Pretenţii. Sentința nr. 9411/2014. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9411/2014 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 12608/233/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIA A II-A CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 60/2014
Ședința publică de la 27 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE:P. P.
Judecător:R. M.
Judecător:S. L.
Grefier:G. G.
Pe rol judecarea recursurilor declarate împotriva sentinței civile nr. 9411/14.10.2013 pronunțată de către Judecătoria G. în dosarul nr._ privind pe recurenta . cu sediul în G. ., recurent C. L. G. cu sediul în G. . în contradictoriu cu intimata . VIENNA INSURANCE GROUP SA- SUCURSALA G. cu sediul în G. ., . G. REPREZENTAT PRIN PRIMAR cu sediul în G. ., intimat S.C. A. C. S.A. cu sediul în G. .. 2, având ca obiect „pretenții „.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul C. L. G. avocat J. I. cu delegație de reprezentare aflată la fila 3 din dosar, pentru intimata . VIENNA INSURANCE GROUP SA- SUCURSALA G. consilier juridic S. M. cu delegație de reprezentare depusă la dosar, lipsă fiind recurenta . și intimații M. G. REPREZENTAT PRIN PRIMAR și S.C. A. C. S.A.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că s-a depus la dosar dovada achitării timbrului judiciar în valoare de 1,5 lei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentului C. L. G. menționează că a criticat hotărârea instanței de fond în ceea ce privește respingerea excepției lipsei capacității procesuale de folosință și pe fond. Solicită cu privire la fondul cauzei să se constate faptul că a depus la dosar și obiecțiuni la raportul de expertiză și că raportat la modul la care a fost reprezentată situația de fapt, nu s-ar fi putut produce incidentul. Referitor la faptul că s-a invocat producerea unei daune asupra roții dreapta spate prin traversarea unei gropi însă adâncimea gropii nu poate fi de natură a cauza o asemenea avariere a unei anvelope sau roți a autovehiculului. Consideră că acțiunea pe fond ca fiind nefondată, sens în care solicită admiterea recursului cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului motivat de faptul că din probele administrate în cauză, inclusiv din raportul de expertiză, a reieșit faptul că evenimentul putea fi produs de . canalizare iar expertul a răspuns prin răspunsul la obiecțiuni de ce anume s-a intrat numai cu roata spate, motiv pentru care solicită respingerea recursului.
Reprezentantul recurentei, pe recursul . solicită respingerea acestuia ca nefondat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de fata, instanța retine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 21.06.2011, sub nr._, reclamanta . VIENNA INSURANCE GROUP SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. L. G. și M. G. PRIN PRIMAR, obligarea pârâților la plata sumei de 4325 lei cu titlu de despăgubire achitată în dosarul de daună, precum și plata dobânzii legale de la data introducerii acțiunii și până la achitarea integrală a sumei datorate. Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că, la data de 05.08.2008 a avut loc un eveniment rutier în urma căruia auto_ a fost avariat datorită existenței unei guri de canalizare fără capac situată pe . . autoturism era asigurat facultativ cu polița AAC_/11.04.2008 motiv pentru care reclamanta a achitat o despăgubire în sumă de 4325 lei în dosarul de daună 320/F/GL_ .
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 998 – 999 C.civ, OG nr. 195/2002, art. 22 din Legea 136/1995.
În susținerea acțiunii formulate, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În temeiul art. 242 alin. 2 C.proc.civ., reclamanta a solicitat judecata și în lipsă.
Prin întâmpinarea formulată în termenul legal, pârâtul M. G. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii formulate de către reclamantă.
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că acțiunea reclamantei este inadmisibilă în sensul art. 58 din Legea nr._, nefiind îndeplinite condițiile impuse de textul normativ invocat.
În opinia pârâtului, nu s-a făcut dovada unui prejudiciu cert și determinat, respectiv a unei legături de cauzalitate între așa-zisa pagubă și conduita pârâtului. A formulat totodată și cerere de chemare în garanție a ..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 – 118 C.proc.civ., OG nr. 195/2002, Legea nr. 136/1995.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta C. L. G. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive, pârâta a arătat că, în justiție unitățile administrativ teritoriale sunt reprezentate după caz de primar sau de președintele consiliului județean, consiliul local fiind un organ deliberativ.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 – 118 C.proc.civ.
În susținerea întâmpinării formulate, pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Legal citată, chemata în garanție . a formulat întâmpinare prin care a ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția prematurității acțiunii, excepția tardivității acțiunii. A formulat totodată cerere de chemare în garanție a .. Cererea de chemare în garanție a fost timbrată cu suma de 357 lei.
La termenul din data de 15.06.2012 chemata în garanție . a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată. A mai ridicat totodată și excepția prescrierii dreptului la acțiune.
Față de excepțiile privitoare la lipsa calității procesuale ridicate instanța le-a unit cu fondul.
La termenul din data de 21.09.2012 reclamanta și-a modificat cererea solicitând introducerea în cauză și a . în calitate de pârât, și a solicitat totodată obligarea pârâților în solidar la plata sumelor solicitate inițial.
Prin încheierea din datat de 12.10.2012 instanța a respins excepția prematurității acțiunii precum și a prescrierii dreptului la acțiune.
Prin încheierea din data de 14.12.2012 instanța a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei C. L. G..
Prin sentința civilă nr.9411/14.10.2013 a Judecătoriei G. a fost respinsa excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului G., a Consiliului L. și a . si a fost admisa cererea reclamantei . VIENNA INSURANCE GROUP SA- SUCURSALA G., în contradictoriu cu pârâții C. L. G.,, M. G. reprezentat prin PRIMAR, și S.C. A. C. S.A, chemat în garanție ..A.
Au fost obligați pârâții M. G. și C. L. G. să plătească în solidar reclamantei suma de 4325 lei reprezentând contravaloare despăgubiri precum și dobândă legală de la data introducerii acțiunii (21.06.2011) și până la achitarea integrală a sumei datorate.
A fost admisa cererea de chemare în garanție a ., formulată de pârâtul M. G. si a fost obligata chemata în garanție să plătească către pârâtul M. G. suma de 4325 lei - contravaloare despăgubiri precum și dobândă legală de la data introducerii acțiunii (21.06.2011) și până la achitarea integrală a sumei datorate.
A fost admisa cererea de chemare în garanție a . de chemata în garanție . si a fost obligata chemata în garanție să plătească către chemata în garanție . suma de 4325 lei contravaloare despăgubiri precum și dobândă legală de la data introducerii acțiunii (21.06.2011) și până la achitarea integrală a sumei datorate.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a reținut ca, in fapt, la data de 05.08.2008 a avut loc un eveniment rutier datorat existenței unei guri de canalizare fără capac situată pe . . cu care autoturismul cu nr. de înmatriculare_ ce aparține lui Chicus C. I. a fost avariat. Această stare de fapt reiese din procesul verbal al agentului constatator (f. 8) dar și din declarația dată de șoferul autoturismului (f.9). Ca urmare a acestui eveniment remorca a fost reparată la . SRL (f.17), costul acestei reparații fiind de 4325,01 lei fără TVA.
În baza poliței de asigurare facultativă AC_ (f.21), valabilă la data de 05.08.2008 numitul C. C., a solicitat, conform facturii fiscale nr. 574/21.08.2008 (f.17), plata despăgubirii în valoare de 4325,01 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate.
Prin ordinul de plată (f. 19,20) reclamanta a achitat reparația la data de 18.09.2008.
În drept, potrivit art. 22 din Legea nr. 136/1995, în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, și împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, conform art. 54.
Conform art. 5 din OUG 195/2002 administratorul drumului public sau, după caz, antreprenorul ori executantul lucrărilor este obligat să semnalizeze corespunzător, cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjenește sau pune în pericol siguranța circulației, și să ia toate măsurile de înlăturare a acestuia.
Potrivit art. 22, coroborat cu art. 40 din OG nr. 43/1997, administrarea drumurilor de interes local este în sarcina consiliilor locale pe raza lor administrativ-teritorială, iar acestea trebuie să le mențină în stare tehnică corespunzătoare desfășurării traficului în condiții de siguranță.
Astfel calitatea procesuală a pârâtului M. G., respectiv a Consiliului L. G. rezultă din coroborarea acestor două texte legale. Pârâtul M. G. mai pretinde că nu poate fi răspunzător întrucât obligația privind repararea, modernizarea și dezvoltarea domeniului public contractat și a echipamentelor existente și viitoare aferente acestuia revine ..
Din interpretarea dispozițiilor mai sus menționate, rezultă că, pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală, este necesar să constate îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: săvârșirea unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, vinovăția în săvârșirea faptei ilicite și existența legăturii de cauzalitate între săvârșirea faptei ilicite și prejudiciu.
În cauză, din probele administrate rezultă ca fiind certă existența unui prejudiciu în dauna asiguratului constând în diminuarea patrimoniului acestuia cu sumele de bani pe care a fost nevoit să le achite, pentru reparațiile realizate asupra autoturismului cu nr. de înmatriculare_, ca urmare a avarierii acestuia.
În ceea ce privește săvârșirea unei fapte ilicite, raportul de cauzalitate și vinovăția pârâtului, instanța a reținut că potrivit raportului de expertiza întocmit în cauză de expert D. D. (filele 132-134), din analiza fotografiilor existente în planșele foto de la dosar, se constată că sectorul de drum prezintă o gură de canalizare fără capac.
Totodată se menționează că avariile produse la autoturismul marca VW GOLF cu nr. de înmatriculare_ puteau fi cauzate de gura de canalizare fără capac.
În consecință, în cauză, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și, implicit și condițiile regresului reclamantei, în calitate de asigurător, în baza poliței de asigurare facultativă nr. AC_ (f.21), împotriva pârâtului, răspunzător de producerea pagubei.
Totodată, instanța a reținut că pentru o deplină reparare a prejudiciului, victima poate solicita obligarea autorului faptei ilicite nu numai la plata echivalentului pagubei ci și la plata dobânzilor legale aferente acestei sume până în momentul achitării ei complete. Dobânda se calculează din momentul în care s-a făcut o evaluare a prejudiciului, moment la care creanța devine certă, lichidă și exigibilă.
Cu toate acestea, în prezenta cauză instanța a tinut seama de cererea reclamantei care a solicitat stabilirea dobânzii începând cu momentul introducerii acțiunii.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a ., instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 60 C.p.c., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenții. Așadar soluția cererii de chemare în garanție depinde de soluția dată cererii principale.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de chemata în garanție . instanța a reținut că la data de 06.12.2004 între C. L. al Municipiului G., în calitate de concedent și ., în calitate de concesionar se încheie Contractul de concesiune nr._ având ca obiect domeniul public compus din terenuri, instalații de captare, transport tratare și distribuție a apei potabile, inclusiv branșamentele până la limita de proprietate, colectoare de canalizare de la limita de proprietate, inclusiv rețele de evacuare în emisar, stații de pompare și repompare, bazine de retenție. (filele 56-61).
Prin indicarea pretenției sale, precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează această pretenție reclamantul justifică îndreptățirea de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât. Având în vedere că pârâtul M. G. și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile contractului de concesiune nr._/2004 instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de chemata în garanție.
Conform art.969 -970 si art.1073 Cod civil, convenția legal făcută are putere obligatorie între părțile contractante și în caz de neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare a obligațiilor de către una dintre părți, aceasta îndreptățește partea adversă la despăgubiri pentru prejudiciul suferit.
Instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii contractuale a chematei în garanție, respectiv faptă ilicită (neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul de concesiune nr._/2004), producerea unui prejudiciu ( obligarea pârâtului la plata de despăgubiri) și legătura de cauzalitate (pârâtul a înțeles să își îndeplinească obligațiile legale contractând cu chemata în garanție pentru exploatarea, repararea, modernizarea și dezvoltarea domeniului public contractat și a echipamentelor existente și viitoarea aferente acestuia, dar aceasta nu si-a respectat obligațiile asumate, punând pârâtul în imposibilitate de respectare a propriilor obligații).
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a . retinut că și aceasta este întemeiată întrucât așa cum reiese din polița de asigurare facultativă de răspundere civilă generală nr. PG05GL004637/15.04.2008 (f.46) la data producerii evenimentului chemata în garanție . avea asigurare de răspundere civilă.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, au declarat recurs C. L. Galati si ..
Paratul –recurent C. L. Galati, in dezvoltarea motivelor de recurs a reluat apărarea sa cu privire la excepția lipsei capacității procesuale de folosință, excepție invocată pe fondul cauzei, dar respinsă de instanța de fond.
Recurentul susține că potrivit art. art. 5 al.6 din OUG 195/2002 raportat la art. 22 din OG 43/1997 și art. 36 din legea 215/2001 rezultă calitatea procesuală pasivă a recurentei, dar nu și capacitatea de folosință a Consiliului L..
Astfel, potrivit art. 41 al.1 C.p.civ. poate sta în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, iar aliniatul 2 a aceluiași articol prevede că asociațiile și societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii. Recurenta a arătat că nu poate fi asimilată potrivit legii asociațiilor și societăților și mai mult nu are organe proprii de conducere, deoarece potrivit art. 23 din legea 215/2001 consiliile locale sunt organele deliberative ale unităților administrativ teritoriale.
În susținerea excepției recurentul a arătat că nu are patrimoniu și nici nu este ordonator de credite pentru a putea sta în judecată și a răspunde pecuniar față de terți în baza dreptului comun.
Pe fond, recurentul arată că asiguratorul poate recupera sumele plătite cu titlu de despăgubire numai in limitele prevăzute la art.58 din legea nr.136/1995, iar prin acțiunea formulata nu s-a adus in discuție niciuna din cele 4 situații prevăzute de lege.
Recurenta-chemata in garanție A. SA a arătat ca sentința este nelegala si netemeinica. Instanța de fond a reținut ca temei de drept disp.art.969-970 Codul Civil si 1073 Codul Civil in ceea ce privește obligarea . PLATA, fara a motiva pe larg de ce trebuie A. SA sa plătească prejudiciu creat. S-a reținut doar ca exista o polița de asigurare in vigoare la data respectiva. Contractul însa prevede la capitolul III pct.4 o excludere, in sensul ca asiguratul nu acoperă prejudicii legate de răspunderi asumate de asigurat printr-un contract sau orice altfel de înțelegere. Lipsa capacului de canalizare nu are legătura cu obiectul de activitate al ., răspunzător pentru prejudiciul creat fiind C. L. al M. G.. Instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecații si nu a avut in vedere clauzele contractuale la momentul pronunțării hotărârii.
In drept a invocat disp.art.304 pct.8 si 9 Codul de procedură Civilă.
Intimatul M. G. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de asiguratorul-chemat in garanție ca nefondat.
A precizat ca potrivit contractului de concesiune, APA C. SA avea obligația de a întreține integritatea bunurilor, instalațiilor si echipamentelor preluate in exploatare, deci inclusiv de acoperire a canalizărilor fara capac. In mod corect instanța de fond a apreciat ca sunt îndeplinite si condițiile răspunderii contractuale ale chematei in garanție.
Analizând hotărârea atacată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs și în raport de probatoriile existente la dosar, cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 și 304 1C.p.civ., Tribunalul constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se succed:
În ceea ce privește recursul declarat de C. L. G., instanța retine ca excepția lipsei capacitații procesuale de folosința a acestuia a fost in mod corect soluționata de instanța de fond. Astfel, potrivit art. 22 din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor „Administrarea drumurilor județene se asigură de către consiliile județene, iar a drumurilor de interes local, de către consiliile locale pe raza administrativ-teritorială a acestora.”
De asemenea, disp. art. 5 alin. 6 din OUG nr. 195/2002 prevăd că „În cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii.”
Totodată, potrivit art. 21 al.1 și 2 din legea 215/2001 unitățile administrativ teritoriale (orașe, comune, municipii) sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, sunt titulare de drepturi și obligații ce decurg din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice. Unitățile administrativ teritoriale sunt reprezentate în instanță de primar. Aceste dispoziții trebuie coroborate și cu art. 23 din aceeași lege prin care se prevede că unitățile administrativ teritoriale realizează autonomia lor prin organele deliberative - consiliile locale și organul executiv –Primarul.
Din interpretarea tuturor acestor texte de lege aparent contradictorii, instanța reține că proprietarul drumurilor de interes local este Unitatea administrativ teritorială în raza căruia se găsește sectorul de drum respectiv. Pentru orice litigiu legat de drepturile și obligațiile sale patrimoniale, adică inclusiv cele legate de drumurile publice, unitatea administrativ teritorială trebuie să fie chemată în cauză și răspunde în fața instanței prin reprezentantul său –autoritatea executivă - Primarul.
Cu toate acestea, alături de proprietarul drumului, este chemat în judecată pentru a răspunde cu privire la starea drumului, administratorul acestuia, respectiv C. L., așa cum rezultă din OG 43/1997, consiliul având ca atribuție luarea tuturor măsurilor din punct de vedere al emiterii actelor necesare pentru buna întreținere a drumului.
Practic din aceste texte de lege rezultă că, se impune o antrenare a răspunderii patrimonială a proprietarului drumului ( Unitatea administrativ teritorială), dar și una morală a autorităților atât a celei executive, cât și a celei deliberative, pentru a nu da vina una pe cealaltă pentru neexecutarea atribuțiilor ce le revin, iar terții să rămână păgubiți.
De-a lungul timpului au fost emise mai multe acte normative, cum sunt cele mai sus arătate, care nu au fost toate puse în concordanță cu privire la termenii folosiți, astfel că s-au născut diferite interpretări ale acestor noțiuni (administratorul drumului, persoană juridică, etc.). Aceste inadvertențe aparente se vor uniformiza treptat prin interpretările ce se vor da de Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
Față de considerentele mai sus menționate și față de dispozițiile legale în vigoare, instanța va respinge ca nefondate motivele de recurs invocate de C. L. G. cu privire la excepția lipsei capacității de folosință.
Nici cu privire la fondul cauzei criticile nu sunt întemeiate. Dispozițiile art.58 din legea nr.136/1995, deși in vigoare la data producerii accidentului,nu sunt aplicabile in cauza, fiind reglementate in capitolul III al legii, referitor la asigurarea de rapsundere civila obligatorie. Or, in cazul de fata, suntem in prezenta unor despăgubiri acordate in baza unui contract de asigurare facultativa.
In ceea ce privește recursul declarat de A. SA, instanța de recurs retine ca sunt neîntemeiate criticile acesteia. Astfel, cererea de chemare in garanție a . fost admisa ca urmare a faptului ca acțiunea principala promovata împotriva Municipiului G. a fost admisa, cererea de chemare in garanție neputand primi o soluție diferita. In ceea ce privește modul de soluționare a acestei cereri, APA C. SA nu a formulat recurs, neputând fi primite nici criticile . privire la aceasta.
Referitor la cererea de chemare in garanție a . baza contractului de asigurare, instanța retine ca la dosarul fondului au fost depuse polița de asigurare si specificația, dar nu si condițiile generale ale contractului, situație in care criticile recurentei referitoare la clauza de excludere nu pot fi verificate.
Pentru considerente mai sus arătate, in temeiul disp.art.304 pct.9 si 312 al.3 codul de procedură civilă instanța va admite recursul si in rejudecare va respinge acțiunea ca nefondata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate împotriva sentinței civile nr. 9411/14.10.2013 pronunțată de către Judecătoria G. în dosarul nr._ privind pe recurenta . cu sediul în G. ., recurent C. L. G. cu sediul în G. . în contradictoriu cu intimata . VIENNA INSURANCE GROUP SA- SUCURSALA G. cu sediul în G. ., . G. REPREZENTAT PRIN PRIMAR cu sediul în G. ., intimat S.C. A. C. S.A. cu sediul în G. .. 2, având ca obiect „pretenții „ ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 27 Februarie 2014
Președinte, P. P. | Judecător, R. M. | Judecător, S. L. |
Grefier, G. G. |
Red. LS/31.03.2014
Dact. GG/02 ex/02.04.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9101/2014. Tribunalul GALAŢI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 74/2014. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
