Actiune în daune delictuale. Hotărâre din 24-06-2014, Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 7486/1748/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1669 R/2014
Ședința publică de la 24 Iunie 2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: N. P. G.
Judecător: C. D.
Judecător: E. V.
Grefier: O. S.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta . împotriva sentinței civile nr.6686/22.11.2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul . SRL, având ca obiect actiune în daune delictuale.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:
- cauza se află la primul termen de judecată, stadiul procesual recurs, intimata a depus întâmpinare după care:
Instanța dispune lăsarea dosarului la a doua strigare pentru a fi părțile prezente.
La a doua strigare a cauzei la apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul prin avocat B. C. care depune delegație la dosar, lipsind intimata.
Recurentul depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 70,5 lei și a timbrului judiciar de 3 lei astfel cum s-a dispus de instanță.
Instanța înmânează un exemplar al întâmpinării recurentului.
Apărătorul recurentului arată că nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
Tribunalul față de achitarea taxei judiciare de timbru respinge excepția netimbrării cererii de recurs invocată de intimată prin întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat tribunalul pune în discuție excepția tardivității introducerii recursului invocată de intimată prin întâmpinare.
Recurenta prin apărător arată că a primit sentința la data de 17.07.2013 și a declarat recurs la data de 31.07.2013.Solicită respingerea excepției ca neîntemeiată.
Tribunalul deliberând verificând actele și lucrările dosarului față de data comunicării sentinței și data declarării recursului, constată că recursul este declarat în termen astfel că, respinge excepția tardivității formulării căii de atac ca neîntemeiată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat tribunalul acordă cuvântul pe fond.
Recurentul prin apărător solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată taxă de timbru și onorariu avocat. Arată că pretențiile reclamantei erau prescrise, nu a existat între părți o relație contractuală, nu au fost livrate aceste bunuri. Depune la dosar chitanța onorariu avocat.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține cauza în pronunțare spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr.6686/22.11.2012 constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6686 din 22.11.2013 Judecătoria Cornetu a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta . S.R.L., a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 597,76 lei, cu titlu de debit neachitat, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere ca neîntemeiat și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 60,32 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar, pentru capătul de cerere admis.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Între părți s-au derulat relații comerciale, în formă simplificată, conform art.36 C.. data nașterii raportului juridic între părți) reclamanta livrând marfă la solicitarea pârâtei, în baza cărora s-au emis o factură fiscală, în cuantum de 597,76 lei, însușită de aceasta din urmă, dar care a rămas neachitată.
Instanța a constatat că livrarea mărfurilor a fost făcută de către societatea reclamantă, așa cum rezultă din actele depuse la dosar, aceasta îndeplinindu-și obligațiile contractuale.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere, instanța l-a respins ca neîntemeiat, având în vedere că între părți nu s-a încheiat un contract de livrare de mărfuri, negociat, care să prevadă situația penalităților de întârziere, or factura depusă la dosar nu ține loc de contract, mențiunea penalităților nefiind o clauză negociată cu un reprezentant al debitoarei, care să angajeze legal societatea, delegatul debitoarei fiind un simplu prepus care a preluat marfa de la creditoare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta solicitând admiterea recursului modificarea în tot a sentinței atacate și pe fond respingerea cererii.
În motivarea recursului a arătat că prin cererea care a făcut obiectul dosarului nr._, reclamanta-intimată S.C. E. T. SYSTEM S.R.L. a solicitat ob1igarea pârâtei la plata sumei de 597,76 lei reprezentând debit neachitat, la penalități de întârziere în cuantum de 1.624,76 lei, cu cheltuieli de judecată, urmare emiterii facturii fiscale nr._/29.05.2008 care poartă o semnătură de primire ce nu aparține vreunui reprezentant ..R.L. Instanța de fond a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta-recurentă la plata pretinsului debit restant de 597,76 lei și la cheltuielile de judecată.
În dovedirea acțiunii s-a incuviințat administrarea probei cu înscrisuri, respectiv factura fiscală, fișă cont client, convocarea la conciliere directă și recipisa de comunicare prin afișare la sediul societății a convocării la conciliere.
În aceste condiții, instanța de fond a făcut o analiză parțială și oricum greșită a întregului material probator și a situației de fapt și de drept, pronunțând în final o hotărâre judecătorească evident nelegală, astfel: instanța de fond, în mod greșit și ilegal, a admis o acțiune prescrisă extinctiv, introdusă după împlinirea termenului de prescripție de 3 ani, pronunțând astfel o hotărâre netemeinică și nelegală.
Intimata-reclamantă pretinde că subscrisa aș fi achiziționat mai multe bunuri pentru care a fost emisă factura fiscală nr._ din data de 29.05.2008. Această factură fiscală nu conține o dată scadentă ceea ce echivalează cu plata sa imediată, scadența fiind la data emiterii, 29.05.2008. Acțiunea intimatei-reclamante a fost introdusă la Judecătoria Cometu la
data de 08.08.2011.
În conformitate cu disp. art. 3 coroborate cu disp. art. 1 și 7 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripție este de 3 ani și începe să curgă de la data nașterii raportului de drept.
În cazul său, termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă la data de 29.05.2008 iar dreptul la acțiune putea fi exercitat până la data de 29.05.2011, or, acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanței judecătorești la data de 08.08.2011, deci la mai bine de 3 luni după împlinirea termenului de prescripție.
A solicitat să se constatate că dreptul la acțiune în pretenții al intimatei-reclamante este prescris iar acțiunea trebuie respinsă ca fiind prescrisă.
Instanța de fond, în mod greșit și ilegal, a apreciat că între părți s-ar fi desfășurat relații comerciale în formă simplificată, pronunțând astfel o hotărâre netemeinică și nelegală.
Recurenta nu a desfășurat niciodată relații comerciale și nici nu a avut raporturi de vreun fel cu intimata-reclamantă. Semnătura care apare pe factura fiscală nu aparține vreunui reprezentant al S.C. G. T. S.R.L. și nici nu cunoaște cui aparține.
Contestă categoric factura fiscală nr._/29.05.2008 și tăgăduie semnătura de primire conținută de aceasta.
Administratorul S.C. G. T. S.R.L., dl. M. F., este singurul care poate reprezenta și angaja societatea în relațiile cu terții în calitatea sa de unic administrator al societătii, semnătura de pe factură nu îi aparține.
În aceste condiții, nu se poate considera că factura fiscală a fost recunoscută și acceptată la plată, deci nu suntem în prezența unui contract în formă simplificată.
Instanța de fond, în mod greșit și ilegal, a apreciat că intimata-reclamantă ar fi livrat recurentei-pârâte bunurile din factura fiscală nr._/29.05.2008, pronunțând astfel o hotărâre netemeinică nelegală.
Instanța de fond a reținut că intimata-reclamantă ar fi făcut dovada livrării mărfii evidențiate în factura fiscală nr._/29.05.2008. Nu este adevărat.
Din actele scrise care i-au fost comunicate, nu poate să reiasă că marfa a fost livrată atât timp cât nu există niciun document confirmat de subscrisa sau chiar neconfirmat care să ateste livrarea. Nu există nici măcar un aviz de însoțire a mărfii, nemaivorbind de un
proces-verbal de predare-primire. în atare situație, bunurile nu au fost livrate, în primul rând pentru că nu au fost comandate, deci nu suntem în prezența vreunui contract în formă simplificată.
Referitor la penalitățile de întârziere, în mod corect, temeinic și legal, instanța de judecată a fondului a respins capătul de cerere privind plata acestora.
În plus față de argumentația temeinică a instanței, simpla mențiune pe factura fiscală a unor penalități de întârziere nu poate fi asimilată unei clauze penale din perspectiva principiului forței obligatorii a contractului consacrat de art. 969 c. civ. vechi (art. 1270 c. civ. nou), întrucât este un act unilateral de voință al creditoarei, ne asumat de către debitoare. În același sens, I.C.C.J. a arătat că nici măcar acceptarea la plată a acestor facturi nu echivalează cu acordul celeilalte părți cu privire la pretinsele penalități de întârziere, iar acest aspect este confirmat atât de doctrină, cât și de jurisprudență.
Arată că, nu a acceptat factura fiscală deci nici penalitățile, acestea emană dintr-un înscris neînsușit de subscrisa și au fost stabilite în mod unilateral de către creditoare fără acceptul său și nu sunt certe, lichide și exigibile.
În drept a invocat dispozițiile art. 299, 3041 și urm. Vechiul C.pr.civ..
La data de 19.06.2014 intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat să constate - pe cale de excepție legalitatea introducerii recursului formulat de recurentul-pârât G. T. SRL, referitoare la: tardivitate corespunzător prevederilor art.310 din codul de procedură civilă de la 1865; timbraj corespunzător prevederilor O.U.G. nr.80/2013 privind taxele de timbru judiciare; și să dispună respingerea recursului formulat de recurentul-pârât G. T. SRL, ca netemeinic și nelegal; menținerea Sentinței civile nr.6686/22.11.2012 pronunțate în dosarul nr._ aparținând instanței de fond privind acțiunea în răspundere delictuală formulată împotriva recurentului-pârât G. T. SRL, obligarea recurentului-pârât G. T. SRL la plata sumei de 597,76 lei reprezentând debit restant și suma de 60,32 lei reprezentând cheltuieli de judecată, având în vedere următoarele: a invocat excepția tardivității solicitându-vă să constați dacă recurentul-pârât G. T. SRL a introdus recursul în termenul de 15 zile de la comunicare, corespunzător dispozițiilor instanței și prevederilor art.310 din Codul de procedură civilă de la 1865, precum și excepția netimbrării în conformitate cu prevederile O.U.G. nr.80/2013, iar în măsura în care recurentul-pârât nu a făcut dovada îndeplinirii acestor obligatii solicită anularea cererii sale.
Mai arată că nu poate fi de acord cu afirmația recurentului-pârât G. T. SRL potrivit căreia factura fiscală nr._/29.05.2008 în valoare de 597,76 lei (inclusiv TVA), emisă de subscrisa E. T. SYSTEM S.R.L. nu conține o dată scadentă, având în vedere că printr-o simplă analiză a conținutului facturii se va constata că data scadentă mentionata in coltul din stanga jos al facturii este 13.08.2008.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.3 alin. (1) din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune al subscrisei E. T. SYSTEM S.R.L. s-a născut la data expirării termenului de plată (13.08.2008) și s-ar fi împlinit în data de 13.08.2011.
Ori cererea de chemare în judecată introdusă de subscrisa E. T. SYSTEM SRL, a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 08.08.2011 înainte de data de împlinire a termenului general de prescripție, se va constata că dreptul la acțiune al subscrisei nu este prescris și pe cale de consecință veți respinge excepția prescriptiei invocate de recurentul-pârât ca neîntemeiată.
Nu poate fi de acord cu susținerile recurentului-pârât G. T. SRL, prin care arată că între părți nu s-au desfășurat "niciodată" relații comerciale și nu a exista un raport comercial.
Recurentul-pârât G. T. SRL a primit și ridicat de la depozitul subscrisei intimate-reclamante, marfă pe baza de factura, în mai multe rânduri, pentru care a primit și semnat facturi fiscale emise de subscrisa E. T. SYSTEM S.R.L. în calitate de vânzător al mărfii respective, urmând a efectua platile prin tranzacție bancară, in termenul mentionat in factura.
În susținerea afirmați ei că între părți s-au derulat relații comerciale si in contradictie cu sustinerile recurentei, subscrisa înțelege să depună Extrasul de cont nr.10/25.02.2008 emis de Raiffeisen Bank sucursala C., din cuprinsul caruia rezulta fara echivoc faptul ca recurentul-pârât G. T. SRL a achitat prin trasfer bancar contravaloarea unei facturi fiscale nr._ emise la data de 20.02.2008 pentru marfa ridicata in baza acestei facturi; depunem de asemenea si extrasul de cont nr.19/10.03.2008 emis de aceeași bancă prin care recurentul-pârât a achitat o alta factura fiscală nr._/03.03.2008 pentru marfa ridicata in data de 03.03.2008.
Or, dacă între părți nu ar fi existat un raport juridic, de ce recurentul-pârât ar fi făcut prin bancă plăți către subscrisa E. T. SYSTEM SRL
A apreciat că, prin afirmația recurentului că între părți nu s-au desfășurat « niciodată» relații comerciale, acesta manifesta rea credinta si încearcă să se sustragă obligației de plată ce îi incumbă și pe cale de consecință, Onorată Instanță, vă rugăm respectuos să respingeți sustinerile recurentului-pârât G. T. SRL ca fiind nefondate.
În mod corect a reținut instanța de fond că între părți s-au derulat relații comerciale în formă simplificată, intimata-reclamantă E. T. SYSTEM livrând marfă la solicitatea recurentului-pârât G. T. SRL, în baza cărora s-au emis o factură fiscală, în cuantum de 597,76 lei, însușită de aceasta din urmă, dar care a rămas neachitată.
Afirmația recurentului-pârât G. T. SRL că bunurile nu au fost livrate pentru că nu există aviz de însoțire a mărfii nu poate fi reținută datorită faptului că E. T. SYSTEM SRL nu a livrat marfa la sediul pârâtului pentru a fi obligată să emită un aviz ce reprezintă un document de însoțire a mărfii pe timpul transportului, ci marfa a fost ridicata de însusi recurentul-pârât direct de la sediul subscrisei.
Mai mult decât atât, recurentul-pârât G. T. SRL până la data introducerii recursului nu a răspuns la nicio notificare formulată de intimata-reclamantă ELETRO T. SYSTEM SRL cu privire la factura nr._/29.05.2008 în valoare de 597,76 lei ce face obiectul cauzei și nici nu a invocat o eventuală neprimire/nelivrare a mărfii.
Față de toate considerentele precizate și în conformitate cu prevederile legale și contractuale a solicitat să se constate că: dreptul la acțiune al intimatei-reclamante E. T. SYSTEM SRL nu s-a prescris, în conformitate cu raportul juridic existent în formă simplificată recurentul - pârât G. T. SRL avea obligația de a plăti prețul mărfii achiziționate de la depozitul subscrisei.
În drept a invocat art.973,981,998,1073,1081 cod civil și art.115 și urm. art.137, art.310, art.720 c.pr.civ.
Analizând sentința civilă recurată în raport de motivele invocate, tribunalul reține următoarele:
Motivele de recurs invocate de recurent se încadrează în cele prevăzute generic de art. 304 1 din C.pr.civ ce se aplică la cauza de față.
Recursul este nefondat pentru considerentele următoare:
Prin sentinta civila nr. 6686 din 22.11.2012 pronunțată de Judecatoria Cornetu în dosarul nr._ a fost admisa in parte cererea formulată de reclamanta . S.R.L. si a fost obligata pârâta recurenta să plătească reclamantei suma de 597,76 lei, cu titlu de debit neachitat, a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere ca neîntemeiat și a fost obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 60,32 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar, pentru capătul de cerere admis.
Referitor la motivul de recurs privind excepția prescripției dreptului material la acțiune, tribunalul retine ca potrivit art. 1 alin. 1 și 2 din Decretul privitor la prescripția extinctivă, nr. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
Articolul 3 alin. 1 din același decret statuează că termenul de prescripție este de 3 ani. În virtutea art. 7 alin. 1 din același act normativ, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Potrivit art. 101 alin. 3 din Codul de procedură civilă, termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sa săptămânii corespunzătoare zilei de plecare.
Conform art. 104 C.pr.civ., actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui.
Tribunalul constată că scadenta facturii nr._/29.05.2008 mentionata in cuprinsul acesteia este 13.08.2008, data de la care începea să curgă termenul de prescripție al dreptului la acțiune. Luând ca dată de început al cursului prescripției data expirarii termenului de plata - 13.08.2008, reiese că ultima zi a termenului de prescripție, în care putea fi realizat dreptul la recuperarea debitului, a fost 13.08.2011. Acțiunea cu care a fost sesizată instanța a fost inregistrata pe rolul instantei la data de 08.08.2011, dată ce se află înăuntrul termenului de prescripție astfel cum a fost determinat în paragrafele anterioare.
Pentru considerentele arătate, tribunalul retine ca motivul de recurs vizand prescripția dreptului material la acțiune nu este fondat.
Cu privire la motivul de recurs referitor la greșita soluționare a cauzei pe fond, in ce priveste obligarea pârâtei recurente să plătească reclamantei suma de 597,76 lei, cu titlu de debit neachitat, tribunalul retine ca in mod corect instanta de fond a rerinut existenta relatiilor contractuale in forma simplificata dintre parti si obligatia paratei de a achita debitul reprezentand contravaloarea facturii nr._/29.05.2008.
Contrar susținerilor recurentei, tribunalul constată că debitul principal, în cuantum de 597,76 lei, a fost însușit de aceasta prin acceptarea facturii fiscale nr._/29.05.2008, prin semnătura aplicată de reprezentantul său in cuprinsul facturii. In ceea ce privește afirmația conform căreia factura emisa nu au fost semnata de reprezentantul legal al societatii, instanța constată că aceasta este o simplă afirmație pe care recurenta nu a probat-o si chiar dacă factura emisa de reclamanta nu ar fi fost semnata de administratorul paratei, astfel cum s-a susținut în motivarea căii de atac formulate, acest fapt nu este de natură să exonereze recurenta de răspunderea contractuală în raporturile juridice cu terții, întrucât conform art. 395 alin. 2 C.. în raporturile juridice cu terții prin semnătura prepusului său, și nu poate opune terților limitele puterii conferite mandatarului, decât dacă dovedește că aceștia cunoșteau întinderea însărcinărilor date mandatarului, probă care în cauză nu a fost făcută.
Potrivit regulilor în materie comercială, impuse de celeritatea desfășurării operațiunilor între profesionisti, convenția părților este valabilă solo consensu, nefiind necesară forma scrisă, astfel că prin factura fiscala nr._/29.05.2008 însușita de către parata, reclamanta a făcut dovada obligației ce îi revenea paratei.
De asemenea, sustinerea recurentei in sensul ca nu a desfasurat niciodata relatii comerciale si nici nu a avut raporturi de vreun fel cu intimata reclamanta este contrazisa de inscrisurile depuse de catre intimata, din care rezulta efecuarea de catre parata a unor plati catre reclamanta, prin transfer bancar, reprezentand contravaloarea unor facturi.
F. de cele sus aratate, in temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., reținând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate și netemeinicia criticilor aduse acesteia, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta . împotriva sentinței civile nr.6686/22.11.2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul . SRL,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 24 Iunie 2014.
Președinte, N. P. G. | Judecător, C. D. | Judecător, E. V. |
Grefier, O. S. |
Red.jud.fond V. B. M.
Red.jud.NPG/ 09.01.2015
Tehno.red.O.S
2ex.
| ← Încuviinţarea executării silite. Decizia nr. 837/2014.... | Radieri ca urmare a dizolvării. Sentința nr. 442/2014.... → |
|---|
