Pretenţii. Decizia nr. 841/2014. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 841/2014 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 28-11-2014 în dosarul nr. 21235/233/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
Operator personal de date nr. 2949
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 841/2014
Ședința publică de la 28 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător D. G. N.
Judecător A. F.
Grefier L. C.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de reclamantul D. O. împotriva sentinței civile nr. 6020 din 10.06.2014 pronunțată de Judecătoria G. în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. A. R. ASTRA S.A., intimat S.C. A. R. ASTRA S.A.G. și intimatul-intervenient ȘTEFANOPOL A. A., având ca obiect pretenții .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24.11.2014 când Tribunalul, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 28.11.2014.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 31.10.2012, sub nr._ reclamantul D. O. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta . SA obligarea pârâtei la plata sumei de_ lei cu titlu de contravaloare despăgubire achitată pentru pagubele suferite de auto cu nr de înmatriculare_, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflației la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
A arătat că solicită citarea în calitate de intervenient forțat a numitului Ștefanopol A. A., conducătorul auto vinovat de producerea avariei, în temeiul art. 54 alin. 2 din Legea nr. 36/1995.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 11.03.2012, Ștefanopol A. A., conducând auto cu nr._, asigurat RCA la societatea pârâtă, nu a păstrat distanța laterală față de reclamant care venea din sens opus pe drumul dintre Ciureștii Vechi înspre Ciureștii Noi, cu auto_ . Cu această manevră, intervenientul l-a forțat pe reclamant să iasă de pe carosabil, moment în care pierdut controlul volanului și a lovit un pom.
A invocat reclamantul că pentru repararea autovehiculului în urma accidentului a achitat suma de_ lei către .. A precizat că s-a adresat pârâtei cu cerere de despăgubire însă aceasta nu a dat un răspuns prompt, astfel că fost nevoit să achite singur contravaloarea reparației, pentru a putea utiliza autovehiculul.
A menționat că pentru acest accident a fost întocmit procesul verbal de contravenție . nr._/12.03.2012 întocmit de agent B. A., ulterior pârâta întocmind un dosar de daune ce cuprinde și fotografii.
În drept, a invocat prevederile art. 5, 49, 112, 274 C., respectiv art. 41 și 54 din Legea nr. 136/1995.
A solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa de la dezbateri.
În susținerea cererii, au fost depuse, la dosar, în copie, înscrisuri: procesul verbal de contravenție, corespondența cu pârâta, înscrisurile întocmite de unitatea de service (filele 4-17).
Cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamant a fost admisă în parte în sensul reducerii taxei de timbru datorate la ½ și eșalonarea sa în 2 rate lunare, conform încheierii din 24.04.2013.
La primul termen de judecată, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenient forțat a lui Ștefanopol A. A..
Legal citată, pentru termenul din 09.05.2013, pârâta . a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
A arătat că în urma evenimentului rutier din 11.03.2012, a deschis dosarul de daună nr. GL1012DA000659, pentru plata despăgubirii privind auto cu nr de înmatriculare_ . A menționat că din cercetările efectuate de inspectorii săi de daună, a concluzionat că evenimentul rutier nu a putut avea loc în condițiile descrise în fața organelor de poliție, întrucât avariile celor două autoturisme nu au corespondent iar declarațiile conducătorilor auto sunt contradictorii.
Pârâta a invocat și faptul că procesul verbal de contravenție . nr._/12.03.2012 a fost încheiat a doua zi de organele de poliție, într-o zi de luni, numai pe baza declarațiilor celor doi conducători auto, în timp ce dauna s-a produs în alte condiții decât cele declarate. A subliniat și faptul că cei doi conducători auto sunt cumnați, aspect care întărește îndoielile pârâtei cu privire la realitatea celor consemnate.
A invocat incidența în cauză a prevederilor art. 43 din Ordinul CSA nr. 14/_ li art. 45 alin. 3 din același act normativ. În
A solicitat proba cu înscrisuri și administrarea probei cu expertiza tehnică auto pentru a se stabili care a fost dinamica reală a accidentului rutier și dacă există legătură de cauzalitate între avariile declarate de cei doi conducători auto.
În drept, a invocat art. 115 și urm. C., art. 54 din Legea nr. 136/1995, art. 43, 45, 37 din Ordinul CSA nr. 14/2011, art. 274 C..
În dovedirea apărărilor sale, pârâta a depus la dosar înscrisuri din dosarul de daună (filele 51-69).
La termenul din 16.07.2013, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri și proba cu expertiza tehnică specialitatea auto, raportul de expertiză tehnică auto întocmit de expert D. D., cu expert consilier pentru pârâta d-l expert D. G., fiind depus la dosar pentru termenul din 29.10.2013 (filele 85-89).
Ambele părți au formulat obiecțiuni la dosar, ce au fost încuviințate de instanță, fiind depuse și fotografii cu autovehiculul avariat și cu copacul în care reclamantul a afirmat că a intrat după ce a ieșit de pe carosabil (filele 99-135). Instanța a solicitat expertului să facă și măsurători la fața locului.
Răspunsul la obiecțiuni a fost depus de d-l expert D. D. la terenul din 25.02.2014 (filele 142-145).
Cu privire la acest răspuns la obiecțiuni, reclamantul a invocat nelegala sa citare la măsurători, instanța respingând această apărare la termenul din 03.06.2014, cu motivarea acolo arătată.
Instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu audierea martorului B. A., în condițiile art. 138 alin. 1 pct. 2 C., declarația acestuia fiind consemnată la fila 168.
Prin sentința civilă nr. 6020/2014 Judecătoria G. a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând în motivarea sentinței în principal că accidentul nu s-a produs în condițiile indicate de cei doi șoferi implicați, fără a se cunoaște însă dinamica reală de producere a accidentului, respectiv fără a se cunoaște cui aparține culpa în producerea avariilor și fără a se putea stabili dacă în speță asigurătorul poate fi obligat la plata de despăgubiri sau este exonerat în temeiul art. 27 din Ordinul CSA nr. 14/2011.
Instanța a apreciat că nu a fost stabilită în mod cert culpa intervenientului forțat Ștefanopol A., astfel că nu se poate constata incidența în cauză a prevederilor art. 1 din Ordinul CSA nr. 14/2011, respectiv art. 49 din Legea nr. 136/1995r, iar societatea pârâtă nu poate fi obligată la plata vreunei despăgubiri către reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, invocând nelegalitatea și netemeinicia soluției pronunțate de instanța de fond întrucât:
- Prin hotărârea pronunțată a încălcat disp.art. 37 din OG.2/2001 întrucât a analizat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție în condițiile în care nu a fost învestită cu o plângere împotriva acestuia sau cu o contestație la executare;
- Hotărârea pronunțată eludează prevederile art.998 – art. 999 cod civil și faptul că prin probatoriul administrat s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor antrenării răspunderii patrimoniale.
În drept, recurentul a invocat art.476, 483 al.1 pct.8 Vechiul C.pr.civ., art. 37 din O.G. 2/2001, Legea 136/1995, Ordinul 14/2011 emis de CSA, art.998-999 VCC.
Legal citată, intimata Societatea A.-R. Astra SA București a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La termenul din 24 noiembrie 2014 Tribunalul a pus în discuție excepția necompetenței funcționale a Secției I Civile motivat de faptul că obiectul acțiunii este reprezentat de suma pretinse cu titlu de despăgubire aferentă asigurării obligatorii de răspundere civilă auto încheiată cu . SA Sucursala G..
Potrivit art. 1 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule aprobate prin Ordinul CSA nr. 14/2011, în conformitate cu prevederile art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările in Romania, cu modificările și completările ulterioare, asigurătorii care practică asigurarea obligatorie de răspundere civilă a vehiculelor pe teritoriul României acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule, de care asigurații răspund delictual față de terțe persoane.
De asemenea, conform art. 45 pct. 3 din Ordinul CSA nr. 14/2011, despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, în cazul în care nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, la cauzele și împrejurările producerii accidentului, precum și la cuantumul prejudiciilor produse.
Față de aspectele reținute și dispozițiile legale incidente, apreciază că Secției a-II-a Civilă din cadrul Tribunalului G., îi revine competența funcțională de soluționare a pretențiilor rezultate din asigurarea obligatorie de răspundere civilă ./02/X1/SP nr._.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția de necompetență funcțională a secției a I-a civilă.
Transpune cauza la secția a II-a civilă la C1R civ.II.
Dispune înaintarea dosarului la completul astfel învestit pentru a dispune.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Noiembrie 2014.
Președinte, L. B. | Judecător, D. G. N. | Judecător, A. F. |
Grefier, L. C. |
Red. A.F.
L.C. 13 Februarie 2015/ 2 ex.
Fond: O.B.
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 378/2014. Tribunalul GALAŢI | Pretenţii. Sentința nr. 848/2014. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
