Pretenţii. Decizia nr. 335/2014. Tribunalul GALAŢI

Tribunalul GALAŢI - Sentințe și decizii comerciale / 2014

Decizia nr. 335/2014 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 4054/233/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL G.

(*operator de date cu caracter personal nr. 2949)

SECȚIA A II-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 335/R/2014

Ședința publică din data de 02.12.2014

PREȘEDINTE: M. H.

JUDECĂTOR: D.-M. O.

JUDECĂTOR: R. M.

GREFIER - A. I.

La ordine fiind soluționarea recursului ce are ca obiect „pretenții”, declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. prin administrator judiciar CC INSOL SPRL C. – Filiala G., cu sediul în G., ., J. G., împotriva sentinței civile nr. 7265//02.08.2014, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ASOCIAȚIA DE LOCATARI NR. 451, cu sediul în G., ., ., J. G..

La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, se prezintă recurenta-reclamantă, prin consilier juridic D. Schin, în baza împuternicirii de reprezentare juridică pe care o depune la dosar și pentru intimata-pârâtă, avocat C. M., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, în sensul că dosarul se află la primul termen de judecată, recursul este motivat, este scutit de plata taxei judiciare de timbru, în conformitate cu dispozițiile art. 77 din Legea nr. 85/2006 și se solicită judecarea cauzei în lipsă, după care;

Recurenta-reclamantă prin consilier juridic învederează instanței că nu mai are cereri de formulat și probe de administrat.

Intimata-pârâtă prin apărător învederează instanței că nu mai are cereri de formulat și probe de administrat.

Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.

Recurenta-reclamantă prin consilier juridic solicită admiterea recursului pentru considerentele expuse pe larg în cererea de recurs, fără cheltuieli de judecată.

Intimata-pârâtă prin apărător solicită respingerea recursului ca nefondat, avându-se în vedere că prin motivele de recurs, recurenta nu se face trimitere decât la un proces-verbal care din punctul său de vedere nu este incident cauzei, deoarece vizează montarea unui contor de energie termică în anul 2009, iar în anul 2011 acel contor a fost schimbat, demontat, verificat și înlocuit cu un altul. În aceste condiții, apreciază că instanța de fond în mod corect și legal a apreciat ca netemeinică și nelegală acțiunea formulată de către A. SA. Depune la dosar concluzii scrise, solicitând a fi avute în vedere la pronunțarea soluției. Precizează că solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată și depune la dosar dovada achitării onorariului de avocat.

TRIBUNALUL

Deliberând, în condițiile art. 256 C.p.civ. asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin hotărârea nr. 7265 pronunțată la data de 02.07.2014 de Judecătoriei G. în dosarul cu nr._, instanța a dispus:

„Admiterea în parte a acțiunii formulată de reclamanta S.C. A. S.Aprin administrator judiciar CC INSOL S.P.R.L. – Filiala G. în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE LOCATARI NR. 451.

-Obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 10,08 lei reprezentând penalități de întârziere pentru perioada 16.11.2011 – 14.06.2012 calculate pentru facturile debit principal din perioada 31.03.2011 – 10.04.2012, mai puțin factura nr._/10.02.2012.

Respingerea ca neîntemeiate a pretențiilor reclamantei privind diferența neachitată din contravaloarea facturii fiscale nr._/10.02.2012 și penalitățile aferente acestei facturi. ”

Pentru pronunțarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., la data de 13.02.2013, sub nr._, reclamanta S.C. A. S.A. – societate în insolvență, prin administrator judiciar CC INSOL SPRL C. – Filiala G. a chemat în judecată pe pârâta ASOCIAȚIA DE LOCATARI nr. 451 solicitând:

- obligarea acesteia la plata sumei de 5471,50 lei compusă din suma de 5034,33 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de termoficare cuprinse în factura din 10.02.2012, și suma de 437,17 lei reprezentând penalități de întârziere pentru perioada 16.11.2011 – 30.09.2012, calculate pentru facturile debit principal din perioada 31.03.2011 – 10.04.2012.

În motivarea cererii, creditoarea arată că a livrat debitoarei energie termică pe bază de contract, dar aceasta nu a achitat contravaloarea consumului la datele stabilite de părți prin contract.

În drept, au fost invocate dispozițiile 1166, 1169, 1178, 1768 Cod Civil, art. 46 Cod comercial, Legea 326/2001, Legea nr. 51/2006 – legea serviciilor comunitare de utilități publice și a contractul dintre părți.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, dovada intrării în insolvență, facturile fiscale, componența sold aferentă facturilor, dovada calculului penalităților, contractul nr. 1417/05.02.2010 și actele adiționale încheiate la acestea, notificări către pârâtă (filele 4-37 dosar fond).

În baza art. 242 al. 2 C., reclamanta a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Acțiunea nu a fost timbrată deoarece reclamanta a intrat în procedura falimentului sens în care se aplică dispozițiile art. 77 din legea 85/2006.

Legal citată, pârâta ASOCIAȚIA DE LOCATARI nr. 451 a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât factura din 10.02.2012 a cărei contravaloarea o solicită reclamanta nu corespunde realității, în sensul că a fost în mod nelegal „umflată” de reclamantă, în baza unor indicatori numai de ea cunoscuți. A invocat că în luna ianuarie 2012, reclamanta a invocat existența unei defecțiuni nejustificate a contorului de . consemna citirea din 26.01.2012 înregistrată de acest contor. A precizat că în legătură cu acest aspect, părțile au încheiat un proces verbal de divergență la primirea facturii proforma, prin care pârâta și-a exprimat obiecțiunile față de conținutul facturii, raportat la consumul menționat de reclamantă pentru perioada în care contorul în discuție nu a funcționat. A menționat că pârâta a achitat din acea factură contravaloarea cantității de energie termică furnizată în mod real și înregistrată în mod corect de contorul de înregistrare a consumului instalat la limita sa de proprietate.

Cu privire la penalitățile de întârziere, pârâta a invocat că din cererea reclamantei nu a rezultat care sunt criteriile pentru care s-au calculat aceste penalități, atât timp cât factura de consum fusese refuzată la plată.

În drept, a invocat prevederile art. 115-118 C..

În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat, reclamanta a invocat faptul că acea cantitate menționată în factura emisă la 10.02.2012 a fost calculată prin raportare la cele 5 zile în care contorul în discuție a funcționat, iar cantitatea achitată în mod real de pârâtă nu are nicio bază și nu concordă cu cantitatea real furnizată în luna ianuarie 2012.

A precizat că-și menține în întregime pretențiile formulate. A anexat la dosar înscrisuri (filele 58-69 dosar fond).

La rândul său, pârâta a depus note de ședință prin care a reiterat apărările din întâmpinare în sensul că defecțiunea la contor nu a existat, fiind o manevră din partea reclamantei pentru vicierea consumului aferent lunii ianuarie 2012, în condițiile în care în prima parte a lunii ianuarie 2012, temperaturile au fost pozitive, iar în 25.01.2012 – 01.02.2012, perioada în care contorul a funcționat temperaturile au fost foarte scăzute, de -20 ºC.

A invocat și faptul că scoaterea din funcțiune a contoarelor reprezintă o practică a reclamantei pentru încărcarea facturilor consumatorilor.

Instanța de fond a încuviințat părților proba cu înscrisuri.

În motivarea hotărârii instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt, în baza contractului de furnizare a energiei termice și a apei calde de consum nr. 1417/05.02.2010 (filele 28-37 dosar fond) reclamanta a furnizat pârâtei energie termică în perioada 01.01.2012 – 31.01.2012, emițând factura nr._/10.02.2012, refuzată parțial la plată de pârâtă (fila 63 dosar fond).

În legătură cu consumul aferent perioadei 01.01.2012 – 31.01.2012, părțile au încheiat două procese verbale de divergență, obiecțiunile pârâtei fiind consemnate și pe procesele verbale de citire a contorului aferente lunii ianuarie 2012 (filele 10-11, 67 dosar fond)

În luna ianuarie 2012, contorul de energie termică aferent . . funcționat, datorită unei defecțiuni, fiind remediat abia la data de 26.01.2012 (fila 64 dosar fond). Pentru perioada 26.01.2012 – 01.02.2012, contorul a înregistrat un consum de 24 GC.

Cu referire la facturile emise în perioada 31.03.2011 – 10.04.2012, în temeiul art. 18 alin.2 din contractul nr. 1417/2010, au fost calculate penalități de întârziere în perioada 16.11.2011 – 30.09.2012 pentru care au fost emise două facturi fiscale (f. 17-20 dosar fond) indicându-se, în anexă, facturile asupra cărora sunt calculate, perioada de calcul, numărul zilelor de întârziere, valoarea soldului, procentul de penalitate și suma reprezentând contravaloarea penalităților aferente fiecărei perioade de calcul.

De asemenea, calculul sumei reprezentând penalitățile de întârziere aferente perioadei menționate a fost detaliat de către reclamantă printr-un centralizator care evidențiază factura emisă, data scadentă, suma neachitată din aceasta, numărul de zile de întârziere, coeficientul de majorare pe zi și valoarea penalităților pentru fiecare factură în parte (f. 14 dosar fond).

În drept, potrivit art. 969 alin.1 din Codul civil 1864, în vigoare la momentul încheierii contractului dintre părți, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, acestea fiind ținute să își îndeplinească obligațiile asumate.

Așa cum rezulta din art. 2 și art. 9 pct. 3 din contractul de prestări servicii nr. 1417/2010, reclamanta și-a asumat obligația furnizării către pârâtă a apei calde pentru consum și a energiei termice pentru încălzire, în timp ce pârâta s-a obligat să achite integral, în ordinea scadenței, la termen, facturile emise de furnizor reprezentând contravaloarea serviciilor prestate.

De asemenea, potrivit art. 18 alin. 2 din contractul nr. 1417/2010, neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 zile lucrătoare atrage penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, care, conform art. 120 alin. 7 din Codul de procedură fiscală a fost în această perioadă, de 0,4%.

În sensul art. 42 alin. 10 din Legea nr. 51/2006, penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței, iar valoarea totală a acestora nu poate depăși valoarea facturii.

Potrivit art. 42 alin. 4 și 5 din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, contravaloarea serviciilor de utilități publice se stabilește în conformitate cu metodologia de calcul, aprobată de autoritatea de reglementare competentă, pe baza prețurilor/tarifelor și a consumurilor/cantităților de utilități publice furnizate/prestate, și se plătește pe baza facturii emise de operator. Determinarea consumurilor/cantităților de utilități publice în vederea facturării se face prin măsurare directă cu ajutorul sistemelor de măsurare-înregistrare a consumurilor/cantităților de utilități furnizate/prestate; sistemele de măsurare-înregistrare se montează pe branșamentul care deservește fiecare utilizator individual sau colectiv, în punctul de delimitare a instalațiilor, indiferent de serviciu, operator sau de utilizator.

În prezenta speță, reclamanta nu a procedat la determinarea consumului de utilități publice furnizate pârâtei în luna ianuarie 2012, prin măsurare directă, cu respectarea 42 alin. 5 din Legea 51/2006, ci printr-un calcul teoretic rezultat din extrapolarea consumului înregistrat în perioada 26.01.2012 – 31.01.2012, la întreaga lună, în condițiile în care s-a constatat că acel contor care deservea pârâta a fost defect în perioada 01.01.2012 – 26.01.2012.

Deși i s-a solicitat să depună la dosar procesul verbal de instalare inițială a acestui contor, reclamanta nu s-a conformat, depunând mai multe procese verbale, însă nu cel care privea contorul în discuție, destinat măsurării agentului termic utilizat la încălzire.

În aceste condiții, instanța nu poate verifica în ce măsură afirmațiile pârâtei referitoare la existența sau inexistența unei defecțiuni la acest contor sunt reale. Totuși, raportat la faptul că procesul verbal de înlocuire a cablului încheiat la 26.01.2012 a fost semnat fără obiecțiuni de reprezentantul pârâtei, instanța va considera că această defecțiune a existat în mod real și că a fost remediată la 26.01.2012.

Cu privire la modul de calcul oferit de reclamantă pentru consumul pârâtei din perioada 28.12.2011 – 25.01.2012, când acest contor nu a funcționat, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada existenței nici în contractul părților, nici în Legea nr. 51/2006, a unei astfel de metodologii de calcul, precum „extrapolarea” datelor din perioada 26.01.2012 – 31.01.2012, metodologie care să fie opozabilă în vreun fel pârâtei.

Nu există nici un criteriu pentru determinarea consumului real aferent . ianuarie 2012, iar afirmația pârâtei din procesul verbal de divergență în sensul că în perioada 28.12.2011 – 25.01.2012 au fost temperaturi pozitive nu a fost contestată de reprezentanții reclamantei nici la încheierea procesului verbal, nici ulterior prin apărările din prezentul dosar.

Din facturile aferente lunilor noiembrie 2011, decembrie 2011 și februarie 2012, instanța de fond a reținut că în aceste luni, pârâta a avut un consum sensibil redus față de cel consemnat în factura aferentă lunii ianuarie 2012.

În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că situația creată, pentru care nu exista nicio dispoziție clară legală sau contractuală, trebuie interpretată în favoarea pârâtei debitoare a obligației, în sensul că suma solicitată de reclamantă nu este datorată.

În opinia instanței de fond, reclamanta nu a avut nici un temei legal pentru a factura pârâtei un consum de 56 GC, atât timp cât în mod real nu s-a putut stabili un consum superior celui de 24 GC înregistrat de contorul funcțional în perioada 26.01.2012 – 01.02.2012. Neremedierea defecțiunii într-un termen mai scurt de 26 de zile se datorează culpei exclusive a reclamantei, astfel că în mod nejustificat a procedat ulterior la extrapolarea consumului din ultimele 5 zile la întreaga lună.

Or, atât timp cât pârâta a achitat deja suma de 10.775,67 lei, reprezentând mai mult de contravaloarea a 24GC, instanța apreciază că aceasta nu poate fi obligată la achitarea diferenței de 5.034,33 lei.

Atât timp cât suma solicitată cu titlu de debit principal nu este datorată, instanța de fond a reținut că în mod evident, nici suma de 427,09 lei, calculată de reclamantă cu titlu de penalități aferente acestei facturi pentru perioada 03.03.2012 – 30.09.2012, nu trebuie achitată de pârâtă.

Cu privire la celelalte penalități de întârziere solicitate de reclamantă, instanța de fond a reținut că pârâta nu a formulat apărări, astfel că le apreciază datorate, urmând a o obliga pe aceasta la plata lor, în cuantum final de 10,08 lei.

În consecință, constatând că erau întrunite doar în parte cerințele legale, în sensul ca era vorba de o creanță certă, lichidă și exigibilă, instanța de fond, în temeiul art. 969, 1073, 1066 și următoarele din Codul Civil, a admis în parte cererea și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 10,80 lei cu titlu de penalități de întârziere, respingând celelalte pretenții ca neîntemeiate.

În temeiul art. 273 și 276 C., instanța de fond a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 450 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariul avocațial aferent apărărilor pentru care s-au respins pretențiile inițiale (fila 72 dosar fond).

Împotriva hotărârii mai sus arătate a fost declarat recurs în termen legal, de către recurenta-reclamantă .> solicitând admiterea recursului și în rejudecare schimbarea în tot a hotărârii atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Recurenta a arătat faptul că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală.

Consideră recurenta că în mod greșit instanța de fond a reținut că sumele solicitate nu corespund realității având în vedere neînțelegerile dintre părți, menționate și în procesul-verbal de conciliere. Recurenta a arătat că raportat la media perioadei 26.01.-01.02.2012 valoarea cantității de energie livrată pe întreaga lună ianuarie 2012 ar fi de 57,15769Gcal, dar potrivit procesului-verbal de conciliere aceasta a fost stabilită la valoarea de 56,912408Gcal. La această din urmă valoarea a și fost facturat consumul de energie termică pentru luna ianuarie 2012.

Consideră recurenta că pârâta a plătit doar o parte din contravaloarea energiei livrate și nu indică nici un criteriu de determinarea a serviciului prestat, ci doar refuză să mai achite în continuare acest serviciu prestat în luna ianuarie 2012.

În drept, recursul a fost întemeiat pe disp. art. 299-316 C.p.civ., OUG 58/2003, contractul părților, legea 51/2006, C.civ..

Cererea de recurs nu a fost timbrată deoarece recurenta a intrat în procedura falimentului sens în care se aplică dispozițiile art. 77 din legea 85/2006.

Legal citată intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare, dar a formulat ″Note de Concluzii″ prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În apărare a formulat aceleași apărări ca la fondul cauzei, în sensul că intenția reclamantei a fost în sensul fraudării consumatorului, invocând o presupusă defecțiune a contorului de agent termic pentru a fi încărcată factura. Totodată apreciază că efectuarea unei medii lunare funcție de un interval atât de mic de numai 6 zile, când temperatura a fost foarte scăzută, nu este relevant în cauză pentru determinarea cantității de energie termică livrată.

Nu au mai fost solicitate și nici administrate noi probe în recurs.

Analizând încheierea atacată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs și în raport de probatoriile existente la dosar, cât și în temeiul dispozițiilor 304 ¹C.p.civ., Tribunalul constată că recursul formulat de .> este fondat pentru considerentele ce se succed:

Cu privire la recursul formulat de reclamantă instanța îl apreciază întemeiată pentru următoarele considerente:

În baza prevederilor contractuale mai sus arătate reclamanta a prestat către pârâtă un serviciu la care s-a angajat pentru lunile decembrie 2011-ianuarie 2012, aspect necontestat de pârâtă. În luna ianuarie 2012 reclamanta a sesizat o defecțiune contorul de energie termică și a acesta a fost motivul pentru care până la data de 26.01.2012 nu a înregistrat un consum de energie după un contor așa cum era prevăzut în contract (art. 10 și 11 din contractul părților).

Acest aspect a fost contestat de pârâtă în sensul că declararea ca fiind defect al contorului este un mod de lucru a reclamantei pentru încărcarea facturilor de energie electrică. Pârâta nu a făcut dovada că s-a mai confruntat cu această problemă și nici nu a indicat situații similare a altor asociații de proprietari.

Este clar că instrumentul de măsurarea (contorul în litigiu) nu a funcționat din 27.12.2011 până la data de 26.01.2012, deoarece a înregistrat în decurs de o lună același index, aspect recunoscut de pârâtă. În această situație litigiu creat între părți este legat de modul de stabilire a cantității de energie termică livrată în perioada mai sus indicată.

Instanța de fond prin soluția adoptat și motivele reținute în considerente a refuzat practic să judece cauza susținând că ″nu există nici un criteriu pentru determinarea consumului real aferent . ianuarie 2012″. Aceasta nu înseamnă că dacă nu se poate stabili cu claritate un consum real care se putea realiza doar prin funcționarea corectă a contorului, nu se poate stabili un consum apropiat de cel real determinat după criterii științifice.

Astfel, instanța apreciază că apărarea pârâtei în sensul ca fiind nereal consumul stabilit numai raportat la perioada 26.01-01.02.2012 este una corectă, dat fiind că perioada de raportare este una foarte scurtă și temperaturile pot fi mult prea mici raportat la temperaturile înregistrate în toată luna ianuarie 2012.

Ca urmare, instanța de fond trebuia să administreze probe din care să rezulte cantitatea de energie aproximativ livrată, cât mai aproape de cea reală, fie pe baza criteriilor propuse de părți, fie pe baza unor criterii proprii cât mai apropiate de o înregistrare fidelă a serviciului prestat, putând apela și la părerea unor experți.

În aceste condiții instanța apreciază că în realitate nu s-a realizat o analiză asupra fondului și a probelor administrate de instanța de fond, motiv pentru care, având în vedere toate motivele invocate în recurs de părți, va dispune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria G.. În rejudecare, instanța va realiza motivat o stabilire a cantității de energie furnizată de reclamantă către pârâtă în perioada 28.12._12, fie pe baza criteriilor propuse de părți, fie pe baza criteriilor propuse de instanță, având în vedere temperatura din perioada analizată, cât și celelalte consumuri lunare precedente sau ulterioarei celei în litigiu.

Asupra cheltuielilor de judecată din fond și recurs va dispune instanța de fond care va fi investită cu soluționarea cauzei, având în vedere admiterea în tot sau în parte ori respingerea acțiunii pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul ce are ca obiect „pretenții”, declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. prin administrator judiciar CC INSOL SPRL C. – Filiala G., cu sediul în G., ., J. G., împotriva sentinței civile nr. 7265//02.08.2014, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ASOCIAȚIA DE LOCATARI NR. 451, cu sediul în G., ., ., J. G..

Casează sentința recurată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria G..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.12.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, pentru JUDECĂTOR,

M. H. D.-M. O. R. M.

- aflat în CO -

conform art. 261 C. pr. civ.

PREȘEDINTELE TRIBUNALULUI

Judecător, A. P.

GREFIER,

A. I.

Red .D.M.O.

Tehnored.A.I.

2 ex/30.12.2014

Fond:O.B.

← Pretenţii. Sentința nr. 7596/2014. Tribunalul GALAŢI		Radieri ca urmare a dizolvării. Sentința nr. 136/2014.... →

Pretenţii. Decizia nr. 335/2014. Tribunalul GALAŢI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 335/2014. Tribunalul GALAŢI