Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 2866/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2866/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 2806/93/2012/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Civilă nr. 2866
Ședința publică de la 23 Septembrie 2014
Tribunalul constituit din:
Președinte - Judecător Sindic R. N.
Grefier A. M. P.
Pe rol judecarea cauzei F. privind pe reclamanta P. SI ASOCIATII IPURL in calitate de lichidator judiciar al debitoarei . in contradictoriu cu pârâtul C. M., având ca obiect procedura insolvenței – societăți cu răspundere limitată ANGAJARE RASPUNDERE
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 09.09.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, fiind parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 23.09.2014, pentru când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de fata se constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.12.2013, sub numărul de mai sus, reclamanta P. SI ASOCIATII IPURL in calitate de lichidator judiciar al debitoarei . a chemat in judecată pârâtul C. M., solicitând admiterea acțiunii si obligarea pârâtului la suportarea pasivului societatii debitoarea.
In motivare, in fapt, reclamanta a arătat următoarele:
- prin încheierea din data de 13.06.2013 pronunțată in dosarul_ 12 a fost deschisa procedura insolventei împotriva debitoarei;
- sunt îndeplinite condiții prevăzute de art. 138 lit. a, d si e din legea 85/2006;
- pârâtul nu si-a îndeplinit obligațiile, in sensul nepredării documentelor prevăzute de art. 28 din legea 85/2006;
- ultimul bilanț contabil a fost depus la data de 31.12.2011;
- din datele obținute de pe site-ul Ministerului Finanțelor debitoarea dispunea de active in valoare de 17.220 lei si disponibilități bănești in valoare de 272 lei;
- având in vedere ca nu au fost depuse raporturi contabile, se prezumă ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. D din legea 85/206;
- pârâtul nu predat autovehiculul cu care debitoarea figura înregistrata in evidentele fiscale ale primăriei Otopeni.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile legii 85/2006, 31/1990, 82/1991, OG. 92/2003 si art. 998 si 999 cod civil.
In dovedire, a depus înscrisuri. (f. 6-21).
A solicitat judecarea cauzei in lipsă.
Deși legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele si lucrările dosarului se rețin următoarele:
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată că reclamanta P. ȘI ASOCIAȚII IPURL susține că starea de insolvență a debitoarei a fost cauzată de către pârâtul C. M., în calitate de administrator al debitoarei, prin săvârșirea de acesta a faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit.a) din Legea nr.85/2006, și anume a faptei de a fi folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
În privința faptei de a folosi bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, imputate pârâtului, instanța reține că reclamanta-creditoare nu a făcut proba, prin înscrisuri concludente, a elementelor constitutive esențiale ale faptei ilicite în discuție, și anume a împrejurărilor că: i) debitoarea ar fi avut în patrimoniu fonduri bănești la data scadenței datoriilor sale fiscale și ii) că pârâtul și-ar însușit aceste lichidități în interes propriu, în loc să plătescă datoriile fiscale înregistrate asupra averii debitoarei.
Eventuala atitudine de dezinteres a pârâtului de a nu plăti datoriile debitoarei pe care a administrat-o nu este enumerată între faptele ilicite, cauzatoare de insolvență, prevăzute limitativ de art.138 alin.1 din lege, și în consecință nu poate conduce la atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale debitorului și obligarea pârâtului la suportarea pasivului debitorului.
Prin urmare, instanța apreciază că în persoana pârâtului nu sunt întrunite elementele constitutive ale faptei ilicite prevăzute de art.138 alin.1 lit.a) din Legea nr.85/2006.
Instanța mai reține că reclamanta nu a probat împrejurarea că presupusele fapte săvârșite de pârât ar fi cauzat în mod nemijlocit starea de insolvență a debitoarei și că, în acest fel, i-ar fi prejudiciat pe creditori. În acest sens trebuie avut în vedere că, în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate dintre folosirea în propriul interes ori altor persoane a bunurilor debitorului și apariția stării de insolvență, numai împrejurarea săvârșirii de pârât a faptelor în discuție nu poate conduce la angajarea răspunderii patrimoniale a acestuia și obligarea sa la suportarea pasivului societății.
Instanța mai are în vedere că în cauză este exclusă incidența unor dispoziții din materia mandatului comercial ori dispoziții cuprinse în Legea nr.31/1990, care să prezume culpa pârâtului ori legătura de cauzalitate dintre faptele ilicite și starea de insolvență a debitoarei, deoarece răspunderea organelor de conducere instituită de art.138 alin.1 din lege nu este de natură contractuală ori delictuală față de debitoarea persoană juridică, ci de natură delictuală față de creditorii participanți la procedura insolvenței, iar cel care care pretinde atragerea răspunderii în discuție are obligația de a dovedi toate condițiile de existență ale unei astfel de răspunderi civile.
Reclamantul și-a întemeiat cererea împotriva pârâtului și pe dispozițiile art 138 lit. d) și e) din lege.
În cazul tuturor debitorilor care ajung să fie supuși procedurii insolvenței, se ajunge, în urma activității desfășurate, la încetarea de plăți, dar angajarea răspunderii nu operează automat, ci numai în situația în care prelungirea acesti stări era în mod evident lipsită de posibilitatea de a aduce un profit real, continuarea ei a fost dispusă în interesul personal al organelor de conducere, iar organele de conducere ale debitorului, prin faptele săvârșite, au cauzat insolvența debitorului.
Or, în speță, reclamantul a făcut doar afirmații generice referitoare atât la dezinteresul arătat față de respectarea condițiilor și normelor legale, cât și la deturnarea sau ascunderea patrimoniului debitorului față de creditori, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute la art 138 lit. e) din lege. Calitatea pârâtului de fost administrator, nu poate duce la concluzia că acesta a săvârșit fapte care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 138 lit. e) din lege, pentru a se putea atrage răspunderea sa, în lipsa unor probe certe; reclamantul nu a nu a indicat care sunt bunurile din patrimonial debitorului care au fost deturnate sau ascunse de către pârât, când a avut loc săvârșirea faptei, care nu este identică cu vânzarea bunurilor și din ce mijloace de probă rezultă aceasta, deși sarcina probei îi aparține;
Fapta prevazută la art.138 lit d) din lege, cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă și a facut să dispară unele documente contabile,. Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit.d) a art.138 din lege se referă la faptul că pârâtul nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar toate actele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006 în termenul prevazut de art.35 din lege ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe. Oricum, în ceea ce privește obligația pârâtului, fost administrator, de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâtul, fost administrator, nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii lui în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, reclamantul creditor nu a facut dovada acestui raport de cauzalitate;
În consecință, instanța reține că reclamanta nu a probat săvârșirea de către pârât a unor fapte ilicite care să poată fi încadrate în dispozițiile art.138 alin.1 lit.a),d,e din Legea nr.85/2006 și nici că pârâtul, prin săvârșirea acestor ipotetice fapte, ar fi cauzat starea de insolvență a debitoarei, sens în care, nefiind întrunite toate condițiile legale cumulative ale atragerii răspunderii personale prevăzute de art.138 alin.1 din lege, va respinge cererea analizată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulata de reclamanta P. SI ASOCIATII IPURL in calitate de lichidator judiciar al debitoarei . cu sediul in București, ..6,sector 2 in contradictoriu cu pârâtul C. M. cu domiciliul Otopeni, ., județ Ilfov, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Ilfov.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.09.2014.
Președinte - Judecător Sindic, Grefier,
R. N. A. M. P.
Red.jud.RN/Dact. .>
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 1290/2014.... | Procedura insolvenţei – persoane juridice de drept privat.... → |
|---|
