Actiune în daune delictuale. Decizia nr. 38/2014. Tribunalul GALAŢI

Comentarii

0

Decizia nr. 38/2014 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 13-02-2014 în dosarul nr. 3391/324/2012*

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL G.

(*operator de date cu caracter personal nr. 2949)

SECȚIA A II-ACIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 38

Ședința publică din data de 13.02.2014

PREȘEDINTE: D.-M. O.

JUDECĂTOR: S. L.

JUDECĂTOR: C. S.

GREFIER - A. I.

La ordine fiind soluționarea recursului ce are ca obiect „acțiune în daune delictuale”, declarat de recurenta-pârâtă SOCIETATEA DE asigurare REASIGURARE A. S.A. – prin Sucursala G., cu sediul în G., .. 61, J. G., împotriva sentinței civile nr. 1125/16.05.2013, pronunțată de Judecătoria T., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. C., cu domiciliul în . și intimatul-intervenient P. M., cu domiciliul în ., . P., nr. 17, J. G..

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru intimatul-reclamant avocat C. S., în substituirea avocatului titular C. V., în baza împuternicirilor depuse la dosar, intimatul-intervenient P. M., personal, care se legitimează cu CI . nr._, CNP_, lipsind recurenta-pârâtă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, în sensul că dosarul se află la al doilea termen de judecată, cererea de recurs este motivată și este legal timbrată, iar prin serviciul registratură al instanței recurenta a depus la dosar originalul motivelor de recurs, astfel cum i s-a pus în vedere la termenul anterior de judecată; a depus de asemenea concluzii scrise prin care se solicită și judecarea cauzei în lipsă, după care;

Intimatul-reclamant prin apărător învederează instanței că nu mai are cereri de formulat și probe de administrat.

Intimatul-intervenient învederează instanței că nu mai are cereri de formulat și probe de administrat.

Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.

Intimatul-reclamant prin apărător, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat, apreciind ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond. Cu privire la prima critică invocată de recurentă, solicită instanței respingerea acesteia, motivat de faptul că prin încheierea din data de 16.11.2012, fila 88 dosar, instanța de fond în mod corect a dispus obligarea pârâtei și la această sumă de 400 de lei deoarece acțiunea principală a fost admisă în totalitate, iar din totalul onorariului de expert, reclamantul a fost și el obligat la plata sumei de 400 lei, sumă ce intră în conținutul cheltuielilor de judecată, astfel că, în mod corect, instanța a obligat pârâta și la plata acestei sume de bani, fiind o cheltuială realizată de reclamantul M. C.. Cu privire la cea de-a doua critică invocată de recurentă, apreciază că și aceasta este total nefondată, fiind respectate dispozițiile art. 208 din Codul de procedură civilă, expertul desemnat a răspuns în mod cert la obiectivele indicate de instanță, iar faptul că în cuprinsul expertizei este stipulat ca bază legală art. 50 din Ordinul 5/2010, în loc de Ordinul CSA nr. 14/2011, nu poate reprezenta o nelegalitate a acestui act, motivat de faptul că, conținutul actelor este identic în ceea ce privește despăgubirea, iar diferențele dintre cele două acte normative se referă la cuantumul penalităților pentru neplata obligațiilor. Precizează că, în cel mai rău caz ar fi vorba de o eroare materială, deoarece efectele celor două acte sunt identice. Cu privire la cea de-a treia critică invocată de recurentă, referitoare la calculul prezumtiv, apreciază că recurenta a încercat să inducă în eroare instanța de judecată, folosind anumite date din anexa Ordinului 14/2011, date care nu sunt reale comparativ cu starea tehnică a autoturismului, motivat de faptul că aceasta folosește un grad de uzură maxim pentru autoturismul implicat în accident, respectiv 85%, stabilind astfel o valoare reală a autoturismului raportat la 155, în contradictoriu cu prevederile anexei din Ordinul nr.14/2011, care stabilește că pentru autovehicule mai vechi de 10 ani, gradul de uzură pentru o stare bună de funcționare, așa cum era autoturismul reclamantului, este de 63%, deci valoarea reală a autoturismului se stabilește raportat la 37%. Învederează că urmare a unor calcule pe care le-a efectuat, valoarea maximă admisibilă pentru despăgubire era de_ lei, în situația în care se scădea valoarea de 25% a epavei, ori, reclamantului i-a fost acordată suma de doar_ lei, cu mult sub ceea ce reprezintă pragul maxim de despăgubire. Funcție de aceste aspecte, apreciază că, în mod corect instanța de fond a făcut referire și la aplicabilitatea art. 1349 din Noul Cod de procedură civilă, raportat la Legea nr. 136/1995. Funcție de aceste aspecte solicită respingerea recursului ca nefundat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.

Intimatul-intervenient solicită respingerea recursului.

TRIBUNALUL

Deliberând, în condițiile art. 256 C.p.civ. asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin hotărârea nr.1125 pronunțată la data de 16.05.2013 de Judecătoriei G. în dosarul cu nr._, instanța a dispus:

„Admiterea acțiunii formulată de M. C. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. ASIGURARE REASIGURARE S.A. G. și intervenientul forțat P. M., având ca obiect „acțiune în răspundere delictuală”.

Obligarea pârâtei . la plata către reclamant a sumei de_,79 lei cu titlu de –contravaloare reparații - și a sumei de 2624,07 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (reprezentând taxa judiciară de timbru în cuantum de 1219,07 lei, timbru judiciar în valoare de 5 lei, diferență onorariu expert în valoare de 400 lei și onorariu avocat parțial în cuantum de 1000 lei).”

Pentru pronunțarea acestei soluții instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la data de 19.07.2012 sub nr._, reclamantul M. C. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, în contradictoriu cu pârâta . să dispună:

- obligarea acesteia din urmă la plata sumei de_,79 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor autoturismului marca VW Passat cu nr. de înmatriculare_ și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a cererii de chemare in judecata reclamantul a arătat că, a fost implicat într-un eveniment rutier cu un autoturism ce era asigurat la . SA, eveniment soldat cu avarierea autoturismului său, VW Passat cu nr. de înmatriculare_, vinovat de producerea accidentului fiind conducătorul auto ce deținea o asigurare RCA la societatea pârâtă.

Reclamantul a arătat că s-a prezentat la o firmă specializată și autorizată pentru repararea autoturismului, care i-a efectuat un deviz estimativ de plată ce se ridică la suma de_,79 lei, însă deși în nenumărate rânduri s-a adresat societății de asigurări pentru plata contravalorii reparației, a fost refuzat categoric. Pârâtul a susținut în fața reclamantului că avarierea autoturismului său nu este rezultatul evenimentului reclamat, deși conducătorul auto asigurat la societatea pârâtă și-a recunoscut culpa în producerea accidentului, situație care poate fi susținută și de prezența celor doi martori ce se aflau cu el la momentul producerii evenimentului rutier. Reclamantul a menționat că a efectuat și procedura concilierii directe, însă reprezentanții societății pârâte nu au dat curs acestei concilieri.

Acțiunea nu a fost motivată în drept.

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată, cu taxa judiciară de timbru de 1219,07 lei, conform chitanței nr._/20.09.2012 (f.19 dosar de fond) și timbru judiciar de 5 lei potrivit dispoz.art.2 alin.1 lit.d din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art.3 alin.2 din OG nr.32/1995 privind timbrul judiciar.

Pârâta, legal citată a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată, în conținutul căreia a solicitat, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca nefondată și citarea în cauză, în calitate de intervenient forțat a numitului P. M..

În motivarea în fapt a întâmpinării, pârâta a arătat că, cererea de chemare în judecată nu este motivată în drept, nefiind astfel respectate prev.art.112 C.p.c.. Cât privește fondul cauzei, pârâta arată că, la data producerii evenimentului, autoturismul cu nr. de înmatriculare_ era asigurat cu polița de asigurare de tip RCA nr._ valabilă de la 22.11.2011 până la 21.05.2012. În urma evenimentului rutier s-a deschis dosarul de daună GL1012DA000479, pentru plata despăgubirii privind autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ .

Pârâta a mai arătat că, cei doi conducători auto au completat formularul de constatare amiabilă, au semnat și s-au prezentat la ., în vederea deschiderii dosarului de daună menționat, pentru despăgubirea persoanei păgubite. Completarea și semnarea formularului nu reprezenta o recunoaștere a responsabilității în procedura evenimentului, ci un cumul de elemente și fapte care vor ajuta în soluționarea dosarelor de daună. Pârâta a arătat că, cei doi conducători auto au declarat că accidentul s-a produs pe un drum comunal care era acoperit cu zăpadă, iar circulația se desfășura pe o singură bandă (probabil spre centrul părții carosabile), datorită zăpezii troienite.

Totodată a susținut că, avariile prezentate de autoturismul păgubit cu nr. de înmatriculare GL-70_BOJ sunt localizate în partea frontală, capotă motor, faruri, bară față, suport plăcuță nr. de înmatriculare. Avaria pe capota motor este situată la cca.80 cm. de sol. Avariile la autoturismul cu nr. de înmatriculare_ din zona învelișului de bară colț stânga și dreapta și sortul situat sub bara de protecție față sunt situate la cca.45-50 cm. de sol și în opinia pârâtei, avariile de la învelișul colțurilor de bară nu provin din evenimentul respectiv, acestea fiind mai vechi.

Avariile amplasate pe capota motor la auto VW Passat cu nr. de înmatriculare_ situate la 80 cm. de sol nu corespund cu avariile de la autoutilitara marca Ford Tranzit cu nr. de înmatriculare_, pe plăcuța de înmatriculare a autoutilitarei nefiind urme de frecare formate de sus în jos, autoutilitara aflându-se în frânare. Pentru toate aceste motive, pârâta arată că dosarul de daună a fost respins de direcția de control din cadrul ..

În drept, au fost invocate dispoz.art.115 C.., art.53,54 din Legea nr.136/1995, art.43,45 pct.3 din Ordinul nr.14/2011 emis de CSA.

Instanța de fond, prin încheierea de repunere pe rol a cauzei din 11.04.2013, în conformitate cu dispoz.art.54 din Legea nr.136/1995 a dispus citarea în cauză, în calitate de intervenient forțat a numitului P. M., care s-a prezentat în fața instanței la termenul de judecată din data de 16.05.2012 și a arătat că declarația sa existentă în dosarul de daună este conformă cu realitatea și că este de acord cu concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, neavând probe de solicitat.

În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri conformate cu originalul (f.4-10 dosar fond).

Reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și probei testimoniale, în cauză fiind audiați martorii F. V. M. (f.48 dosar fond) și P. D. I. (f.72 dosar fond).

Pârâta a depus la dosarul cauzei copia dosarului de daună GL1012DA000479 (f.27-42 dosar fond) și un CD cu fotografiile efectuate pentru evenimentul rutier ce face obiectul litigiului (f.79 dosar fond).

Pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu expertiză tehnică auto.

Instanța de fond, în temeiul art.167 cpc., a încuviințat proba cu înscrisuri, pentru ambele părți, pentru reclamant a încuviințat proba testimonială și pentru pârâtă a încuviințat proba cu expertiza tehnică auto.

În cauză a fost desemnat, pentru efectuarea expertize tehnice auto, expertul H. Nicușor, care a întocmit raportul de expertiză și l-a depus la dosar pentru termenul de judecată din data de 14.12.2012, acesta fiind atașat la f.91-99 dosar fond.

Pârâta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză, expertul H. Nicușor răspunzând acestora prin răspunsul aflat la f.120-124 dosar fond.

În motivarea hotărârii pronunțate instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit art.3 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil „ actele și faptele juridice încheiate, ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sale, sau după caz, a săvârșirii sau producerii lor.”

Potrivit dispozițiilor art.103 din același act normativ „obligațiile născute din faptele juridice extra-contractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor.” Din interpretarea textele legale mai sus menționate, instanța de fond a apreciat că din acestea rezultă că legea aplicabilă în speță este legea aflată în vigoare la data producerii faptului juridic (24.02.2012), respectiv dispozițiile Noului Cod civil.

Instanța de fond a reținut că, la data de 24.02.2012, autoturismul Ford Tranzit cu nr. de înmatriculare_, condus de intervenientul forțat P. M., a intrat în coliziune cu autoturismul VW Passat nr. de înmatriculare_, aparținând reclamantului M. C..

Între cei doi conducători auto s-a încheiat constatarea amiabilă de accident (f.35 dosar fond), în care P. M. la rubrica „observații” a menționat că: „circulam pe un drum comunal îngust având zăpadă pe ambele părți” și întrucât la data producerii evenimentului rutier, P. M. avea încheiată poliță RCA nr._ la ., s-a deschis dosarul de daună nr.GL1012DA000479.

Despăgubirea în valoare de_,79 lei solicitată de reclamant, în baza devizului emis de către service-ul auto, a fost refuzată, invocându-se de către asigurător faptul că, avariile prezentate pe cele două vehicule implicate în eveniment nu sunt rezultatul evenimentului reclamat (f.10 dosar fond).

Instanța de fond a reținut că, ceea ce a contestat pârâta era modalitatea de producere a evenimentului rutier, susținând că avariile suferite de autoturismul VW Passat cu nr. de înmatriculare_ s-au produs în alte condiții și împrejurări decât cele declarate la deschiderea dosarului de daună.

Ca atare, în cauză a fost dispusă la fond efectuarea unei expertize tehnice auto, raportul de expertiză fiind întocmit și depus la dosarul de fond la f.91-99 de către expert tehnic auto în cadrul Biroului de Expertize Judiciare din Tribunalul G., H. Nicușor, care a concluzionat printre altele:

- accidentul de circulație din care a rezultat avarierea autoturismului cu nr. de înmatriculare_ s-a produs în condițiile tamponării frontale cu autoutilitara Ford înmatriculată cu nr. de înmatriculare B-95_LCJ;

- între avariile autovehiculelor implicate în evenimentul rutier există raport direct de cauzalitate;

- elementele deformatoare de pe frontala autoutilitarei Ford sunt complementare cu forma și dispunerea deformațiilor existente pe capota autoturismului VW Passat;

- raportul de cauzalitate dintre avariile existente pe capota autoturismului VW și elementele deformatoare ale părții frontale a autoutilitarei Ford, alături de complementaritatea părților venite în contact, confirmă dinamica descrisă de conducătorii auto implicați în evenimentul rutier;

- valoarea despăgubirilor ce poate fi achitată de asigurător, conform normelor RCA este egală cu valoarea devizului de reparație întocmit de unitatea specializată, respectiv suma de 18.467,79 lei.

Pârâta, a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză, la care expert H. Nicușor a înțeles să răspundă punctual, astfel:

- cu privire la prima obiecțiune, expertul a arătat că, analiza planșelor fotografice scoate în evidență existența avariilor numai în zona frontală a fiecărei mașini și în raport de această realitate nu poate rezulta decât concluzia firească privind existența unui impact frontal pentru fiecare autovehicul;

- referitor la cea de-a doua obiecțiune, expertul învederează că aceasta nu este fondată întrucât, la data efectuării fotografiilor de către inspectorul de daune la aproximativ o săptămână de la data producerii accidentului, în data de 01.03.2012, au fost neglijate tocmai aspectele legate de încărcătura autoutilitarei la data accidentului și nu în ultimul rând pivotarea părților frontale ale mașinilor sub acțiunea forțelor inerțiale și momentelor cinetice dezvoltate;

- în privința celei de-a treia obiecțiune, expertul a concluzionat că, analiza formei și dispunerii deformațiilor existente pe capota autoturismul VW a condus la concluzia că sunt complementare cu elementele deformatoare existente pe frontala auto;

- în privința celei de-a patra obiecție, expertul arată că aceasta este nefondată, diferența dintre declarațiile celor doi șoferi datorată gradului diferit de percepere a pericolului, nu influențează concluzia conform căreia impactul a fost unul frontal. În schimb, diferența de opinie privind staționarea sau deplasarea celor două mașini, confirmă faptul că șoferul autoutilitarei Ford nu a conștientizat din timp pericolul, fapt materializat prin recunoașterea vinovăției sale cu ocazia completării formularului de constatare amiabilă.

Față de conținutul raportului de expertiză și a răspunsului la obiecțiunile formulate, instanța de fond și-a însușit pe deplin opinia expertului H. Nicușor, întemeiată pe probatoriul administrat, în sensul că avariile autoturismului marca VW Passat cu nr.de înmatriculare_ s-au produs în condițiile în care conducătorul autoutilitarei Ford cu nr. de înmatriculare_ nu a oprit și nici nu a redus viteza. Acesta și-a continuat deplasarea, care se făcea pe un singur sens, în condiții de ceață și drum acoperit cu gheață, întrucât drumul era înzăpezit, și în urma acestui comportament, șoferul autoutilitarei Ford nu a putut evita coliziunea frontală cu autoturismului VW Passat, aspectele reținute fiind confirmate și de constatare amiabilă de accident, în care intervenientul forțat s-a declarat vinovat de producerea accidentului.

Așadar, din probele administrate în cauză, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art.2223 NCC („în cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii față de terțele persoane prejudiciate și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil”) pentru obligarea pârâtei la plata sume de_,79 lei, reprezentând prejudiciul produs de intervenientul forțat P. M..

În speță, s-a făcut dovada unei fapte ilicite în sensul art.1357 Noul Cod civ., constând în încălcarea de către intervenientul forțat a unei reguli de circulație prev.de dispozițiilor OUG nr.195/2002, prin . lovirea frontală a autoturismului VW Passat, persoană care deținea la data accidentului polița de asigurare RCA nr._ valabilă de la 22.11.2011 până la 21.05.2012, fapta ilicită având drept urmare directă avarierea autoturismului VW Passat cu nr. de înmatriculare_ .

Prejudiciul în cuantum de_,79 lei a fost dovedit prin devizul de reparații (f.4-7 dosar fond) care s-a coroborat cu concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză. Prejudiciul a fost produs ca urmare a culpei conducătorului autoturismului Ford Tranzit asigurat RCA la ., numitul P. M., care și-a recunoscut vinovăția în constatarea amiabilă de accident (f.35 dosar fond).

În aceste condiții, devin aplicabile în cauză dispozițiile speciale, în materie de asigurare obligatorie de răspundere civilă, pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule, respectiv art.26 alin.1 din Ordinul CSA nr.14/2011 care prevede că „asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă.”

Față de toate considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, instanța de fond a admis cererea de chemare în judecată și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de_,79 lei cu titlu de –contravaloare reparații.

Potrivit art.274 alin.1 C.p.c., partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere cheltuieli de judecată. Văzând aceste dispoziții legale, precum și solicitarea reclamantului și faptul că pârâta a căzut în pretenții prin admiterea cererii de chemare în judecată, instanța de fond a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 2624,07 lei (taxă judiciară de timbru în valoare de 1219,07 lei, timbru judiciar de 5 lei, diferența onorariu expert în cuantum de 400 lei și onorariu avocat parțial în cuantum de 1000 lei).

În privința cuantumului onorariului de avocat solicitat de către reclamant, de 2500 lei (conform chitanței nr._/17.07.2012), în lumina dispozițiilor art.274 alin.3 C.p.c., instanța de fond a considerat că este îndreptățită să aprecieze în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, față de mărimea pretențiilor și de complexitatea cauzei. Ținând seama de elementele prevăzute de alin.3 al art. 274 C.pr.civ, instanța de fond a apreciat că pârâta trebuia să suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul avocatului plătit de reclamant, și anume suma de 1000 lei, considerând justificată suma în acest cuantum.

Împotriva hotărârii mai sus arătate a fost declarat recurs în termen legal de către recurenta-pârâtă . SA, prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii pretențiilor reclamantului ca nefondate.

În motivare s-a arătat că, hotărârea atacată este netemeinică și nelegală.

1.Recurenta a susținut că la fond a fost încuviințată proba cu expertiză tehnică auto, probă pentru administrarea căreia pârâta a achitat 600lei. Recurenta nu a putut înțelege care au fost considerentele pentru care a mai fost obligată prin hotărâre la plata unei diferențe de 400lei onorariu de expert, cât timp pârâta a plătit contravaloarea expertizei

2. Consideră că prin expertiza tehnică efectuată în cauză nu s-a stabilit de către expertul tehnic desemnat în cauză, valoarea reală a despăgubirilor. La calcularea acestor despăgubiri, expertul a indicat greșit ordinul CSA nr.5/2010 valabil la data producerii evenimentului rutier, corect ar fi fost Ordinul CSA nr.14/2011.

3. Cu privire la valoarea despăgubirii reale, recurenta a considerat că valoarea maximă a despăgubirii era de 11.570,78lei în cazul în care autovehiculul nu se putea repara și suma de 15.427,71lei în cazul reparării autoturismului (23.625Euro x 15% x 4,3535lei/Euro= 15.427,71lei, din care 11.570,78lei se poate acorda ca despăgubire pentru autoturism nereparabil).

După ce recurenta prezintă definiția unor termeni incidenți în cauză (cuantumul despăgubirii și valoarea acestuia, dauna totală, etc), recurenta a susținut că valoarea acordată de instanță, valoarea cuprinsă în devizul de reparații, este mult superioară valorii ce se putea acorda cu titlu de despăgubire și totodată recurentul nu a făcut dovada plății reparației.

În drept, recursul s-a întemeiat pe disp. art. 304 ind.1, 312, 242C.p.civ. vechi., legea 136/1995.

Legal citate intimatele cu motivele de recurs, s-au prezentat în instanță, dar nu au formulat întâmpinare. Prin concluziile atât orale, cât și scrise, intimații a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Nici una dintre părți nu a solicitat probe noi în recurs, recurenta depunând însă în apărare un set de înscrisuri.

Recursul a fost timbrat cu 609,53 lei taxă de timbru și 5 lei timbru judiciar.

Analizând hotărârea atacată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs și în raport de probatoriile existente la dosar, cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 și 304 ¹C.p.civ., Tribunalul constată că recursul sunt nefondat pentru considerentele ce se succed:

În fapt, la data de 24.02.2012, autoturismul Ford Tranzit cu nr. de înmatriculare_, condus de intervenientul forțat P. M., a intrat în coliziune cu autoturismul VW Passat nr. de înmatriculare_, aparținând reclamantului M. C..

Între cei doi conducători auto s-a încheiat constatarea amiabilă de accident (f.35 dosar fond), în care P. M. la rubrica „observații”a menționat că: „circulam pe un drum comunal îngust având zăpadă pe ambele părți” și întrucât la data producerii evenimentului rutier, P. M. avea încheiată poliță RCA nr._ la ., s-a deschis dosarul de daună nr.GL1012DA000479.

Despăgubirea în valoare de_,79 lei solicitată de reclamant, în baza devizului emis de către service-ul auto, a fost refuzată, invocându-se de către asigurător faptul că, avariile prezentate pe cele două vehicule implicate în eveniment nu sunt rezultatul evenimentului reclamat (f.10 dosar fond).

În drept, instanța reține că sunt incidente în cauză dispozițiile ordinului CSA nr. 14/2011.

Cu privire la recursul formulat de recurenta-pârâtă . SA instanța reține următoarele:

1. În ce privește obligarea pârâtei la plata onorariului de expert:

Instanța de fond a încuviința proba cu expertiză tehnică auto pentru efectuarea căreia a stabilit un onorariu provizoriu de 600lei, onorariu pe care l-a suportat pârâta (f.80 dosar fond). Expertul judiciar desemnat în cauză H. Nicușor a solicitat majorarea onorariului de expert (f.86), cerere pe care instanța de fond a încuviințat-o în parte și a majorat onorariul la 1000 lei.

Diferența de onorariu de până la 1000 lei, adică 400 lei a achitat-o reclamantul potrivit chitanței CEC Bank (f.100 dosar fond). Ca urmare, suma privind cheltuielile de judecată la care a fost obligată pârâta, sumă reprezentând diferență onorariu de expert în sumă de 400 lei, a fost corect stabilită și imputată pârâtei, ca parte căzută în pretenții.

În aceste condiții primul motiv de recurs instanța îl apreciază ca nefondat.

2. Cu privire la încadrarea juridică a acțiunii, respectiv Ordinul CSA nr.14/2011, așa cum s-a reținut mai sus, într-adevăr dispozițiile legale incidente în cauză sunt cele prevăzute de ordinului CSA nr. 14/2011 și nu a Ordinului 5/2010. Instanța de fond a reținut corect temeiul de drept în hotărârea ca fiind Ordinul nr.14/2011 (f.5 din hotărâre –f.139 dosar fond).

Dispozițiile celor două ordine CSA sunt foarte asemănătoare, modificările intervenite prin Ordinul CSA nr.14/2011, față de dispozițiile Ordinului CSA nr.5/2010 nu afectează soluționarea prezentului litigiu, iar recurenta nu a indicat care sunt motivele pentru care s-ar aprecia că reținerea unui temei greșit în raportul de expertiză afectează legalitatea și temeinicia hotărârii atacate.

3.Cu privire la valoarea reală privind stabilirea despăgubirii, instanța reține că prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert H. Nicușor a fost stabilită o valoare a despăgubirilor de 18.467,79lei, conform devizului de reparații.

Prin obiecțiunile formulate, printre altele, pârâta solicită să se stabilească valoarea reală a despăgubirilor ce poate fi achitată de asigurator (f.115 dosar fond). Expertul desemnat în cauză nu a mai depus un alt punct de vedere prin suplimentul la expertiză. Acesta (suplimentul) a fost comunicat pârâtei, dar aceasta nu a mai insistat în solicitarea sa de a depune expertul calculul valorii de despăgubire și nici nu a depus la acel moment un mod de calcul propriu al valorii pe care o consideră corectă pentru acoperirea despăgubirii.

În recurs, pârâta critică hotărârea instanței raportat la modul de stabilire a despăgubirilor. Instanța de fond nu poate fi acuzată că nu a făcut din oficiu probe suplimentare pentru stabilirea valorii de despăgubire, cât timp expertul auto și-a expus un punct de vedere în acest sens. Era datoria pârâtei să se apere și să probeze justețea și legalitatea modului său de calcul al despăgubirii.

Recurenta, în calea de atac, prezintă un mod de calcul al desdăunărilor, indicând o valoarea din catalogul Schwacke de 23.650 Euro, fără a depune o copie de pe acest înscris, fără a indica pe internet unde poate fi acesta găsit pentru a se putea verifica de intimați și chiar de instanță corectitudinea modului de calcul, cât și a valorii de bază de la care a pornit calculul.

În aceste condiții, instanța apreciază că susținerea recurentei privind netemeinicia modului de calcul a despăgubirii, este nedovedită în cauză.

Față de aceste motive instanța reține că în mod corect instanța de fond a reținut îndeplinite condițiile de antrenare a răspunderii civile delictuale, inclusiv cu privire la întinderea despăgubirii, motiv pentru care, va respinge recursul promovat de recurenta-pârâtă ca nefondat.

În baza art. 274 C.p.civ., instanța va obliga recurenta, ca parte căzută în pretenții, la plata către intimată a sumei de 2000lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu de avocat în recurs).

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul ce are ca obiect „acțiune în daune delictuale”, declarat de recurenta-pârâtă SOCIETATEA DE ASIGURARE REASIGURARE A. S.A. – prin Sucursala G., cu sediul în G., .. 61, J. G., împotriva sentinței civile nr. 1125/16.05.2013, pronunțată de Judecătoria T., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. C., cu domiciliul în . și intimatul-intervenient P. M., cu domiciliul în ., . P., nr. 17, J. G., ca nefondat.

Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 2000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13.02.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,

D.-M. O. S. L. C. S. A. I.

Red .D.M.O.

Tehnored.A.I.

2 ex/11.03.2014

Fond:A.M. G.

← Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr....		Pretenţii. Decizia nr. 42/2014. Tribunalul GALAŢI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Radieri ca urmare a dizolvării. Sentința nr. 136/2014. Tribunalul GALAŢI Acţiune în constatare. Sentința nr. 1236/2014. Tribunalul GALAŢI Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr. 552/2014. Tribunalul GALAŢI Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr. 29/2014. Tribunalul GALAŢI Pretenţii. Decizia nr. 42/2014. Tribunalul GALAŢI Radieri ca urmare a dizolvării. Sentința nr. 59/2014. Tribunalul GALAŢI Radieri ca urmare a dizolvării. Sentința nr. 60/2014. Tribunalul GALAŢI Contestaţie la executare. Sentința nr. 8855/2014. Tribunalul GALAŢI