Pretenţii. Decizia nr. 1289/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1289/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 19-05-2014 în dosarul nr. 9439/94/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1289/R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 19.05.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: A. L. G.
JUDECĂTOR: V. E.
JUDECĂTOR: G. N. P.
GREFIER: S. C. E.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta – reclamantă . SA împotriva sentinței civile nr.1906/29.03.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . REASIGURARE SA și interveninetul P. O. D. L. având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta – reclamantă, prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că recurenta a depus la data de 12.07.2013 un set de înscrisuri precum și faptul că recurenta – reclamantă nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, după care,
Apărătorul recurentei – reclamante depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei și timbru judiciar de 1,5 lei.
Tribunalul ia act de faptul că recurenta – reclamantă a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul fixat de instanță precum și de faptul că s-a făcut dovada calității de reprezentant și, nemaifiind alte cereri prealabile, excepții de invocat sau probe de administrat, acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Apărătorul recurentei – reclamante solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței instanței de fond în sensul obligării pârâtei la achitarea diferenței de despăgubire în cuantum de 388 lei, reprezentând rată de prima asigurare compensată, obligarea la plata penalităților aferente acestei sume precum și plata integrală a onorariului de avocat. Arată că solicită cheltuieli de judecată în recurs reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Tribunalul reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față :
Prin sentința civilă nr.1906/29.03.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta . SA.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 7.08.2012, sub nr._ reclamanta S.C. A.-Tiriac Asigurări S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. E. România Asigurare Reasigurare S.A., cu citarea în calitate de intervenient forțat, a șoferului vinovat de producerea accidentului, P. O. D. L., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 16.059,00 lei, și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 7.03.2012 s-a produs un accident de circulație, din culpa intervenientului, în urma căruia a fost avariat autovehiculul asigurat facultativ la societatea reclamantă, aceasta plătind despăgubirea de 16.059,00 lei.
În temeiul art.2210 C.proc.civ. și Ordinului CSA nr.14/2011, după plata indemnizației asiguratului CASCO, reclamanta s-a subrogat în drepturile acestuia și a solicitat pârâtei, asigurător de răspundere civilă, suma de 16.059,00 lei, așa cum rezultă din cererea de despăgubire.
Pârâta a refuzat nejustificat plata sumei reprezentând indemnizația plătită de societatea reclamantă asiguratului său CASCO.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 2210 Noul Cod Civil, art.54, art.49 din Legea 136/1995, art.64 alin.2 din Ordinul 14/2011 al C.S.A.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 1074,54 lei conform art. 2 din L146/1997 și timbru judiciar de 5 lei, conform art. 3 alin.2 din OG 32/1995.
La cerere au fost atașate, în copie, înscrisuri (filele 5-34).
Pârâta, deși legal citată, nu a depus întâmpinare și nu și-a trimis reprezentant în fața instanței.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 07.03.2012, intervenientul forțat P. O. D. L. conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a produs din culpa sa un accident de circulație. A fost avariat autoturismul marca Hyundai cu număr de înmatriculare_, asigurat CASCO cu polița nr._ în baza căreia a plătit despăgubirea în cuantum de_ lei astfel cum rezultă din Extrasul de cont din 27.04.2012 (fila 32). Proprietarul autoturismului cu nr. de înmatriculare_ al cărui conducător auto se face vinovat de producerea accidentului, avea încheiată asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube cauzate terților prin accidente la E. R. ASIGURARE REASIGURARE S.A., polița RCA nr._.
Potrivit art. 2210 alin.1 din Codul Civil „în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane”.
Reclamanta are dreptul de a se regresa pentru despăgubirea plătită împotriva persoanei care se face vinovată de producerea accidentului, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule și împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
În baza acestei dispoziții legale, reclamanta la data de 21.06.2012 a comunicat pârâtei cererea de despăgubire, cuantumul prejudiciului si actele dosarului de dauna (f.5), pârâta neachitând suma solicitată în termen de 15 zile conform art. 64 alin. 4 din Ordinul CSA nr. 14/2011 și nici nu a formulat obiecțiuni cu privire la suma solicitată.
Conform art. 1357 din Codul Civil „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”. De asemenea, conform alin.2 „autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 136/1995 în limitele indemnizației plătite asigurătorul se subrogă în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, acesta trebuie să fie în legătură directă cu fapta ilicită deoarece subrogarea asigurătorului este una personală iar drepturile se exercită de asigurător, așa cum ar fi fost exercitate de asigurat, în lipsa raporturilor de asigurare, acțiunea în regres judecându-se după normele dreptului comun, ci nu după normele aplicabile în raporturile dintre asigurător și asigurat.
Așadar, având în vedere că reclamanta s-a subrogat în dreptul de a recupera prejudiciul suferit de asigurat, prin plata indemnizației instanța de fond a considerat primul capăt de cerere întemeiat, urmând, în baza art.49 din Legea 136/1995, să oblige pârâta la plata sumei de_ lei reprezentând debit neachitat. Pentru a reține această sumă instanța a avut în vedere extrasul de cont depus în acest sens, precum și cererea de despăgubire. Instanța apreciază că reclamanta nu a făcut dovada achitării sumei de 16.059 lei, motiv pentru care va admite în parte cererea.
Totodată, având în vedere că despăgubirea nu a fost achitată de asiguratorul RCA în 15 zile de la data avizării scrise, în conformitate cu dispozițiile art.64 alin.4 din Normele de aplicare ale Ordinul CSA nr.5/2010, au fost calculate penalități de întârziere. De asemenea, având în vedere și dispozițiile art.64 alin.4 din Normele de aplicare ale Ordinului CSA 14/2011, conform cărora dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la alin. (2) și (3) sau și le îndeplinește defectuos, la suma solicitată pentru plata asigurătorului RCA se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere, instanța de fond a admis și aceste capete de cerere și a obligat pârâta la plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere raportate la debitul de 15.671 lei, calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată, 07.08.2012 până la data achitării integrale a debitului.
În temeiul art. 275 C.pr.civ., pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată. Având în vedere faptul că în litigiile comerciale, în prezent denumite litigii cu profesioniști, debitorul este de drept în întârziere de la data scadenței, precum și faptul că pârâta a căzut în pretenții, instanța de fond a admis cererea privind obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar (1074,54 lei+5 lei) și onorariu de avocat redus (1.000 lei).
Astfel, cu privire la cuantumul onorariului de avocat, în temeiul art. 274 alin.3 C.pr.civ. instanța de fond a diminuat cuantumul acestuia, considerând un onorariu în cuantum de 2387 de lei total disproporționat prin raportare la natura și complexitatea cauzei. Procedând în această modalitate, instanța nu afectează forța obligatorie a contractului de asistență juridică încheiat între avocat și clientul său, ci consideră că nu este proporțională și echitabilă obligarea părții adverse la suportarea unui astfel onorariu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta . SA prin care solicită admiterea recursului formulat, modificarea în parte a hotărârii instanței de fond, în sensul obligării pârâtei și la plata diferenței de despăgubire în cuantum d 388 lei, reprezentând rată prima de asigurare compensată, a penalităților aferente acestei sume calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată, 07.08.2012, până la achitarea debitului, precum și la plata integrală a onorariului de avocat în cuantum de 2.387 lei.
Se arată că, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, instanța de fond deși "consideră primul capăt de cerere întemeiat" având în vedere că reclamanta s-a subrogat în dreptul de a recupera prejudicial suferit de asigurat, prin plata indemnizației, în baza art. 49 din Legea nr. 136/1995, admite cererea în parte și obligă societatea pârâtă doar la plata sumei de 15.671 lei reprezentând debit neachitat, apreciind că "pentru a reține această sumă instanța a avut în vedere extrasul de cont depus în acest sens și cererea de despăgubire", "reclamanta nu a făcut dovada achitării sumei de 16.059 lei".
Apreciază că hotărârea instanței de fond este nelegală, valoarea indemnizației de asigurare datorată de . SA asiguratului Casco pentru autovehiculul_ în baza contractului de asigurare facultativă este de 16.059 lei. astfel cum rezultă din calculul de reparații, nota de constatare și nota de calcul regres întocmit de inspectorii de daună ai societătii, aflate la dosarul cauzei.
In ceea ce privește suma de 15.671 lei, încuviințată de instanță, aceasta a fost virată în contul asiguratului Casco, dupa ce a fost compensată, în temeiul dispozițiilor art. 2206 C.civ, rata primei de asigurare datorată până la sfârsitul anului de asigurate în cuantum de 388 lei, astfel cum rezultă din nota de calcul regres extrasul de cont nr.78/27.04.2012 și desfășurător op din 27.04.2012, motiv pentru care, în mod corect, asiguratul Casco solicită prin cererea de despăgubire, invocată de instanța de fond, doar suma de 15.671 lei, considerându-se integral despăgubit.
În ceea ce privește onorariul de avocat recurenta consideră că instanța a ignorat total convenția părților - contractul de asistență juridică - prin care societatea recurentă și societatea de avocați a negociat, pentru acest dosar un onorariu de 1925 lei + TVA, suma pe care a achitat-o conform OP nr. 2/21.12.2012 și anexei la acesta.
Toata activitatea si cheltuielile efectuate de avocat înainte de introducerea cererii de chemare în judecată nu au fost avute în vedere de instanța de fond, cum de altfel nu s-a avut în vedere că, din suma de 2387 lei acordată de instanță, cu titlu de onorariu, 24% reprezintă TVA, iar restul onorariului este supus unei fiscalizări de 21,5% (16% impozit si 5,5% CAS), rămânând o suma din care se scad și cheltuielile materiale, onorariul net al avocatului fiind practic anulat.
Apreciază că instanța trebuia să aibă în vedere si practica CEDO din care rezultă că pot fi acordate cu titlu de cheltuieli de judecată acele sume care în mod real și necesar au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătura cu acel litigiu. Caracterul real tine de justificarea ca ele au fost concepute într-o legătura strictă și indisolubila cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia și concepute de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil din perspectiva sa, spre a obține serviciul avocatului. Caracterul rezonabil al cheltuielilor semnifică faptul că, în raport cu natura activității efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existenta litigiului si reputația celui care acorda asemenea servicii, ele să nu fie exagerate.
Intimata – pârâtă și intervenientul nu au depus întâmpinare.
Analizând sentința civilă recurată în raport de motivele invocate, tribunalul reține următoarele:
La data de 07.03.2012, autoturismul cu numărul de înmatriculare_, asigurat CASCO la societatea de asigurări . SA, a fost avariat în urma unui accident de circulatie produs din culpa numitului P. O. D. L. .
S-a procedat la întocmirea dosarului de daune stabilindu-se că autoturismul asigurat a suferit o daună totală valoarea despăgubirii fiind calculată la suma de 16.059 lei.
Din suma calculată, asiguratorul a procedat la compensarea primei de asigurare datorată de către asiguratul său până la sfârșitul anului în valoare de 388 lei.
Potrivit art. 1616 cod civil datoriile reciproce se sting prin compensatie până la concurența celei mai mici dintre ele. Or, în prezenta cauză recurenta datora asiguratului său suma de_ lei cu titlu de despăgubire, în același timp asiguratul datorând prima de asigurare în sumă de 388 lei.
Câtă vreme între părți a operat compensatia, extrasul de cont nu putea să prevadă decât suma rămasă de plată după scăderea primei de asigurare, respectiv suma de 15.671 lei.
Prin urmare, constată că primul motiv de recurs este întemeiat astfel că va obliga pârâta la acordarea integrală a despăgubirilor solicitate precum și a penalităților de întârziere calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la achitarea debitului.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs respectiv neacordarea integrală a cheltuielilor de judecată, tribunalul reține că instanța de fond a obligat intimata la plata către recurenta a cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar, precum și onorariu avocat redus, în temeiul art. 274 alineat 3 cod procedură civilă, de la suma de 2387 lei, la suma de 1000 lei.
Tribunalul apreciază că instanța de fond nu a stabilit în mod corect cuantumul cheltuielilor referitoare la onorariul de avocat, față de prevederile art. 274 alineat 3 C. proc. civ.
Astfel, potrivit art. 274 alin. 3 C. proc. civ., judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Sub acest aspect, tribunalul constată că, în ceea ce privește primul criteriu legal, relevant pentru aplicarea art. 274 alineat 3 c. proc. civ., respectiv proporționalitatea cu valoarea obiectului pricinii, reducerea onorariului nu se justifică; onorariul 1925 lei) reprezintă un procent rezonabil în raport cu valoarea pretențiilor cu care instanța a fost sesizată.
În ceea ce privește al doilea criteriu legal, și anume munca îndeplinită de avocat, trebuie să se aibă în vedere faptul că aceasta presupune și activități premergătoare procedurii judiciare.
În acest context, instanța apreciază că suma reprezentând onorariul de avocat nu este nepotrivit de mare, în sensul art. 274 alineat 3 cod procedură civilă, reprezentând o cheltuială necesară, făcută în mod real de către parte, (conform facturii fiscale și extraselor de cont depuse la dosar) și având un cuantum rezonabil.
În consecință, în temeiul art. 3041, art. 312 C. proc. civ., tribunalul va admite recursul formulat de recurenta – reclamantă în contradictoriu cu intimata – pârâtă urmând a modifica în parte sentința civilă recurată și a admite în tot actiunea formulată de reclamanta
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta – reclamantă . SA împotriva sentinței civile nr.1906/29.03.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . REASIGURARE SA și interveninetul P. O. D. L..
Modifica in parte sentinta civila recurata în sensul că:
Admite in tot actiunea.
Obliga parata la plata catre reclamanta a sumei de 338 lei, reprezentând diferenta despagubire, precum și a penalitaților de 0,1 % pe zi aferente acestei sume calculate de la data introducerii cererii de chemare in judecată (07.08.2012) până la achitarea debitului.
Obliga pârâta la plata sumei de 1387 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând diferența onorariu de avocat.
Obligă intimata -pârâtă la plata sumei de 21.4 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.05.2014.
Președinte Judecător Judecător A. L. V. E. G. N. P.
G.
Grefier
S. C. E.
Concept red. gref.C.S.
Red. Jud: EV/2exemplare
Jud.fond C. E. D.- Jud.B.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 140/2014. Tribunalul ILFOV | Radieri ca urmare a dizolvării. Sentința nr. 3159/2014.... → |
|---|
