Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 2014/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 1264/93/2012/a2
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 2014
Ședința publică de la 03.06.2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – JUDECĂTOR SINDIC – M. N. N.
GREFIER - M. M. A.
Pe rol judecarea cauzei faliment privind reclamanta . lichidator DM INSOLV CONSULT IPURL și pârâtul P. D., având ca obiect procedura insolvenței – societăți cu răspundere limitată - angajare răspundere.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 20.05.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta; la acel termen, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 26.05.2014 și apoi pentru azi, 03.06.2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.09.2014 reclamanta . lichidator DM INSOLV CONSULT IPURL a solicitat obligarea pârâtul P. D. la plata pasivului neacoperit al debitoarei în cuantum de 69.000,28 lei.
În fapt a arătat că, debitoarea V. E. S.R.L. a intrat în faliment, în procedură simplificată, prin încheierea de ședință pronunțată în data de 24.07.2012, de către Tribunalul Ilfov, în cauza ce formează obiectul dosarului nr._ 12.
Pârâtul P. D. este asociatul care deține 90% din părțile sociale și calitatea de administrator al debitoarei, conform fumizărilor de informații existente la dosar.
În cursul procedurii nu au putut fi identificate bunuri în patrimoniul debitoarei, prin a căror valorificare să se achite pasivul lichidării, astfel cum rezultă din conținutul rapoartelor întocmite, în cauză, de către subscrisa, în calitate de lichidator judiciar desemnat.
Din conținutul tabelului creanțelor aflat la dosar, coroborat cu împrejurarea că nu au fost identificate bunuri în patrimoniul debitoarei, rezultă că pasivul rămas neacoperit, în prezenta procedură, este de 69.000,28 lei.
Din conținutul rapoartelor întocmite în cauză de către lichidatorul judiciar, care a analizat cauzele și împrejurările intrării în insolvență, cu stabilirea persoanelor vinovate și a premiselor pentru atragerea răspunderii personale pentru pasivul rămas neacoperit, rezultă că vina pentru . managementului societătii.
În sarcina administrato~ului P. D. se poate reține printre altele, din actele existente în cadrul dosarului de insolvență, că a utilizat bunurile sau creditul societății în interes personal, autoturismul marca SAAB cu numărul de înmatriculare_, pentru care debitoarea achita ratele de leasing, fiind utilizat de familia P. până în luna octombrie 2012, ceea ce a avut drept urmare directă accentuarea stării de insolvență a debitoarei, prin efectuarea unor cheltuieli care nu se mai justificau.
Astfel cum rezultă din actele aflate în dosar, situația debitoarei V. E. SRL a fost următoarea: a intrat în insolvență la data de 31.12.2007 când, pentru plata unor datorii de 638.429 lei, nu dispunea de nici un fel de fonduri bănești; în anul 2009 nu avem date din care să rezulte care a fost situatia economico - financiară a debitoarei; în anul 2010 cifra de afaceri a fost de numai 18.821 lei, pierderea netă raportată fiind de 73.958 lei;în anul 2011 nu s-a mai desfășurat activitate, pierderea netă fiind de 3.400 lei; în anul 2012 debitoarea nu a mai desfăsurat activitate.
În acest context nefavorabil, administratorul P. D. a continuat să utilizeze autoturismul marca SAAB cu numărul de înmatriculare_ pe care debitoarea îl deținea în virtutea contractului de leasing nr. 5004/15.05.2008 încheiat cu OTP Peasing IFN S.A., depus la dosarul cauzei, până la data de 18.10.2012 când, astfel cum rezultă din procesul verbal încheiat cu acel prilej, bunul a fost preluat de către proprietarul său.
Este mai presus de orice îndoială că utilizarea acestui autoturism a ocazionat efectuarea unor cheltuieli - rate de leasing, dobânzi, combustibil și reparații - ce nu se justificau și care nu au făcut decât să accentueze starea de insolvență în care debitoarea se găsea încă de la finele anului 2007, fiind în final suportate de către creditorii bugetari și chirografari înscriși în tabelul creanțelor. În condițiile în care utilizarea bunului/creditorului societății s-a făcut într-o perioadă în care debitoarea nu mai avea activitate, considerăm că se crează prezumția că utilizarea bunului/creditului societății s-a făcut, în realitate, în interesul familiei P. în perioada 2010-2012, ceea ce trebuie să atragă incidența în cauză a prevederilor art. 138, lit. "a" din lege.
Elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale considerăm că sunt întrunite în cauză, din cele de mai sus rezultând fapta ilicită, prejudiciul, vinovăția pârâtului, ca și legătura de cauzalitate între faptele comise și prejudiciul cauzat creditorilor, în speță bugetului consolidat al statului, bugetului local al orașului Voluntari, respectiv societății de leasing.
În drept, prezenta cerere a fost întemeiată pe prevederile art. 138, lit. "a" din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, art. 194, 249 și 254, alin. 1 din codul de procedură civilă.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtului.
Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare și nu a propus probe in apărare, însă la data de 23.11.2013 a depus note scrise prin care a solicitat respingerea cererii formulată de lichidatorul judiciar ca neîntemeiată.
Sub aspectul probațiunii a fost încuviințata proba cu înscrisuri si interogatoriul paratului, probe ce au fost administrate in cauza.
La data de 11.02.2014 s-a depus precizare a acțiunii privind cuantumul prejudiciului, in valoare de 80.820,77 lei, potrivit tabelului definitiv astfel cum a fost rectificat.
Analizând actele și lucrările prezentului dosar și a dosarului nr._ 12, reține următoarele:
Prin încheierea din 24.07.2012 a Tribunalului Ilfov, pronunțată în dosarul nr._ 12 s-a deschis procedura simplificată față de debitorul S.C. V. E. S.R.L, s-a dispus . debitorului, a fost numit lichidator DM INSOLV CONSULT IPURL și s-au luat măsurile legale subsecvente deschiderii procedurii insolvenței.
Conform tabelului definitiv rectificat de creanțe împotriva debitorului, masa pasivă a acestuia se compune din suma totala de 80.820,70 lei.
Coroborând actele existente la dosar cu raportului cuprinzând cauzele și împrejurările ce au dus la apariția insolvenței, întocmit în condițiile art.59 din lege, rezulta ca societatea a comunicat raportări financiare din 2006 pana in anul 2012, din care rezulta ca in anul 2010 a avut o cifra de afaceri de 18.821 lei, o pierdere neta de 73.958 lei; in perioada 2011-2012 nu a avut activitate, in anul 2011 au fost înregistrate active de 47.936 lei, datorii de peste 270.000 lei, pierdere de 3400 lei.
Societatea a deținut in perioada 2008-2012 un autoturism SAAB in sistem leasing, ce a fost restituit societatii de leasing.
Conducerea societatii a fost asigurata de asociatul P. D..
In soluționarea prezentei instanța are în vedere dispozițiile art.138 alin.1 și 3 din Legea nr.85/2006, din a căror interpretare sistematică rezultă aspectele esențiale privind cererea în atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere/supraveghere ale debitorului în insolvență, și anume aspectele referitoare la noțiunea și natura juridică a acestei cereri, subiecții de drept ce dețin calitatea procesuală activă și cea pasivă, precum și cerințele legale pentru admiterea cererii.
Mai prezintă interes dispozițiile art.998-999 din fostul C.civ.,( aplicabil situației din speță) care prevăd că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, autorul faptei fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Cererea privind atragerea răspunderii personale poate fi promovată de administratorul judiciar sau de lichidator ori, în baza hotărârii adunării creditorilor, de către președintele comitetului creditorilor, creditorul desemnat de către adunarea creditorilor sau creditorul care deține mai mult de jumătate din valoarea creanțelor înscrise la masa credală. Întrucât, în toate cazurile, este promovată în interesul colectiv al creditorilor îndreptățiți să participe la procedură, cererea nu poate fi formulată de orice creditor în scopul satisfacerii propriei creanțe.
Constatând ca in prezenta cauza reclamanta isi justifica pe deplin legitimarea procesual activa in raport de calitatea sa de creditorul care deține mai mult de jumătate din valoarea creanțelor înscrise la masa credală, tribunalul retine ca are calitate procesual activa in promovarea acțiunii întemeiata pe dispozițiile art. 138 din legea nr. 85/2006.
Calitatea procesuală pasivă (calitatea de pârâți) în cadrul acestei cererii aparține membrilor organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență a debitorului (așa cum este situația administratorului de fapt).
Răspunderea patrimonială este antrenată întrucât membrii organelor de conducere au cauzat starea de insolvență a debitorului prin săvârșirea uneia ori mai multora dintre faptele ilicite enumerate limitativ de la lit.a) la lit.g) ale art.138 alin.1 din lege, iar, consecutiv, prin cauzarea insolvenței, au determinat insuficiența ori lipsa lichidităților din patrimoniul debitorului necesare pentru plata integrală și la termen a datoriilor bănești certe și exigibile, prejudiciindu-i în acest fel pe creditori.
Prin dispozițiile art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 se instituie o răspundere civilă delictuală față de creditori a persoanelor care au determinat incapacitatea debitorului ajuns în insolvență de a-și plăti datoriile sale certe și exigibile. Prin urmare, între prejudiciul creat creditorilor, constând în imposibilitatea de a-și satisface integral creanțele, și faptele ilicite enumerate limitative de lege, săvârșite de organele de conducere/supraveghere ale debitorului (având calitatea de pârâți), există o legătură de cauzalitate mediată (indirectă), în sensul că pârâții i-au prejudiciat pe creditori în mod indirect, respectiv: i) prin săvârșirea faptelor ilicite precizate de lege, au cauzat starea de insolvență a debitorului, caracterizată prin lipsa ori insuficiența lichidităților; și ii) prin ajungerea debitorului în stare de insolvență au cauzat și incapacitatea acestuia de a-și plăti creditorii.
Condițiile cumulative ale angajării răspunderii persoanelor care au cauzat insolvență, sunt următoarele, potrivit dreptului comun (art.998-999 C.civ.) și dispozițiilor speciale din legea insolvenței, anterior menționate:
- existența unui prejudiciu constând în imposibilitatea creditorilor recuperării integrale a creanțelor, ca urmare a lipsei ori insuficienței din averea debitorului insolvent a disponibilităților bănești; acest prejudiciu este egal cu pasivul debitorului insolvent (valoarea totală a masei credale, așa cum rezultă din tabelul definitiv consolidat al creanțelor);
- săvârșirea de către persoanele arătate, a uneia sau mai multor fapte ilicite dintre cele enumerate limitativ de la lit.a) la lit.g) ale art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006;
- existența unei legături de cauzalitate între fapta/faptele ilicite săvârșite și starea de insolvență; dovada acestui element înseamnă implicit și dovada raportului cauzal între aceste fapte ilicite și prejudiciul creat creditorilor;
- fapta ilicită să fi fost săvârșită cu intenție, ca forma de vinovăție. Consecința antrenării răspunderii persoanelor vinovate de cauzarea insolvenței, ca urmare a îndeplinirii condițiilor prezentate, este aceea că ele vor putea fi obligate să suporte o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență.
Răspunderea acestor persoane este subsidiară, în sensul că doar în ipoteza în care, în cadrul procedurii insolvenței, fie prin intermediul reorganizării judiciare, fie prin valorificări (lichidări) de bunuri ale debitorului în cadrul falimentului, nu s-a reușit plata integrală a pasivului, atunci se poate dispune obligarea pârâților la plata în întregime ori a unei părți din pasivul rămas neachitat.
Întrucât răspunderea patrimonială reglementată de dispozițiile speciale ale Legii nr.85/2006, derogatorii de la dispozițiile art.73 din Legea nr.31/1990, este o răspundere civilă de natură delictuală față de creditori, și nu contractuală ori delictuală față de debitorul persoană juridică, nu este prezumată existența nici uneia din condițiile răspunderii în discuție, iar dovada îndeplinirii acestor condiții este în sarcina probatorie a participantului la procedură care, promovând cererea de atragere a răspunderii (administratorul judiciar/lichidatorul, președintele comitetului creditorilor, creditorul desemnat de către adunarea creditorilor, ori, după caz, creditorul majoritar), are poziția procesuală de reclamant
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată că reclamantul susține că starea de insolvență a debitoarei a fost cauzată de către pârât în calitate de administrator social al debitoarei, prin săvârșirea de acesta a faptelor prevăzute de art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006, și anume fapta de ,, a folosi bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane,,
Instanța nu poate retine in raport de probele administrate ca insolventa a fost determinata in tot sau in parte de fapta ilicita a persoanei împotriva căreia este exercitata acțiunea in răspundere civila.
Raportul cauzal trebuie sa existe intre fapta reclamata prevăzuta de art. 138 alin. 1 lit. c din Legea 85/2006 si starea de insolventa a debitorului, in sensul ca prin săvârșirea unei asemenea fapte debitorul a ajuns in imposibilitatea de a acoperi datoriile exigibile.
Din cererea formulata, așa cum s-a menționat mai sus, nu rezulta care este raportul cauzal dintre presupusele fapte invocate a fi fost savarsite de către parat si starea de insolventa a debitoarei.
Împrejurarea ca paratul nu a acționat cu formularea unei cereri de declanșare a procedurii insolvenței in condițiile art. 27 din Legea nr.85/2006, chiar si atunci când insolventa era instalata prin neplata, in 30 de zile de la scadenta a datoriilor bănești din lipsa de lichiditatea disponibile, nu face o dovada asupra interesului cu care paratul a rămas in inacțiune si daca aceasta s-a subordonat scopului de a continua activitatea societatii interesul personal al celui chemat sa răspundă in temeiul art. 138 din Legea nr.85/2006.
In raport cu lichiditatea curenta, lichiditatea generala, solvabilitatea globala, rentabilitatea financiara, societatea nu si-ar fi putut acoperi datoriile existente din activele de care dispunea, având in vedere situația financiara a societatii in perioada 2010-2011.
Din verificările efectuate nu se poate concluziona ca starea de insolvabilitate a fost determinata de continuarea activitati prin utilizarea bunurilor societatii in interesul propriu al administratorului, câta vreme datoriile totale s-au diminuat in perioada 2008-2011: din analiza cifrelor de afaceri rezulta ca debitoarea avea la 31.12.2007 datorii de_ lei, la 31.12.2008 datorii de 991.830 lei; in perioada 2009-2010 activele imobilizate s-au diminuat de la 251.353 lei la 79.014 lei, iar o parte din datorii a fost achitata ,acestea coborând de la 991.830 lei la 766.807 lei, iar in prezent la valoarea de 80.802,77 lei, ceea ce nu a fost posibil decât prin utilizarea activelor imobilizate si a sumelor de bani in interesul societatii si pentru plata datoriilor.
De altfel, operațiunea in sine de folosire a unor bunuri, in speța autoturisme, pentru care s-au întocmit acte contabile nu conduce in mod automat la concluzia incidentei art. 138 lit. a) din lege, fara a se proba ca prin respectiva fapta s-ar fi cauzat sau determinat starea de insolventa a societatii, respectiv raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu. Răspunderea reglementata de art. 138 din legea 85/2006 are o natura juridica delictuala, cu un caracter special. Si aceasta forma a răspunderii trebuie sa cuprindă elementele prevăzute de art. 998 - 999 Cod civil, respectiv fapta ilicita, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre acestea si vinovatia, numai ca sunt circumscrise situației speciale avute in vedere de legea 85/2006.
F. a se face dovada savarsirii acestor fapte si a întrunirii celorlalte elemente prevăzute de lege pentru aceasta răspundere, in speța a legăturii de cauzalitate nu se poate atrage răspunderea membrilor organelor de conducere doar pentru simplul fapt ca nu au putut fi acoperite toate creanțele in urma lichidării.
In opinia lichidatorului, câta vreme nu s-au depus de câtre pârât acte din care sa rezulte modalitatea de folosire/ieșire din patrimoniul societatii a bunurilor si sumelor înregistrate în contabilitate, rezulta ca administratorul statutar a utilizat bunurile în folosul sau a altor persoane, fapta ce a dus la încetarea de plați. În acest context, simpla indicare a faptei nu este suficienta, trebuind sa se arate si sa se probeze care sunt bunurile, cum au fost folosite acestea în fapt, pentru a se determina astfel scopul utilizării lor. Este necesar sa se indice modul de utilizare în sine precum si interesul propriu sau al terței persoane si sa se dovedească aceste aspecte, nefiind posibil ca pe baza unei prezumții sa se concluzioneze ca daca nu s-au depus acte, înseamnă ca s-au utilizat bunurile în interesul propriu al administratorului sau a altor persoane.
În concluzie, instanța reține că reclamanta nu a probat săvârșirea de către pârât a unor fapte ilicite care să poată fi încadrate în dispozițiile art.138 alin.1 lit. a din Legea nr.85/2006 și nici că pârâtul, prin săvârșirea acestor ipotetice fapte ori prin neținerea contabilității, ar fi cauzat starea de insolvență a debitoarei, sens în care, nefiind întrunite condițiile de existență cumulative ale răspunderii personale prevăzute de art.138 alin.1 din lege, va respinge cererea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
TRIBUNALUL
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta . lichidator judiciar DM INSOLV CONSULT IPURL cu sediul în București, ., sector 3, în contradictoriu cu pârâtul P. D. cu domiciliul ales la avocat C. G. din București, ., ., ., sector 5, de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului întemeiată pe art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței
Cu drept de recurs in 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.06.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
M. N. N. M. M. A.
Red.jud.MNN
Dact. MMA
Ex.4
Comunicat……………………..
Ex……………1-BPI+1C.p.c. ………
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 1261/2014.... | Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 3328/2014.... → |
|---|
