Obligaţie de a face. Decizia nr. 294/2014. Tribunalul GALAŢI

Tribunalul GALAŢI - Sentințe și decizii comerciale / 2014

Decizia nr. 294/2014 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 23309/233/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL G.

(*operator de date cu caracter personal nr. 2949)

SECȚIA A II-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 294/R/2014

Ședința publică din data de 29.10.2014

PREȘEDINTE: R. M.

JUDECĂTOR: D.-M. O.

JUDECĂTOR: M. H.

GREFIER - A. I.

Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului ce are ca obiect „acțiune în constatare”, declarat de recurenta-pârâtă R. B. G., cu sediul în G., .,J. G., împotriva sentinței civile nr. 2551/14.03.2014, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR G., cu sediul în G., ., nr. 45 Bis, ., . și intimații-intervenienți în nume propriu C. D. și C. A., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat S. I. B. din G., .. 19, .. 5, ..

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.10.2014, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 29.10.2014 și a pronunțat următoarea decizie:

TRIBUNALUL

Deliberând, în condițiile art. 256 C.p.civ. asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin hotărârea nr. 2551 pronunțată la data de 14.03.2014 de Judecătoriei G. în dosarul cu nr._, instanța a dispus:

„Admiterea în parte a sesizării formulate de reclamanta A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR G. în contradictoriu cu pârâta R. B. G..

Constatarea caracterul abuziv al clauzelor cuprinse în art. 6.1 din Contractul de credit nr. RM_/31.07.2008.

Anularea clauzei cuprinsă în art. 6.1 din Contractul de credit nr. RM_/31.07.2008.

Constatarea caracterului abuziv al clauzelor cuprinse în art. 6.2 din Contractul de credit nr. RM_/31.07.2008.

Anularea clauzei cuprinsă în art. 6.2 din Contractul de credit nr. RM_/31.07.2008.

Menținerea în parte a procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/21.11.2012 cu privire la clauzele prevăzute la art. 6.1 și art.6.2 din Contractul de credit nr. RM_/31.07.2008.

În baza dispozițiilor art. 13 din Legea 193/2000 aplică pârâtei amendă în cuantum de 200 lei.

Admiterea în parte a cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții C. D. si C. A..

Constatarea caracterului abuziv al clauzelor cuprinse în art. 6.1 din Contractul de credit nr. RM_/31.07.2008.

Anularea clauzei cuprinsă în art. 6.1 din Contractul de credit nr. RM_/31.07.2008.

Constatarea caracterul abuziv al clauzelor cuprinse în art. 6.2 din Contractul de credit nr. RM_/31.07.2008.

Anularea clauzei cuprinsă în art. 6.2 din Contractul de credit nr. RM_/31.07.2008.

Obligarea pârâtei să restituie intervenienților suma de 2.866,72 CHF (în echivalent lei) încasată cu titlu de comision de administrare.

Obligarea pârâtei să restituie intervenienților suma de 912 CHF (în echivalent lei) încasată cu titlu de comision de procesare.

În temeiul disp. art. 274 Cod procedură civilă a obligat pârâta la plata către intervenienți a sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.”

Pentru pronunțarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., la data de 26.11.2012 sub nr._ reclamanta A. Națională pentru Protecția Consumatorilor Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea SUD-EST G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta .>

- constatarea existenței clauzelor abuzive în contractul RM_/31.07.2008,

- obligarea pârâtei să modifice toate contractele de adeziune în curs de derulare prin eliminarea clauzelor abuzive din contractele preformulate și

- de a aplica sancțiunea amenzii contravenționale conform art. 13 alin 1 și 2 din Legea 193/2000.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, clauzele cuprinse în art. 4.1 pct.2 literele a, b și c prin care se definește rata dobânzii sunt abuzive motivat de faptul că nu au fost negociate direct cu consumatorul și creează împreună cu alte prevederi din contract un dezechilibru semnificativ în defavoarea consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe între drepturile și obligațiile părților, în sensul că dau dreptul profesionistului să stabilească singur după criterii netransparente valoarea fiecărui tip de dobândă la care consumatorul poate să opteze după prima aniversare a creditului.

S-a arătat că, clauza prevăzută la art. 6.1 din contract prin care se stabilește un comision de procesare a cererii de credit de 1,9% din valoarea creditului este abuzivă având în vedere natura serviciilor ce fac obiectul contractului și nivelul ridicat al acestui cost fiind de natură să creeze un dezechilibru semnificativ în defavoarea consumatorului.

În ceea ce privește clauzele cuprinse la art. 6.2 din contract care stabilesc obligația împrumutatului de a plăti un comision lunar de administrare de 0,15% din soldul creditului sunt abuzive datorită nivelului ridicat al acestui cost, care reprezintă aproximativ 40% din dobânda lunară dar și prin prisma condițiilor în care banca poate renunța la perceperea lui.

Reclamanta a mai arătat că la data de 13.10.2010 s-a încheiat actul adițional la contract care prin art. I introduce clauza potrivit căreia, dacă la data de 30 iunie sau de 31 decembrie ale fiecărui an calendaristic nivelul dobânzii rezultat din aplicarea formulei de variație nu se modifică cu mai mult de 0,5 puncte procentuale în plus sau în minus față de rata dobânzii aplicată în urma ultimei actualizări împrumutatul este de acord ca Banca poate să nu modifice rata dobânzii curente în sensul majorării /reducerii acesteia și în această situație este de acord ca va fi notificat doar dacă are loc o majorare de dobândă, clauză ce este abuzivă având în vedere că nu a fost negociată direct cu consumatorul, banca fiind singura care decide dacă modifică sau nu rata dobânzii.

S-a mai susținut că deși contractul de credit este încheiat în anul 2008, iar fapta contravențională este mai veche de 6 luni, în cazul de față, contravenția este continuă deoarece încălcarea obligațiilor legale durează în timp fiind aplicabile dispozițiile art. 13 alin 2 din OG 2/2001 astfel că termenul de 6 luni prevăzut la disp. art. 13 alin 1 din OG 2/2001 curge de la data constatării faptei.

În susținerea cererii a depus în copie înscrisuri.(f. 9-26 dosar fond)

Legal citată pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulate și pe cale de consecință anularea procesului verbal de constatare . nr._/21.11.2012. Pârâta a mai invocat în apărare prescripția dreptului de a aplica sancțiunea.

În motivare pârâta a arătat că la data de 31.07.2008 între R. B. și C. A. și C. D. a intervenit Contractul de credit nr. RM_ prin care Banca acorda împrumutatului un credit pentru achiziționare unei locuințe în valoare de 48.912 CHF din care suma de 48.000 CHF pentru achiziționare locuință și suma de 912 CHF comision de procesare. Creditul a fost acordat pe o perioadă de 318 luni cu o rată de dobândă fixă de 4,6%pe an pentru primul an de creditare urmând ca la fiecare dată aniversară a creditului clientul să poată opta pentru una dintre cele trei variante de dobândă propusă de bancă. D. fiind faptul că împrumutatul nu și-a exprimat punctul de vedere privind o anumită variantă de dobândă, rata dobânzii s-a revizuit potrivit clauzelor contractuale începând cu luna iulie 2009 de la 4.6% pe an la 5,6% pe an.

Pârâta a mai susținut că, creditul a fost contractat la data de 31.07.2008 înainte de . OUG 174/2008, astfel că banca nu avea obligația de a prezenta și descrie formula de calcul a procentului anual de dobândă.

In ceea ce privește clauza cuprinsa la art. 4.1 pct. 2 lit. a, b și c din contractul de credit, pârâta a arătat că legea permite perceperea dobânzii variabile, iar potrivit disp. art. 1 litera a din Lista Anexa la Legea nr. 193/2000 nu sunt considerate abuzive clauzele în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator dacă există o motivație întemeiată și în condițiile în care consumatorul este informat. De asemenea s-a arătat că modul de revizuire și modalitățile de calcul în funcție de care dobânda se poate revizui sunt prevăzute atât în contract și actul adițional cât și în OUG 50/2010. S-a învederat că la momentul încheierii contractului de credit banca nu avea obligația legală de a stabili și implicit de a exprima în contract formula de calcul a ratei dobânzii variabile, această obligație fiind impusă prin OUG nr. 50/2010, iar banca s-a conformat dispozițiilor legale, exprimând dobânda aniversară revizuibilă în funcție de LIBOR 6 luni și aplicând marja de 5,41 puncte procentuale.

Cu privire la clauza prevăzută de art.6.1 din contract pârâta a arătat în esență că perceperea comisionului de procesare este permisă de OUG nr. 50/2010.

Referitor la clauza prevăzută la art. 6.2 pârâta a arătat că comisionul de administrare credit este perceput în mod legal de bancă acesta nefiind un comision de administrare cont. S-a mai arătat că împrumutata a semnat atât contractul de credit cât și actul adițional fără nicio obiecție acceptând produsul băncii în forma în care i-a fost prezentat.

Conform susținerilor pârâtei dreptul de a aplica sancțiunea este prescris având în vedere că pretinsa contravenție s-a epuizat la data de 13.10.2010.

În drept a invocat dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă.

În probațiune a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

La dosar au depus cerere de intervenție în interes propriu intervenienții C. A. și C. D. prin care au solicitat:

- constatarea clauzelor abuzive respectiv clauza art. 4.1 literele a, b și c, art. 6.1 cu privire la comisionul de procesare a cererii de credit de 1,9% din valoarea creditului și art. 6.2 din contract prin care s-a stabilit un comision lunar de administrare în cuantum de 0,15 % din soldul creditului.

Au mai solicitat intervenienții obligarea pârâtei la restituirea sumelor achitate lunar cu titlu de comision de administrare începând cu data de 30.06.2010 și până la zi, sumă ce urmează a fi actualizată cu dobânda legală până în ziua plății efective precum și restituirea sumei de 851,48 CHF ce a fost reținută din suma totală a creditului-comision procesare credit.

În motivare, intervenienții au arătat că toate clauzele supuse dezbaterii sunt neclare, nenegociate contradictorii și interpretabile având drept consecință generarea unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Au susținut intervenienții că la data încheierii convenției de credit împrumutații au fost puși într-o poziție inegală în raport cu Banca, contractul fiind unul de adeziune, clauzele fiind prestabilite de către pârâtă fără a da posibilitatea de a modifica înlătura sau negocia clauzele contractuale.

Au apreciat intervenienții că din moment ce în cuprinsul art. 4.1 pct. 2 lit. a, b și c nu se specifică în mod expres care sunt elementele care-i permit băncii modificarea unilaterală a dobânzii curente contractuale, prin neindicarea niciunui criteriu transparent clauza încalcă prevederile legale incidente în materie.

Cu referire la clauza prevăzută la art. 6.1 din contract intervenienții au precizat că în temeiul acestei clauze, din suma totală a creditului a fost reținută suma de 851,48 CHF cu titlu comision procesare cerere credit însă efortul băncii în procesarea cererii nu este proporțional cu valoarea creditului acordat.

Cu referire la comisionul de administrare intervenienții au arătat că în cuprinsul contractului nu este definită noțiunea de comision de administrare și ce presupune în mod concret acesta. De asemenea în contract nu se precizează ce se întâmplă dacă riscul pentru care sunt taxați lunar împrumutații nu se produce.

În drept au invocat disp. art.49 Cod procedură civilă, art.12,14 din Legea 1193/2000.

În motivarea hotărârii instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt, între pârâta ..A, pe de o parte, și intervenienții Chireițescu A. și C. D., in calitate de împrumutați, pe de alta parte, s-a încheiat contractul de credit nr. RM_/31.07.2008 (f. 13-23 dosar fond), având ca obiect un credit în valoare de 48.912 CHF.

Conform contractului dintre părți, dobânda pentru primul an de creditare, o dobândă de achiziție fixă de 4,6%/an. In contract, s-a stipulat la art. 4.1 alin. 2 ca pentru următorii ani de creditare, împrumutatul va opta, la fiecare data de aniversare a creditului, pentru una dintre următoarele variante de dobândă aniversară:

a) dobânda aniversara fixa pentru un an de creditare;

b) dobânda aniversara fixa pentru trei ani de creditare;

c) dobânda aniversara revizuibila pentru un an de creditare.

Potrivit disp. art. 6.1 din contract pentru procesarea cererii de credit împrumutatul datorează băncii un comision de procesare de 1,9% calculat prin aplicarea procentului la valoarea creditului.

La art. 6.2 din contract, s-a stipulat ca "pentru monitorizarea de către banca a utilizării/rambursării creditului, precum si a îndeplinirii oricăror alte obligații asumate de aceasta în baza contractului de credit, împrumutatul datorează lunar băncii un comision de administrare de 0,15%, ce se calculează prin aplicarea procentului la soldul creditului; începând cu al doilea an de creditare, in funcție de politica de credite a băncii, de evoluția pieței de credit sau de serviciul datoriei împrumutatului, banca poate renunța la încasarea comisionului de administrare pentru anul de creditare în curs. Decizia băncii de renunțare la încasarea comisionului va fi comunicata în scris împrumutatului până la data scadentei primei rate aferente anului respectiv de creditare; banca va analiza anual oportunitatea renunțării la încasarea comisionului de administrare".

Prin actul adițional nr. RM_ intervenit între părți s-a explicat formula de calcul a dobânzii curente și formula de variație a ratei dobânzii aniversare revizuibilă.

Intervenienții C. A. și C. D. au formulat reclamația nr. 844PS /29.10.2012 la sediul reclamantei vizând existența unor clauze abuzive în convenția de credit RM_ încheiat de aceștia cu pârâta.

În urma controlului efectuat de reclamantă, aceasta a întocmit Procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/21.11.2012 prin care a semnalat că clauzele cuprinse în art. 4.1 litera a, b și c, art. 6.1 și art. 6.2 din contract sunt abuzive și a sesizat instanța cu acțiunea ce face obiectul prezentului dosar.

Instanța de fond a constatat că acest contract de credit bancar intră sub incidența Legii 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți si consumatori, întrucât împrumutații au calitatea de consumatori, iar banca pe aceea de comerciant.

Potrivit art. 4 din Legea 193/2000, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile părților.

Potrivit art. 1 lit. a din Anexa la Lege, cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive - sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract.

Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezerva dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul era obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urma au libertatea de a rezilia imediat contractul.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat asupra posibilității instanțelor naționale de a analiza caracterul abuziv al unor clauze contractuale care privesc noțiunile de obiect al contractului și de preț reținând că instanțele judecătorești au posibilitatea de a analiza caracterul abuziv al unei clauze chiar și atunci când aceasta vizează obiectul principal sau prețul unui contract. De asemenea, în analiza aceleași probleme de drept, CJUE s-a pronunțat si prin Hotărârea Oceano Grupo Editorial SA v Rocio Murciano Quintero, C-240/1998 prin care a statuat că instanțele judecătorești sunt obligate să analizeze chiar si din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale. Din jurisprudența CJUE care în temeiul Constituției si a Tratatului de Aderare a României la Uniunea Europeana, este obligatorie pentru instanțele naționale rezultă că Directiva 93/13 în transpunerea căreia s-a adoptat în dreptul național Legea 193/2000 vizează protejarea drepturilor consumatorilor care sunt partea slabă în contract având în vedere faptul că puterea lor de negociere este limitată, ei fiind practic obligați fie să accepte clauzele impuse de comercianți, fie să nu încheie contractul.

Din interpretarea art. 4 din Legea 193/2000 rezultă că pentru ca o clauză să poată fi considerată abuzivă era necesar ca ea să îndeplinească în mod cumulativ două criterii: să fie o clauza standard preformulată și prin introducerea ei să se creeze un dezechilibru contractual semnificativ între drepturile si obligațiile părților.

În speță, în ceea ce privește clauzele contractuale care guvernează regimul dobânzii, instanța de fond a constatat că inițial aceasta a fost fixă - 4,6%, pe o perioada de un an de zile, după care, intimata le-a impus intervenienților să opteze între trei tipuri de dobândă, dintre care doua fixe și una revizuibilă.

Instanța de fond a reținut că nu se poate susține că simplul fapt al semnării contractului de către consumatori echivalează cu negocierea clauzelor contractului între părți. Prin urmare, instanța de fond a reținut că atât clauzele privind dobânda, cât si cea privind comisionul de administrare îndeplinesc prima dintre condițiile prevăzute de art. 4 din Legea 193/2000, fiind, clauze standard preformulate.

În ceea ce privește cea de a doua condiție cerută de lege, respectiv existenta unui dezechilibru între drepturile si obligațiile părților, analizând ansamblul prevederilor contractuale referitoare la dobânda, instanța de fond a constatat că la stabilirea dobânzii după un an de zile clientul trebuia să opteze între trei tipuri de dobânzi, și prin actul adițional la contract s-au arătat criteriile și s-a explicat formula de calcul a dobânzii curente și formula de variație a ratei dobânzii aniversare revizuibilă. Astfel, instanța de fond a constatat că prin actul adițional la contract a fost stipulată o formulă de calcul a cuantumului celor trei tipuri de dobânzi între care consumatorul era obligat să opteze ulterior.

Instanța de fond a reținut că prevederea din contract potrivit căreia dobânda contractuală este fixă doar în primul an de creditare, iar ulterior, clientul este obligat ca anual să opteze între trei tipuri de dobândă dintre care două fixe și una revizuibilă, nu este abuzivă deoarece părțile au stabilit concret modul de calcul a dobânzii precum și a criteriilor de revizuire a dobânzii revizuibile.

Pentru aceste motive, instanța de fond a constatat că în ceea ce privește clauzele privind dobânda contractuală din contractul încheiat între intimata și intervenienți, procesul verbal de contravenție întocmit de petenta nu era legal și temeinic, clauzele menționate nefiind abuzive.

În ceea privește clauza privind comisionul de procesare a cererii de credit prevăzută la art. 6.1 din contractul de credit instanța de fond a reținut că stabilirea unui comision de procesare a cererii de credit de 1,9% din valoarea creditului reprezintă un cost ridicat fiind de natură să creeze un dezechilibru în defavoarea consumatorilor. Pe de altă parte instanța de fond a constatat că prin modul de formulare al acestei clauze consumatorului nu îi sunt arătate costurile pe care le acoperă perceperea acestui comision de procesare.

Referitor la clauza privind comisionul de administrare, instanța de fond a constatat că deși aceasta nu ar fi abuziva în sine, în măsura în care intimata ar justifica niște costuri legate de administrarea creditului, nu este totuși admis ca anumite obligațiile ale băncii să fie transferate în sarcina consumatorului.

Pe de altă parte, folosirea unor termeni impreciși în legătura cu această clauză, precum politica de credit a băncii, evoluția pieței de credit sau serviciul datoriei împrumutatului poate atrage caracterul abuziv al acestei clauze. In speță, ceea ce este de remarcat este că s-a introdus în contract posibilitatea renunțării la comisionul de administrare, aparent în funcție de niște criterii concrete care în fapt însă, depind exclusiv de voința comerciantului.

Astfel, instanța de fond a constatat că intimata nu a justificat în nici un fel de ce după primul an de creditare a decis să mențină comisionul de administrare deși prin contract s-a obligat să analizeze anual oportunitatea menținerii acestuia și să-i comunice consumatorului decizia privind menținerea sau renunțarea la comision. Tocmai faptul că, în concret, banca nici măcar nu i-a comunicat clientului justificarea menținerii comisionului, învederează instanței caracterul abuziv al acestei clauze în partea ce privește menținerea discreționară a comisionului de administrare după primul an de creditare. Prin urmare, instanța de fond a constatat că această clauză este abuzivă în măsura în care i-a permis băncii să mențină în mod discreționar comisionul de administrare după împlinirea unui an de la data încheierii contractului.

Potrivit art. 16 alin. 1 Legea nr. 193/2000 republicată, constituie contravenție, în măsura în care fapta nu este săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracțiune, încălcarea interdicției stipulate la art. 1 alin. 3 din Lege și se sancționează cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei.

Instanța de fond a apreciat că reclamanta a dovedit în parte existența acestei abateri contravenționale. Clauzele prevăzute la art. 6.1 cu referire la comisionul de procesare și art. 6.2 sunt abuzive și trebuie eliminate din cele două convenții.

Având în vedere cele expuse mai sus, instanța de fond a admis în parte cererea și a constatat caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 6.1 cu referire la comisionul de procesare și art. 6.2 din contractul de credit nr._/31.07.2008.

De asemenea, instanța de fond a obligat pârâta să elimine aceste clauze din contractul de credit și a aplica pârâtei o amendă contravențională în sumă de 200 lei.

Având în vedere că instanța a constatat caracterul abuziv al clauzelor 6.1 cu referire la comisionul de procesare și 6.2 din contractul încheiat intre intimata ..A. si intervenienți, instanța de fond a constatat nulitatea absolută a clauzelor cuprinse la art. 6.1 cu referire la comisionul de procesare și 6.2 din contractul încheiat intre părți. Unul dintre efectele nulității oricărui act juridic îl constituie repunerea părților în situația anterioara încheierii acestuia. Având în vedere constatarea nulității absolute a clauzelor menționate, instanța de fond a obligat intimata la plata către intervenienți a echivalentului în lei la data plații al sumei de 2866,72 CHF reprezentând cuantumul comisionului de administrare și a sumei de 912 CHF reprezentând cuantumul comisionului de procesare. Prin urmare, instanța de fond a obligat pe intimata la restituirea către intervenienți a sumei totale de 3778,72 CHF reprezentând restituire sume încasate în temeiul unor clauze contractuale abuzive.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă a obligat intimata la plata către intervenienți a sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva hotărârii mai sus arătate a fost declarat recurs în termen legal, de către recurenta-pârâtă .solicitând admiterea recursului și în rejudecare schimbarea în tot a hotărârii atacate și respingerea acțiunii ca nefondată, să fie respins procesul-verbal de constatare a ANPC și să fie anulată amenda de 200lei.

Recurenta a arătat faptul că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală.

1.Ca o chestiune prealabilă recurenta a dezvoltat conceptul de ″clauze abuzive″ arătând că judecătorul are puterea de a corecta dezechilibrele excesive în defavoarea consumatorului, dar nu să distrugă total conceptul libertății contractuale și a forței juridice a contractului semnat și asumat de părți. Totodată recurenta a arătat că prin dezechilibru semnificativ s-a considerat în doctrină ca fiind acel dezechilibru care duce la pierderea de către contract a utilității sale sociale și personale.

Totodată a arătat că deși contractul tipizat are un număr mare de aderenți, manifestarea acestora duce la nașterea unor contracte distincte și diferite. Astfel, clienții au avut posibilitatea a alege între diferite produse oferite de bancă, aceasta neimpunând un anumit produs al său, iar odată manifestată alegerea înseamnă că părțile au negociat clauzele contractuale.

2. Cu privire la comisionul de procesare prevăzut de art. 6.1 din contract recurenta a considerat că prin perceperea acestui comision nu se creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, iar prin plata acestuia se plătește de client un serviciu al băncii.

Recurenta a susținut că la momentul încheierii contractului de credit, legea nu interzicea băncilor să încaseze un comision de procesare a cererii de credit, ci interzicea doar majorarea comisioanelor existente și introducerea altora noi.

Prin OUG 50/2010 art. 36 legea reglementează acest tip de comision, doar că legea mai sus arătată impune criterii de cuantum și conținut în ce privește acest cost.

Recurenta consideră că acest cost trebuie menținut având în vedere că banca a făcut o . cheltuieli cu resursa umană, logistica, întocmirea dosarului de credit, cu emiterea formularelor, chirii, etc.

3. Cu privire la comisionul de administrare prevăzut de art. 6.2 din contract recurenta apreciază că în mod corect instanța de fond a apreciat că acest comision nu este o clauză abuzivă în sine. Astfel, recurenta apreciază că pe de o parte acest comision era perceput în baza contractului, dar era un comision care este prevăzut de OUG 50/2010, adică este recunoscut și de lege și este confirmat de aceasta.

Banca are dreptul să renunțe oricând la el, dar acesta nu presupune că instanța poate interveni și să se substituie recurentei, cât timp acest comision nu încalcă dispozițiile legale și nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile contractuale ale părților.

4. Ca o consecință a solicitărilor de la punctele 2 și 3, recurenta a apreciat că nu se impune obligarea sa la restituirea contravalorii celor două comisioane, respectiv cel de administrare și cel de procesare.

5. În condițiile în care instanța va constata că toate comisioanele sunt legale și temeinice și nu se încadrează în noțiunea de clauze abuzive, atunci se impune desființare procesului/verbal și exonerarea de la plata vreunei amenzi.

În drept, recursul a fost întemeiat pe disp. art. 299, 301, 303, 304 ind.1 și 304 pct.9 C.p.civ. vechi.

Cererea de recurs a fost timbrată cu 20lei taxă de timbru și 0,30lei timbru judiciar.

Legal citată intimata ANPC nu a depus întâmpinare sau probe în apărare.

Legal citați intervenienții nu au depus întâmpinare, ci doar concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, depunând decizie de practică judiciară.

Analizând încheierea atacată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs și în raport de probatoriile existente la dosar, cât și în temeiul dispozițiilor 304 ¹C.p.civ., Tribunalul constată că recursul formulat de .este fondat pentru considerentele ce se succed:

În fapt, între pârâta ..A, pe de o parte, și intervenienții C. A. și C. D., in calitate de împrumutați, pe de alta parte, s-a încheiat contractul de credit nr. RM_/31.07.2008 (f. 13-23 dosar fond), având ca obiect un credit în valoare de 48.912 CHF.

a) dobânda aniversara fixa pentru un an de creditare;

b) dobânda aniversara fixa pentru trei ani de creditare;

c) dobânda aniversara revizuibila pentru un an de creditare.

Potrivit disp. art. 6.1 din contract pentru procesarea cererii de credit împrumutatul datorează băncii un comision de procesare de 1,9% calculat prin aplicarea procentului la valoarea creditului.

Prin actul adițional nr. RM_ intervenit între părți s-a explicat formula de calcul a dobânzii curente și formula de variație a ratei dobânzii aniversare revizuibilă.

În drept, conform prevederilor art. 969 C.civ. de la 1864, convențiile legal făcute au putere de lege pentru părțile contractante iar, potrivit art. 970, ele trebuie executate cu bună-credință. Totodată în cauză sunt incidente dispozițiile legii 193/2000 și OUG 50/2010.

Instanța reține că, instanța de fond a apreciat ca fiind clauze abuzive cele reglementate de art. 6.1 și 6.2 din contractul părților privind două comisioane.

*A. Comisionul de procesare prevăzut de art. 6.1 din contract:

Acest comision este prevăzut la art. 6.1 din contract și este reglementat de părți pentru procesare și se aplică în procent de 1,9% aplicabil la valoarea creditului. Acest comision este unul semnificativ aplicându-se la valoarea creditului acordat. În sine acest comision este legal să existe în orice contract bancar de împrumut, deoarece banca efectuează o . demersuri pentru verificarea bonității clientului, efectuarea de procesări de date, cheltuieli cu întocmirea contractelor, etc.

Aceste cheltuieli sunt identice funcție de tipul de contract de împrumut acordat. Cu toate acestea el este perceput de recurentă în mod procentul, funcție de sumele acordate ca împrumut, deși aceste sume nu influențează natura și cheltuielile suplimentare respectiv, dacă un contract este pentru un împrumut de 20.000CHF sau 50.000CHF sau 70.000CHF.

Ca urmare, ceea ce conduce la existența unei clauze abuzive este faptul că pe de o parte este o clauză preformulată, adică nenegociată. Dacă intervenienții nu ar fi fost de acord cu plata acestui comision nu li se acorda de către bancă împrumutul. Aceste comision creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, deoarece banca prestează același serviciu către toți solicitanții unui anumit produs de creditare, dar percepe în mod diferit cuantumul acestui comision.

Față de aceste considerente, instanța apreciază că sintagma cu privire la calcularea comisionului „prin aplicarea procentului la valoarea creditului menționată la art. 1.1 lit.a „ este o clauză abuzivă.

Mai mult prin . OUG 50/2010, potrivit art. 36 al.2 din lege Comisionul de analiză dosar va fi stabilit în sumă fixă, aceeași sumă fiind percepută tuturor consumatorilor cu același tip de credit în cadrul aceleiași instituții de credit. Ca urmare și noua lege instituie această regulă a plății unitare a unui anumit timp de serviciu, în cauză a comisionului de analiză sau procesare, ceea ce înseamnă că și legiuitorul a simțit nevoia a delimita necesitatea menținerii acestui tip de comision, de practica abuzivă a băncilor de a solicita și a obține, având în vedere poziția dominantă sume nepermis de mari pentru același serviciu, în detrimentul consumatorilor.

Ca urmare, instanța apreciază că în continuare banca poate pretinde de la intervenienți comisionul de procesare, dar valoarea acestuia trebuie să fie una fixă, raportată la valoarea unui comision perceput de bancă pentru același tip de contracte de creditare. Până atunci, menținerea acestui comision la o valoare procentuală raportată la valoarea creditului, este echivalentul menținerii unei clauze abuzive. În consecință instanța va menține hotărârea instanței de fond cu privire la constatarea ca abuzivă a clauzei cuprinsă în art. 6.1 din Contractul de credit nr. RM_/31.07.2008 numai cu privire la calcularea comisionului „prin aplicarea procentului la valoarea creditului menționată la art. 1.1 lit.a „. D. consecință, instanța va menține dispoziția instanței de fond privind obligarea pârâtei la restituirea valorii încasate de 912 CHF (în echivalent lei).

Tot pentru aceleași considerente, instanța va menține în parte procesul-verbal contestat de reclamantă și totodată va menține amenda minimă de 200lei.

*B. Cu privire la comisionul de administrare prevăzut de art. 6.2:

Instanța reține că acest comision a fost prevăzut de părți încă de la încheierea contractului și acoperă cheltuielile legate de administrarea lunară a creditului, respectiv urmărirea acestuia, cheltuielile de procesare, extrase de cont, etc.

Acest comision poate fi unul împovărător, dacă este stabilit la o valoare excesiv de mare pentru consumator, valoare care să ducă la un dezechilibru vădit între drepturile și obligațiile contractuale ale părților. În cauză nu s-a indicat și nici motivat de intervenienți și nici de reclamant că valoarea comisionului de administrare de 0,15% lunar din valoarea soldului creditului, este unul foarte mare. În apărare intervenienții au depus practică judiciară, dar situațiile nu sunt comparabile, deoarece în cauza supusă spre comparație (f.73-76 dosar recurs) comisionul de administrare era de 0,45% aplicabil la valoarea creditului acordat inițial și nu la sold.

Mai mult, prin apariția OUG 50/2010 se prevede la art. 36. al.3: ″Comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului. În cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului.″

Așa după cum se poate observa legiuitorul a înțeles să recunoască drept legal perceperea acestui comision de administrare și mai mult să reglementeze modul de calcul al acestui comision ca fiind unul ce se poate calcula procentual, situație în care procentul se aplică la soldul curent al creditului, așa cum este și situația reglementată în contractul părților aflat în litigiu.

Ca urmare, instanța reține că prevederile contractuale privind comisionul de administrare sunt legale și nu pot fi apreciate ca o clauză abuzivă nici cu privire la natura acestui comision și nici cu privire la cuantumul aplicat. În consecință instanța va admite recursul privind comisionul de administrare și modifica hotărârea recurată în sensul că în dispozitivul acesteia nu se va menține decizia de constatare a caracterului abuziv și a nulității comisionului de risc. Totodată nu se va mai aplica amendă contravențională pentru inserarea între prevederile contractuale a comisionului de risc, așa cum a fost menționat în procesul-verbal de constatare criticat prin prezentul recurs.

Față de toate considerentele arătate, instanța va admite recursul băncii și va modifica în parte hotărârea recurată, în sensul înlăturării constatărilor privind comisionul de administrare, dar păstrării mențiunilor privind comisionul de procesare, cu cele precizate mai sus. Astfel, se va menține în parte procesul-verbal de constatare a ANPC și amenda minimă de 200lei, cât și obligarea pârâtei-recurente la plata cheltuielilor de judecată avansate de intervenienți a instanța de fond.

Având în vedere admiterea recursului, instanța apreciază că nu se pot acorda intimaților-intervenienți cheltuieli de judecată, având în vedere dispozițiile art. 274C.p.civ. vechi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul ce are ca obiect „acțiune în constatare”, declarat de recurenta-pârâtă R. B. G., cu sediul în G., .,J. G., împotriva sentinței civile nr. 2551/14.03.2014, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR G., cu sediul în G., ., nr. 45 Bis, ., . și intimații-intervenienți în nume propriu C. D. și C. A., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat S. I. B. din G., .. 19, .. 5, ..

Modifică sentința recurată și, în rejudecare:

"Admite în parte sesizarea formulată de reclamanta A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR G. - în contradictoriu cu pârâta R. B. G..

Constată caracterul abuziv al clauzelor cuprinse în art. 6.1 din Contractul de credit nr. RM_/31.07.2008 numai cu privire la calcularea comisionului "prin aplicarea procentului la valoarea creditului menționată la art. 1.1 lit. a".

Anulează clauza cuprinsă în art. 6.1 din Contractul de credit nr. RM_/31.07.2008, numai cu privire la calcularea comisionului "prin aplicarea procentului la valoarea creditului menționată la art. 1.1 lit. a."

Menține în parte procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/21.11.2012 cu privire la clauzele prevăzute la art. 6.1 și art. 6.2 din Contractul de credit nr. RM_/31.07.2008.

În baza dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 193/2000 aplică pârâtei amendă în cuantum de 200 lei.

Admite în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții în interes propriu C. D. și C. A..

Anulează clauza cuprinsă în art. 6.1 din Contractul de credit nr. RM_/31.07.2008 numai cu privire la calcularea comisionului "prin aplicarea procentului la valoarea creditului menționată la art. 1.1. lit. a".

- Obligă pârâta să restituie intervenienților suma de 912 CHF (în echivalent lei) încasată cu titlu de comision de procesare.

În temeiul disp. art. 274 Cod procedură civilă obligă pârâta la plata către intervenienți a sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată."

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.10.2014.

pentru PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

R. M. D.-M. O. M. H.

- aflat în CO -

conform art. 261 C. pr. civ.

PREȘEDINTELE TRIBUNALULUI

Judecător, A. P.

GREFIER,

A. I.

Red .D.M.O.

Tehnored.A.I.

2 ex/29.12.2014

Fond:N.V.C.

← Somaţie de plată. Sentința nr. 379/2014. Tribunalul GALAŢI		Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... →

Obligaţie de a face. Decizia nr. 294/2014. Tribunalul GALAŢI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 294/2014. Tribunalul GALAŢI