Procedura insolvenţei – persoane juridice de drept privat. Sentința nr. 516/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 516/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 11-02-2014 în dosarul nr. 2439/93/2012/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 516
Ședința publică de la 11 Februarie 2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE- JUDECĂTOR SINDIC R. N.
Grefier A. M. P.
Pe rol judecarea cauzei F. privind pe reclamantul VF INSOLVENȚA S. în calitate de administrator judiciar al debitoarei . in contraductoriu cu pârâtul C. N., având ca obiect procedura insolvenței – persoane juridice de drept privat ANGAJARE RASPUNDERE
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 04.02.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, fiind parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 11.02.2014, pentru când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de fata:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 15.11.2013, sub numărul de mai sus, reclamantul VF INSOLVENȚA S. în calitate de administrator judiciar al debitoarei . a chemat in judecată pârâtul C. N. solicitând obligarea pârâtului la suportarea pasivului in cuantum de 17.297.630,75 lei.
In motivare, in fapt, reclamantul a arătat ca în temeiul art. 34 din Legea 85/2006, în cauză a fost numit lichidator judiciar "VF Insolvență S.", urmând ca acesta să îndeplinească atribuțiile prevăzute de art. 25 din Lege.
Lichidatorul judiciar al debitoarei a arătat ca masa credală a debitoarei . este în cuantum de 17.297.630,75 lei conform Tabelului definitiv consolidat al creanțelor, publicat in BPI nr._/11.10.2013 si atașat la prezenta cerere.
Ca urmare a sentinței din data de 25.06.2013, pronunțată în dosarul cauzei de Tribunalul Ilfov, Secția Civila, a efectuat cercetări la Oficiul Registrului Comerțului și la sediul firmei cu privire la situația acesteia, cercetări ce s-au concretizat prin următoarele:
-. a fost înființata in anul 2001 si înregistrata la Oficiul Registrului Comerțului Prahova sub nr. J_, având sediul social in Ploiești, județul Prahova;
-în anul 2007, societatea si-a mutat sediul social in orașul Otopeni, județul Ilfov, sub nr. de înregistrare la Registrul Comerțului Ilfov J_ ;
-Potrivit Mențiunii nr. 240/04.05.2009, începând cu data de 24.04.2009 (data numirii) administratorul societății este asociatul unic C. N., numit pentru o perioada de 4 ani;
-ulterior deschiderii procedurii, a notificat debitoarea prin scrisoare cu recomandată de primire la adresa înscrisa in evidentele Registrului Comerțului, respectiv in Loc. Otopeni, Calea Bucureștilor nr. 170, camera C9, Jud. Ilfov, plicul fiind returnat cu mențiunea "Retur - Mutat" (a menționat faptul ca in conformitate cu evidentele Registrului Comerțului sediul era expirat din data de 31.12.2012).
-in ciuda notificărilor transmise, debitoarea nu si-a îndeplinit obligația de a depune la dosarul cauzei toate actele prevăzute de art. 28 din Legea insolvenței si nu a predat lichidatorului judiciar documentele solicitate.
De asemenea lichidatorul judiciar al debitoarei a arătat că pârâtul C. N. - în calitate de unic asociat si administrator, în exercitarea atribuțiilor statutare, se face vinovat de starea de insolvență.
Astfel, conform prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, administratorul debitoarei are următoarele obligații:
(i) obligația imperativă de organizare a contabilității - "societățile comerciale au obligația de a-și organiza contabilitatea proprie" (art. 1 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată)
(ii) scopul organizării contabilității - "contabilitatea, ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea societăților comerciale, trebuie să asigure înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară (art. 2 alin. (1) din Legea 82/1991);
(iii) înregistrarea cronologică și în conturi distincte a operațiunilor contabile "înregistrările in contabilitate se fac cronologic, potrivit planurilor de conturi si normelor emise de Ministerul Economiei și Finanțelor" (art. 6 alin. (1) din Legea 82/1991, republicată);
(iv) răspunderea pentru documentele justificative - "Documentele justificative
care stau la baza înregistrărilor in contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat si aprobat, ori înregistrat in contabilitate, după caz".
De asemenea, potrivit art. 11 din Legea nr. 85.2006, răspunderea pentru organizarea si conducerea contabilității aparține administratorului debitoarei.
Faptele enumerate de art.138 din Legea nr. 85/2006 atrag răspunderea civila delictuala speciala a conducătorilor societății pentru plata pasivului acesteia daca au contribuit la starea de insolvență a societății si este o stare de fapt care se asociază acțiunii sau omisiunii delictuoase a conducătorilor ei pentru a fundamenta răspunderea lor pentru pasivul societății.
Legiuitorul așează în cuprinsul art. 138 din Legea nr. 85/2006 verbul "a cauza" pentru a desemna legătura de cauzalitate intre conduita conducătorilor societății si starea de insolvență comerciala. Faptul ca legiuitorul a folosit verbul "a cauza" denota intenția de a da valoare cauzala si a celor fapte care, deși n-au cauzat direct starea de insolvență au contribuit la conducerea ei. D. așa se explica de ce răspund si cenzorii sau administratorii care prin omisiunea îndeplinirii atribuțiilor prevăzute de lege au favorizat activitățile păgubitoare comise de alți administratori care au condus societatea.
Prin urmare, a mai precizat reclamantul ca paratul n-a ținut contabilitate a debitoare în condițiile menționate si a făcut să dispară documentele contabile al debitoarei. Societatea a desfășurat activitatea comerciala fără a tine o evidenta contabila primara si a întocmi bilanțul societății, balanța cu privire la activitatea depusa pentru a se vedea dinamica mijloacelor circulante si a rezultatelor faptelor de comerț.
Pe fondul cauzei, reclamantul a solicitat sa se constate faptul că prezumția de vinovăție invocată mai sus nu a fost răsturnată cu actele justificative menționate mai sus si prin urmare legătura de cauzalitate dintre faptele pârâtului si starea de insolvență a debitoarei este dovedită, urmând ca cererea formulată sa fie admisa În baza art. 138 lit. d.
De asemenea, si potrivit OUG 91/2013 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa - art. 169 (1) lit. d), prezumția de vinovăție invocata mai sus, precum si legătura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu subzista in cazul nepredării documentelor contabile către lichidatorul judiciar, astfel încât este evident ca intenția legiuitorului a fost de a sancționa astfel de fapte, răsturnarea prezumției fiind in sarcina pârâțiIor.
În drept, cererea a fost întemeiat pe art. 138 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței.
In dovedire, a solicitat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de insolvența și orice alte mijloace de probă ce vor reieși din dezbateri.
La data de 03.02.2014 paratul C. N. a depus la dosarul cauzei intampinare solicitând respingerea cererii de chemare in judecata.
In motivare, in fapt, paratul a arătat ca lichidatorul judiciar V.F. INSOL VENTA S., numit prin Sentința Civila nr. 1803 din 25.06.2013, pronunțata in dosarul nr._ 12 aflat pe rolul Tribunalului Ilfov, Secția Civila si prin care s-a dispus . procedura simplificata a debitoarei ., a cerut atragerea răspunderii patrimoniale a paratului C. N. - in calitate de unic asociat si administrator, conform art. 138 lit. D.
F. de aspectele învederate de reclamant, paratul a arătat faptul ca lichidatorul judiciar V.F. INSOLVENTA S. induce in eroare instanța de judecata, pentru ca si-a îndeplinit întocmai toate obligațiile prevăzute de lege, transmițând toata documentația solicitata. Astfel, la data de 08.04.2013, paratul a precizat ca a transmis toata documentația necesara către societatea de insolvență.
In drept, întâmpinarea a fost întemeiata pe dispozițiile art. 205 si următoarele din Codul procedura civila.
In dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului se rețin următoarele:
Pe fondul cauzei,
Instanța are în vedere dispozițiile art.138 alin.1 și 3 din Legea nr.85/2006, din a căror interpretare sistematică rezultă aspectele esențiale privind cererea în atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere/supraveghere ale debitorului în insolvență, și anume aspectele referitoare la noțiunea și natura juridică a acestei cereri, subiecții de drept ce dețin calitatea procesuală activă și cea pasivă, precum și cerințele legale pentru admiterea cererii.
Mai prezintă interes dispozițiile art.998-999 din fostul C.civ.,( aplicabil situației din speță) care prevăd că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, autorul faptei fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Cererea privind atragerea răspunderii personale poate fi promovată de administratorul judiciar sau de lichidator ori, în baza hotărârii adunării creditorilor, de către președintele comitetului creditorilor, creditorul desemnat de către adunarea creditorilor sau creditorul care deține mai mult de jumătate din valoarea creanțelor înscrise la masa credală. Întrucât, în toate cazurile, este promovată în interesul colectiv al creditorilor îndreptățiți să participe la procedură, cererea nu poate fi formulată de orice creditor în scopul satisfacerii propriei creanțe.
Calitatea procesuală pasivă (calitatea de pârâți) în cadrul acestei cererii aparține membrilor organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență a debitorului (așa cum este situația administratorului de fapt).
Răspunderea patrimonială a pârâțului este antrenată întrucât aceștia au cauzat starea de insolvență a debitorului prin săvârșirea uneia ori mai multora dintre faptele ilicite enumerate limitativ de la lit.a) la lit.g) ale art.138 alin.1 din lege, iar, consecutiv, prin cauzarea insolvenței, au determinat insuficiența ori lipsa lichidităților din patrimoniul debitorului necesare pentru plata integrală și la termen a datoriilor bănești certe și exigibile, prejudiciindu-i în acest fel pe creditori.
Prin dispozițiile art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 se instituie o răspundere civilă delictuală față de creditori a persoanelor care au determinat incapacitatea debitorului ajuns în insolvență de a-și plăti datoriile sale certe și exigibile. Prin urmare, între prejudiciul creat creditorilor, constând în imposibilitatea de a-și satisface integral creanțele, și faptele ilicite enumerate limitative de lege, săvârșite de organele de conducere/supraveghere ale debitorului (având calitatea de pârâți), există o legătură de cauzalitate mediată (indirectă), în sensul că pârâții i-au prejudiciat pe creditori în mod indirect, respectiv: i) prin săvârșirea faptelor ilicite precizate de lege, au cauzat starea de insolvență a debitorului, caracterizată prin lipsa ori insuficiența lichidităților; și ii) prin ajungerea debitorului în stare de insolvență au cauzat și incapacitatea acestuia de a-și plăti creditorii.
Condițiile cumulative ale angajării răspunderii persoanelor care au cauzat insolvența, sunt următoarele, potrivit dreptului comun (art.998-999 C.civ.) și dispozițiilor speciale din legea insolvenței, anterior menționate:
- existența unui prejudiciu constând în imposibilitatea creditorilor recuperării integrale a creanțelor, ca urmare a lipsei ori insuficienței din averea debitorului insolvent a disponibilităților bănești; acest prejudiciu este egal cu pasivul debitorului insolvent (valoarea totală a masei credale, așa cum rezultă din tabelul definitiv consolidat al creanțelor);
- săvârșirea de către persoanele arătate, a uneia sau mai multor fapte ilicite dintre cele enumerate limitativ de la lit.a) la lit.g) ale art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006;
- existența unei legături de cauzalitate între fapta/faptele ilicite săvârșite și starea de insolvență; dovada acestui element înseamnă implicit și dovada raportului cauzal între aceste fapte ilicite și prejudiciul creat creditorilor;
- fapta ilicită să fi fost săvârșită cu intenție, ca forma de vinovăție, toate faptele ilicite prevăzute de lege fiind calificate de scopul fraudulos al cauzării stării de insolvență.
Consecința antrenării răspunderii persoanelor vinovate de cauzarea insolvenței, ca urmare a îndeplinirii condițiilor prezentate, este aceea că ele vor putea fi obligate să suporte o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență.
Răspunderea acestor persoane este subsidiară, în sensul că doar în ipoteza în care, în cadrul procedurii insolvenței, fie prin intermediul reorganizării judiciare, fie prin valorificări (lichidări) de bunuri ale debitorului în cadrul falimentului, nu s-a reușit plata integrală a pasivului, atunci se poate dispune obligarea pârâților la plata în întregime ori a unei părți din pasivul rămas neachitat.
Întrucât răspunderea patrimonială reglementată de dispozițiile speciale ale Legii nr.85/2006, derogatorii de la dispozițiile art.73 din Legea nr.31/1990, este o răspundere civilă de natură delictuală față de creditori, și nu contractuală ori delictuală față de debitorul persoană juridică, nu este prezumată existența nici uneia din condițiile răspunderii în discuție, iar dovada îndeplinirii acestor condiții este, conform art.1169 C.civ., în sarcina probatorie a participantului la procedură care, promovând cererea de atragere a răspunderii (administratorul judiciar/lichidatorul, președintele comitetului creditorilor, creditorul desemnat de către adunarea creditorilor, ori, după caz, creditorul majoritar), are poziția procesuală de reclamant.
Fapta prevăzută la art.138 lit d) din lege, cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă și a făcut să dispară unele documente contabile, însă lichidatorul judiciar nu a probat cele afirmate. Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit.d) a art.138 din lege se referă la faptul că pârâtul nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea; împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art.35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.
Mai mult, dispozițiile art 138 din lege reglementează o răspundere specială, care se poate angaja pentru fapte anterioare apariției insolvenței și care au cauzat starea de insolvență; or, nedepunerea actelor la dosar este o faptă ulterioară nu numai apariției stării de insolvență dar și deschiderii procedurii; astfel, nedepunerea actelor nu avea cum să fi cauzat insolvenței debitorului.
Oricum, în ceea ce privește obligația pârâtului de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență.
Așadar, simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii sale în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, lichidatorul judiciar nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
În concluzie, în speță nu ne aflam în nici una din ipotezele prevăzute de lit.d) a art.138 din lege. Pentru aceste considerente cererea lichidatorului judiciar va fi respinsă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea privind pe reclamantul VF INSOLVENȚA S. în calitate de administrator judiciar al debitoarei . cu sediul in sector 1, București, .. 26-28, . 17 si pe pârâtul C. N. cu domiciliul in Ploiești, ., nr. 3, ., ., ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.02.2014.
Președinte, R. N. | ||
Grefier, A. M. P. |
Red.jud.RN
Dact. .
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 2870/2014.... | Procedura insolvenţei. Sentința nr. 3506/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
