprinde clauze contractuale, clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate”.

În alineatul 2 din același articol, se arată ”in caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului”.

Conform alineatului 3 din același articol ”se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii”.

Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul, va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților”.

În cuprinsul Convenției de Credit bancar, la punctul 3 din Conditiile Speciale, au fost inserate două clauze contrare, evidențiate la subpunctele a) și d), astfel: o clauză ce prevede o dobândă de 5,95 % p.a., înțelegându-se prin aceasta o dobândă fixă pe toată perioada de creditare și o clauză contrară, ce prevede posibilitatea băncii de a revizui cuantumul ratei dobânzii curente, în cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetară.

Pârâta S.C. V. ROMÂNIA S.A, nu a făcut dovada negocierii directe cu împrumutații a clauzei prevăzute la art. 3 litera d) din Condițiile speciale ale convenției de credit.

Totodata, clauza prevazuta la art. 3 lit.d este in totala contradictie cu cea prevazuta la lit.a) a aceluiasi articol, urmand ca, potrivit art. 1 alin.1 din Legea 193/2000, interpretarea sa fie facuta in favoarea reclamanților.

Clauza prevazuta la art. 3 lit.d din conventie ofera paratei dreptul discretionar de a revizui in mod unilateral rata dobanzii curente, fara o negociere prealabila cu clientii, care urmeaza sa fie doar instiintati.

Instanta apreciaza ca, nefiind prevazute criteriile la care urmeaza a se face raportarea, acestea au un caracter pur subiectiv, putand fi interpretate diferit de catre partile contractante.

Conform art. 1 lit.a din anexa la Legea nr. 193/2000, in principiu, o clauza care da dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobanzii in mod unilateral nu este abuziva, cu conditia ca acest lucru sa se faca in baza unui motiv intemeiat, prevazut in contract si, totodata, cu conditia informarii imediate a clientului, care sa aiba, de asemenea, libertatea de a rezilia imediat contractul.

In plus, pentru ca o astfel de clauza sa nu fie abuziva, ar trebui in mod obligatoriu prevazuta in contract si posibilitatea consumatorului de a rezilia de indata contractul.

Ori, in lipsa unei astfel de stipulatii exprese, clauza analizata este abuziva.

Pentru considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța urmează să constate că art. 3 lit. d din Convenția de credit bancar reprezinta o clauză abuzivă, în sensul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 si, in baza prevederilor art. 13 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, va dispune anularea clauzei abuzive reprezentată de art. 3 lit. d din conventia bancara analizata.

Referitor la clauza de la pct.5-lit.a, privind comisionul de risc din secțiunea”condiții speciale” din convenția de credit încheiata între reclamant și pârâta, precum și restituirea sumelor încasate de bancă drept comision de risc, instanta retine ca nu s-a facut dovada negocierii directe intre banca si consumator.

In acest sens, art. 4 din Legea 193/2000 prevede ca „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.

(3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.”

In speta, observand conventia de credit intervenita intre reclamantă si parata, este evident ca aceasta conventie cuprinde clauze prestabilite de catre imprumutator, fara ca imprumutatul sa aiba posibilitatea de a negocia vreuna din clauzele inserate, forma conventiei fiindu-i impusa de catre banca.

Totodata, instanta retine si faptul ca, in vederea acoperirii riscurilor bancii, imprumutul acordat de banca a fost garantat prin instituirea unei garantii reale imobiliare (ipoteca de rang I) asupra unui imobil – apartament – situat in C..

Clauza analizata este abuziva si pentru faptul ca nu se prevede destinatia finala a sumelor incasate pe parcursul derularii conventiei de credit.

Reprezentand o garantie instituita in vederea acoperirii unor riscuri, in conventie se impunea a fi prevazuta restituirea acestei garantii la incheierea contractului, in situatia in care riscul asigurat nu s-a produs pana la finalul contractului.

Totodata, instanta constata ca in conventia de credit sunt prevazute o . dobanzi penalizatoare, comisioane, penalitati, garantii si asigurari, toate prevazute in sarcina imprumutatilor, care creeaza o disproportie vadita intre drepturile si obligatiile asumate de parti.

Ca atare, aceasta clauza contractuala, care nu a fost negociata direct cu consumatorul, fiind de natura a crea, in detrimentul acestuia, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, apare ca fiind o clauza abuziva.

Legea speciala incidenta in cauza interzice inserarea in contractele de credit a clauzelor abuzive, nerespectarea acestor dispozitii atragand nulitatea absoluta a acestor clauze.

Nulitatea absoluta este sanctiunea ce intervine in situatia incheierii actelor juridice cu incalcarea dispozitiilor imperative ale legii, ca urmare a nevalabilitatii cauzei (cauza ilicita).

Ca atare, instanta va constata nulitatea absoluta a clauzei prevazuta la art. 5 lit.a din conditiile speciale ale conventiei intervenita intre parti.

In ceea ce priveste clauza prev. de art. 2 pct.5 lit.b din actul aditional nr.2/02.12.2010 la conventia de credit, instanta va retine ca aceasta nu este o clauza abuzivă in sensul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000.

Astfel, in conformitate cu dispozitiile art.36 din OUG nr.50/2010, creditorul poate percepe comision de administrare a creditului, intrucat un astfel de comision este inclus în costul total al creditului pentru consumatori, astfel cum prevăd disp.art. 7 pct.4 din acelasi act normativ. In plus, fiind un act aditional la conventia de credit, reclamanta si-a insușit expres conținutul său, prin semnatură

Analizand cererea privind restituirea sumelor incasate cu titlul de comision de risc, instanta retine ca nulitatea reprezinta o sanctiune de drept civil care consta in desfiintarea retroactiva a unui act juridic incheiat cu incalcarea dispozitiilor legale.

Nulitatea se indreapta impotriva acelor efecte care contravin dispozitiei legale incalcate, lasand neatinse efectele care nu contrazic legea.

Prestatiile efectuate in baza actului sanctionat cu nulitate se restituie, deoarece nulitatea opereaza retroactiv de la data incheierii actului.

Instanta a apreciat ca abuzive si a dispus anularea clauzelor prevazute de art. 5 lit.a din Conventia de credit nr._/18.01.2008, astfel ca se impune restituirea sumelor incasate de parata cu acest titlu, in perioada iunie 2009 – noiembrie 2010 inclusiv, în cuantum de 2286,57 CHF, astfel cum reiese din extrasul de cont aflat la filele 34-36

Împotriva sentinței nr._/28.09.2012 au declarat recurs recurenta reclamantă C. E. N. și recurenta pârâta ..

Recurenta reclamantă C. E. N., a solicitat admiterea recursului.

În motivare recurenta arată că instanța de fond a admis în parte acțiunea și în mod greșit a respins capătul de cerere privind constatarea nulități absolute a clauzei prev.de art 2 pct.5 lit b din actul adițional nr.2/02.12.2010 la convenția de credit invocând dispozițiile art. 35 din OUG 50/2010.

Având în vedere faptul că respectivul contract de credit încheiat între părți nu este unul pe durată nedeterminantă,dispozițiile legale referitoare la acceptarea tacită a actului adițional nu sunt aplicabile în speță, pentru modificarea contractului fiind o necesară o acceptare expresă a actului adițional de către reclamant,respectarea prin semnarea acestuia, conform art. 948 pct.2 din Codul civil,cum de altfel s-a procedat în speță,.

Cu toate acestea nu se poate reține faptul că simpla semnare a actului adițional înseamnă automat că s-a și realizat o negociere directă conform dispoz.art. 4 din Legea 193/2000.

Comisionul de administrare credit, introdus prin actul adițional nr.2/2010 nu a fost prevăzut în convenția inițială și nici nu vizează situația de excepție privind efectuarea unor servicii suplimentare,solicitate în mod expres de către consumator.

Recurenta pârâtă . a solicitat admiterea recursului,casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță,având în vedere că isntanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, respectiv art.3 lit d, art.5 lit a,art.8.1 lit c și d, art. 10.2,art.2 pct.5 lit b din actul adițional la convenția de credit.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate, arată că recent ICCJ prin decizia 753/17.02.2011 a statuat că în sfera de aplicare a art. 304 pct.9 Cod procedură civilă "este inclusă și interpretarea clauzelor contractuale constituite ca probe în dosar, deoarece art. 969 din Codul civil le califică drept "legea părților", iar hotărârea dată cu încălcarea acestora reprezintă un motiv de desființare a acesteia.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, a arătat că instanța de fond a respins-o ca neîntemeiată, apreciind în mod greșit că acțiunea este imprescriptibilă, dată fiind nulitatea care afectează clauzele abuzive. A arătat că în raport de temeiul juridic invocat - Legea nr. 193/2000, nulitatea clauzelor cuprinse în convenția de credit este o nulitate relativă, normele de drept invocate protejând un interes privat, individual al persoanei care a încheiat contractul. Termenul de prescripție aplicabil acțiunii în anularea clauzelor abuzive este cel instituit de art. 3 din Decretul 167/1958, respectiv termenul general de 3 ani, care începe să curgă potrivit art. 9 din acest termen de la data la care contractantul a cunoscut cauza anulării și întrucât convenția a fost încheiată la data de 18.01.2008, deci după expirarea termenului de trei ani, astfel că acțiunea formulată de reclamant este prescrisă. Pe de altă parte, întrucât odată cu stingerea dreptului la acțiunea principală, se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile subiective accesorii, a arătat că este prescrisă și cererea de restituire a prestațiilor succesive efectuate de către reclamanți.

Odată cu stingerea dreptului la acțiune principal, dreptul reclamanților la acțiunea în anularea clauzelor abuzive se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile subiective accesorii- art.1 alin .2 din Decretul 167/1958, sunt prescrise și cererile de restituire a prestațiilor succesive efectuate de către reclamant.

In mod greșit instanța de fond ,în ceea ce privește excepția prescripției dreptului de a solicita restituirea sumelor încasate în baza comisionului de la data încheieri convenției de credit,a obligat recurenta la restituirea sumelor de la data invocată de reclamanți,neținând cont de termenul general de prescripție de 3 ani ,instanța nu putea să le acorde decât pe exact ultimii trei ani de la data introducerii acțiunii.

Pe fondul cauzei a arătat că clauzele prevăzute în art. 5 lit. a din contractul de credit nu sunt clauze abuzive în sensul art. 4 din Legea nr. 193/2000. A susținut că art.4 alin1 din Legea nr.193/2000 permite introducerea în contracte a unor clauze standard, preformulate, fără a fi negociate cu consumatorii, acestea fiind abuzive numai cu îndeplinirea următoarelor condiții: să nu fi fost negociate, să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților ca o consecință a abuzului, să nu se refere la obiectul principal al contractului sau la prețul datorat pentru serviciul prestat. Clauza cuprinsă în art. 3 lit. d nu îndeplinește nici una din cele trei condiții sus arătate deoarece a fost negociată cu reclamanții, modificarea dobânzii fără acordul consumatorului se realizează conform posibilității prevăzute în contract, asumată de părți la semnarea contractului. Prevederile clauzei 3 lit. d stabilesc posibilitatea băncii de a modifica rata dobânzii numai în cazul apariției unor situații semnificative pe piața monetară, Banca fiind de asemenea obligată să informeze consumatorul conform art 7 alin.2 lit c din condițiile generale, astfel că nu se poate reține existența vreunui abuz concretizat de însăși existența clauzei. Prevederile contractuale nu îngrădesc în nici un mod posibilitatea clienților de a solicita rezilierea contractului,conform dispozițiilor prevăzute în art. 1020 și 1021 Cod civil, cu toate consecințele ce decurg din exercitarea acestei opțiuni.

Totodată a menționat că în mod greșit instanța de fond a reținut ca abuzivă clauza prevăzută la art. 5 lit. a, ce reglementează dreptul de a percepe comisionul de risc. A precizat că nu este o clauză abuzivă în sensul art. 4 din Legea nr. 193/2000, întrucât această clauză a fost negociată direct cu reclamanții, a fost citită, explicată și însușită de aceștia prin semnarea convenției de credit, fiind convenită de comun acord .

Împrumutații au cunoscut de la data semnării contractului cât va fi cuantumul comisionului de risc de plătit pentru toată perioada de derulare a creditului. În plus, deși instanța nu putea analiza prețul, aceasta nu motivează în fapt nici măcar celelalte două condiții, rezumându-se doar să afirme că acestea sunt îndeplinite, dar o justificare concretă nu se reține, aceasta nu reușește să motiveze de ce aceste clauze creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Recurenta a susținut că au fost negociate clauzele pretins abuzive, că acestea nu creează un dezechilibru semnificativ, în mod eronat reținând instanța de fond că recurenta ar fi trebuie să justifice mai în detaliu cauzele perceperii comisionului de risc, întrucât apreciază că acesta reprezintă prețul contractului – care este lege a părților, și prin urmare comisionul de risc a fost un cost asumat și acceptat de către client.

Clauza contractuală ce reglementează dreptul recurentei de a percepe comisionul de risc nu este o clauză abuzivă în înțelesul art. 4 din legea 193/2000, astfel că clauza reglementată la art. 5 din convenția de Credit a fost negociată, aceasta nu creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților. Ca și alte comisioane și comisionul de risc este un element al prețului băncii.

Un alt motiv de recurs privește faptul că instanța de fond a aplicat în mod greșit normele de drept intern și european relevante în judecarea corectă a speței, referitoare la faptul că toate costurile unui credit sunt incluse în D., acesta reprezentând prețul serviciului prestat de bancă; s-a susținut că instanțele de fond au obligația de a nu aplica prevederile dreptului național contrare directivei, iar traducerea art. 4 alin2 al Directivei 93/13/CEE în legislația românească este una nefericită, iar instanța de fond ar fi trebuit să se prevaleze de textul directivei europene și să o aplice în consecință; astfel, din analiza art 4 alin2. din Directivă se deduce faptul că prețul unui serviciu, așa cum este comisionul perceput de bancă, nu poate face obiectul analizei din perspectiva caracterului abuziv, fiind de notorietate că întru –un contract de credit prețul este constituit din dobândă și comisioane, toate incluse în cuantumul dobânzii anuale efective, iar, pe de altă parte,, convenția de credit semnată constituie legea părților, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 304 pct.9 C.pr.civ.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 304, art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, art. 312 Cod procedură civilă, Directiva 93/13/CEE.

Recursul a fost timbrat cu suma de 399 lei și timbru judiciar de 3,3 lei.

La termenul de azi părțile au prezentat instanței tranzacția încheiată în vederea stingerii litigiului,fiind îndeplinite cerințele prevăzute deart.271 și următ.din Codul de procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de recurenta reclamantă C. E. N. cu domiciliul ales în C., ..35, județul D. - Cabinet Av.N. A. și recurent pârât . BUCUREȘTI cu sediul în București, Șoseaua P., nr. 42, . 10, Sector 2, împotriva sentinței nr._/28.09.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._,

Modifică sentința nr._/2012 a Judecătoriei C. în sensul că ia act de înțelegerea părților pe care o consfințește conform contractului de tranzacție,

CONTRACT DE TRANZACȚIE

Partile subscrise:

..A. (“BANCA”) cu sediul social in Bucuresti, Sector 2, ., etaj 3-8 si 10, societate administrata in sistem dualist, inregistrata la Registrul Comertului cu nr. J_, Registrul Bancar nr. RB-PJR-048/10.04.2000, cod unic de inregistrare_, prin Sucursala C., inmatriculata la Registrul Comertului sub nr J_, CUI_, cu adresa in C., judet D... reprezentata de: Dna D. I. S., in calitate de Director Sucursala si de Dna C. M. Tusaliu, in calitate de Manager R. clienti,

si

Dna C. E. N., ne/casatorita, nascuta la data de 04.12.1969, in C., jud./D., identificat cu BI/CI . nr._, eliberata de SPCLEP C., la data de 10.07.2008, CNP_, domiciliata in mun C., jud./D., .. 13, ., . mobil_, e-mail: .,

în calitate de CLIENt

denumiți în cele ce urmează, separat, „Parte” și/sau „Partea” și împreună „Părți” și/sau „Părțile”.

Având în vedere următoarele:

a) Părtile au semnat la data de 18.01.2008 Conventia de credit nr._ prin care Banca a pus la dispozitia dlor C. E. N. si T. F. un credit în valoare de 57,600 (cincizecisisaptemiisasesute) CHF in vederea dobandirii in patrimoniu a imobilului situat in Mun. C., cart. Craiovita Noua (actual .. 13), ., inscris in CF_ a loc. C. sub nr. Cadastral 5400/1;10, Conventie modificată prin Actele adiționale subsecvente, inclusiv cel de implementare a OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori,

b) Între Banca, pe de o parte, și Clienti, pe de altă parte, există la data semnării prezentului Contract („Data Semnării”) o situatie litigioasa („Litigiul”) decurgand din existenta pe rolul Tribunalului D. a dosarului cu nr._ avand ca obiect anularea clauzelor prevazute la art. 3 lit. d) din Conventia de credit, cu privire la data ajustarii dobanzii si a clauzelor prevazute la art. 5 lit. a) referitoare la comisionul de risc si la comisionul de administrare precum si restituirea sumelor incasate drept comision de risc, respectiv comision de administrare credit, in cuantum de 3040,70 CHF cu dobanda legala de la data de 03.06.2009 pana la ramanerea hotararii irevocabile, la art. 8.1 lit. c) si d) privind declararea scadentei anticipate si la art. 10 referitor la costurile suplimentare.

c) Părțile prezentului Contract, doresc să stingă în mod complet, definitiv și irevocabil toate situațiile (pre)litigioase și potențial litigioase prezente sau viitoare având ca izvor pretențiile prevăzute la pct.b), care își au originea în cauze anterioare sau concomitente Datei Semnării.

În considerarea celor de mai sus, în baza art. 2267-2278 din Codul Civil, a art. 438-441 din Codul de procedură civilă, în urma negocierilor purtate Părțile au convenit în mod liber si neviciat să încheie prezentul Contract, după cum urmează:

Art. 1 – Stingerea Litigiilor

a) În vederea realizării celor prevăzute la pct. (B) de mai sus, Părțile convin convin să stingă pe cale amiabilă Litigiul existent între ele la Data Semnării, prin care se contestă valabilitatea clauzelor contractuale mentionate la lit. b) de mai sus, tinzându-se la anularea acestora, precum și

b) să preîntâmpine orice potențiale situații litigioase similare având cauze anterioare sau concomitente Datei Semnării.

c) In vederea stingerii Litigiului Banca a platit Clientilor in contul nr. RO22VBBU2511DJ_deschis la Sucursala C. suma de 2286,50 CHF (douamiidousuteoptzecisisase,50%)prin ordin de plata din data de 07.12.2012.

d) Banca si Clientii se obliga reciproc sa nu solicite unul celuilalt cheltuielile de judecata efectuate in cursul procedurilor judiciare avand ca obiect de Conventia de credit nr._ /18.01.2008.

e) Prin plata sumei de 2286, 50 CHF (douamiidousuteoptzecisisase,50%)de catre Banca, Clientii declara ca nu mai au nici o pretentie prezenta si/sau viitoare asupra Bancii in legatura cu costurile generate de Conventia de credit nr._ /18.01.2008.

f) Orice modificare ulterioara de catre Parti a prezentei tranzactii face parte integranta din aceasta fara a fi necesara obtinerea unei hotarari de expedient.

g) Părțile se obligă sa depuna prezentul contract de tranzactie in dosarul nr_ aflat pe rolul Tribunalului D. la termenul 18.02.2013 pentru a se lua act de acesta si pentru a se consfinti intelegerea lor prin pronuntarea unor hotarari de expedient.

h) Partile cunosc ca, potrivit art. 438-441 din Codul de procedura civila, hotararile care consfintesc invoiala partilor se dau fara drept de apel, fiind definitive si executorii.

i) In conformitate cu dispozitiile art. 120 din OUG 99/2006 prezenta conventie, inclusiv actele aditionale, constituie titlu executoriu.

Art. 2 – Confidențialitate

(1) Toate informațiile, datele și documentele pe care una dintre Părți le obține de la cealaltă sau pe care le dezvăluie celeilalte în scopul realizării și îndeplinirii obiectului prezentului Contract sau pe durata acestuia, sunt considerate informații confidențiale iar Partea căreia i s-au dezvăluit respectivele informații se obligă să păstreze confidențialitatea pe o durata nelimitată.

(2) Fiecare dintre Părți va folosi informațiile, datele și documentele confidențiale numai în vederea realizării obiectului Contractului, fiind obligată să nu le utilizeze în nici un alt scop.

Prezentul contract, împreună cu anexele ce fac parte integrantă din cuprinsul său, reprezintă voința părților si înlătură orice altă înțelegere verbală dintre acestea, anterioară sau ulterioară încheierii lui.

Prezentul contract a fost încheiat la 18.02.2013, într-un număr de 4 exemplare, din care câte unul pentru fiecare parte și unul pentru a fi prezentat in fata instanței de judecată, dacă va fi cazul.

Irevocabilă

Pronunțată în ședința publică de la 18 februarie 2013

Red.jud.C.I.C.

Tehn.red./A.F. 19 Februarie 2013

Red.jud.fond.M.O.