Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 1482/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1482/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 22-04-2014 în dosarul nr. 4242/93/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr.1482
Ședința publică de la 22 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE Judecător sindic N. M. N.
Grefier O. S.
Pe rol judecarea cauzei faliment privind creditoarea . și debitoarea ., având ca obiect procedura insolvenței – societăți cu răspundere limitată.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 08.04.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta; la acel termen, instanța a amânat pronunțarea pentru azi, 22.04.2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19.12.2013 pe rolul acestei instanțe creditoarea . în temeiul art.31 al legii 85/2006 a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenței asupra debitoarei . pentru suma totală de 11.000 euro reprezentând penalități de nerestituire semiremorcă.
În motivarea cererii creditoarea a învederat în esență că între părți a fost încheiat un contract de subînchiriere nr.41-SM având ca obiect asigurarea folosinței a unei semiremorci rutiere folosită. Contractul de închiriere a fost reziliat de către creditoare pentru neplata facturilor de chirie. După numeroase notificări transmise către debitoare s-a emis somația nr.277/12.08.2010 prin care i se arăta debitoarei că prin aplicarea clauzei 6.2 din contract având în vedere întârzierea la plată a facturilor de chirie cu 90 de zile față de maximul tolerat de 30 de zile contractul este reziliat și în termen de 3 zile era obligată să restituie semiremorca. Prin aceeași somație i s-a solicitat debitoarei și plata sumelor datorate cu titlu de chirie. Somația nu a avut nici un efect, debitoarea construindu-și afacerea pe folosința nelegală a semiremorcii astfel că la data de 26.08.2010 a formulat plângere penală. A folosit și serviciile unui detectiv particular care interceptând vehiculul în 20.10.2010 a fost probabil sesizat de administratorul debitoarei care după câteva ore de urmărire a decis să restituie vehiculul deținut fără drept. In ceea ce privește restituirea semiremorcii închiriate deținute de la momentul somației nr.277 fără drept a pus debitoarea în situația de a-și asuma riscul suportării unei penalități contractuale de 500 de euro pe zi de la momentul constatării nerestituirii la cerere a vehiculului conform art.6.2 din textul asumat. Față de data emiterii somației de plată 455/28.11.2013 comunicată la data de 29.11.2013 și data de 20.12.2010 la care debitoarea a restituit efectiv semiremorca rezultă că pentru ultimele 22 de zile penalitatea de 500 de euro pe zi nu este prescrisă astfel că debitoarea datorează 500 euro pe zi pentru 22 de zile deci 11.000 euro care nu au fost plătiți în lei nici în termenul suplimentar acordat prin somație.
Creanța este certă, lichidă și exigibilă fiind îndeplinite condițiile speciale ale Legii 85/2006 vechime de la data scadenței de peste 1000 de zile.
In susținerea cererii a depus la dosar înscrisuri în copie respectiv contract de locațiune, proces-verbal de preluare remorcă, proces-verbal de restituire a remorcii, somația nr.277, somația nr.455, alte înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 200 lei - fila 4 dosar.
In drept a invocat dispozițiile art.31 din legea 85/2006.
La data de 12.02.2014 debitoarea a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată învederând că creanta dedusa judecatii nu indeplineste condita caracterului cert, lichid si exigibil impus de lege. In speta dedusa judecatii creanta o reprezinta "penalitati de nerestituire" ce izvorasc dintr-un contract prin care subscrisa am inchiriat de la creditoarea o semiremorca. Caracterul incert al creantei rezulta chiar din modul de formulare a actiunii introductive, respective "11.000 euro ( ... ) reprezentand penalitati de nerestituire semiremorca inchiriata (ultimele 22 de zile) ... ". Explicatia oferita de creditoarea in cuprinsul cererii introductive nu este in masura sa induca un caracter cert al creantei: "fata de data emiterii somatiei de plata 455/28.11.2013 data (20.12.2010 la tare debitoarea a restituit efectiv semiremorca conform proces verbal anexat rezulta ca pentru ultimele 22 de zile (de deținere nelegala) penalitatea de 500 euro / z:i nu este prescrisa " In plus, din actele depuse la dosar, nu rezulta explicatii vis-a-vis de modalitatea in care a fost stinsa datoria principala (chiria) precum si momentul in care a fost stinsa. In concluzie, analizand actele si lucrarile dosarului rezulta faptul ca raportul juridic dedus judecatii este mai degraba de competenta unei instantei civile de drept comun decat o cauza de insolventa. Calea aleasa de catre asa-zisa creditoare - cererea de deschidere a procedurii insolventei pentru o situatie si o suma inventata - este inadmisibila si abuziva motiv pentru care solicitam instantei sa constate acest lucru, obligând creditoarea la plata unei amenzi judiciare in acest sens.
2) Raportul juridic dedus judecatii este unul ambiguu.
Astfel, contractul invocat de creditoare a fost incheiat intre parti la data de 29.01.2010 intrând in vigoare la data semnarii sale, asa cum rezulta din analiza dispozitiilor art 3.1 din contract. Pe de alta parte procesul verbal de predare primire semnat de catre parti, care atesta . obiectului inchirierii, poarta data de 17.03.2010. Din actele depuse la dosar nu reiese daca, intre perioada cuprinsa intre semnarea contractului si cea il predarii efective a bunului, a fost perceputa vreo chirie. Mai mult decât atât, desi creditoarea pretinde faptul ca subscrisa nu a achitat chiria aferenta contractului, totusi, in procesul verbal incheiat la data de 20.12.2010 prin care se atesta restituirea de catre subscrisa a bunului ce a facut obiectul inchirierii, nu se face referire la vreo suma restantă cu privire la care creditoarea ar avea pretentii. Singura pretentie a creditoarei in legatura cu acest raport juridic ar fi penalitatile aferentei unei perioade de 20 de zile (stabilita si aceasta in mod neclar). De altfel, la dosarul cauzei nu au fost depuse nici un tel de facturi emise de creditoare (si, eventual acceptate de către subscrisa) care sa ateste o creanta clara - certa lichida si exigibila a creditoarei fata de sub scrisa. Instanta sesizata cu cererea introductiva va fi nevoita sa analizeze in primul rand implinirea termenului de prescriptie pentru dreptul de a mai solicita sumele indicate si, in al doilea rand, daca creanta pretinsa de creditoare indeplineste conditiile prevăzute de lege pentru deschiderea procedurii insolventei. In aceasta din urma situatie, in cazul unei concluzii negative, sa sanctioneze abuzul de drept procesual savarsit de catre creditoare prin formularea prezentei cereri.
La data de 07.04.2014 creditoarea a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că trebuie respinse argumentele debitoarei față de faptul că aceasta nu a înțeles să conteste starea de insolvență în care se găsește prin lipsa formulării contestației. A mai arătat că prescripția a fost întreruptă prin emiterea somației nr.455/28.11.2013 comunicată prin executor astfel că începând cu data de 28.11.2013 a fost stopată prescripția față de momentul 28.11.2010astfel că la momentul formulării cererii introductive 18.12.2013 pretențiile sale aveau și au temeinicie, fiind rezultate dintr-un raport juridic civil asumat și de către debitoare iar creanța în sine este certă, lichidă și exigibilă având în vedere și formularea art.6.2 din contractul încheiat între părți.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:
În drept
Cu privire la condițiile deschiderii procedurii insolvenței instanța are în vedere art.1 și art.3 pct.5 din Legea nr.85/2006, potrivit cărora procedura insolvenței se aplică debitorilor, având calitatea de comercianți, societăți agricole, grupuri de interes economic sau de alte persoane juridice de drept privat ce desfășoară și activități economice, aflați în stare de insolvență sau de insolvență iminentă, iar conform art. 3 pct.1 din lege, insolvența reprezintă acea stare a patrimoniului debitorului caracterizată prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile.
Mai prezintă relevanță următoarele dispoziții normative din aceeași lege:
- art.3 pct.1 lit.a), care prevede că ,,insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, dupa 90 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori ,,
- art. 31 alin.1: ,,orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă,,
- art.3 pct.6: ,,prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile ,,
- art. 3 pct. 7,, prin creditor se înțelege persoana fizică sau juridică ce deține un drept de creanță asupra averii debitorului și care a solicitat, în mod expres, instanței să îi fie înregistrată creanța în tabelul definitiv de creanțe sau în tabelul definitiv consolidat de creanțe și care poate face dovada creanței sale față de patrimoniul debitorului, în condițiile prezentei legi. Au calitatea de creditor, fără a depune personal declarațiile de creanță, salariații debitorului;
- art.3 pct.12: ,, cuantumul minim al creanței pentru a putea fi introdusă cererea creditorului este de 45.000 lei ,,
Rezultă, din interpretarea sistematică a acestor dispoziții legale, că aplicarea procedurii insolvenței reglementate de Legea nr.85/2006 este supusă îndeplinirii a două condiții ce privesc persoana debitorului:
-debitorul să aibă calitatea de: societate comercială, societate cooperatistă, organizație cooperatistă, societate agricolă, grup de interes economic sau de altă persoană juridică de drept privat ce desfășoară și activități economice ori să aibă calitatea de: comerciant –persoană fizică ce acționează individual, asociație familială
- debitorul să se afle în stare de insolvență sau insolvența să fie iminentă.
În ce privește proba stării de insolvență a patrimoniului debitorului, se instituie în favoarea creditorului prezumția legală potrivit căreia debitorul se află într-o stare vădită de insolvență. În acest sens, legiuitorul, pornind de la faptul material al neplății unei datorii certe, lichide și exigibile prezumă: lipsa ori insuficiența lichidităților din patrimoniul debitorului și împrejurarea că neplata datoriei este consecința acestei lipse ori insuficiențe de disponibil bănesc.
Prezumția legală arătată este însă relativă, întrucât, conform art.33 alin.2, 5 din Legea nr.85/2006, debitorul are posibilitatea de a contesta starea de insolvență și de a face proba situației faptice contrare, respectiv că dispune de lichidități suficiente pentru a acoperi integral creanța pretinsă de creditor, și că, în mod implicit, neplata datoriei nu are drept cauză insuficiența lichidităților, ci alte cauze (debitorul dispune de lichidități, dar, indiferent de temeinicia motivelor invocate, refuză ori întârzie plata).
Mai rezultă faptul că pentru deschiderea procedurii de insolvență, la cererea creditorului, mai este necesar îndeplinirea și a următoarelor condiții ce privesc creanța creditorului și a căror dovedire este sarcina creditorului conform art. 1169 din C.civ.:
- creditorul să aibă o creanță certă, lichidă și exigibilă .
- creanța creditorului să aibă o valoare egală ori mai mare de 45 000 lei.
- creanța să fie exigibilă de mai mult de 90 de zile de la scadență.
În ce privește raportul juridic de drept material, instanța constată ca fiind incidente următoarele texte de lege:
Dispozițiile art. 969 – 970 din vechiul cod civil ( în vigoare și aplicabil raporturilor juridice născute sub imperiul său, cum este și cazul creditoarei) potrivit cărora obligațiile contractuale legal asumate au putere de lege între părțile contractante, precum și regula de drept menționată în art. 1169 C.civ. conform căreia în cadrul obligațiilor de rezultat, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării obligației.
Potrivit art. 379 alin. 3 și 4 din C.pr.civ. Creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.
În fapt,
In ceea ce privește creanța invocata de creditoare, aceasta se întemeiata pe existenta contractului de închiriere nr. 41 /26.01.2010 având ca obiect o semiremorca rutiera folosita, bun predat la 17.03.2010; contractul a fost reziliat iar bunul a fost restituit de debitoare la data de 20.12.2010.
Potrivit contractului chiria lunara pentru folosința bunului prevăzuta contractual a fost de 338 euro si TVA
Se invoca de creditoare clauza penala pentru perioada de la 28.11.2010 pana la 20.12.2010, respectiv 22 de zile in care debitoarea ar datora penalitate de 500 euro/zi.
In temeiul art. 5.4. din convenție pentru neîndeplinirea obligației de plata a chiriei de către locatar acesta datora penalitati de întârziere de 0,1% aplicate la suma datorata pentru fiecare zi de întârziere, iar potrivit art. 6.2 din contract, acesta este reziliat de plin drept fara nici o formalitate prealabila daca locatarul nu plătește chiria in termen de 30 de zile de la emiterea facturii de plata, locatorul fiind indreptatit sa reintre imediat in posesia vehiculelor. Pentru orice întârziere in predarea vehiculelor locatarul va fi obligat la plata unei sume de 500 euro pe zi de întârziere.
Nu exista dovezi privind încercarea de recuperare a sumelor ori imposibilitatea de recuperare a sumelor datorate in temeiul contractului, efectuate in perioada decembrie 2010-decembrie 2013, care sa impună demersul judiciar reglementat de legea nr. 85/2006.
Debitorul invocă pentru neplata sumelor inexistenta unor facturi care sa fi fost emise in temeiul contractului, predarea bunului cu întârziere de către locator, inexistenta dovezilor din care sa rezulte ca la data de 20.12.2010 când a încetat contractul exista vreo suma restanta de achitat cu titlu de chirie, aparari care deși denumite „întâmpinare” au natura contestației reglementata de art. 33 alin 2 din legea nr. 85/2006.
Reține instanța că aceste aspecte invocate de debitoare nu pot fi analizate în cadrul cererii de deschidere a procedurii insolvenței ci numai pe calea dreptului comun, motiv pentru care nu poate fi stabilită certitudinea și lichiditatea creanței.
Așadar nu este îndeplinită una din condițiile privitoare la creanța creditorului.
În ce privește starea de insolvență, nu se susține de creditoare ca imposibilitatea de recuperare a sumelor datorate in temeiul contractului ar fi fost determinata de starea de insolvabilitate a debitoarei, de altfel aceasta neexercitând vreun demers juridic pentru recuperarea datoriei.
Așadar, creditorul se poate îndrepta împotriva debitorului pe calea dreptului comun pentru stabilirea creanței sale și apoi pentru eventuala punere în executare silită a creanței sale.
Ori, incapacitatea de plată se raportează la ansamblul obligațiilor debitorului și nu doar la una sau alta dintre aceste obligații privite individual, iar neplata unei datorii, față de un creditor, nu este relevantă pentru starea de insolvență, dacă pentru plata celorlalte datorii există fonduri disponibile suficient.
Insolvență este acea stare a patrimoniului unei societăți, care exprima neputința societății de a plăti datoriile comerciale scadente din lipsa de lichidități, si intervine in momentul in care obligațiile de plata, debitele depășesc activele. Ceea ce nu este cazul în speța de față.
Procedura insolvenței nu este menită să fie utilizată ca instrument de constrângere a debitorului pentru ca acesta să-și plătească datoriile „sub amenințarea cu falimentul", dacă debitorul are fonduri disponibile pentru a plăti sau dacă invocă o excepție aparent întemeiată, cum este cazul de față a unei eventuale compensării cu un prejudiciu încă necert.
În doctrina clasică a dreptului comercial s-a arătat că "încetarea plăților sau insolvență este starea patrimoniului unui comerciant, ce se manifestă în exterior, ce se găsește în neputința de a plăti pe creditori". În cauza de față este evident că debitoarea nu se afla în stare de insolvență, de incapacitate vădită de plată, de vreme ce nu se poate aprecia că este în încetare de plăți o societate care are disponibilități, însă refuză executarea de bunăvoie a obligației de plată.
Așadar, nu se putea reține că debitoarea se afla în imposibilitate de a-și achita datoriile comerciale cu disponibilitățile existente, ci mai degrabă se reține împrejurarea că refuză plata de bunăvoie, situație ce se rezolva prin alte căi legale decât procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Încetarea plăților nu este sinonimă cu insolvență, ce este definită ca absență a fondurilor bănești necesare plății obligațiilor scadente, debitorul putând să refuze sau amâne plățile pentru motive pe care le consideră întemeiate.
Împrejurarea că debitorul refuză executarea de bunăvoie a obligației de plată nu înseamnă că acesta este în stare de insolvență, cu condiția să facă dovada posibilității mobilizării resurselor financiare necesare acoperirii datoriilor scadente. Ori contestatoarea . a făcut o asemenea dovadă.
Numai în aceste condiții judecătorul-sindic poate aprecia refuzul debitoarei de a-și achita debitele exigibile cu disponibilitățile existente ca fiind unul făcut cu bună-credință.
În concluzie, pentru motivele de fapt și de drept sus menționate, instanța va aprecia ca justificata contestația debitorului și va respinge cererea creditoarei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea creditoarei . cu sediul în . 203, județ Ilfov de deschidere a procedurii insolventei împotriva debitoarei . cu sediul în comuna Ciorogârla, ., județ Ilfov și cu sediul ales în București, ., ., .. ca neîntemeiata
Admite contestația debitoarei ..
Cu apel in 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.04.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
N. M. N. O. S.
Red.jud.NMN
Tehn.red. O.S.
4 ex. / ………...2014
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 307/2014.... | Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 3332/2014.... → |
|---|
