Contestaţie la executare. Sentința nr. 303/2014. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 303/2014 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 9566/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIA A II-A CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 303/2014
Ședința publică de la 06 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. L.
Judecător P. P.
Judecător R. M.
Grefier G. G.
Pentru astăzi fiind amânată judecarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 4930/14.05.2014 pronunțată de Judecătoria G. privind pe recurentul N. B. A. - prin CA S. V. M. cu sediul în G. ., .. 2, . în contradictoriu cu intimata S.C. E. R. SERVICES IFN S.A. cu sediul în București, sector 2, .. 6A, având ca obiect „contestație la executare”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30.10.2014 când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 06.11.2014.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de fata, constata următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Galati sub nr._ contestatorul N. B.-A. a formulat, în contradictoriu cu S.C. E. R. Services IFN S.A., contestație la executare prin care a solicitat lămurirea întinderii și aplicării titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr._/10.03.2005 precum și anularea actelor de executare întocmite în dosarul nr. 391/2013 de B. C. C. C. și I. C. C., respectiv somația și procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor din data de 09.04.2013.
În motivare se arată că la data de 10.03.2005 contestatorul a încheiat cu intimata, prin intermediul unui angajat al S.C. Altex Impex S.R.L., un contract pentru emiterea unui card de credit, în vederea achiziționării de bunuri. Deși pe parcursul derulării contractului, din cauza unor probleme financiare, a fost amânată plata ratelor, totuși a continuat să le plătească, pentru întârziere fiind calculată o dobândă penalizatoare. Precizează că a solicitat extrase de cont și că a primit inițial un desfășurător al plăților ce urma a fi efectuate, ulterior însă, deși a contactat telefonic în repetate rânduri intimata, aceasta nu a mai prezentat nicio situație pentru a verifica stadiul plăților, comunicând tot telefonic contestatorului că a terminat de achitat creditul, fapt ce a condus la încetarea plăților.
Prin precizările formulate pentru termenul din data de 04.07.2013 contestatorul a invocat caracterul abuziv al conținutului Condițiilor generale având în vedere posibilitatea emitentului de a modifica unilateral nivelul comisioanelor, al taxelor, dobânzilor și penalităților, fără a se formula o pretenție cu privire la aceste aspecte. Prin concluziile formulate pentru judecata în fond a cauzei, a fost reiterată ipoteza clauzelor abuzive, motiv pentru care instanța a repus cauza pe rol pentru a da posibilitatea contestatorului să formuleze precizări cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată.
La termenul din data de 14.04.2014, prin apărător, s-a adus la cunoștința instanței faptul că nu se solicită constatarea nulității vreunei prevederi contractuale, dar că urmează a se avea în vedere lipsa notificărilor referitoare la modificările unilaterale operate de creditoare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 399-401 C.proc.civ.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației având în vedere executarea propriilor obligații asumate prin contract, contestatorul aflându-se în culpă contractuală prin refuzul nejustificat de a plăti ratele lunare, acesta fiind și motivul pentru care a procedat la executarea pe cale silită a obligației de plată.
Prin sent.civ.nr.4930/14.05.2014 a Judecătoriei Galati a fost admisa in parte contestația la executare, a fost admisa cererea de lămurire a întinderii titlului executoriu si s-a stabilit ca valoarea creanței urmărite este de 2.114 lei. S-a dispus îndreptarea actelor de executare si continuarea executării silite in limita acestei sume. A fost obligata intimata si la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a hotarî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea adresată B. C. C. C. și I. C. C., înregistrată sub nr. 391 în data de 25.01.2013, creditoarea S.C. E. R. Services IFN S.A. a solicitat demararea executării silite împotriva debitorului N. B. A. pentru recuperarea sumei de 3.129,83 lei reprezentând credit restant, acordat în baza cererii de emitere a cardului de credit Euroline nr._.
La data de 10.03.2005 contestatorul N. B. A. a încheiat cu intimata S.C. E. R. Services IFN S.A. o convenție pentru emiterea unui card de credit Euroline în vederea achiziționării cu plata prețului în rate a unor bunuri de consum. Valoarea totală a tranzacției inițiale, credit plus dobânzi, a fost de 1.047,14 lei, rambursabilă în 24 de rate lunare.
Potrivit art. 4.1 din Condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului Euroline deținătorul poate utiliza cardul pentru a efectua plăți sub forma de tranzacții reprezentând plata bunurilor sau a serviciilor achiziționate de la comercianți acceptanți și, de asemenea, de a retrage numerar din limita de creditare.
Dispozițiile art. 7 din Condiții stabilesc că tranzacțiile efectuate de deținător nu vor putea depăși limita maximă, denumită limită de creditare, stabilită de emitent. Acesta va stabili totodată și suma maximă permisă pentru tranzacțiile zilnice. Despre toate acestea deținătorul trebuia informat la momentul ridicării cardului.
Pentru a asigura transparența costurilor utilizării cardului emitentul era obligat, în temeiul art. 9 din Condiții, să transmită lunar beneficiarului un extras de cont privind soldul creditului. În acest sens, în cadrul executării, creditoarea, prin adresa nr. 6778 din 15.01.2013 a comunicat executorului judecătoresc faptul că, în temeiul contractului, a emis și comunicat în fiecare luna extras de cont, cuprinzând toate tranzacțiile efectuate de debitor (fila 10 dosar executare).
Deși contestatorul a invocat nerespectarea obligației de informare prin netransmiterea extraselor de cont lunare, acesta nu a făcut dovada notificării creditorului în temeiul art. 16.1 lit. a din Condiții. Astfel, s-a reținut că dacă în decurs de 60 de zile de la data emiterii oricărui extras lunar deținătorul nu notifică emitentului, în scris, faptul că nu a primit extrasul lunar, acesta se consideră ca fiind primit, până la proba contrară, administrată în instanță.
În aceste condiții instanța a constatat faptul că deși creditoarea nu a făcut dovada îndeplinirii propriilor obligații privind comunicarea documentelor de certificare potrivit art. 16, debitorul a rămas în pasivitate prin neexercitarea drepturilor de notificare. Mai mult decât atât acesta a continuat efectuarea de plăți, chiar dacă la intervale neregulate de timp, recunoscând implicit evoluția debitului.
Prin precizările depuse de contestator la data de 04.07.2013 acesta a invocat faptul că în adresa comunicată instanței sub nr._/28.05.2013 intimata a precizat că a operat unilateral modificări ale comisioanelor, taxelor, dobânzilor și penalităților ce nu au fost comunicate în condițiile art. 12.2 și 12.3 din Condițiile generale, formulând concluzii cu privire la caracterul abuziv al clauzelor cuprinse în convenția de credit.
Potrivit Condițiilor generale, pentru emiterea fiecărui extras de cont lunar, emitentul era îndreptățit să perceapă o taxă lunară de 1 leu, înlocuită începând cu data de 01.01.2006 cu comisionul lunar de administrare cont în cuantum de 3 lei, majorat la 4,5 lei de la data de 01.08.2008.
De asemenea, pentru situațiile în care beneficiarul înregistra întârzieri la plată, emitentul percepea un comision de 30 de lei, majorat începând cu 01.08.2008. la valoarea de 45 de lei.
Instanța a apreciat întemeiată apărarea contestatorului în ceea ce privește modificările operate de emitent, însă nu prin prisma caracterului abuziv al prevederilor contractuale ci prin neîndeplinirea obligațiilor de către creditoare. Astfel, aceasta nu a făcut dovada înștiințării beneficiarului cu privire la înlocuirea taxei pentru emiterea extrasului de cont cu comisionul lunar de administrare, nici majorarea acestuia din urmă sau a comisionului pentru plata întârziată cum impuneau prevederile art. 12.3 prima teză și art. 25.2.
Simpla afirmație a creditoarei în cuprinsul întâmpinării (fila 85-88) și depunerea unui istoric al cardului (filele 89-95) nu constituie o probă suficientă pentru a forma convingerea instanței că emitentul și-a îndeplinit propriile obligații. Prin încheierea de ședință din data de 09.09.2013 instanța a dispus emiterea unei adrese către intimata creditoare cu mențiunea de a depune înscrisurile privind modificarea clauzelor contractuale și a dovezilor de comunicare (fila 51).
În condițiile în care, potrivit Condițiilor generale, modificările operate de emitent trebuie aduse, în toate cazurile, la cunoștința beneficiarului, existând termene speciale de contestare, diferite de cele stabilite pentru extrasele de cont și în lipsa dovezilor de comunicare instanța a constatat că aceste modificări sunt inopozabile beneficiarului, nefiind aplicabile dispozițiile art. 12.3 prima teză, lipsa înștiințării atrăgând imposibilitatea exercitării opțiunii de a renunța la utilizarea cardului. Nici ipoteza acceptării tacite a modificărilor nu poate fi primită având în vedere faptul că potrivit istoricului cardului, anexă la întâmpinarea formulată de intimată, după data operării modificărilor 01.01.2006 și 01.08.2008 nu există înregistrări ale utilizării cardului în perioada de referință de 30 de zile.
Pentru aceste motive instanța a stabilit că debitorul nu datorează sumele de 205,5 lei reprezentând comision de administrare lunară și de 810 lei reprezentând penalitatea de plată întârziată percepută ulterior datei de 01.08.2008.
În ceea ce privește penalitatea pentru depășirea limitei de creditare, instanța a apreciat că a fost în mod corect calculată și percepută.
Potrivit art. 4.1 din Condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului Euroline deținătorul poate utiliza cardul pentru a efectua plăți sub forma de tranzacții reprezentând plata bunurilor sau a serviciilor achiziționate de la comercianți acceptanți și, de asemenea, de a retrage numerar din limita de creditare. Dispozițiile art. 7 din Condiții stabilesc că tranzacțiile efectuate de deținător nu vor putea depăși limita maximă, denumită limită de creditare, stabilită de emitent. Acesta va stabili totodată și suma maximă permisă pentru tranzacțiile zilnice. Despre toate acestea deținătorul trebuia informat la momentul ridicării cardului.
Din adresa nr._/28.05.2013 (fila 33) cât și din înscrisul aflat la fila 4 din dosarul de executare nr. 319/2013 a rezultat că limita curentă pentru retrageri de numerar pe toată perioada de creditare a fost de 205 lei, fără a suferi modificări și a fost percepută începând cu luna aprilie 2005 având în vedere faptul că de la acea dată valoarea debitului lunar a depășit constant limita maximă permisă.
De asemenea, contestatorul nu a făcut dovada faptului că nu i-a fost comunicată, la momentul încheierii contractului, valoarea maximă a limitei de creditare.
În aceste condiții, instanța a apreciat că nu pot fi primite concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, în ceea ce privește imposibilitatea expertului de a calcula cuantumul debitului reprezentând taxa pentru depășirea limitei de credit, având în vedere faptul că la dosar existau suficiente dovezi în acest sens, iar această taxă nu a fost contestată de beneficiar, nefiind modificată pe parcursul derulării creditului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimatul, care o considera nelegala si netemeinica.
In dezvoltarea motivelor de recurs a arătat in esența ca instanța de fond a apreciat in mod greșit ca penalitatea pentru depășirea limitei de creditoare a fost corect calculata si perceputa, deși aceasta limita nu este prevăzuta in contract, in cererea pentru emiterea cardului ori in condițiile generale pentru emiterea si utilizarea cardului. Or, intimata a precizat ca limita de 250 lei reprezintă limita curenta pentru retrageri de numerar, precizarea fiind făcut exclusiv . in contract. Art.7.1 din contract, prevede ca limita de creditare este cel puțin egala cu valoarea lucrurilor cumpărate in magazin, iar expertul contabil a apreciat ca nu se pot calcula penalități pentru depășirea limitei de creditare aprobate, aceasta nefiind explicit specificata in nici un înscris. Intimata nu a adus nicio proba pentru a-si susține punctul de vedere si nici nu a formulat obiecțiuni la expertiza.
In aceste condiții, instanța a sancționat contestatorul pentru ca nu a făcut dovada unui fapt negativ, constând in necomunicarea limitei de creditare.
A mai arătat recurentul ca, deși a invocat caracterul abuziv al unor clauze din contract, care nu ar trebui sa producă consecințe si efecte asupra consumatorului, instanța nu a verificat titlul executoriu si sub acest aspect, in cauza fiind incidente lit.a si b din anexa la legea nr.193/2000. Clauza privind limita de creditare, modificata unilateral de intimata, este abuziva.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței si in rejudecare anularea tuturor actelor de executare si obligarea intimatei la restituirea tuturor sumelor de bani încasate fără temei legal si a cheltuielilor de judecata.
Intimata legal citata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. A arătat detaliat modul de funcționare a cardului de credit, respectiv in scopul retragerii de numerar de la sediul emitentului, sucursalele sau ATM-urile Bancpost si efectuarea de plăți pentru bunurile si serviciile achiziționate de la comercianții acceptanți.
Contractul încheiat de părți este titlu executoriu conform art.120 din OUG nr.99/2006, iar valoarea totala a tranzacției inițiale a fost de 1.047,14 lei. A mai precizat ca acumularea de penalități nu ar fi fost posibila daca recurentul ar fi plătit la scadenta transele lunare, aspect stipulat atât in condițiile generale de emitere a cardului, cat si in extrasul de cont comunicat lunar. Urmare refuzului nejustificat de îndeplinire a acestor obligații, intimata a trecut la executare silita. In soluționarea contestației privind lămurirea întinderii titlului executoriu, in mod legal si temeinic instanța de fond a reținut ca debitorul datorează 2.114 lei reprezentând debit restant.
A mai precizat ca are o creanța certa, lichida si exigibila,, toate comisioanele fiind exprimate in mod clar in tabelul din cuprinsul contractului. Potrivit pct.16, debitoarea putea contesta in 30 de zile extrasele lunare, in caz contrar obligațiile ce decurg din acest sunt considerate ca acceptate.
Referitor la aplicarea legii nr.193/2000, a arătat ca selecția produsului de creditare a aparținut consumatorului. E necesar sa s retine reaua-credința a unei parți contractante, pentru a se aprecia ca aceste clauze creează un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile parților . Or, contrar bunei-credințe, contestatorul este acela care a refuzat nejustificat îndeplinirea obligațiilor ce ii reveneau. Clauzele presupus a fi abuzive trebuie interpretate in contextul întregului contract. Având in vedere ca intimata oferă servicii de creditare, scopul este asigurarea posibilității de recuperare a creditului si obținerea de profit.
Referitor la penalitatea pentru depășirea limitei de creditare, a arătat ca pentru a asigura transparenta costurilor, emitentul era obligat in temeiul art .9 sa transmită lunar beneficiarului un extras de cont privind soldul creditului. Deși contestatorul invoca nerespectarea obligației de informare, instanța de fond a reținut in mod corect ca acesta nu a făcut dovada notificării intimatei, conform art.16.1 lit a din contract.
Verificând legalitatea sentinței civile nr.4925/14.05.2014 a Judecătoriei Galati prin prisma motivelor invocate dar si sub toate aspectele sale, așa cum prevăd dispozițiile art. 3041 c.pr.civ., instanța de control judiciar retine ca recursul este fondat pentru următoarele considerente:
In primul rând, situația de fapt a fost stabilita doar parțial in mod corect de prima instanța, raportat la interpretarea clauzelor contractuale. In al doilea rând, instanța de fond nu a analizat caracterul abuziv al clauzelor contractuale invocate de contestator, deși aceasta apărare a fost formulata in termen, motivat de faptul ca modificările operate de emitent trebuie analizate prin prisma neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către emitent. Deși este corect, instanța de control retine ca suntem in prezenta a doua aspecte diferite, iar reținerea neîndeplinirii culpabile a unor obligații contractuale de către intimata nu împiedica constatarea caracterului abuziv al unor clauze. De asemenea, in mod corect a arătat recurentul ca instanța de fond a greșit atunci când a reținut ca debitorul nu a făcut dovada faptului ca nu i-a fost comunicata valoarea maxima a limitei de creditare la momentul încheierii contractului, instanța cerând acestuia sa facă dovada unui fapt negativ, ceea ce nu este posibil. Un fapt negativ se dovedește prin fapta pozitiva contrara, iar sarcina probei in privința comunicării limitei de creditare aparține intimatei.
Referitor la stabilirea corecta a situației de fapt raportat la conținutul clauzelor contractuale, având ca finalitate identificarea corecta a sumei pe care contestatorul –recurent ar mai datora-o sau nu in temeiul titlului executoriu, instanța apreciază ca un element esențial îl constituie identificarea si cuantificarea limitei de creditare.
Din probele administrate la instanța de fond si chiar din susținerile intimatei, rezulta ca inițial limita de creditare a fost de 1.047 ,14 lei, pentru achiziționarea unor produse in valoare de 789.80 lei. Sumele sunt confirmate prin expertiza contabila efectuata in baza înscrisurilor depuse la dosar de intimata. Ulterior, contestatorul putea retrage diverse sume in numerar de la Bancpost, in limita de creditare indicata ulterior de emitent, potrivit art.6 din condițiile generale.
Potrivit art.7 din condițiile generale de emitere si utilizare a cardului Euroline, tranzacțiile efectuate nu pot depăși limita maxima de creditare. Aceasta limita, precum si suma maxima a tranzacțiilor zilnice sunt stabilite de emitent, care are obligația de a-l informa pe destinatorul cardului. Emitentul poate modifica limita maxima de creditare si suma maxima a tranzacțiilor zilnice luând in considerare posibilitățile financiare curente ale deținătorului, credibilitatea acestuia si doar daca acesta respecta condițiile generale, si toate riscurile posibile. Art.7.2 prevede si ca deținătorul va fi informat despre fiecare limita nou stabilita prin intermediul extrasului de cont lunar, emis conform art.10.
Din conținutul acestor clauze rezulta următoarele: imediat dupa primirea cardului, deținătorul acestuia are cunoștința doar de valoarea primei creditări. In continuare deținătorul trebuie sa accepte sa fie creditat „orbește”, pentru niște sume stabilite unilateral si exclusiv de către emitentul cardului in baza unor criterii subiective, sume care pot fi modificate lunar si i se comunica tot lunar prin intermediul extrasului de cont.
Art.12 din condițiile generale reglementează dobânda si comisionul de plata întârziata, dând emitentului posibilitatea modificării unilaterale a acestora, iar cuantumul lor este determinat prin trimitere la tabelul de la finalul condițiilor generale.
In drept, instanța retine ca dispozițiile legii nr.193/2000 sunt pe deplin incidente in privința clauzelor cuprinse la art.7 si 12 din contract.
Astfel, trebuie avute în vedere ca Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori transpune prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Curtea Europeană de Justiție a Comunităților Europene a arătat, într-o decizie cu valoare de principiu pronunțată în cauza Oceano Grupo Editorial SA c. Salvat Editores SA, răspunzând unor întrebări preliminare adresate de Juzgado de Primera Instancia (Judecătoria de primă instanță) 35 din Barcelona, înregistrate pe rolul Curții sub nr. C240/98, C241/1998, C242/1998, C243/1998 și C244/1998, că obiectivul urmărit prin art. 6 al Directivei, care impune statelor membre să prevadă că aceste clauze abuzive nu îi leagă pe consumatori, nu ar putea fi atins dacă aceștia din urmă ar trebui să se găsească în fața situației de a invoca ei înșiși caracterul abuziv al acestor clauze, în litigiile a căror valoare este deseori limitată, onorariile avocaților pot fi superioare sumei în discuție, ceea ce-l poate descuraja pe consumator de a se apăra împotriva aplicării unei clauze abuzive. Într-o astfel de situație protecția efectivă a consumatorului nu poate fi asigurată decât în măsura în care judecătorului național i se recunoaște posibilitatea de a aprecia din oficiu o asemenea clauză, instanța națională fiind ținută când aplică dispozițiile dreptului național anterioare sau posterioare directivei menționate să le interpreteze, pe cât posibil, în lumina textului și finalității acestei directive.
A fortiori, judecătorul este îndreptățit să constate admisibilă și să examineze fondul unei cereri formulate de o parte dintr-un contract prin care se solicită constatarea caracterului abuziv al unora dintre clauze. Mai mult, practica ulterioara a C.J.C.E. a confirmat posibilitatea pe care o are judecătorul de a examina, chiar si din oficiu in cadrul contestației la executare, caracterul abuziv al unei clauze contractuale.
Potrivit art. 1 alin. 3 Legea nr. 193/2000 republicată, se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Potrivit art. 4 alin. 1 din lege, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
In cauza de fata, condițiile generale ale contractului nu conțin clauze intitulate textual „obiectul contractului” si „prețul contractului”. In ceea ce privește obiectul, acesta poate fi identificat in conținutul clauzelor de la art.4 – „tranzacții efectuate in centre comerciale” si art.6 – „retragerea de numerar ca si credit”. Pretul contractului, care este in realitate un contract de card de credit, ar trebui sa constea in suma împrumutata, purtătoare de dobânda. In cazul de fata, potrivit art.7, suntem in prezenta unei „limite de creditare” si a unei „sume maxime a tranzacțiilor zilnice”, ambele . necunoscut. In afara sumei creditate la prima tranzacție, de 1.047,14 lei, celelalte sume rămân neidentificate si necuantificate, având in vedere ca ambele limite au fost modificate in mod unilateral de către emitent, iar modificarea putea fi si lunara. In consecința, in condițiile in care intimata nu a comunicat absolut toate extrasele de cont emise nici la solicitarea instanței, nici la cea a expertului desemnat in cauza, iar limita de creditare era înscrisa exclusiv in aceste extrase de cont, cuantumul sumei împrumutate nu poate fi stabilit.
Aceasta clauza este abuziva in sensul art.4 al.1. Astfel, o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Contractul preformulat a fost definit de Ordinul Autoritatii Naționale pentru Protecția Consumatorilor nr. 92/2007 ca fiind acel tip de contract redactat in întregime sau aproape in întregime de către operatorul economic prestator de servicii, consumatorii neputând modifica sau interveni asupra clauzelor contractuale, ci având doar posibilitatea de a le accepta sau nu.
Prin urmare, lipsa negocierii directe cu consumatorul este echivalenta cu stabilirea clauzei in mod unilateral de catre comerciant si imposibilitatea consumatorului de a influenta natura clauzei. Cu alte cuvinte, legislația protecției consumatorilor instituie o prezumție relativa de lipsa a negocierii directe a clauzelor contractuale, daca suntem in prezenta unor contracte preformulate si/sau a unor condiții generale de vânzare, revenind comerciantului sarcina de a proba existenta negocierii. In cauza de fata, o asemenea proba nu a fost facuta..
Față de aceste aspecte instanța reține că, în cauză, clauza ce face obiectul prezentei analize se circumscrie definiției date de Ordinul Autoritatii nationale pentru Protecția Consumatorilor nr. 92/2007, deoarece contractul in discuție face parte din categoria contractelor de adeziune, clauza fiind preformulata, iar contestatorul nu ar fi putut determina intimata sa renunțe la ea, neavând nicio posibilitate de negociere. Aceleași considerente rămân valabile si pentru art.12 din contract.
În examinarea caracterului abuziv al clauzelor de la art.7 si 12 din contract, instanța va avea în vedere echilibrul care trebuie să existe între interesele economice ale debitorului, pe de o parte și cele ale emitentului cardului, de cealaltă parte, înțelegând că scopul urmărit de fiecare parte este obținerea unui folos patrimonial maxim, fie prin obținerea de condiții de creditare cât mai puțin oneroase, fie prin asigurarea unei garantări cât mai bune a executării contractului și a unui profit cât mai ridicat. Echilibrul intereselor este unul aproximativ, fiind imposibilă realizarea unei egalități perfecte între pozițiile celor două părți.
Instanța constată că în convenție sunt prevăzute o . dobânzi, comisioane si penalități, toate prevăzute în sarcina debitorului care, prin cuantumul lor, prin posibilitatea modificării lor frecvente si unilaterale si prin modul de calcul creează o disproporție vădită între drepturile și obligațiile asumate de părți.
Așadar, dezechilibrul pe care-l generează clauzele de la art.7 si 12 este dat de faptul ca nu se poate determina costul creditului. Lipsa prețului si a oricăror elemente de determinare a acestuia sunt de natura sa genereze un dezechilibru major in privința drepturilor si obligațiilor parților, prin aceea ca nu se poate stabili in mod clar si lipsit de echivoc suma ce trebuie rambursata. Cu toata aceasta incertitudine, intimata a încasat o lunga perioada de timp diverse sume de la contestator. Caracterul neregulat al plaților efectuate de acesta, invocat de intimata, este generat si de faptul ca nu se știa niciodată suma reala de plata.
Astfel, acest dezechilibru rezulta din chiar stipularea clauzei de la art.7.1 si 12, existând incă de la momentul încheierii contractului si este unul semnificativ. Spre exemplificare, instanța retine ca potrivit expertizei efectuate in prima instanța, in perioada 2005-2010 contestatorul a făcut următoarele plați, conform situației prezentate de creditor:
- Rate – 1.047,12 lei si dobânda 238.33 lei, in perioada 2005-2007
- Comision depășire limita de credit – 2.623,52 lei, in perioada2005-2010
- Taxa extras si administrare cont- 214,50 lei
- Comision plata întârziata -1.320 lei
Expertul a menționat ca pentru anul 2008 minimul de plata a fost 11.51.55 lei, suma achitata
fiind 2.200 lei, iar pentru anul 2009 minimul de plata a fost 1.935,68 lei, suma achitata fiind 2.650 lei. De asemenea, s-a menționat ca stabilirea comisionului pentru depășirea limitei de credit nu se poate verifica, întrucât nu se cunoaște limita de credit aprobata.
Concluziile expertului vin sa confirme constatările instanței, in sensul ca lipsa limitei de creditare echivalează efectiv cu o lipsa a prețului, in contract nefiind prevăzute nici măcar criterii de determinare a acestora. Expresii precum „posibilitățile financiare curente ale deținătorului”, „” credibilitatea acestuia” sau condiții precum „daca acesta respecta toate riscurile posibile” sunt absolut vagi, imprecise si obiective, creditorul neavând nicio posibilitate efectiva de a verifica bonitatea lunara a clientului. In același timp, este exclus ca acesta din urma sa respecte „toate riscurile posibile”. Clauza este in mod evident echivoca si lipsita de claritate. Aceleași considerații sunt valabile si pentru clauza de la art.12, care face trimitere la o lista de comisioane si taxe, practica interzisa ulterior prin OUG nr.50/2010.
Este evident ca o clauza referitoare la preț care nu indica prețul sau modalitatea de determinare a acestuia clar si fara echivoc, precum si o clauza referitoare la dobânda si comisioane care nu indica cuantumul acestora sunt clauze neclare, nenegociate si care creează un dezechilibru semnificativ intre obligațiile parților, fiind abuzive in sensul legii nr.193/2000. Cu atât mai mult este abuziva clauza de la art.12 referitoare la dobânda si comisionul pentru plata întârziata, din moment ce este imposibil de determinat suma la care se aplica dobânda si comisionul.
Concluzionând cererea contestatorului este admisibila iar pentru a se lamuri instanța va lamuri întinderea titlului executoriu instanța va avea in vedere exclusiv doar acea suma despre care se poate afirma cu certitudine ca a făcut obiectul creditului, respectiv 1.047,12 lei, cu excluderea celorlalte sume.
Raportat la aceasta suma, instanța constata ca potrivit expertizei efectuate in cauza contestatorul a paltit deja 3.070 lei pentru achzitionarea unor produse in valoare de 789,80 lei, astfel ca in lămurirea întinderii titlului executoriu va retine faptul ca debitorul si-a onorat integral obligațiile contractuale, creditul inițial de 1.47 12 lei fiind achitat inca de la sfârșitul anului 2007, inclusiv cu dobânda, astfel cum rezulta din expertiza. Prin urmare, acesta nu mai datorează nimic creditorului.
In ceea ce privește restituirea sumelor încasate fara temei legal, solicitare formulata in finalul motivelor de recurs, instant retine ca aceasta cerere nu a făcut obiectul contestației la instanța de fond si nu poate fi soluționata pentru prima data in recurs.
In aceste condiții, in temeiul disp.art.312 al.3 raportat la 304 pct.9 cpc, va modifica in parte sentința cu privire la soluția data pe fondul cauzei si in rejudecare va lamuri titlul in sensul arătat mai sus. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate excepția nulității recursului pentru lipsa taxei de timbru și a tardivității recursului.
Admite recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 4930/14.05.2014 pronunțată de Judecătoria G. privind pe recurentul N. B. A. - prin CA S. V. M. cu sediul în G. ., .. 2, . în contradictoriu cu intimata S.C. E. R. SERVICES IFN S.A. cu sediul în București, sector 2, .. 6A, având ca obiect „contestație la executare”.
Modifică în parte sentința civilă nr. 4930/14.05.2014 a Judecătoriei G. și în rejudecare lămurește titlul executoriu constând în contractul de credit nr._/10.03.2005 în sensul că debitorul N. B. –A. nu mai datorează nicio sumă de bani creditorului E. R. SERVICES IFN SA în temeiul acestuia.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Noiembrie 2014.
Președinte, S. L. | Judecător, P. P. | Judecător, R. M. |
Grefier, G. G. |
Red. SL/13.11.2014
Dact. GG/02 ex/17.11.2014
| ← Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... | Pretenţii. Sentința nr. 4831/2014. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
