Pretenţii. Decizia nr. 42/2014. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 42/2014 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 13-02-2014 în dosarul nr. 7772/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
(*operator de date cu caracter personal nr. 2949)
SECȚIA A II-ACIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 42
Ședința publică din data de 13.02.2014
PREȘEDINTE: D.-M. O.
JUDECĂTOR: S. L.
JUDECĂTOR: C. S.
GREFIER - A. I.
La ordine fiind soluționarea recursului ce are ca obiect „pretenții”, declarat de recurenta-reclamantă S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. cu sediul în București, .. 1, .. 3, Birou A3, sector 5 și recurenta-pârâtă C. LOCAL G., cu sediul în G., ., J. G. împotriva sentinței civile nr. 8833/02.10.2013, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurenta-reclamantă, avocat T. Ș. și pentru recurentul-pârât C. Local G., consilier juridic B. S., în baza delegației pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că dosarul se află la primul termen de judecată, recursurile sunt motivate, recursul declarat de recurenta-reclamantă este scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar recursul declarat de recurenta-pârâtă nu este legal timbrat și se solicită judecarea cauzei în lipsă, după care;
Recurentul-pârât C. Local G. prin consilier juridic depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 68,58 lei și timbru judiciar de 3 lei.
Recurenta-reclamantă prin apărător învederează instanței că nu mai are cereri de formulat și probe de administrat.
Recurentul-pârât C. Local G. prin consilier juridic învederează instanței că nu mai are cereri de formulat și probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor de față.
Recurenta-reclamantă prin apărător solicită admiterea recursului, motivat de faptul că la dosarul instanței de fond a fost depus originalul ordinului de plată, ceea ce înseamnă că nu s-a depus într-un alt dosar și apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 274 din codul de procedură civilă și că onorariul este justificat de activitatea depusă de avocat. Funcție de aceste aspecte solicită admiterea recursului, în sensul obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Cu privire la recursul declarat de pârâtă, solicită respingerea acestuia ca fiind nefondat, pentru motivele invocate în concluziile scrise pe care le depune la dosar.
Recurentul-pârât C. Local G. prin consilier juridic solicită admiterea recursului pe care l-a declarat, apreciind că nu există suficiente probe care să conducă la concluzia că sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a Consiliului Județului G., deoarece una din condiții, respectiv vinovăția, nu există și nu a fost dovedită de către reclamantă. Funcție de aceste aspecte solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii cererii formulate de reclamantă, ca fiind netemeinică și nelegală. Cu privire la recursul declarat de reclamantă, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
TRIBUNALUL
Deliberând, în condițiile art. 256 C.p.civ. asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin hotărârea nr.8833 pronunțată la data de 02.10.2013 de Judecătoriei G. în dosarul cu nr._, instanța a dispus:
„ Admiterea cererii având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta S.C. O. V. Insurance Group S.A. București în contradictoriu cu pârâtul C. Județului G..
- Obligarea pârâtului să plătească reclamantei suma de 1.577,12 lei reprezentând contravaloare daună, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, de la data introducerii cererii, respectiv data de 04.05.2012 și până la data plății.
Admiterea în parte a cererii accesorii de obligare a pârâtului la cheltuieli de judecată.
Obligarea pârâtului la plata, către reclamantă, a sumei de 940,16 lei cheltuieli de judecată.”
Pentru pronunțarea acestei soluții instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la data de 03.05.2012 pe rolul Judecătoriei G., sub nr._, reclamanta S.C. O. V. Insurance Group S.A. a chemat în judecată pârâtul C. JUDEȚULUI G., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța:
- să fie obligat pârâtul la plata sumei de 1.577,12 lei reprezentând daune, la care să se adauge dobânda legală. A solicitat și cheltuielile de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că, în calitate de asigurător al autoturismului Renault Megane cu număr de înmatriculare_, proprietatea RCI Leasing IFN SA, a plătit suma menționată mai sus cu titlu de despăgubire acestei societăți, întrucât autoturismul menționat a fost avariat din cauza stării necorespunzătoare a drumului public, în timp ce era condus de S. C. dinspre localitatea Matca spre localitatea Corod.
Potrivit legislației privind asigurările, a mai arătat reclamanta, are obligația de a recupera suma plătită asiguratului de la persoana vinovată, în cauză vinovăția aparținând pârâtului, ca administrator al drumului public.
În drept, reclamanta a invocat art. 22 și 54 din Legea nr.136/1995, art. 5 și 113 din O.U.G. nr. 195/2002, art. 21, 36 și 62 din Legea nr. 215/2001 și art. 1349 - 1395 și art. 2199 - 2238 C.civ. și art. 2 și 3 din OG nr. 13/2001.
În susținerea cererii, a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică auto.
A depus la dosar, în copie, dosarul de daună nr. R2RA18/GL/10/_.
Pârâtul C. JUDEȚULUI G. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. În motivare a arătat că evenimentul rutier nu a fost consemnat de organele Poliției locale prin proces-verbal de constatare la fața locului, incidentul nefiind confirmat de niciun document emis de poliție, planșele fotografice neindicând data la care au fost realizate, autoturismul avariat și indicativul drumului județean, iar avarierea autoturismului producându-se, cel mai probabil, de viteza excesivă și neadaptată la starea drumului.
A solicitat judecata cauzei și în lipsă.
La termenul de judecată din data de 22.05.2013 (f. 33 dosar fond), pârâtul a renunțat la excepția lipsei calității procesuale pasive.
Cererea a fost apreciată ca legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 137,16 lei și timbru judiciar de 3 lei, în baza art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și a art. 3 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Instanța de fond s-a declarat competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, în baza art. 1 pct. 1 și 3 C.proc.civ.
În cauză a fost administrată la fond proba cu înscrisurile aflate la dosar și proba cu expertiză tehnică auto, Raportul de expertiză întocmit de expert C. C. fiind depus la dosar (f. 41-49 dosar fond).
În motivarea hotărârii pronunțate instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, la data de 25.10.2010, numitul S. C., în timp ce conducea autoturismul marca Renault Megane cu număr de înmatriculare_ în județul G., dinspre localitatea Matca către localitatea Corod, a intrat cu pneul față dreapta într-o . gropi dezvoltate în drumul public, avariind autoturismul menționat (f. 6 dosar fond).
În baza Poliței de asigurare facultative . nr._ (f. 7 dosar fond), reclamanta, în calitate de asigurător, a achitat o despăgubire în cuantum de 1.577,12 lei (f. 8,9,25,26 dosar fond) reprezentând contravaloarea reparației autoturismului păgubit.
Reclamanta a invitat la conciliere pe pârâtul (f. 11 dosar fond), în scopul soluționării litigiului pe cale amiabilă.
În drept, potrivit art. 22 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România (în forma în vigoare la momentul achitării despăgubirii), în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.
Prin promovarea prezentei acțiuni, reclamanta a urmărit recuperarea acestei sume, invocând mecanismul subrogației personale, consacrat de dispozițiile art. 22 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România.
Instanța de fond a constatat că pretențiile deduse judecății sunt întemeiate.
Astfel, din materialul probator existent la dosarul de fond, a rezultat faptul că autoturismul marca Renault Megane cu număr de înmatriculare_, asigurat la societatea reclamantă, a suferit mai multe avarii.
Instanța de fond a apreciat că, în speță sunt întrunite, în sarcina pârâtului, elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale pentru lucrul aflat în paza lui juridică, în sensul art. 1000 alin.1 C.civ. de la 1864 (act normativ incident în cauză, în vigoare la data producerii prejudiciului).Fundamentul juridic al acestei forme de răspundere constă în garanția pe care cel ce coordonează mecanismul de funcționare al unui lucru o datorează terților.
Este vorba, deci, despre o răspundere obiectivă, independentă de existența culpei, fondată pe necesitatea ca paznicul juridic al unui lucru să garanteze pentru „comportamentul general” al acelui lucru, pentru eventualele sale vicii ori disfuncționalități. Pentru angrenarea acestei forme de răspundere delictuală, persoana vătămată trebuie să probeze „fapta lucrului”, prejudiciul înregistrat și legătura de cauzalitate între aceste două elemente, moment în care toate celelalte elemente ale răspunderii instituite de art. 1000 alin.1 C.civ sunt prezumate, inclusiv culpa paznicului juridic.
Revine, astfel, acestuia din urmă, sarcina de a proba existența unor cauze exoneratoare de răspundere și anume fapta victimei însăși, fapta unui terț pentru care paznicul juridic nu este chemat să răspundă sau existența unui caz de forță majoră.
În speță a fost dovedită „fapta lucrului”, respectiv acea acțiune a lucrului susceptibilă ca, prin dinamismul și energia sa proprie, să cauzeze un prejudiciu, cum este cel înregistrat în speță de proprietarul autoturismului.
Esențial pentru angajarea acestei forme de răspundere este ca lucrul aflat în paza juridică să aibă o contribuție preponderentă la producerea pagubei.
În speță, groapa din carosabil răspunde acestor exigențe, având independența necesară declanșării unui prejudiciu cum este cel analizat în cauză.
În concret, din înscrisurile depuse la dosar, a rezultat existența gropilor din carosabil peste care a rulat autoturismul avariat.
Astfel, din declarația conducătorului auto (f. 6 dosar fond), coroborată cu planșele foto aflate la dosarul de daună ( f. 14 dosar fond) și cu Raportul de expertiză tehnică auto întocmit de expert C. C. (f. 41-49 dosar fond), a rezultat că, avariile la autoturismul Renault Megane cu număr de înmatriculare_ puteau fi cauzate de gropile existente în carosabil pe tronsonul de drum indicat în dosarul de daună, respectiv în județul G., dinspre localitatea Matca către localitatea Corod.
Susținerea pârâtului C. Județului G. în sensul că incidentul nu este confirmat de niciun document emis de poliție nu poate fi reținută deoarece, potrivit art. 79 alin. 2 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conducătorii de vehicule implicați într-un accident de circulație, în urma căruia a rezultat numai avarierea propriului vehicul, nu sunt obligați să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul pentru întocmirea documentelor de constatare, dacă deține o asigurare facultativă de avarii auto.
Totodată pârâtul nu a făcut dovada că a semnalizat în mod corespunzător gropile din carosabil sau că o astfel de groapă a apărut în mod intempestiv și nu a putut în timp util să o semnalizeze sau să o repare.
Cu privire la legătura de cauzalitate între fapta ilicită a Consiliului Județului G. și prejudiciul creat, instanța de fond a reținut că, o astfel de legătură de cauzalitate există și se presupune, ca și prezumție relativă simplă. Cât timp a existat o groapă în calea de rulare nesemnalizată, drum pe care în mod obișnuit circulă autoturisme, este prezumat faptul că la un moment dat o persoană care conduce un autoturism va trece prin acea groapă și va suferi o pagubă. Natura pagubei în cauză, respectiv distrugerea jantei și a anvelopei dreapta față, confirmă și mai mult prezumția că una din cele patru roți ale autoturismului a intrat în groapă și a suferit avarii.
De asemenea, prejudiciul a cărui recuperare se solicită în cauză are caracter cert, fiind reprezentat de sumele determinate de remedierea degradărilor suferite de autoturism, sume în cuantum de 1.577,12 lei, așa cum rezultă din devizul de reparații (f. 35-38 dosar fond). De altfel și prin concluziile Raportului de expertiză tehnică auto întocmit de expert C. C. s-a stabilit aceeași valoare de despăgubire ( f. 46 dosar fond).
Legătura de cauzalitate între avariile efectiv produse și rularea autoturismului peste groapa din carosabil este, de asemenea, demonstrată, astfel cum s-a reținut mai sus.
Calitatea pârâtului de paznic juridic al drumului public decurge din împrejurarea că administrarea străzii unde s-a produs evenimentul rutier se află în sarcina Consiliului Județului G., căruia îi revenea obligația de a întreține drumul public într-o stare tehnică bună.
Calitatea de administrator al drumului public a Consiliului Județului G. a rezultat din disp. art. 5 și art. 128 din OUG 195/2002 coroborate cu disp. art. 20 din Legea 215/2001 și cu disp. art. 22 și 40 din OG nr. 43/1997.
În consecință, a operat prezumția de culpă a pârâtului, ca paznic juridic, pentru prejudiciul înregistrat în cauză de proprietarul autoturismului avariat și anume culpa în îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor ce îi reveneau în legătură cu conservarea lucrului aflat în paza sa, prin luarea tuturor măsurilor de preîntâmpinare a producerii vreunor pagube terților. Totodată, pârâtul nu a răsturnat această prezumție prin dovedirea uneia din cauzele exoneratoare relevante în această materie, în sensul mai sus precizat.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a reținut că răspunderea pentru prejudiciul înregistrat în cauză de proprietarul autoturismului avariat revine pârâtului, în calitate de paznic juridic al drumului public.
Conform art. 22 din Legea 136/1995, prin mecanismul subrogării personale, reclamanta preia din patrimoniul persoanei despăgubite acțiunea în contra celui răspunzător de producerea pagubei, putându-se regresa împotriva acesteia.
În virtutea acestui mecanism, asigurătorul beneficiază, în limita indemnizației plătite, de toate drepturile pe care asiguratul despăgubit le avea în contra terțului răspunzător, putând să valorifice aceste drepturi așa cum ar fi făcut asiguratul însuși.
Ori, în lumina principiului reparației integrale a prejudiciului, persoana păgubită este îndreptățită să pretindă atât repararea prejudiciului efectiv (damnum emergens), cât și beneficiul nerealizat ( lucrum cessans), care, în cazul obligațiilor bănești, este prezumat de legiuitor, în conformitate cu prevederile art. 1088 C.civ.de la 1864, la nivelul dobânzii legale.
Acest drept este preluat și de asigurător, neputându-se considera că în acest mod s-ar depăși cadrul impus de art. 22 din Legea 136/1995, prin sintagma „în limitele indemnizației plătite”, întrucât dobânda legală reprezintă un accesoriu inerent oricărei obligații pecuniare, astfel încât acordarea acestor dobânzi corespunzătoare indemnizației de asigurare nu excede limitei fixate prin lege, ci răspunde exigenței unei reparații integrale a prejudiciului bănesc.
Față de cele expuse mai sus, instanța de fond a acordat dobânda legală aferentă sumei de 1.577,12 lei de la data introducerii acțiunii, respectiv 04.05.2012 și până la data plății efective.
În baza art. 274 C.pr.civ.de la 1865, ca parte căzută în pretenții, a obligat pârâtul la plata, către reclamantă, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 940,16 lei reprezentând 137,16 lei taxă judiciară de timbru, 3 lei timbru judiciar și 800 lei onorariu expert.
Suma de 496 lei, cu titlu de onorariu avocat, nu putea fi acordată întrucât, din ordinul de plată depus la dosar (f. 54 dosar fond) a rezultat că acest onorariu a fost achitat pentru dosarul nr._ și nu pentru prezenta cauză.
În concluzie, pentru considerentele expuse, a admis cererea având ca obiect pretenții, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.577,12 lei reprezentând contravaloare daună, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, de la data introducerii cererii, respectiv data de 04.05.2012 și până la data plății, a admis în parte cererea accesorie de obligare a pârâtului la cheltuieli de judecată și a obligat pârâtul la plata, către reclamantă, a sumei de 940,16 lei cheltuieli de judecată reprezentând 137,16 lei taxă judiciară de timbru, 3 lei timbru judiciar și 800 lei onorariu expert.
Împotriva hotărârii mai sus arătate a fost declarat recurs în termen legal de către:
1.Recurenta- reclamantă . Group SA, prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul acordării cheltuielilor de judecată în totalitate, inclusiv a onorariului de avocat în sumă de 496lei.
În motivare s-a arătat că, hotărârea atacată este lipsită de temei legal cu privire la cheltuielile de judecată privind neacordarea onorariului de avocat. Recurenta a susținut că la fond a depus în original ordinul de plată, ceea ce înseamnă că nu îl putea depune în alt dosar. Numărul de dosar înscris pe acest ordin este de fapt numărul de dosar intern al evidenței contabile și nu a instanței.
Consideră totodată recurenta că deși judecătorul putea micșora onorariul avocatului, în cazul de față acest lucru nu era necesar, deoarece suma reprezentând onorariu de avocat nu era disproporționat de mare față de activitatea prestată. Convenția de conlucrare pe care o are avocatul titular și cel care s-a prezentat efectiv în instanță, este avizată atât de Baroul București, cât și de Baroul G.. Apreciază recurenta că prin neacordarea onorariului de avocat partea a fost sancționată nelegal pentru o cheltuială pe care a efectuat-o, în condițiile în care acțiunea sa a fost admisă.
În drept, recursul s-a întemeiat pe disp. art. 274 C.p.civ. vechi.
2. Recurentul-pârât C. JUDEȚULUI G. prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii atacate și în rejudecare cererii formulate de societatea de asigurări ca netemeinică și nelegală.
În apărare recurentul a arătat că nu există dovedită vinovăția acestuia în producerea prejudiciului pretins de reclamantă. Astfel, planșele foto depuse în apărare la dosar de către reclamantă, nu sunt datate, nu se arată autoturismul avariat și nici nu se indică indicativul drumului județean unde este groapa care a produs evenimentul rutier.
Totodată recurentul-pârât arată că nu a fost invitat atunci când s-au făcut constatările pagubei produse autoturismului avariat, paguba fiind stabilită de asigurator după propria sa evaluare.
De asemenea, din raportul de expertiză efectuat la instanța de fond rezultă că „există posibilitatea și nu certitudinea” existenței legăturii de cauzalitate între avariile autoturismului Renault Megane în litigiu și starea drumului între localitățile Matca și Corod în data de 25.10.2010.
Recurentul susține că autoturismul condus de persoana prejudiciată este posibilă să fi avut o viteză peste limita legală și din acest motiv s-a produs evenimentul rutier soldat cu avarierea mașinii. Conducătorul auto era însă obligat să adapteze viteza la condițiile de drum și la starea carosabilului.
Față de aceste motive recurentul a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, cu consecința respingerea acțiunii ca nefondate.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.9 C.p.civ., OG 43/1997 și legea 136/1995.
Legal citate intimatele cu motivele de recurs ale părții adverse, s-au prezentat în instanță, dar nu au formulat întâmpinare. Prin concluziile atât orale, cât și scrise, fiecare intimată a solicitat respingerea recursului părții adverse ca nefondat.
Nici una dintre părți nu a solicitat probe noi în recurs, recurenta depunând însă în apărare un set de înscrisuri.
Recursul formulat de . Group SA privește doar cheltuielile de judecată, sens în care nu este timbrat, deoarece cheltuielile de judecată nu se timbrează la fond, iar recursul formulat de C. Județului G. a fost timbrat cu 68,58lei taxă de timbru și 3 lei timbru judiciar.
Analizând hotărârea atacată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs și în raport de probatoriile existente la dosar, cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 și 304 1C.p.civ., Tribunalul constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce se succed:
În fapt, la data de 25.10.2010, numitul S. C., în timp ce conducea autoturismul marca Renault Megane cu număr de înmatriculare_ în județul G., dinspre localitatea Matca către localitatea Corod, a intrat cu pneul față dreapta într-o . gropi dezvoltate în drumul public, avariind autoturismul menționat (f. 6 dosar fond).
În baza Poliței de asigurare facultative . nr._ (f. 7 dosar fond), reclamanta, în calitate de asigurător, a achitat o despăgubire în cuantum de 1.577,12 lei (f. 8,9,25,26 dosar fond) reprezentând contravaloarea reparației autoturismului păgubit.
Reclamanta a invitat la conciliere pe pârâtul (f. 11 dosar fond), în scopul soluționării litigiului pe cale amiabilă.
În drept, potrivit art. 22 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România (în forma în vigoare la momentul achitării despăgubirii), în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.
Prin promovarea prezentei acțiuni, reclamanta a urmărit recuperarea acestei sume, invocând mecanismul subrogației personale, consacrat de dispozițiile art. 22 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România.
- Cu privire la recursul formulat de reclamanta . Group SA:
Instanța de fond a admis acțiunea reclamantei și a acordat acesteia cheltuielile de judecată constând în taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu expert.
Nu a admis cheltuielile de judecată cu privire la onorariu de avocat, reținând în acest sens faptul că suma de 496 lei, nu putea fi acordată întrucât, din ordinul de plată depus la dosar (f. 54 dosar fond) a rezultat că acest onorariu a fost achitat pentru dosarul nr._ și nu pentru prezenta cauză.
Instanța de recurs reține că pentru .-a prezentat Avocat T. Ș. în Baza convenției de colaborare profesională încheiată cu Avocat P. D.. Aceasta la rândul său avea contract de asistență și reprezentare juridică a societății de asigurări, dar nu a avut la dosar depusă împuternicire pentru prezenta cauză.
Ca urmare, în lipsa împuternicirii pentru . partea doamnei Avocat P. D., aceasta nu putea reprezenta legal societatea în dosar și prin urmare nici Avocat T. Ș. nu putea reprezenta societatea de asigurări în locul doamnei avocat. În aceste condiții nu se justifica obligarea recurentei la plata unei cheltuieli făcute de . timp nu a fost legal reprezentată de apărătorul său Avocat P. D..
Mai mult chiar dacă a fost depus în original ordinul de plată, instanța nu putea acorda aceste cheltuieli de judecată în lipsa împuternicirii avocațiale depuse la dosar de doamna avocat P. D.. Instanța reține că ordinul de plată (f.54), așa cum a reținut și instanța de fond, viza alt dosar nr._, mențiune care a fost acoperită cu marker (cariocă neagră), fără a se putea cunoaște dacă înscrisul a fost sau nu folosit în dosarul nr._ al Judecătoriei G., cât timp există un astfel de dosar pe rolul instanței mai sus arătate și are ca parte tot .>
Față de aceste considerente instanța va respinge recursul formulat de . Group SA, ca nefundat.
- Cu privire la recursul formulat de pârâtul C. Județului G.:
Prin recursul formulat pârâtul a criticat soluția instanței de fond cu privire la faptul că nu ar fi legală hotărârea atacată (art. 304 pct.9 C.p.civ.), dar a indicat în susținerea recursului numai motive de netemeinicie a hotărârii. Astfel, s-a arătat că din probele administrate nu rezultă legătura de cauzalitate între groapa din carosabil și prejudiciul produs, prejudiciul care ar fi fost unilateral stabilit de către reclamantă.
Cu privire la planșele foto pe care le consideră nerelevante în cauză, instanța reține că aceste înscrisuri nu puteau singure forma părerea instanțe cu privire la existența sau nu a unei legături de cauzalitate. Acestea, însă, coroborate cu constatările expertului tehnic auto și mențiunile din declarația conducătorului auto, pot ajuta instanța să pronunțe o hotărâre pentru rezolvarea litigiului.
Faptul că fotografiile nu sunt datate nu constituie un impediment pentru a putea fi aduse ca probă în instanță, deoarece recurentul nu a adus o probă contrară acesteia, respectiv că pe segmentul de drum Matca-Corod în dreptul unei firme de vânzare pesticide, pe drumul DJ 251A, covorul asfaltic este întreg și nu prezintă gropi sau urme de asfaltare proaspătă. Pârâta nu a susținut că nu ar fi administratorul drumului respectiv DJ 251A pe distanța Matca-Corod sau că ar fi fost un sector de drum cu restricție de viteză datorită gropilor, etc.
Este adevărat că din planșele foto de la dosar nu rezultă care este autoturismul avariat, dar din declarația conducătorului auto, coroborat cu polița de asigurare, rezultă că a fost avariată janta dreaptă și cauciucul drept, a cărei valoare potrivit facturii fiscale . 001 nr.5143/19.11.2010 este în valoare de 1577,12lei. Valoarea este despăgubirii nu este una exagerată pentru acest tip de avarie, suma fiind de altfel estimată și de expertul auto a cărei părere a fost solicitată în cauză.
Din concluziile expertului auto din raportul de expertiză se arată foarte clar că, evenimentul rutier soldat cu avarierea autoturismului Renault M. nr._ (a roții dreapta față) are drept cauză starea degradată a carosabilului, respectiv gropile din carosabil. Astfel, gropile fiind situate aproape de mijlocul căi de rulare, era mai greu de evitat sau ocolit, iar o manevră bruscă a autoturismului de evitare a gropii putea duce la deraparea autovehiculului și chiar răsturnarea acestuia, așa cum s-a întâmplat în alte situații similare.
Deși recurentul susține că neevitarea gropii s-a datorat vitezei de rulare a autoturismului avariat, instanța nu poate reține aceste apărări, cât timp pe sectorul de drum în litigiu viteza legală de rulare era de maxim 90km/h, iar producerea accidentului rutier ca urmare a gropii din covorul asfaltic se putea produce începând de la o viteză de rulare de 20-30km/h, având în vedere timpul de reacție a șoferului, capacitățile tehnice a mașinii, aderența la covorul asfaltic, etc..
Față de aceste motive instanța reține că în mod corect instanța de fond a reținut îndeplinite condițiile de antrenare a răspunderii civile delictuale, inclusiv cu privire la existența legăturii de cauzalitate și vinovăție, motiv pentru care, va respinge recursul promovat de recurentul-pârât ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenta-reclamantă S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. cu sediul în București, .. 1, .. 3, Birou A3, sector 5 și recurenta-pârâtă C. LOCAL G., cu sediul în G., ., J. G. împotriva sentinței civile nr. 8833/02.10.2013, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
D.-M. O. S. L. C. S. A. I.
Red .D.M.O.
Tehnored.A.I.
2 ex/07.03.2014
Fond:E.P.
| ← Actiune în daune delictuale. Decizia nr. 38/2014. Tribunalul... | Radieri ca urmare a dizolvării. Sentința nr. 59/2014.... → |
|---|
