Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 409/2014. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 409/2014 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 8660/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
SECȚIA A II - CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 409
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 19.03.2014
JUDECĂTOR SINDIC: C. S.
GREFIER: M. I.
.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de creditoarea S.C. S. I. S.R.L. cu sediulîn B., ., nr. 130, împotriva debitoarei S.C. R. P. Media S.R.L., cu sediul în G., ., J_, C.U.I._, în temeiul Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal au răspuns: pentru creditorul lipsă avocat D. M. în substituirea avocat M. B., care răspunde și pentru intervenienții O. M. și C. G.-B., în baza delegației de substituire nr. 112/18.03.2014 pe care o depune la dosar și pentru debitor administratorul S. A., care se legitimează cu C.I. . nr._/22.05.2008 eliberată de SPCLEP G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că este al treilea termen de judecată.
Apărătorul în substituire al creditorului și intervenienților solicită ca administratorul debitorului să confirme sau să infirme dacă a primit înscrisurile ce însoțesc cererea de chemare în judecată.
Reprezentantul debitoarei arată că i-au fost comunicate înscrisurile de la termenul trecut, iar cererea de chemare în judecată a primito odată cu citația.
Judecătorul sindic pune în discuție cererea de intervenție formulată de O. M. și C. G.-B..
Apărătorul în substituire al creditorului și intervenienților arată că cererea de intervenție este de admis.
Reprezentantul debitoarei arată că nici cererea de chemare în judecată și nici cererea de intervenție nu privesc o creanță certă, lichidă și exigibilă, în principiu este de acord cu cererea de intervenție, dar nu este de acord pe fond.
Judecătorul sindic, față de cererea de intervenție formulată de intervenienții O. M. și C. G.-B., apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 61, 66 Cod procedură civilă, și admite în principiu cererea de intervenție pentru cei doi intervenienți
Întrebați fiind reprezentanții părților arată că nu mai au cereri.
Nemaifiind cereri de formulat, judecătorul sindic acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul în substituire al creditorului și intervenienților depune la dosar concluzii scrise, pe care le susține oral, cu privire la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței invocă prevederile art. 26 alin. 1 din noul cod de procedură civilă cu aplicarea prevederilor art. 379 al. 3 din vechiul cod de procedură civilă, privitor la creanța certă, lichidă și exigibilă, inclusiv pentru salariați. Depune și situația facturilor acceptate la plată, respectiv cele emise până la data intrării în vigoare a noului cod de procedură civilă. Învederează că creditorul S.C. S. I. S.R.L. este de acord cu cererea intervenienților în ceea ce privește desemnarea practicianului în insolvență și solicită numirea a C.I.I. P. S..
Reprezentantul debitoarei înmânează apărătorului creditorului și intervenienților și depune la dosar întâmpinare, documente Electrica Sucursala G., registru de casă aprilie 2011-septembrie 2011.
Apărătorul în substituire al creditorului și intervenienților, față de întâmpinarea debitorului prin care a făcut apărări pe fondul creanței, și față de faptul că în termen de 10 zile nu a depus o contestație, a prevăzut acest fapt și în concluziile scrise, consideră că este decăzut din dreptul de a mai contesta.
Se prezintă în instanță cei doi intervenienți: O. M., care se legitimează cu CI . nr._ eliberată la data de 29.07.2009 de SPCLEP G. și C. G.-B., care se legitimează cu CI . nr._ eliberată la data de 12.12.2008 de SPCLEP G..
Li se aduce la cunoștință că a fost admisă în principiu cererea de intervenție.
După depunerea concluziilor pe cererea de deschidere a procedurii, se depune întâmpinare însoțită de documente și se invocă apărări de fond cu privire la cuantumul creanței și la fundamentul datorării acestor creanțe.
Apărătorul în substituire al creditorului și intervenienților precizează că creanțele puteau fi contestate în termen de 10 zile de la data primirii cererii de chemare în judecată.
Reprezentantul debitorului arată că debitoarea nu a primit nici un document, doar o simplă cerere de chemare în judecată, iar pe data de 05 martie 2014 a primit documente pe baza cărora a putut să își facă o apărare, deci acum e primul termen. În susținerea întâmpinării, arată că, creditoarea cere o sumă foarte mare printr-o facturare de energie electrică, facturare care este ilegală, deoarece energia este monopol la noi în țară. Creditoarea trebuia să solicite de la Electrica un contract de subcontractare pentru debitoare, lucru care nu l-a făcut niciodată, a făcut doar pentru Radio G.. Pe baza acestui contract de subcontractare el era obligat să facă un aviz de acordare tehnic, ce reprezintă o lucrare amplă, după care veneau cei de la Electrica, instalau un contor de măsurare a curentului de intrare și de ieșire și urma conform legii să se încheie un contract între debitoare și creditoare. Însă creditoarea nu a făcut nici o cerere de acest fel, astfel că art. 41 din hotărârea 1007 din Regulamentul de funcționare a Electrica, spune că consumatorii de energie pot revinde energie electrică unor eventuali subconsumatori numai cu acordul operatorilor de distribuție și a furnizorului. Întrebat fiind, arată că facturile au fost primite nu numai de el personal ci de majoritatea salariaților debitoarei, semnate de primire, dar asta nu înseamnă că a semnat și pentru accept. Creditorul nu are voie să facă acest lucru, este interzis prin lege, nu poate factura o cantitate de energie pe care nu o măsoară. Contestă legalitatea emiterii acestor facturi,pentru că nu avea un contract legal încheiat. Referitor la cei doi salariați intervenienți, a verificat în contabilitate și există o situație pe care aceștia ar trebui să o explice. Domnul C. împreună cu mama acestuia – care era economista societății debitoare – există raport de casă, în raportul de casă există contractul de împrumut pe care administratorul, special îl făcea cu societatea debitoare în fiecare lună, pentru că venea cu banii de acasă, pentru că televiziunea nu avea bani, numai în raportul de casă se consemna împrumutul și se consemnau salariile care se plăteau la salariați. Acest raport de casă era înregistrat în contabilitatea societății, iar contabilitatea societății era depusă la finanțe. Pe baza actelor depuse la finanțe și a raportului de casă a plătit taxe și impozite. În raportul de casă, în fiecare lună se pot vedea sumele de bani care au intrat și dacă dânșii nu își luau salariile. Solicită respingerea cauzei pentru că nu se dovedește nici o factură că ar fi corectă, lichidă, exigibilă, mai mult sunt ilegale amândouă.
Apărătorul în substituire al creditorului și intervenienților, arată că întâmpinarea este o veritabilă contestație, termenul de depunere a contestației este depășit, debitoarea este decăzută din dreptul de a depune contestație. Face aprecierea că nu hotărârea la care face referire era în vigoare la data la care se încheia contractul, ci legea energiei electrice nr. 13/2007, care are cu totul alte prevederi, se aștepta la o asemenea chestiune, dar separat de acest lucru, art. 4 punct 1 prevede clar că - dacă nu își va pune contor, se va factura în sistem paușal. Admițând aceste facturi la plată, în sistemul paușal, paușalul fiind o estimare, fără să conteste, fără să dea retur și înscriindu-le în contabilitate, este clar că a admis la plata acestor facturi.
În replică reprezentantul debitorului arată că, paușal nu există în curentul electric, se face o estimare, după care are loc regularizarea pe toate contractele, pe toate avizele și pe toate segmentele de lege din legea energiei, trebuie să se facă regularizarea și să se citească contoarul. Ce contor să se citească, dacă e un singur contor la 20 de firme.
Intervenienții nu au nimic de spus în afara celor susține de apărătorul ales.
Judecătorul sindic reține dosarul în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
1.Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. la data de 11.12.2013, creditorul . B. a formulat cerere de deschidere a procedurii generale a insolvenței, prevăzute de Legea 85/2006, împotriva debitorului S.C. R. P. MEDIA SRL G. .
În motivare, creditorul a arătat că societatea debitoare îi datorează suma de_,77 de lei, reprezentând contravaloare utilități până în luna septembrie 2013 și suma de_,88 de lei, reprezentând penalități de întârziere.
A susținut creditorul că a încheiat cu debitorul contractul de comodat nr. 192/20.12.2010, în baza acestuia punându-i la dispoziție debitorului un spațiu de 830 mp, în incinta hotelului Turist, pe o perioadă de 6 luni. Ulterior, au prelungit durata închirierii cu perioade de câte 6 luni.
A mai susținut creditorul că debitorul s-a obligat prin acest contract să plătească, în termen de 60 de zile de la semnarea contractului, suma de_,55 de lei - cu titlu de datorii ale .-, utilitățile consumate, sub sancțiunea plății de penalități de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere. Prin actul adițional nr. 2/01.05.2013, debitorul s-a obligat să plătească suma de 1440 lei/lună, cu titlu de cotă din serviciile de pază.
Creditorul a susținut că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, aceasta rezultând din contractul precizat mai sus și din facturile emise în baza acestui contract, precum și faptul că vechimea debitului depășește durata de 90 de zile, debitul este superior valorii prag de 45.000 de lei, astfel că se impune deschiderea procedurii insolvenței debitorului.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31 din Legea nr. 85/2006
În dovedirea cererii, creditorul a depus la dosar înscrisuri, respectiv: copie de pe contractul nr. 192/20.12.2010 și de pe actele adiționale din datele de 01.06.2011 și de 01.05.2013, tabelul cu facturile acceptate la plată de către debitor și copii de pe facturile emise de creditor.
2. La termenul de judecată din data de 05.03.2014, au formulat cerere de intervenție principală numiții O. M. și C. G. – B., solicitând deschiderea procedurii generale a insolvenței debitorului . SRL G..
În motivarea cererii lor, intervenienții au arătat că au fost salariați ai debitorului, în perioada octombrie 2009- august 2012, conform contractelor de muncă înregistrate sub numerele_/20.10.2009 și_/20.10.2009.
Intervenientul O. M. a precizat că salariul său brut a fost de 1200 de lei lunar și că a primit acest salariu în perioada aprilie 2011- august 2011, când au încetat relațiile sale de muncă, dată de la care nu a mai primit nici un ban, astfel că debitorul îi datorează suma de 6000 de RON .
Intervenientul C. G. – B. a precizat că salariul său brut a fost de 2112 de lei lunar și că a primit acest salariu în perioada aprilie 2011- august 2011, când au încetat relațiile sale de muncă, dată de la care nu a mai primit nici un ban, astfel că debitorul îi datorează suma de 7500 de RON .
Împreună, totalul salariilor neplătite însumează 13.500 de RON, datorie care este mai veche de 90 de zile și care depășește valoarea prag de 6 salarii brute pe economie/ salariat, fiind astfel îndeplinite condițiile pentru deschiderea procedurii insolvenței debitorului.
În dovedirea cererilor de intervenție, aceștia au depus la dosar copii de pe contractele de muncă precizate mai sus.
Copii de pe cererile de intervenție i-au fost comunicate debitorului în ședința publică din data de 05.03.2014.
Cererile de intervenție au fost admise în principiu la termenul de judecată din data de 19.03.2014.
3. Debitorului i-a fost comunicată copie de cererea de deschidere a procedurii insolvenței, pe data de 31.12.2013, aducându-i-se la cunoștință că are posibilitatea de a contesta starea sa de insolvență sau de a o recunoaște, în termen de 10 zile de la data primirii cererii. Debitorului i-a fost comunicată însă o copie de pe înscrisurile care însoțeau cererea de deschidere a procedurii insolvenței abia pe data de 05.03.2014, debitorul recunoscând data primirii înscrisurilor în ședința de judecată din data de 19.03.2014.
Debitorul a formulat întâmpinare în cauză, la un interval de 14 zile de la data la care i-au fost înmânate copii de pe înscrisurile care însoțeau cererea de chemare în judecată, respectiv pe data de 19.03.2014, depunând întâmpinarea în ședința de judecată.
Întrucât, prin întâmpinare, debitorul a formulat apărări pe fondul cauzei, referitoare la caracterul nelegal al facturilor emise de creditorul . B. și la împrejurarea că creanța deținută de debitor nu este certă, lichidă și exigibilă, ținând seama și de faptul că acesta a negat că ar datora salariaților săi vreun ban, afirmând că le-a plătit toate drepturile salariale, instanța califică această întâmpinare ca fiind o veritabilă contestație la cererea de deschidere a procedurii insolvenței, așa cum este aceasta reglementată de art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit acestui text de lege: ” în termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existența stării de insolvență”.
Este de precizat că debitorul nu a făcut nicio mențiune cu privire la starea sa de insolvență, acesta negând doar caracterul cert, lichid și exigibil al creanțelor deținute de creditorul . B. și existența vreunei datorii către salariați.
Având în vedere că termenul de 10 zile prevăzut de art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 a început să curgă pe data de 05.03.2014 - data primirii actelor de către debitor -, instanța constată că acest termen s-a împlinit pe data de 17.03.2014, aceasta fiind ultima zi în care debitorul putea să conteste starea sa de insolvabilitate.
Întrucât debitorul a depus contestația pe data de 19.03.2014, instanța urmează să admită excepția tardivității invocată de creditor și să respingă această contestația ca fiind tardiv introdusă.
Pe fondul cauzei, analizând actele depuse la dosar, judecătorul sindic constată că cererea formulată de creditor și cererile de intervenție principală formulate de cei doi intervenienți sunt nefondate, din considerentele ce urmează a fi expuse mai jos:
Prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul instanței după data intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, prin urmare, în cauză se aplică dispozițiile Legii nr. 85/2006- privind procedura insolvenței, care, potrivit art. 149 din aceeași lege, se completează cu dispozițiile Noului Cod de procedură civilă.
Potrivit Legii nr. 85/2006, creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței este creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile.
Prin urmare, potrivit dispozițiilor legale, creanța trebuie să fie certă.
Este de precizat că Legea nr. 85/2006 nu conține prevederi proprii referitoare la caracterul cert la creanței, astfel că, sub acest aspect, se completează cu Codul de procedură civilă.
Întrucât, în cauza de față cererea de deschidere a procedurii insolvenței a fost formulată la data de 11.12.2013, deci după data intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, se impune a fi verificat caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, potrivit dispozițiilor din Nou Cod de procedură civilă, care este de imediată aplicabilitate.
Potrivit art. 662 din Noul Cod de procedură civilă :” (2) Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.
(3) Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.
(4) Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.”
Așadar, creanța, pentru a fi certă, trebuie să rezulte din însuși titlul executoriu.
În cauza de față, creanța creditorului . B. și creanțele intervenienților nu sunt certe, întrucât acestea nu rezultă „din însuși titlul executoriu”, așa cum prevede Noul Cod de procedură civilă, ci din înscrisuri sub semnătură privată.
Prin aceste noi dispoziții legale, în aprecierea instanței, s-a dorit ca nicio executare silită, fie că este individuală, fie că este concursuală - așa cum este procedura insolvenței -, să nu mai poată porni decât în baza unui titlu executoriu. Până la aceste modificări, nicio executare silită individuală nu putea porni decât în baza unui titlu executoriu. După . Noului Cod de procedură civilă, executarea silită individuală sau concursuală, se pornește în baza unei creanțe certe, caracterul cert al creanței rezultând din chiar titlul executoriu.
În prezenta cauză, creditorul . B. deține un contract de comodat, încheiat în condițiile vechiului Cod civil, care nu este titlu executoriu.
De asemenea, din facturile depuse la dosar, rezultă că creanțele pe care le invocă acest creditor, izvorăsc din neplata de către debitor a consumului de energie electrică și a serviciilor de pază. Creditorul nu a depus la dosar vreun eventual contract de furnizare energie electrică sau de prestări servicii de pază, încheiate între creditor și debitor, dar chiar și în condițiile în care ar fi existat aceste contracte, nici ele nu ar fi fost titluri executorii, în condițiile legii.
De asemenea, nici cei doi foști salariați, care au calitatea de intervenienți în cauză, nu posedă vreun titlu executoriu din care să rezulte creanțele pretinse de acestea, contractul individual de muncă nefiind titlu executoriu. Mai mult, acești intervenienți nu au depus nicio dovadă din care să rezulte perioada în care au fost plătiți și perioada în care nu au mai fost plătiți, astfel că susținerile lor nu pot fi verificate de instanța de judecată.
Având în vedere că nici un creditor din prezenta cauză nu deține vreun titlu executoriu din care să rezulte creanța sa, judecătorul sindic constată că nu sunt întrunite condițiile legii, în sensul că nu este probat caracterul cert al creanțelor pretinse de aceștia, ei neputând fi considerați ca fiind creditori îndreptățiți să solicite deschiderea procedurii insolvenței debitorului din prezenta cauză.
Instanța nu poate primi susținerile creditorului . B., privitoare la aplicarea dispozițiilor art. 26 din Noul Cod de procedură civilă în ceea ce privește caracterul cert al creanțelor, întrucât acest text de lege se referă la legea aplicabilă mijloacelor de probă și nu la cea aplicabilă titlurilor executorii. Or, potrivit acestui text de lege:” Legea care guvernează condițiile de admisibilitate și puterea doveditoare a probelor preconstituite și a prezumțiilor legale este cea în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii faptelor juridice care fac obiectul probațiunii.”
În cauză însă, nu se pune în discuție puterea probatorie a facturilor sau a contractului, ca și înscrisuri sub semnătură privată, ori admisibilitatea unor astfel de probe. Ceea ce se pune în discuție este caracterul de titlu executoriu al contractului de comodat încheiat potrivit dispozițiilor din vechiul cod civil și caracterul de titlu executoriu al facturilor emise în baza unor relații comerciale existente între părți.
Or, potrivit vechiului Cod civil, al vechiului Cod comercial și al vechiului Cod de procedură civilă, niciunul dintre înscrisurile precizate mai sus nu este titlu executoriu.
Din aceste considerente, cererea principală formulată în cauză și cererile de intervenție vor fi respinse, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE L E G I I
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulată de debitoarea S.C. R. P. Media S.R.L., cu sediul în G., ., J_, C.U.I._, ca fiind tardivă.
Respinge cererea principală formulată de creditoarea S.C. S. I. S.R.L. cu sediul în B., ., nr. 130, împotriva debitoarei S.C. R. P. Media S.R.L., cu sediul în G., ., J_, C.U.I._, în temeiul Legii nr. 85/2006 și cererile de intervenție principală, formulate de O. M., G., . și C. G.-B., G., ., ., ., ca fiind nefondate.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 19.03.2014.
JUDECĂTOR SINDICGREFIER
C. S. I. M.
Red. C.S./21.03.2014
Tehnored. M.I./24.03.2014/ex.6
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
