Acţiune în constatare. Decizia nr. 14/2016. Tribunalul OLT

Tribunalul OLT - Sentințe și decizii comerciale / 2016

Decizia nr. 14/2016 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 14-01-2016 în dosarul nr. 14/2016

Dosar nr._ apel civil

ROMÂNIA

TRIBUNALUL O.

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 14/2016

Ședința publică de la 14 Ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE S. V.

Judecător M. G.

Grefier C. M. S.

Pe rol judecarea apelului Litigii cu profesioniștii formulat de apelantul reclamant M. Ș., domiciliat în Slatina, .. 13, județul O., împotriva sentinței civile nr. 5605 din 06.07.2015, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata B. G. SOCIETE GENERALE SA, cu sediul în București, Bulevardul I. M., nr. 1-7, sector 1 și intimata B. - S. SLATINA, cu sediul în Slatina, .. 17C, județul O., având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul reclamant, identificat cu CI, ., nr._ și avocat D. O. pentru intimate.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.

Având cuvântul apelantul reclamant solicită admiterea apelului, cu consecința schimbării în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, pentru motivele larg expuse prin cererea de apel. Se susține succint că, contractul de credit încheiat cu banca are o garanție ipotecară, care acoperă valoric creditul împrumutat, asigurarea de deces fiindu-i impusă ca o măsură suplimentară.

Dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților s-a produs, deoarece plătește timp de 19 ani o poliță care în momentul intervenirii riscului, atrage îndestularea băncii prin executarea bunului ipotecat, astfel că, banca beneficiază de un dublu avantaj.

Cu privire la comisionul de întocmire dosar sa arătat că, instanța de fond a reținut că dispozițiile art.4 alin. 1 din legea 193/2000, sub aspectul inexistenței negocierii cu privire la clauza vizând comisionul de întocmire a dosarului fără să se rețină că s-a creat un dezechilibru semnificativ a drepturilor și obligațiilor părților.

In acest sens, se arată faptul că, contractul a fost unul de adeziune, preformulat, cu clauze nenegociate aspecte reținute și de prima instanță însă s-a apreciat că „ perceperea o singură dată, la momentul acordării creditului, a comisionului de întocmire a dosarului, nu este de natură a crea, un dezechilibru semnificativ în drepturile și obligațiile părților". Se arată că, drepturile și obligațiile a fost analizate sub aspect valoric și nu juridic.

Pentru creditul acordat se arată că a plătit, peste 150% din valoarea ratei, iar în prezent plătește dobândă, comision de gestiune, primă de asigurare care reprezintă circa 50% din rata lunară. Buna sa credință rezultă și din faptul că a achitat datoria la timp, contrar cu pârâta, care nu a eliminat clauzele abuzive conform OUG or. 50/2010, nu a fost anunțat despre cesionarea asigurării de deces, astfel că sa creat un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile noastre ca părți în contract, dezechilibru semnificativ

Având cuvântul reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond arătând că, în mod corect instanța de fond a constat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 alin.1 din Legea 193/2000 pentru motivele larg expuse în considerentele sentinței, solicitând sa fie avute in vedere și motivele prezentate prin întâmpinarea la cererea de apel. Reprezentanta intimatei B. solicită să se ia act că urmează să recupereze pe cale separată cheltuielile de judecată.

INSTANȚA

Prin sentința civilă nr. 5605 din 06.07.2015, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr._ s-a respins acțiunea formulată de reclamantul M. Ș., în contradictoriu cu pârâtele B. G. SOCIETE GENERALE SA, și B. SUCURSALA SLATINA, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că între reclamant, în calitate de împrumutat, și banca pârâtă, s-a încheiat contractul de credit nr.277/03.10.2007 având ca obiect acordarea unui credit pentru nevoi personale în valoare de 30.000 lei pe o perioadă de 230 de luni.

Cu privire la capătul de cerere privind constatarea ca abuzivă a clauzei privind aplicarea unui comision de întocmire dosar de 2% din valoarea creditului, instanța reține dispozițiile art. 4 alin.1 din Legea 193/2000 potrivit căruia o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile partilor.

Astfel, din dispozițiile articolului menționat, se desprind condițiile necesare constatării ca abuzivă a unei clauze contractuale: clauza nu a fost negociată direct cu consumatorul; prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi să creeze, în detrimentul consumatorului, un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților; dezechilibrul creat să fie semnificativ.

După cum rezultă din probatoriul administrat, reclamantul a încheiat cu pârâta un contract de adeziune, fără a exista posibilitatea reală a unei negocieri cu privire, în speță, la clauza vizând comisionul de întocmire a dosarului.

Cu toate acestea, condiția nenegocierii nu este unica ce se cere a fi îndeplinită pentru constatarea ca abuzivă a clauzei, fiind necesar să se verifice totodată dacă între obligațiile părților și drepturile lor a existat un dezechilibru semnificativ.

Din cuprinsul art.8 din Condițiile particulare ale contractului și art.4 din Condițiile generale, rezultă că, în vederea întocmirii dosarului de credit (contraprestația), pârâta a perceput un comision de 2% din valoarea creditului (600 Euro).

Constatând că perceperea o singură dată, la momentul acordării creditului, a comisionului de întocmire a dosarului, nu este de natură a crea în detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, instanța va respinge ca neîntemeiat acest capăt de cerere.

Sub aspectul constatării ca abuzive a clauzei cuprinse la pct.10 din capitolul Asigurări, cu cesionarea în favoarea băncii a drepturilor de despăgubire, reclamantul a indicat ca motive nesemnarea poliței de asigurare și introducerea, fără acceptul său expres, a asigurării într-un grup de asigurători de viață de care reclamantul nu avea cunoștință.

După cum rezultă din cuprinsul înscrisului depus de către pârâtă la filele 62-63 din dosar, la data de 26.09.2007, reclamantul, personal, a semnat cererea individuală de asigurare de viață atașată creditelor, asiguratorul fiind Aviva Asigurări de Viață S.A., iar beneficiarul fiind B. G. Societe Generale S.A..

Reiterând dispozițiile art. 4 alin.1 din Legea 193/2000 în raport de art.10 din Condițiile particulare, referitor la încheierea unei polițe de asigurare de deces pe toată perioada de creditare, cu cesionarea în favoarea băncii a drepturilor de despăgubire, dincolo de aspectul negocierii directe, se reține că finalitatea acestei polițe este una dublă, de care beneficiază ambele părți: în primul rând, reclamantul care, în situația intervenirii riscului asigurat, nu va plasa în sarcina succesorilor achitarea debitului, iar în subsidiar, pârâta, care își asigură propriul risc de neachitare a creditului acordat.

Astfel, condiționarea acordării creditului de încheierea unei polițe de asigurare, acceptată de către reclamant și prevăzută chiar de OUG 50/2010, nu poate fi privită ca un dezechilibru semnificativ al unor contraprestații, din moment ce nu se verifică condiția existenței unor contraprestații reciproce iar valoarea lunară a acestei polițe, menționate în graficul de rambursare ca fiind cota de 0,029% aplicată la soldul lunar al creditului, nu este în măsură să creeze un dezechilibru semnificativ între contraprestații. Prin urmare, constatând că nu există niciun motiv de nulitate al contractului încheiat, instanța va respinge acest capăt de cerere, ca neîntemeiat.

Față de cele arătate în precedent, instanța a respins acțiunea formulată de reclamantul M. Ș. în contradictoriu cu pârâtele B. G. SOCIETE GENERALE SA, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul reclamant M. Ș., solicitând schimbarea sentinței apelate, în sensul admiterii acțiuni așa cum a fost formulată.

Se susține că, sentința este netemeinică, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșita a normelor legale incidente, având in vedere următoarele aspecte care nu au fost analizate si luate în considerație de prima instanță:

Contractul de credit încheiat cu banca are o garanție ipotecară, care acoperă valoric creditul împrumutat, asigurarea de deces fiindu-i impusă ca o măsură suplimentară. Din lecturarea contractului la capitolul respectiv rezultă că „împrumutatul poate încheia o poliță de asigurare de deces". Numai de aici se poate deduce că am fost obligat (nevoit) să accept o asemenea asigurare, care mi-a fost impusă, care nu are o finalitate benefică pentru mine. Este un dublu avantaj pentru bancă, care mă poate executa pe două direcții. Dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților s-a produs, deoarece plătește timp de 19 ani o poliță care în momentul intervenirii riscului, după cum s-a exprimat prima instanță, nu va plasa sarcina, succesorilor. Consider greșită o asemenea interpretare deoarece ipoteca este prioritară, sau banca poate să opteze pentru garanție ori asigurare ?. Dacă banca a considerat asigurarea de deces suficientă pentru acoperirea creditului de ce mi-a impus garanția cu ipotecă ?. Pentru ipotecă am efectuat cheltuieli semnificative (expert evaluator, carte funciară, notar etc.) . putem aprecia că nu s-a produs un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților? Buna credință a mea poate fi analizată prin prizma faptului că mi-am îndeplinit toate obligațiile impuse, pe când banca, a profitat de starea mea de necesitate și a impus fără nici o negociere condițiile contractuale.

Valoarea lunară a poliței de deces este analizată într-un mod discreționar, fără să se aibă în vedere că perioada de rambursare este de 19 ani. Dezechilibru semnificativ nu se produce probabil lunar dar se întinde pe o perioadă semnificativă de 19 ani.

In motivarea soluției de respingere a acțiunii, se arată că, între părți s-a încheiat contractul de credit nr.277 din 03.10.2007, având ca obiect acordarea unui credit pentru nevoi personale în valoare de 30.000 euro pe o perioadă de 230 de luni, fără să se facă mențiunea că acest credit este garantat cu o ipotecă.

S-au reținut dispozițiile art.4 alin. 1 din legea 193/2000, sub aspectul inexistenței negocierii cu privire la clauza vizând comisionul de întocmire a dosarului fără să se rețină că s-a creat un dezechilibru semnificativ a drepturilor și obligațiilor părților.

In acest sens, se arată faptul că, contractul a fost unul de adeziune, preformulat, cu clauze nenegociate aspecte reținute și de prima instanță însă s-a apreciat că „ perceperea o singură dată, la momentul acordării creditului, a comisionului de întocmire a dosarului, nu este de natură a crea, un dezechilibru semnificativ în drepturile și obligațiile părților". Constat că, drepturile și obligațiile a fost analizate sub aspect valoric și nu juridic.

-poziția de inegalitate dintre apelant și bancă, aceasta din urmă deținând resursele financiare privind acordarea creditului;

-clauzele contractuale reprezentau condiții contractuale generale, stabilite de bancă pentru perioada respectivă pentru toți clienți acesteia;

-clauzele contractuale sunt rezultatul manifestării de voință a unei singure părți contractante, în speță BANCA (eu doar manifestându-mi voința de a încheia contractul).

Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului, cu consecința schimbării în tot a Sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

Intimata B. - G. Societe Generale SA a depus întâmpinare la apelul formulat de apelantul Macau Ș. prin care solicită respingerea apelului ca fiind nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată;

In ceea ce privește caracterul pretins abuziv al clauzei privind asigurarea de deces si invaliditate permanenta, se solicită să se constate raportat la probele administrate în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 pentru constatarea caracterului abuziv al clauzei contestate.

Instanța a reținut că, condiționarea acordării creditului de încheierea unei polițe de asigurare, acceptata de reclamant si prevăzuta chiar si de OUG 50/2010, nu poate fi privita ca un dezechilibru semnificativ al unor contraprestatii, din moment ce nu se verifica condiția existentei unor contraprestatii reciproce iar valoarea lunara a acestei polițe, menționate in graficul de rambursare ca fiind cota de 0,029% aplicata la soldul lunar al creditului, nu este in măsura sa creeze un dezechilibru semnificativ intre contraprestatii.

Reclamantul s-a plâns de asemenea de faptul ca nu a semnat polița de asigurare si ca a fost introdusa polița de asigurare, fara acceptul sau expres, . asigurători de viata de care nu avea cunoștința, fapt nereal pentru ca potrivit probelor de la dosarul cauzei, respectiv înscrisurile le la filele 62-63 din dosarul de fond, la data de 26.09.2007 reclamantul, personal, a semnat cererea individuala de asigurare de viata atașata creditului, asigurătorul fiind Aviva Asigurări de Viata SA, ar beneficiarul în favoarea căruia s-a cesionat dreptul la despăgubiri fiind B. G. Societe Senerale SA.

Contrar celor susținute de apelant, cuantumul primelor de asigurare s-a determinat în mod clar, neechivoc, cuantumul primelor de achitat pentru întreaga perioada de desfășurare a contractului de credit fiind cunoscute de acesta la data perfectării contractului de credit.

Prin Cererea de asigurare completată și semnată de reclamantul Macau Ș. anterior semnării contractului de credit, aceasta a solicitat să fie acceptată în calitate de Persoana Asigurată in Asigurarea de Viata de G.. Precizăm faptul că, înainte de semnarea Cererii de asigurare împrumutatul a fost informat cu privire la toate detaliile referitoare la asigurare, aceasta declarând prin Cererea de Asigurare că a citit, a ințeles pe deplin și că este de acord cu Condițiile Generale ale Asigurării de Viața de G., că a primit un exemplar din Extrasul Condițiilor Generale ale asigurării de Viață de G..

La pct. 10.1 lit.a) reclamantul a declarat că a luat cunoștință de condițiile și termenii asigurării de viață de grup încheiate între bancă și Aviva Asigurări de Viata SA (în calitate de asigurator) și este de acord să fie inclus în această asigurare în calitate de asigurat în baza cererii de asigurare pe care a depus-o.

Pct. 10.1 lit. b) prevede că primele de asigurare se plătesc de către împrumutat lunar, a aceeași dată cu ratele de credit, până la rambursarea integrală a creditului, iar prima de asigurare se calculează prin aplicarea cotei de 0,029% la soldul lunar al creditului. C. de )rimă este stabilită de asigurător ca urmare a evaluării riscului, în baza cererii de asigurare ;i, dacă este cazul, a declarațiilor și examinărilor medicale.

Așa cum a reținut si instanța de fond, încheierea asigurării de deces este favorabilă ambelor părți, dar in primul rând împrumutatului, având în vedere durata lungă a creditului. In ipoteza intervenirii riscului asigurat, respectiv decesul împrumutatului sau invaliditate permanenta, moștenitorii acestuia nu ar fi obligați sa acopere costurile generate de restituirea creditului, întrucât acesta s-ar restitui din despăgubirile datorate de către societatea de asigurări și nici nu s-ar impune urmărirea imobilului ipotecat.

Încheierea asigurării pentru garantarea creditului este reglementată expres de OUG nr. 50/2010. Astfel, legiuitorul reglementează posibilitatea ca împreuna cu contractul de credit sa se încheie si polițe de asigurare - în vederea garantării restituirii creditului. în acest sens art. 46 alin. 1 din OUG 50/2010 dispune ca "Contractul de credit specifică în mod clar și concis următoarele: (...) p) garanțiile și asigurările necesare, dacă există". Art 7 pct. 4 din același act normativ prevede expres că, costul total al creditului include și primele de asigurare. Mai mult anexa 2 la OUG nr. 50/2010 (informații standard la nivel european privind creditul pentru consumatori) la pct. 3 - Costurile creditului - prevede expres ca în cadrul informării se prevede dacă obținerea creditului este "condiționată de încheierea unei asigurări pentru garantarea creditului". Așadar legiuitorul reglementează și prevede că există posibilitatea acordării creditului numai în situația în care se încheie o poliță de asigurare în vederea garantării creditului.

De asemenea, potrivit art. 36 alin. 1 din OUG 50/2010: "Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiza dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor si, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum si un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor".

Așadar, clauza contractuală privind polița de asigurare este licită, prevăzută expres de lege, iar suma datorată cu titlu de primă de asigurare a fost prevăzută în mod expres în graficul de rambursare și inclusă în calcul D..

Conform OUG nr. 50/2010, D. este definita ca fiind „costul total al creditului pentru consumator, exprimat in procent anual din valoarea creditului", iar costul total al creditului pentru consumatori fiind definit astfel: „ toate costurile, incluzând dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri pe care trebuie sa le suporte consumatorul în legătura cu contractul de credit și care sunt cunoscute de către creditor, cu excepția taxelor notariale; costurile pentru serviciile accesorii aferente contractului de credit, în special primele de asigurare, sunt incluse dacă încheierea contractului de servicii este obligatorie pentru obținerea creditului însuși sau pentru obținerea acestuia în concordanță cu clauzele și condițiile prezentate."

In considerarea tuturor aspectele anterior menționate, se arată că, clauza privind prima de asigurare este legala.

In ceea ce privește cea de a doua critica formulata de apelant, respectiv nelegalitatea perceperii comisionului de întocmire a dosarului de credit, se susține ca perceperea acestui comision nu este justificata, ca nu a existat posibilitatea reala a negocierii acestuia deoarece contractul de credit este unul de adeziune, încheiat cu rea-credință din partea băncii, creându-se in acest fel un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor .

Contrar celor afirmare de apelant, instanța a stabilit ca în speță, condiția negocierii nu este unica ce se cere a fi îndeplinita pentru constatarea ca abuziva a clauzei, fiind necesar sa se verifice totodată daca intre obligațiile pârtilor si drepturile lor a existat un dezechilibru semnificativ, ceea ce nu a existat in speța de fata .

Contractul de credit a fost încheiat în anul 2007 când nu exista nicio restricție în ceea ce privește modul de calcul al comisionului de întocmire a dosarului de credit. Pe cale de consecință, clauza referitoare la comisionul de întocmire dosar era pefect legală și în concordanță cu voința cărților exprimată prin semnarea contractului de credit, raportat la prevederile art 969: C.civ. de la 1864.

Principiul pacta sunt servanda consacrat de dispozțiile art. 969 C.civ. își găsește justificarea în libertatea contractuală care se exprimă prin facultatea individului de a intra într-un raport contractual sau nu, de a alege persoana cu care contractează și de a stabili în mod liber, în acord cu cealaltă parte, conținutul contractului. Libertatea contractuală, alături de forța obligatorie a contractului și de efectul relativ al contractelor, reprezintă corolarea autonomiei ie voință a părților.

Clauza privind comisionul de întocmire dosar nu prezintă caracter abuziv, apelantul fiind informat în mod clar și inteligibil asupra existenței și valorii acestui comision, atât prin oferta de credit a Băncii cât și prin contractul de credit. Apelantul a avut prin urmare cunoștință despre acest comision, fiind în măsură să îl accepte sau să îl refuze în cazul în care oferta unei alte bănci i s-ar fi părut mai avantajoasă, sub acest aspect.

Se arată că, nici din perspectiva cuantumului acestuia, stabilit sub formă fixă, comisionul nu poate fi considerat drept nejustificat. Astfel, raportând cuantumul comisionului achitat efectiv de client, de 600 euro, la valoarea totală a creditului (30.000 lei), comisionul nu poate fi reclamat drept nejustficat sau lipsit de contraprestație.

Se mai arată că, prin art. 36 alin 1 si 3 din OUG 50/2010 este prevăzut că pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor și, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute ie terți, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor. Așadar, legiuitorul și la ora actuală prevede posibilitatea legală a perceperii unui comision în vederea întocmirii/analizării dosarului de credit. Aceste prevederi legale trebuie avute în vedere la aprecierea practicii B. înainte de apariția OUG nr. 50/2010. Chiar dacă poartă denumirea de întocmire a dosarului, în realitate scopul acestui comision este cel surprins de legiuitor, respectiv analiza dosarului de credit în vederea punerii la dispoziție a creditului, cu toată activitatea care rezultă din această operațiune.

Art. 19 din OUG nr. 50/2010 prevede că „se interzice perceperea unui comision de analiză/întocmire dosar în cazul în care creditul nu se acordă". per a contrario în cazul acordării creditului perceperea acestui comision este legală.

Este de notorietate că acordarea unui credit este o procedură complexă, fiind necesară verificarea situației financiare/juridice a solicitantului. Banca este obligată în calitate de instituție de credit să analizeze în mod temeinic și detaliat situația financiară, bonitatea, seriozitatea, gradul de îndatorare a solicitantului și eventualele garanții oferite de solicitant, gradul de acoperire a creditului solicitat prin garanțiile propuse. Astfel, în urma depunerii unei cereri de credit și a actelor justificative privind locul de muncă, veniturile realizate de solicitant, cheltuielile constante cu eventuale alte credite/angajamente asumate, urmează o analiză amănunțită atât din punct de vedere financiar, cât și din punct de vedere juridic a cererii de credit. Scopul analizei este acela de a stabili Iacă solicitantul este eligibil în vederea contractării unui credit. De asemenea, Banca trebuie să îndeplinească și normele prudențiale impuse de Banca Națională a României și prin legislația specifică domeniului bancar.

În acest sens, arătăm că prin Regulamentul nr. 3/2007 privind limitarea riscului de credit creditele destinate persoanelor fizice, emis de BNR, Banca Națională a României a impus instituțiilor de credit elaborarea unor norme interne privind procedura de acordare a creditelor, gradul total de îndatorare, cheltuielile de dedus din veniturile solicitanților de credit pentru a stabili acest grad total de îndatorare etc.

Se instituie astfel, în sarcina băncilor obligația legală de a efectua o analiză amănunțită a situației financiare și juridice a solicitanților de credite. Obligativitatea unei asemenea analize este și la ora actuală prevăzută prin art. 30 din OUG )/2010, comisionul de analiză evident fiind perceput pentru această operațiune.

Așadar, Banca a fost și este obligată prin norme imperative să analizeze situația financiară/juridică a solicitanților de credit, prealabil acordării unui credit. Evident, în vederea stabilirii gradului de îndatorare, trebuie efectuată o analiză a situației financiare a solicitantului de credit, a veniturilor și cheltuielilor globale ale acestuia, tocmai pentru a se stabili dacă în mod legal poate contracta un credit în cuantumul și pentru perioada solicitată. Nu în ultimul rând, se observă că acest regulament emis de BNR precum și reglementările interne ale instituțiilor de credit tind și la protejarea intereselor persoanelor fizice - solicitanți ai creditelor.

Asumarea unui credit pentru o perioadă de 230 luni (în cazul reclamantului) este un angajament important și în mod evident este esențial și pentru reclamant să contracteze un credit pe care să îl poată în mod efectiv restitui aportat la veniturile realizate și cheltuielile efectuate.

Așadar, analiza efectuată a fost una complexă, realizându-se atât sub aspect financiar, cât și sub aspect juridic. Evident această analiză e realizează de mai multe departamente ale Băncii (departamentul juridic, de analiză a riscului

Așadar, contrar susținerilor apelantului, acest comision corespunde unei contraprestații din partea băncii, constând în gestionarea cererii de credit depuse de client, desfășurarea procedurii de acordare a creditului, analiza bonității clientului, întocmirea dosarului de credit. Contravaloarea acestor operațiuni/servicii este comisionul de întocmire/analiză dosar, achitat de către clientul care a obținut credit, deci a beneficiat de serviciile sus-mentionate, fiind perceput sub forma unei sume fixe, plătită într-o singură tranșă, conform legislației în vigoare.

În concluzie, acordarea creditului se face în baza analizei documentelor puse la dispoziție de client, analiză ce presupune existența unor costuri în legătură cu verificările impuse de respectiva 1 situație.

Toate clauzele contractuale, atât cu privire la comisioane, dar si cu privire la costurile poliței de asigurare au fost și sunt în conformitate cu legislația în vigoare, neputând fi pusă sub semnul îndoielii buna-credință a băncii, fiind îndeplinite condițiile cu privire la negocierea clauzei, lipsa dezechilibrului semnificativ și buna credință a băncii în reglementarea clauzelor .

Față de aspectele expuse, având în vedere prevederile legale, cât și practica instanței supreme și a instanțelor naționale solicită respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, îți întemeiază întâmpinarea pe prevederile art. 205 NCPC, OUG 50/2010 si Legea nr. 193/2000.

In probațiune, înțelege să se folosească de probele administrate în fața instanței de fond.

Examinând sentința apelată, în raport cu criticile formulate, actele dosarului și dispoz. art 476 și urm. din noul cod de procedură civilă, Tribunalul constată că apelul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:

Între B. - G. Societe Generale S.A. și Macau Ș., în calitate de împrumutat, a fost încheiat Contractul de credit nr. 277/03.10.2007, în baza căruia Banca a acordat in credit de nevoi personale nenominalizate în cuantum de 30.000 euro, cu o perioadă de rambursare de 230 luni, începând cu data de 03.10.2007 și până la data de 03.12.2026.

Creditul a fost acordat cu o dobândă fixă în primul an de creditare de 6,5%, după care s-a aplicat o dobândă indexabilă, stabilită pe baza indicelui monetar EURIBOR la 3 luni + 2,75 puncte, marja fixă a băncii.

Contractul de credit include atât Condițiile Particulare, cât și Condițiile Generale în esență, acestea reglementează: părțile și obiectul contractului, durata contractului, dobânda aferentă contractului de credit, taxele și comisioanele percepute pe parcursul derulării contractului, modalitatea de rambursare, asigurări, garanțiile instituite pentru rambursarea creditului și obligațiile părților.

Conform convenției părților, în Condițiile Generale aferente contractului de credit nr. 277/03.10.2007 s-a prevăzut că împrumutatul va plăti băncii, după caz, conform Condițiilor I Particulare următoarele taxe și comisioane:

-la pct. 4.1. lit. a - un comision de întocmire a dosarului de credit, în sumă fixă sau calculat ca procent din suma creditului, plătibil o singură dată, la acordarea creditului;

-la pct. 7.1 din aceleași condiții este prevăzut că în funcție de obiectul creditului, Banca poate solicita împrumutatului încheierea de polițe de asigurare, pe toata perioada de creditare, cu respectarea prevederilor relevante din Condițiile Particulare cu cesionarea în favoarea băncii a drepturilor de despăgubire ce rezultă din încheierea acestei polițe.

În Condițiile Particulare ale Contractului de credit este prevăzut la pct. 8 că împrumutatul va plăti băncii un comision de întocmire a dosarului de credit: 2% la valoarea creditului, valoarea comisionului fiind de 600,00 euro, iar la pct. 10 s-a prevăzut că împrumutatul poate sa încheie asigurare de deces pe toată perioada de creditare, cu cesionarea în favoarea Băncii a drepturilor de despăgubire ce rezultă din încheierea acesteia, declarând la pct. 10.1 lit.a) că a luat cunoștință de condițiile și termenii asigurării de viață de grup și este de acord să fie inclus în această asigurare în calitate de asigurat în baza cererii de asigurare. C. de primă este stabilită de asigurător ca urmare a evaluării riscului, în baza cererii de asigurare și, dacă este cazul, a declarațiilor / examinărilor medicale.

Cu privire la capătul de cerere privind constatarea ca abuzivă a clauzei privind aplicarea unui comision de întocmire dosar de 2% din valoarea creditului, Tribunalul reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 193/2000 – (1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.

(3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.

Art. 4 din Legea nr. 193/2000 mai prevede: – (5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de: a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia; b) toți factorii care au determinat încheierea contractului; c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.

(6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.

Conform stipulațiilor contractuale apreciate de apelantul reclamant ca având caracter abuziv, împrumutatul urmează să plătească printre alte comisioane și un comision denumit în Condițiile Particulare ale Contractului de credit la pct. 8 „ comision de întocmire a dosarului de credit: 2% la valoarea creditului”, valoarea comisionului fiind de 600,00 euro.

Conform definițiilor date de art. 2 din Legea nr. 193/2000 termenilor de comerciant și consumator: (1) Prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale. (2) Prin comerciant se înțelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, precum și orice persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acesteia.

Prin urmare, având în vedere faptul că la momentul încheierii contractului de credit intimata pârâtă este o societate comercială care a acționat în scopul comercializării serviciilor sale de creditare, iar împrumutatul este persoană fizică care a acționat în scop personal (necomercial), instanța de fond a apreciat în mod corect că cele două părți au calitatea de comerciant și, respectiv, consumator, fiindu-le aplicabile în consecință dispozițiile Legii nr. 193/2000.

Conform dispozițiilor normative citate anterior (art. 4 alin. 2 din Legea nr. 193/2000) o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.

În speță, Tribunalul constată că această condiție nu este îndeplinită, contractul încheiat între părți, deși fiind unul preformulat, nu conduce automat la concluzia încheierii acestuia fără negociere.

Din analiza probatoriului administrat în cauză rezultă că a fost negociată cu consumatorul, clauza invocată de către apelantul reclamant ca fiind abuzivă, acesta nefiind expresia voinței unilaterale a băncii, în condițiile în care reclamantul a luat la cunoștință despre oferta băncii privind condițiile contractuale, pe care a acceptat-o, neavând nelămuriri cu privire la obligațiile de plată lunare, contract pe care l-a semnat fără să fie supus vreunei presiuni ori constrâns de către bancă.

Existența unor produse predefinite nu afectează libertatea împrumutatului de a opta pentru un anumit tip de dobândă, comisioane sau moneda creditului și nici nu poate duce la concluzia caracterului nenegociabil al clauzelor contractuale, opțiunea clientului fiind liber exprimată.

La data contractării creditului, reclamantul a avut posibilitatea să aleagă dintre mai multe instituții de credit în vederea încheierii unui contract de credit. A fost opțiunea exclusivă și unilaterală a reclamantului să se îndrepte către B. și să solicite acordarea unui împrumut. în mod evident, aceasta avea posibilitatea certă să studieze ofertele mai multor Bănci și să se adreseze unei alte instituții de credit care funcționează pe piața bancară, în cazul în care oferta B. nu răspundea nevoilor, exigențelor și/ sau posibilităților sale.

Mai mult încheierea contractului de credit a fost precedată de următoarele etape:

•analiza ofertei complete de creditare pe care B. o punea la dispoziția persoanelor interesate la acel moment; produsele de creditare erau suficient de variate și detaliat descrise încât persoana interesată să poată alege, pe baza unor considerente de oportunitate proprii, varianta cea mai avantajoasă.

•completarea cererilor de creditare, in cuprinsul acestora persoanele interesate optând pentru unul dintre produsele de creditare care, potrivit analizei proprii, corespundea intereselor și disponibilităților financiare;

•analizarea condițiilor generale aplicabile contractelor de credit, in cuprinsul acestora fiind detaliat descrise atat consecințele și condițiile specifice fiecărui tip de credit, inclusiv in ceea ce privește cuantumul comisionului de administrare credit;

•particularizarea condițiilor de creditare selectate de către împrumutați in cadrul condițiilor particulare. Această etapă finală presupunea semnarea contractului de credit cu indicarea exactă a condițiilor de creditare compatibile cu situația financiară și opțiunile exprimate de către persoana fizică interesată.

Ori, în condițiile în care pârâta nu deținea monopolul pe piața creditelor bancare la momentul încheierii contractului, ofertele fiind foarte variate și ținând cont de faptul că prin depunerea unui minim de diligență avea posibilitatea să acceseze condițiile generale și speciale ale contractului de credit și, eventual, să solicite explicații și clarificări, nu se poate reține că reclamantul a încheiat contractul în necunoștință de cauză, sau că acesta i-a fost impus.

În ceea ce privește condiția cu privire la dezechilibrul semnificativ creat între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei - credințe, tribunalul reține următoarele:

Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 o clauză poate fi abuzivă prin ea înseși sau împreună cu alte prevederi din contract.

Analizând valențele juridice ale clauzei prevăzute la art 9 pct.a din contract, prin raportare la aceste dispoziții normative, Tribunalul constată că în cauza dedusă judecății, clauza privind comisionul de întocmire dosar credit nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului, în condițiile în care costurile activității de creditare, ca activitate financiar-bancară, au un caracter complex și care se prelungește pe o perioadă de timp îndelungată, și cuprinde și alte elemente în afară de dobândă (aceasta reprezentând numai echivalentul lipsei de folosință a capitalului). Pentru bănci, activitatea de creditare presupune punerea în mișcare a unui mecanism complex, care dă naștere unor costuri de natură extrem de variată, depinzând atât de factori interni, cât și de o . factori externi.

Astfel, banca este obligată în calitate de instituție de credit să analizeze în mod temeinic și detaliat situația financiară, bonitatea, seriozitatea, gradul de îndatorare a solicitantului și eventualele garanții oferite de solicitant, gradul de acoperire a creditului solicitat prin garanțiile propuse.

În urma depunerii unei cereri de credit și a actelor justificative privind locul de muncă, veniturile realizate de solicitant, cheltuielile constante cu eventuale alte credite/angajamente asumate, urmează o analiză amănunțită atât din punct de vedere financiar, cât și din punct de vedere juridic a cererii de credit. Scopul analizei este acela de a stabili dacă solicitantul este eligibil în vederea contractării unui credit. De asemenea, Banca trebuie să îndeplinească și normele prudențiale impuse de Banca Națională a României și prin legislația specifică domeniului bancar.

În acest sens, se arată că prin Regulamentul nr. 3/2007 privind limitarea riscului de credit creditele destinate persoanelor fizice, emis de BNR, Banca Națională a României a impus instituțiilor de credit elaborarea unor norme interne privind procedura de acordare a creditelor, gradul total de îndatorare, cheltuielile de dedus din veniturile solicitanților de credit pentru a stabili acest grad total de îndatorare etc.

Se instituie astfel, în sarcina băncilor obligația legală de a efectua o analiză amănunțită a situației financiare și juridice a solicitanților de credite. Obligativitatea unei asemenea analize este prevăzută prin art. 30 din OUG )/2010, comisionul de analiză evident fiind perceput pentru această operațiune.

Prin art. 36 alin 1 si 3 din OUG 50/2010 este prevăzut că pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor și, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute ie terți, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor. Așadar, legiuitorul prevede posibilitatea legală a perceperii unui comision în vederea întocmirii/analizării dosarului de credit.

Art. 19 din OUG nr. 50/2010 prevede că „se interzice perceperea unui comision de analiză/întocmire dosar în cazul în care creditul nu se acordă". Per a contrario în cazul acordării creditului perceperea acestui comision este legală.

Sub aspectul constatării ca abuzive a clauzei cuprinse la pct.10 din capitolul Asigurări, cu cesionarea în favoarea băncii a drepturilor de despăgubire, în mod corect instanța de fond a apreciat că nici această clauză nu este abuzivă condițiile în din cuprinsul înscrisului depus la filele 62-63 dosar fond, la data de 26.09.2007, apelantul - reclamant, personal, a semnat cererea individuală de asigurare de viață atașată creditelor, asiguratorul fiind Aviva Asigurări de Viață S.A., iar beneficiarul fiind B. G. Societe Generale S.A..

Reiterând dispozițiile art. 4 alin.1 din Legea 193/2000 în raport de art.10 din Condițiile particulare, referitor la încheierea unei polițe de asigurare de deces pe toată perioada de creditare, cu cesionarea în favoarea băncii a drepturilor de despăgubire, dincolo de aspectul negocierii directe, se reține că finalitatea acestei polițe este una dublă, de care beneficiază ambele părți: în primul rând, apelantul care, în situația intervenirii riscului asigurat, nu va plasa în sarcina succesorilor achitarea debitului, iar în subsidiar, banca, care își asigură propriul risc de neachitare a creditului acordat.

Astfel, condiționarea acordării creditului de încheierea unei polițe de asigurare, acceptată de către apelant și prevăzută chiar de OUG 50/2010, nu poate fi privită ca un dezechilibru semnificativ al unor contraprestații, din moment ce nu se verifică condiția existenței unor contraprestații reciproce iar valoarea lunară a acestei polițe, menționate în graficul de rambursare ca fiind cota de 0,029% aplicată la soldul lunar al creditului, nu este în măsură să creeze un dezechilibru semnificativ între contraprestații.

Mai mult anexa 2 la OUG nr. 50/2010 (INFORMAȚII STANDARD LA NIVEL EUROPEAN PRIVIND CREDITUL PENTRU CONSUMATORI) la pct. 3 - Costurile creditului - prevede expres ca în cadrul informării se prevede dacă obținerea creditului este "condiționată de încheierea unei asigurări pentru garantarea creditului". Așadar legiuitorul reglementează și prevede că există posibilitatea acordării creditului numai în situația în care se încheie o poliță de asigurare în vederea garantării creditului.

În consecință, sentința instanței de fond este temeinică și legală, urmând ca in baza art 480 pct 1 din noul cod de procedură civilă, apelul declarat să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelantul reclamant M. Ș., domiciliat în Slatina, .. 13, județul O., împotriva sentinței civile nr. 5605 din 06.07.2015, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata B. G. SOCIETE GENERALE SA, cu sediul în București, Bulevardul I. M., nr. 1-7, sector 1 și intimata B. - S. SLATINA, cu sediul în Slatina, .. 17C, județul O., ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 14 Ianuarie 2016, la Tribunalul O..

Președinte,

S. V.

Judecător,

M. G.

Grefier,

C. M. S.

red. V.S.21.01.2016/4ex.

Jud. fond S. N.

← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1/2016. Tribunalul OLT		Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 2/2016. Tribunalul OLT →

Acţiune în constatare. Decizia nr. 14/2016. Tribunalul OLT

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Decizia nr. 14/2016. Tribunalul OLT