Pretenţii. Sentința nr. 4831/2014. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4831/2014 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 21633/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIA A II-A CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 87/2014
Ședința publică de la 06 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. P.
Judecător S. L.
Grefier G. G.
Pentru astăzi fiind amânată judecarea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 4831/13.05.2014 în dosarul nr._ privind pe apelanta R. SRL CU S. ALES LA . MANAGEMENT SRL cu sediul în București, sector 6, Preciziei Business Center, . . cu intimata S.C. A. S. S.R.L. cu sediul în G. . nr. 10 bis . obiect „pretenții”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30.10.2014 când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 06.11.2014.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de fata, constata următoarele:
Prin cererea de chemare in judecata înregistrata pe rolul Judecătoriei Galati sub nr._ reclamanta S.C. R. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S. SRL., obligarea acesteia la plata sumei de 35.500,57 lei, debit principal precum și la plata sumei reprezentând penalități de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere calculate conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 30/01.03.2010 de la data de 25.11.2010 și până la data achitării integrare a debitului.
În motivarea cererii sale, creditoarea a arătat că între părți s-au desfășurat relații comerciale în baza contractului de vânzare-comercială nr. 30/01.03.2010, reclamanta emițând mai multe facturi fiscale, așa cum rezultă din fișa contului clientului, facturi care au fost acceptate la plată prin semnare, dar care nu au fost achitate nici în prezent.
A precizat creditoarea că în prezent debitoarea trebuie să achite o sumă de 35.500,57 lei, sumă ce reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, la care se adaugă penalități de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere, conform art. de la cap. II; pct. 4 din contractul părților, calculate de la data de 25.11.2010 și până la data achitării integrale a debitului.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1350 NCC.
Legal informată cu privire la cererea reclamantei, în procedura prealabil prevăzută de art. 201 NCPC, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat cu privire la cererea creditoarei, în raport cu sentința civilă nr. 1520/17.10.2012 din dosar nr._, în care Tribunalul G. s-a pronunțat cu privire la caracterul incert al creanței creditoarei.
De asemenea, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, invocând că datoriile erau scadente la 26.11.2010, iar cererea de chemare în judecată a fost introdusă la 09.12.2013, cu depășirea termenului de 3 ani, prevăzut de art. 3 și 7din decretul nr. 167/1958.
Pe fondul cererii, pârâta a invocat faptul că suma solicitată de reclamantă nu este datorată întrucât a reprezentat un discount de care pârâta a beneficiat din partea reclamantei. Conform specificului activității și uzanțelor comerciale din domeniu, încheindu-se între părți în acest sens, anexele din 01.03.2010, 19.03.2010 și 23.08.2010 la contractul de vânzare-cumpărare nr. 30/01.03.2010.
Prin sentința civila nr.4831/13.05.2014 a Judecătoriei Galati a fost admisa excepția autorității de lucru judecat invocate de parata si a fost respinsa acțiunea pentru autoritate de lucru judecat.
Pentru a pronunța aceasta soluție prima instanța a reținut ca în fapt, între părți s-au derulat relații comerciale, încheindu-se și contractul de vânzare-cumpărare comercială nr. 30/01.03.2010, în baza căruia s-au livrat debitoarei produse de protecția plantelor, îngrășăminte, semințe și pompe, emițându-se mai multe facturi fiscale, iar părțile căzând de acord pe parcursul derulării cu privire la acordarea de mai multe reduceri financiare.
Conform fișei de cont emise de reclamantă la 20.12.2011, soldul înregistrat la această dată de către pârâtă era de 35.500,57 lei, reprezentând contravaloare facturi emise de reclamantă în perioada 01.03.2010 – 25.11.2010.
La data de 06.06.2012, reclamanta a solicitat în fața Tribunalului G., în dosar nr._ deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea ., menționând că aceasta îi datorează suma de 55.300,57 lei plus penalități de întârziere, derivând din același contract de vânzare-cumpărare.
Prin sentința civilă nr. 1520/17.10.2012, pronunțată de Tribunalul G. în dosar nr._, irevocabilă prin neexercitarea unei căi de atac, instanța a respins cererea creditoarei de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoare, cu motivarea că debitoarea a contestat starea de insolvență, invocând și dovedind inexistența creanței, respectiv caracterul incert al acesteia, precum și dovada că are fonduri pentru plata datoriilor urmare relațiilor derulate.
În drept, potrivit art. 430 alin. 1 și 2 NCPC, hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată, iar autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
Tot astfel, art. 431 alin. 1 și 2 NCPC statuează că nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect, precum și faptul că oricine poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.
Autoritatea de lucru judecat este așadar un mijloc de apărare pe care partea care a obținut câștig de cauză într-un prim proces, îl poate opune celeilalte părți și succesorilor ei în drepturi, în cazul în care s-ar porni un al doilea proces împotriva sa, având același obiect și aceeași cauză.
Lucrul judecat are un efect exclusiv, în sensul că un nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect și aceiași cauză nu mai este cu putință și un efect obligatoriu care face ca părțile litigiului să se supună hotărârii judecătorești.
Excepția autorității de lucru judecat are în vedere respectarea efectului exclusiv al unei hotărâri judecătorești, pentru a evita judecarea de mai multe ori a unui litigiu între aceleași părți.
Elementul de noutate adus de NCPC îl reprezintă faptul că intră în autoritatea de lucru judecat și considerentele pe care dispozitivul unei hotărâri se sprijină.
Pârâta a invocat autoritatea de lucru judecat în raport cu conținutul sentinței civile nr. 1520/17.10.2012, pronunțată de Tribunalul G. în dosar nr._, irevocabilă prin neexercitarea unei căi de atac
A reținut ca fiind real, astfel cum a învederat și reclamanta, că dosarul nr._ al Tribunalului G. a avut ca și obiect o cerere a creditorului de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoare, aspectele analizate de instanță în acel dosar fiind mai ample, nu numai referitoare la certitudinea creanței și că în acel dosar suma solicitată în sprijinul cererii de deschidere a procedurii de insolvență era alta, respectiv una mai mare.
Însă, instanța a reținut că și în dosarul în care s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de pârâtă, reclamanta a invocat aceleași pretenții, respectiv contravaloarea facturilor emise de reclamantă pentru bunurile livrate pârâtei în perioada 01.03.2010 – 25.11.2010, care la acel moment era mai mare, respectiv de_,57 lei și penalitățile aferente.
Instanța a observat că și cauza celor două litigii este aceeași, mai precis datoriile rezultate din contractul de vânzare-cumpărare nr. 30/01.03.2010, în perioada 01.03.2010 – 25.11.2010, iar una din cererile cu care judecătorul sindic a fost investit a fost aceea de a verifica dacă creanța invocată de reclamantă are un caracter cert, lichid și exigibil.
Or, în considerente sentinței civile nr. 1520/17.10.2012, pronunțată de Tribunalul G. în dosar nr._, instanța a reținut cu putere de lucru judecat că debitoarea . a invocat și a dovedit inexistența creanței creditoarei, respectiv caracterul incert al acesteia.
Faptul că în prezentul litigiu se solicită o sumă mai mică decât cea din dosarul de insolvență, este lipsit de relevanță, atât timp cât suma din dosarul de insolvență și suma din prezentul dosar au aceeași cauză, respectiv obligațiile asumate de părți în baza contractului nr. 30/01.03.2010 în perioada 01.03.2010 – 25.11.2010.
Față de conținutul considerentelor sentinței civile nr. 1520/17.10.2012 a Tribunalului G. și de prevederile art. 430 alin. 2, respectiv art. 431 alin. 2 NCPC, instanța nu a putut decât să rețină în cauză că s-a constatat cu putere de lucru judecat inexistența creanței reclamantei în raport cu pârâta.
Împotriva acestei soluții a declarat in termen legal apel reclamanta R. SRL, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței apelate si admiterea acțiunii .
In dezvoltarea motivelor de apel a arătat in esența ca s-a adresat instanței in cauze diferite, astfel ca in mod greșit s-a reținut autoritatea de lucru judecat. Luând in considerare sent.civ.nr.1520/17.10.2012 a Tribunalului Galati, instant de fond a reținut inexistenta creanței creditoarei, respective caracterul incert al acesteia. Or, in condițiile in care debitoarea are înregistrate in contabilitate facturile emise de creditoare, nu se poate retine ca apelanta nu are o creanța certa, lichida si exigibila.
In privința cheltuielilor de judecata a precizat ca acestea nu au fost justificate, nefiind depusa la dosar dovada de achitare a acestora.
In drept a invocate art.480 pct.2 cpc.
In dovedirea apelului a depus înscrisuri.
Intimata legal citata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefundat. A arătat ca in mod corect a observat instanța de fond ca in dos.nr._ al tribunalului Galati debitoarea a invocat si dovedit inexistenta creanței, respectiv caracterul incert al acesteia, respingând cererea R. SRL de declanșare a procedurii insolventei debitoarei A. S. SRL. Cererea a avut ca temei aceleași pretenții ale creditoarei,
rezultate din contractul nr.30/2010.F. de considerentele sentinței nr.1520/17.10.2012, in mod corect instanța a constatat ca a intervenit putere de lucru judecat cu privire la inexistenta creanței reclamantei in raport cu parata.
Pentru cheltuielile de judecata a precizat ca dovada plații lor se afla depusa la dosar.
Verificând sentința apelata prin prisma motivelor invocate, instanța retine următoarele:
Potrivit disp.art.480 al.3 Codul de Procedură Civilă, in cazul in care se constata ca in mod greșit prima instanța a soluționat procesul fără a intra in judecata fondului, ori judecata s-a făcut in lipsa parții care nu a fost legal citata, instanța de apel va anula hotărârea atacata si va judeca procesul, evocând fondul.
In prezenta cauza, prima instanța a pronunțat o soluție greșit întemeiata pe o excepție, ceea ce a dus la necercetarea fondului cauzei.
Astfel, potrivit disp.art.431 al.1 cpc, nimeni nu poate fi chemat in judecata de doua ori in aceeași calitate, in temeiul aceleași cauze si pentru același obiect, iar 430 al.1 si 2 consacra autoritatea de lucru judecat a dispozitivului si considerentelor unei hotărâri judecătorești ce tranșează in mod definitiv o anumita problema.
Prin urmare, ceea ce trebuie verificat este daca exista tripla identitate de parți, obiect si cauza, in prezentul proces si in precedentul, înregistrat sub nr._ pe rolul Tribunalului Galati.
Acțiunea înregistrata sub nr._ a avut ca obiect cererea creditoarei R. SRL de deschidere a procedurii insolventei debitoarei A. S. SRL, pentru o creanța in suma de 55.300,57 lei rezultata din contractul nr.30/2010, in temeiul disp.art.31 din legea nr.85/2006.
In prezenta cauza, aceeași creditoare a solicitat obligarea aceleași debitoare la plata sumei de 35.500,57 lei rezultata din același contract cu nr.30/2010, suma la care a calculat penalități de întârziere, temeiul legal al cererii fiind art.1350 Codul Civil.
Identitatea de parți, ca si prima condiție pentru reținerea autorității de lucru judecat este evidenta. In ceea ce privește obiectul cererii de chemare in judecata si cauza acesteia, nu se poate retine însa același lucru.
Obiectul primei cereri l-a constituit deschiderea procedurii insolventei debitoarei, iar obiectul celei de-a doua cereri il constituie obligarea paratei la plata. Deschiderea procedurii insolventei nu este urmata întotdeauna, in mod necesar, de obținerea plații din partea debitoarei. Prin urmare, scopul cererii de chemare in judecata nu e identic.
Judecătorul-sindic a analizat caracterul cert, lichid si exigibil al creanței pentru ca potrivit art.3 pct.6 din legea nr.85/2006 este creditor îndreptățit sa solicite deschiderea procedurii creditorul a cărui creanța împotriva patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 90 de zile. O creanța certa, conform art.379 al.3 cpc 1865 este aceea a cărei existenta rezulta din însuși actul de creanța si din alte acte emanate de la debitor sau recunoscute de dansul. Or, in cauza fata de care s-a invocat autoritatea de lucru judecat, instanța a reținut ca, potrivit fisei de cont prezentate de debitoare aceasta a făcut o plata, iar creditoarea nu a făcut contraproba.
In concepția vechiului cod de procedura civila se făcea distincție intre puterea lucrului judecat si autoritatea de lucru judecat, aceasta din urma intervenind doar in ceea ce privește dispozitivul hotărârii judecătorești. Or, prin dispozitivul sentinței nr.1520/2012 s-a respins o cerere de deschidere a procedurii insolventei, iar instanța nici măcar nu s-a pronunțat cu privire la contestația debitoarei.
Nici cauza celor doua cereri nu este identica, prima cerere fiind întemeiata pe dispozițiile legii nr.85/2006, a doua pe cele ale codului civil.
Concluzionând, doua din cele 3 elemente ale autorității de lucru judecat nu pot fi reținute, excepția invocata urmând a fi respinsa ca nefondata.
In continuare, fata de disp.art.476 al.1 si 477 cpc, instanța de apel va proceda la judecarea fondului.
Referitor la aplicarea in timp a legii civile instanța retine ca, potrivit art.3 din legea nr.71/2011 privind punerea in aplicare a codului civil, actele juridice încheiate înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea in vigoare la data încheierii lor.
Cum contractul parților s-a încheiat in 2010, an in care au devenit scadente si facturile emise in baza lui, in cauza de fata se aplica dispozițiile vechiului cod civil si ale codului comercial, in vigoare la acel moment.
In fapt, intre cele doua societăți s-au derulat relații comerciale in baza contractului nr.30/2010, in derularea căruia reclamanta-apelanta a livrat paratei-intimate marfa, pentru care a emis facturi in perioada 31.08.2010-1.10.2010.
Conform art.46 c.. plata sunt mijloc de proba, cele din prezenta cauza fiind acceptate la plata, in sensul ca sunt semnate de reprezentantul societatii parate. Cu toate ca aceasta a recepționat marfa, aspect ce rezulta din facturi, nu a achitat in întregime contravaloarea acestora, deși principala sa obligație era, conform contractului, aceea de a plăti pretul.
Având in vedere situația de fapt reținuta si dispozițiile legale sus menționate instanța va obliga parata sa plătească reclamantei suma de 35.500,57 lei cu titlu de prêt al produselor livrate. Suma datorata rezulta si din fisa contului_ al debitoarei, potrivit căreia ultima plata s-a facut la data de 20.12.2011, soldul cumulat fiind de 35.500,23 lei.
Conform art.III pct.4 din contractul nr.30/1.03.2010 încheiat de parți, parata –intimata datorează penalități in cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, calculate la întreaga suma datorata, daca nu efectuează plata pana la data de 25.11.2010.
Intrucat principala obligație contractuala a paratei era aceea de a plăti prețul, văzând si disp.art.969 c.civ, instanța o va obliga la plata sumei de 35.500,32 lei si a penalităților de întârziere, calculate de la data scadentei si pana la data achitării integrale a debitului.
In temeiul disp.art.480 al.3 cpc apelul va fi admis, cu consecința anularii sentinței apelate si a admiterii acțiunii astfel cum a fost formulata.
Văzând si disp.art.451 si urm. C., va obliga intimata la plata cheltuielilor de judecata către apelanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 4831/13.05.2014 în dosarul nr._ privind pe apelanta R. SRL CU S. ALES LA . MANAGEMENT SRL cu sediul în București, sector 6, Preciziei Business Center, . . cu intimata S.C. A. S. S.R.L. cu sediul în G. . nr. 10 bis . obiect „pretenții „.
Anulează sentința apelată și în rejudecare admite acțiunea.
Respinge excepția prescripției ca nefondată.
Obligă pârâta să plătească reclamantei 35.500,23 lei reprezentând contravaloare facturi și penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi, calculate de la scadență, 25.11.2010 și până la data achitării integrale a debitului.
Obligă intimata să plătească apelantei 5184,18 lei – cheltuieli de judecată în fond și apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Noiembrie 2014.
Președinte, P. P. | Judecător, S. L. | |
Grefier, G. G. |
Red. SL/25.11.2014
Dact. GG/4 ex/ 25.11.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 303/2014. Tribunalul... | Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... → |
|---|
