Procedura insolvenţei – persoane juridice de drept privat. Sentința nr. 1700/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1700/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 13-05-2014 în dosarul nr. 56/93/2011/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 1700
Ședința publică de la 13 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE Judecător sindic N. M. N.
Grefier O. S.
Pe rol judecarea cauzei faliment privind reclamanta V.V. I. S. -lichidator judiciar AL . și pârât I. M., având ca obiect procedura insolvenței – persoane juridice de drept privat angajare raspundere.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 6 mai 2014 fiind consemate in incheierea de sedinta de la acea data care face parte integranta din prezenta când tribunalul pentru a da posibilitate părților să depună note scrise, a amânat pronunțarea la data de azi 13 mai 2014 când a hotărât urmatoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la data 11.10.2012 V.F. INSOLVENȚĂ S.P.R.L., în calitate de lichidator judiciar al debitorului .. conform încheierii din 10.05.2012, în dosarul_ 11, în temeiul art. 138 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței și în conformitate cu art. 138 alin (l) din Legea 85/2006, a formulat cerere de atragere a raspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei ., d-l loja M., prin care a solicitat obligarea administratorul societătii debitoare să suporte întregul pasiv al acesteia în cuantum de 154.468,44 lei, ce reprezintă cuantumul creantelor înscrise în tabelul definitiv consolidat și neacoperite din averea debitoarei.
In motivarea în fapt a arătat că prin incheierea pronuntata in data de 19.01.2012, s-a deschis procedura generala de insolventa impotriva debitoarei ., actiunea de deschidere a procedurii de insolventa a fost promovata la Tribunalul Ilfov, Sectia Civila de catre creditorul TBI LEASING IFN SA. Subscrisa VF INSOLVENT A S. a fost desemnata in calitate de lichidator judiciar al debitorului ., conform Sentintei Civile din data de 10.05.2012, pronunțată de Tribunalul Ilfov, Secția Civila, în dosarul_ 11, si confirmat de Adunarea Creditorilor din data de 25.06.2012. Firma debitoare a fost inregistrata in evidentele Registrului Comertului in data de 28.09.2007 avand ca asociati pe d-l F. C. si d-l loja M.. In data de 30.09.2009, F. C. se retrage din societate ramanand loja M. in calitate de unic asociat si administrator. Odata deschisa procedura de faliment, lichidatorul judiciar a convocat Adunarea Creditorilor stabilita pentru data de 25.06.2012 avand trecuta pe ordinea de zi: Confirmarea lichidatorului judiciar VF I. S. SI stabilirea onorariului acestuia. Analizarea oportunitatii atragerii raspunderii patrimoniale a administratorului societatii conform art. 138 din Legea 85/2006. Analizarea oportunitatii anularii transferului de proprietate al autoturismului Volvo S60 T5 cu numar de inmatriculare IF-I0-JAA, instrainat la data de 12.01.2012 pentru suma de 3100 Ron.
La data convocarii, au prezentat puncte de vedere trimise prin fax și depuse la dosar de lichidator, urmatorii creditori: Directia Generala a Finantelor Publice Ilfov - 26%; Inspectoratul Teritorial de munca al Judetului Ilfov - 0.06% TBI Leasing - 66.59%. Cu un cvorum de 92,65% din totalul creantelor inscrise in tabel, Adunarea Creditorilor a confirmat ca lichidator judiciar iar cu privire la punctul 2 de pe ordinea de zi, Adunarea Creditorilor a decis formularea cererii de atragere a raspunderii patrimoniale a administratorului societatii conform art. 138 din Legea 85/2006. De asemenea, cu privire la punctul 3 de pe ordinea de zi Adunarea Creditorilor a decis formularea unei cereri de anulare a transferului de proprietate al autoturismului Volvo S60 T5 cu numar de inmatriculare_, instrainat la data de 12.01.2012 pentru suma de 3100 Ron. Avand in vedere punctul 2 de pe ordinea de zi, lichidatorul a procedat la inaintarea prezentei cereri, considerand ca administratorul societatii se face vinovat de urmatoarele fapte prevazute de art. 138 din Legea 85/2006.
S-a constatat faptul că d-l. loja M., în calitate de administrator statutar al debitoarei, se face vinovat de aducerea societății în stare de insolvență. A meționat că, cererea de deschidere a procedurii insolventei a fost depusa de creditorul TBI Leasing motivat de faptul ca societatea nu a mai achitat ratele aferente contractului de leasing nr. 51189N/2008, suma ce se ridica la valoarea de 18.919,90 RON si_,11 EUR conform art. 9.7 din contract. Administratorul societatii nu a achitat sumele aferente contractului de leasing desi cunostea ca neplata acestora ar putea conduce la .. Mai mult decat atat, fiind singurul creditor chirografar inscris la masa credala, a considerat ca administratorul societatii putea evita . simpla achitare a ratelor de leasing, societatea putand sa-si desfasoare activitatea in continuare, chiar daca cifra de afaceri scazuse pentru anul 2010, anul in care contractul a fost reziliat, la 261.203 lei fata de anul precedent unde a avut o cifra de afaceri de 491.554 lei. Pe de alta parte, la data deschiderii procedurii, societatea mai detinea, în afara de autoturismul luat in leasing, inca 3 autoturisme, si anume: Volvo S60 TS cu numarul de inmatriculare_, radiata la data de 12.01.2012. Lexus RX 300 4x4 cu numarul de inmatriculare_ Dacia 1310 L cu numarul de inmatriculare_ Asadar, societatea detinea 3 autoturisme de lux, doua Lexus si un Volvo, fara sa le foloseasca in scopul activitatii sale, cel mai probabil, fiind folosite de administratorii societatii in interes personal, insa nu a achitat ratele de leasing din cauza carora a intrat in insolventa.
A apreciat ca, daca societatea era in dificultate pentru neplata ratelor de leasing, administratorul putea gasi resurse sa achite ratele de leasing, iar in caz contrar trebuia sa solicite deschiderea procedurii insolventei societatii inca din anul 2010, de la data la care nu a mai gasit resurse pentru achitarea ratelor scadente.Chiar si asa, nu se poate retine faptul ca nu existau resurse pentru plata ratelor, in conditiile in care societatea mai detinea inca 3 autoturisme, dintre care 2 de lux. Pe de alta parte, la data de 23.03.2012, Agentia N. de Administrare Fiscala a efectuat un control inopinat la sediul societatii unde au fost prezenti ambii asociati, atat d-l F. C. care in prezent nu se mai afla in societate cat si d-l loja M. care este in prezent unic asociat si administrator, insa desi administratorul judiciar s-a deplasat atat la sediul societatii cat si la domiciliul d-Iui I. M., acesta nu a fost contactat de niciuna dintre aceste persoane. Cu ocazia controlului, administratorului societatii i-a fost adus la cunostinta faptul ca exista numit un administrator judiciar si ca societatea este in insolventa, insa acesta nu i-a contactat pana in prezent, deși fusese notificat de mai multe ori de lichidatorul judiciar, neaducandu-i la cunostinta faptul ca societatea a fost amendata cu suma de 1000 lei pentru nedeclararea la timp a veniturilor. Prin urmare, faptul ca acesti a nu au declarat veniturile obtinute din activitatile de transport prestate pentru societatea GT Construct este o alta dovada ca administratorul a condus activitatea in mod defectuos si au tinut o contabilitate fictiva incalcand normele legale in vigoare. Nu in ultimul rand, este foarte important de precizat ca administratorul societatii, d-l loja M. a instrainat autoturismul Volvo S60 T5 cu numar de inmatriculare IF-1O-JAA, la data de 12.01.2012 pentru suma de 3100 Ron, dupa primul termen de judecata si cu 2 zile inainte de deschiderea procedurii insolventei. Este evident ca, administratorul societatii, dupa ce a observat ca urmeaza ca instanta sa se pronunte cu privire la deschiderea procedurii insolventei, a instrainat masina pe o suma derizorie catre o terta persoana tocmai pentru a sustrage autoturismul de la masa credala si pentru a nu fi valorificat in cadrul procedurii.
In drept, a invocat dispozițiile art. 138 si urmatoarele din Legea nr. 85/2006.
Pârâtul deși legal citat nu a depus întâmpinare și nu a solicitat probe în combaterea acțiunii.
Analizând actele și lucrările prezentului dosar și a dosarului nr._ 11 reține următoarele:
Prin s.c. nr. 26/19.01.2012 a Tribunalului Ilfov, pronunțată în dosarul nr._ 11 s-a deschis procedura generala de insolventa fata de debitorul ., prin s.c. nr. 356/10.05.2012 s-a deschis procedura simplificată față de debitor, s-a dispus . debitorului, a fost numit lichidator V.F. I. S. și s-au luat măsurile legale subsecvente deschiderii procedurii insolvenței.
Conform tabelului definitiv de creanțe împotriva debitorului, masa pasivă a acestuia se compune din suma de 203.776,33 lei .
Coroborând actele existente la dosar cu raportului cuprinzând cauzele și împrejurările ce au dus la apariția insolvenței, întocmit în condițiile art.59 din lege, rezulta ca societatea a fost înregistrata in evidentele Registrului comerțului in 28.09.2007 având ca asociați pe F. C. si J. M., iar din 30.09.2009 a rămas unic asociat si administrator J. M..
Debitoarea nu s-a conformat obligației legale de depunere a documentelor prevăzute de art. 28 din legea nr. 85/2006, de către DGFP Ilfov au fost furnizate informații cu privire numai la anii 2009 si 2010, pentru perioada următoare nefiind depus bilanț.
Societatea a figurat înscrisa cu 3 vehicule, potrivit adresei nr._/28.02.2012 .Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezulta următoarea situație a vehiculelor.
Autoturismul Volvo S 60 a fost achiziționat la data de 12.08.2009 cu factura nr._ cu prețul de 49.141 lei, a figurat înmatriculat pe numele societatii in perioada 26.08._12, fiind înstrăinat numitului F. I. C. cu factura nr. 023/27.12.2011 cu suma de 3100 lei . Prin sentința civila nr. 3713/03.12.2013 Tribunalul Ilfov a constatat nulitatea tranzacției încheiata intre societatea debitoare si F. I. C. privind acest autovehicul, fiind obligat cumparatorul sa restituie debitoarei prețul de achiziție, respectiv suma de 3100 lei.
Autoturismul Lexus EX 300 a fost achiziționat de debitoare la data de si a figurat înmatriculat pe numele societatii de la 17.07.2009 cu numărul_, iar autoturismul Dacia 1310 L figurează înmatriculat pe numele societatii din data de 04.03.2008 cu numărul_ .
Din bilanțurile contabile depuse de debitoare in perioada 2008-2010 si comunicate de DGFP Ilfov, rezulta următoarea situație . Debitoarea a înregistrat la 31.12.2008 un profit net de 176.659 lei, deținea active imobilizate de 121.526 lei, la data de 31.12.2009 deținea imobilizări corporale de 118.027 lei, sume de bani in conturi si in casa de 347.141 lei si un profit net de 8.062 lei. La data de 31.12.2010 societatea debitoare deținea active imobilizate de 114.526 lei, sume de bani in casa si conturi de 15.030 lei, stocuri de 2.475 lei, înregistrând o pierdere de 16.985 lei la o cifra de afaceri de 261.203 lei.
Pentru anii ulteriori nu a fost prezentat nici un document contabil, nu au fost depuse situațiile fiscale, nu a fost prezentata situația celor doua autovehicule proprietatea societatii .
Conducerea societatii a fost asigurata de asociatul O. L., care nu s-a prezentat si nu a depus actele contabile ulterioare anului 2008, nu a prezentat informațiile prevăzute de art. 28 alin 1 din lege, nu a depus raportări pentru anii 2011-2012, rezultând prezumția ca nu si-a respectat obligația de a organiza si a conduce evidentele contabile.
La . insolventa au concurat si folosirea autoturismelor Lexus si Dacia in interes personal in perioada 2011-2014, folosirea activelor imobilizate si a sumelor de bani in interesul administratorului, înstrăinarea autoturismului Volvo cu o suma de bani derizorie in raport cu valoarea de achiziție si valoarea reala a bunului, refuzul de a preda vehiculele si de a permite valorificarea lor pentru achitarea pasivului.
Instanța are în vedere dispozițiile art.138 alin.1 și 3 din Legea nr.85/2006, din a căror interpretare sistematică rezultă aspectele esențiale privind cererea în atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere/supraveghere ale debitorului în insolvență, și anume aspectele referitoare la noțiunea și natura juridică a acestei cereri, subiecții de drept ce dețin calitatea procesuală activă și cea pasivă, precum și cerințele legale pentru admiterea cererii.
Mai prezintă interes dispozițiile art.998-999 din fostul C.civ.,( aplicabil situației din speță) care prevăd că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, autorul faptei fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Cererea privind atragerea răspunderii personale poate fi promovată de administratorul judiciar sau de lichidator ori, în baza hotărârii adunării creditorilor, de către președintele comitetului creditorilor, creditorul desemnat de către adunarea creditorilor sau creditorul care deține mai mult de jumătate din valoarea creanțelor înscrise la masa credală. Întrucât, în toate cazurile, este promovată în interesul colectiv al creditorilor îndreptățiți să participe la procedură, cererea nu poate fi formulată de orice creditor în scopul satisfacerii propriei creanțe.
Calitatea procesuală pasivă (calitatea de pârâți) în cadrul acestei cererii aparține membrilor organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență a debitorului (așa cum este situația administratorului de fapt).
Răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere este antrenată întrucât aceștia au cauzat starea de insolvență a debitorului prin săvârșirea uneia ori mai multora dintre faptele ilicite enumerate limitativ de la lit.a) la lit.g) ale art.138 alin.1 din lege, iar, consecutiv, prin cauzarea insolvenței, au determinat insuficiența ori lipsa lichidităților din patrimoniul debitorului necesare pentru plata integrală și la termen a datoriilor bănești certe și exigibile, prejudiciindu-i în acest fel pe creditori.
Prin dispozițiile art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 se instituie o răspundere civilă delictuală față de creditori a persoanelor care au determinat incapacitatea debitorului ajuns în insolvență de a-și plăti datoriile sale certe și exigibile. Prin urmare, între prejudiciul creat creditorilor, constând în imposibilitatea de a-și satisface integral creanțele, și faptele ilicite enumerate limitative de lege, săvârșite de organele de conducere/supraveghere ale debitorului (având calitatea de pârâți), există o legătură de cauzalitate mediată (indirectă), în sensul că pârâții i-au prejudiciat pe creditori în mod indirect, respectiv: i) prin săvârșirea faptelor ilicite precizate de lege, au cauzat starea de insolvență a debitorului, caracterizată prin lipsa ori insuficiența lichidităților; și ii) prin ajungerea debitorului în stare de insolvență au cauzat și incapacitatea acestuia de a-și plăti creditorii.
Consecința antrenării răspunderii persoanelor vinovate de cauzarea insolvenței, ca urmare a îndeplinirii condițiilor prezentate, este aceea că ele vor putea fi obligate să suporte o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență.
Răspunderea acestor persoane este subsidiară, în sensul că doar în ipoteza în care, în cadrul procedurii insolvenței, fie prin intermediul reorganizării judiciare, fie prin valorificări (lichidări) de bunuri ale debitorului în cadrul falimentului, nu s-a reușit plata integrală a pasivului, atunci se poate dispune obligarea pârâților la plata în întregime ori a unei părți din pasivul rămas neachitat.
Întrucât răspunderea patrimonială reglementată de dispozițiile speciale ale Legii nr.85/2006, derogatorii de la dispozițiile art.73 din Legea nr.31/1990, este o răspundere civilă de natură delictuală față de creditori, și nu contractuală ori delictuală față de debitorul persoană juridică, nu este prezumată existența nici uneia din condițiile răspunderii în discuție, iar dovada îndeplinirii acestor condiții este în sarcina probatorie a participantului la procedură care, promovând cererea de atragere a răspunderii (administratorul judiciar/lichidatorul, președintele comitetului creditorilor, creditorul desemnat de către adunarea creditorilor, ori, după caz, creditorul majoritar), are poziția procesuală de reclamant
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată că reclamantul susține că starea de insolvență a debitoarei a fost cauzată de către pârât în calitate de administrator social al debitoarei, prin săvârșirea de aceasta a faptelor prevăzute de art.138 alin.1 lit. a) si d) din Legea nr.85/2006, și anume fapta de ,, a folosi bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane,, și respectiv ,, de a ține o contabilitate fictivă, de a face să dispară unele documente contabile și de a nu fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea e) a deturna sau a ascunde o parte din activul persoanei juridice ori a mari in mod fictiv pasivul acesteia.
Cu privire la cererea de atragere a răspunderii instanța reține că pentru angajarea răspunderii potrivit prevederilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale (existența unui prejudiciu; o faptă ilicită a unei persoane; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei si prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție). Pe lângă condițiile generale, art.138 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere.
Instanța constată că cererea lichidatorului indică acele fapte, în concret, săvârșite de către administratorii debitoarei și prin ce înscrisuri din dosar probează aceste fapte.
Din datele existente furnizate de Ministerul Finanțelor Publice coroborate cu recunoașterile la interogatoriu rezulta ca paratul, in calitate de administrator al societatii, a achiziționat in numele societatii active imobilizate având valoarea înregistrata de 114.526 lei, pe care nu le-a valorificat pentru plata datoriilor, nu le-a predat lichidatorului judiciar in vederea valorificării, nu a înregistrat in evidentele contabile faptul instrainarii lor si veniturile obținute, a folosit bunurile si veniturile societatii in interes personal, si nu in interesul societatii.
Câta vreme nu s-au depus de către pârât acte din care sa rezulte modalitatea de folosire/ieșire din patrimoniul societatii a bunurilor si sumelor înregistrate în contabilitate, rezulta ca administratorul statutar le-a utilizat în folosul sau a altor persoane,in perioada de timp ulterioara anului 2010 si abandonării societatii, fapta ce a contribuit la încetarea de plați.
Vinovatia a existat la data săvârșirii faptelor. Simpla reprezentare a faptului ca prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciază societatea si creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolventa este suficienta pentru antrenarea răspunderii
Prin rapoartele de activitate ale lichidatorului judiciar s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicita, culpabila a administratorilor, constând in dezinteresul arătat in ceea ce privește funcționarea normala si in condiții de legalitate a societatii, si prejudiciul cauzat creditoarelor prin neplata datoriilor către aceștia.
Fapta ilicita nu trebuie neapărat sa constea . poate consta si in omisiunea, inacțiunea ilicita, in neîndeplinirea unei activitati ori neluarea unei masuri, atunci când aceasta activitate sau aceasta măsura trebuia, potrivit legii, sa fie întreprinsa de către o anumita persoana.
Constatând ca in privința paratului sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 lit. a), d ) si e) din Legea 85/2006, respectiv art. 998 cod civil prind angajarea răspunderii patrimoniale a acestuia, in temeiul art. 11 lit. g) din Legea 85/2006 si a textelor de lege amintite, judecătorul sindic urmează sa admită acțiunea sa dispună obligarea paratului sa suporte din averea proprie pasivul debitoarei . limitata insa la suma de 114.526 lei, reprezentând valoarea activelor imobilizate de care a dispus in mod fraudulos, astfel cum rezulta din ultima raportare financiara depusa la dosar coroborata cu actele dosarului, din care urmează a fi scăzuta suma de 3100 lei reprezentând valoarea de înstrăinare a autovehiculului Volvo, suma la restituirea căreia a fost obligat cumparatorul prin hotărâre judecătoreasca irevocabila.
In sensul celor arătate anterior va fi admisa in parte acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta V.F. INSOLVENȚĂ S. în calitate de lichidator judiciar a . cui_ cu sediul în ., ., etaj 4, . Ilfov în contradictoriu cu pârâtul I. M. cu domiciliul în B., ., .,etaj 3, ..
Obliga paratul I. M. sa suporte din averea proprie pasivul debitoarei . limita sumei de 111.426 lei.
Executorie.
Cu drept de recurs in 7 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica azi 13.05.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
M. N. N. O. S.
Red.jud.NMN
Tehno.red.O.S.
3 ex./ 26.06.2014
| ← Procedura insolvenţei. Sentința nr. 2395/2014. Tribunalul ILFOV | Procedura insolvenţei. Sentința nr. 1731/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
