Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Sentința nr. 4250/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4250/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 15-11-2013 în dosarul nr. 1089/88/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă Nr. 4250/2013
Ședința publică de la 15 Noiembrie 2013
Completul compus din:
JUDECĂTOR SINDIC: R. A. V.
Grefier: M. D.
S-a luat în examinare cauza faliment având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 privind pe reclamanta S.C. INCON S. S.R.L. TULCEA PRIN LICHIDATOR JUDICIAR HM EXPERT IPURL BUCURESTI cu sediul în București, . S., nr. 15, . și pe pârâții Z. E., și Z. N. ambii cu domiciliul în Tulcea, ., ..
Cele consemnate în încheierea de ședință din data de 01 noiembrie 2013, fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ reclamanta S.C. Incon S. S.R.L. TULCEA prin lichidator judiciar HM Expert IPURL București a chemat în judecată pe pârâții Z. E. și Z. N., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata pasivului societății, așa cum rezultă din tabelul definitiv consolidat al tuturor creanțelor asupra averii debitoarei, respectiv la plata sumei de 2.946.065,19 lei, pentru fapta prevăzută de 138 alin. 1 lit. a, c și d din Legea nr. 85/2006.
În motivare a arătat reclamanta că prin Sentința civila nr.2417 din data de 19.04.2013, s-a admis cererea formulată de creditorul BCR LEASING IFN S.A., si in temeiul art. 27 din Legea nr.85/2006, s-a dispus deschiderea procedurii de insolventa în forma generală a debitoarei S.C. Incon Sped S.R.L., și numirea in calitate de administrator judiciar a HM EXPERT I.P.U.R.L.
Ulterior, se arată, prin Sentința civilă nr. 2976 din data de 14.06.2013 s-a admis cererea formulată de către HM Expert I.P.U.R.L., și s-a dispus . procedura simplificata, a debitoarei S.C. Incon Sped S.R.L., și numirea în calitate de lichidator judiciar a HM Expert I.P.U.R.L.
Mai susține reclamanta că potrivit datelor obținute de la Oficiul Registrului Comerțului Tulcea, debitoarea a fost constituită in anul 2007 de pârâții Z. E. si Z. N., fiind administrată de Z. E., din data de 06.08.2007.
Se mai menționează că potrivit relațiilor primite de la Primăria Tulcea, debitoarea figurează in evidentele instituției cu următoarele bunuri: semiremorca, 04 ZASLAW, dobândită la data de 12.08.2008; autoutilitara N3 RENAULT VI, . VF624GPD_, cu 2 axe, dobândită la data de 12.08.2008; autoturism VOLVO, . YV2AS02A07B463331, cu 2 axe, dobândit la data 16.11.2009.
Din relațiile primite de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si înmatriculare a Vehiculelor, se precizează, rezulta ca debitoarea nu a deținut bunurile mobile. Bunurile mobile reprezintă autoturisme cumpărate in sistem leasing.
Mai susține reclamanta că după deschiderea procedurii de insolvență si cea de faliment a notificat in repetate rânduri pârâții in vederea depunerii documentelor conform art. 28 din Legea nr.85/2006.
Astfel, se arată, pârâții Z. E. si Z. N., au predat cu poșta rapida - Fan Courier Express la data de 05.06.2013, o parte din actele contabile. Menționează reclamanta că actele contabile, au fost predate la o zi după ce administratorul judiciar a întocmit si depus la Tribunalul Tulcea - Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolventei debitorului, prevăzut Ia art.59 din Legea nr.85/2006. Se mai arată că pârâții nu au contestat acest raport in condițiile art.21 alin.(2) din Legea nr.85/2006.
Mai precizează reclamanta că potrivit tabelului definitiv consolidat depus la dosarul cauzei, masa credală este de 2.946.065,19 lei, iar starea de insolventa a societății s-a datorat administratorului acesteia care prin acțiunile sau inacțiunile sale a condus activitatea societății spre un declin financiar din care nu a mai avut posibilitatea sa se redreseze.
Se mai învederează că, întrucât lichidatorul judiciar nu a intrat în posesia tuturor actelor și documentelor contabile ale societății, s-a aflat în imposibilitate de a verifica sau reface evidența contabilă, pe perioada celor trei ani anteriori deschiderii procedurii.
De asemenea, se susține, lipsa documentelor contabile a împiedicat identificarea eventualilor debitori ai societății, care ar fi făcut posibilă recuperarea unor sume in vederea acoperirii datoriilor debitoarei falite.
Mai menționează reclamanta, potrivit ultimului bilanț contabil din decembrie 2011, rezulta că in patrimoniul debitoarei se aflau active circulante in suma de 292.460 lei, precum si active imobilizate in suma de 283.772 lei. In lipsa actelor contabile, structura acestor bunuri si a creanțelor debitoarei nu a putut fi identificată.
Se mai precizează că prin neîncasarea creanțelor, de la proprii furnizori, asociații debitoarei au acționat contrar intereselor acesteia, lipsind societatea de mijloace financiare, situație de fapt care a condus, in final, la starea de insolvență a societății debitoare.
În aceste condiții, se arată, atât timp cât pârâții nu s-au preocupat de achitarea datoriilor se naște prezumția utilizării bunurilor și creditelor societății în interes personal sau al unei alte persoane, faptă ce se încadrează în art.138 alin. l lit. a) din Legea nr.85/2006.
De asemenea, se susține, art.138 alin. (1) lit. c) din Legea nr.85/2006: „ au
dispus, in interes personal, continuarea unei activități care ducea in mod vădit, persoana juridica la încetarea de plați”.
Incidența acestui text de lege se probează fără echivoc, prin verificarea bilanțurilor depuse de către debitoarea S.C. Incon Sped S.R.L.
Astfel, arată reclamanta că cifra de afaceri declarata de agentul economic a fost de: 211.781 lei, la data de 31.12.2010; 56.000 lei, la data 31.12.2011.
Cuantumul datoriilor acumulate de agentul economic a fost următorul 756.106 lei, la data 31.12.2010; 727.887 lei, la data de 31.12.2011.
Or, se menționează, potrivit art. 27 din Legea 85/2006, debitorul aflat in stare insolventa este obligat sa se adreseze instanței pentru a fi supus dispozițiilor Legii 85/2006, in termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență.
In cauza, susține reclamanta că debitoarea, deși se afla in stare de insolvență încă din anul 2010 ( înregistrând o pierdere de 96.617 lei) a continuat activitatea si in cursul anului 2011, cuantumul datoriilor societății fiind in creștere.
Arată reclamanta că nu a intrat in posesia tuturor actelor contabile ale societății, iar lipsa evidențelor societății contribuie în mod direct la producerea stării de insolvență, fiind logic ca - atât timp cât administratorul nu cunoaște care este activul societății nu poate evalua gradul de îndatorare pe care societatea îl poate suporta; omisiunea organizării contabilității creează de asemenea imposibilitatea obiectivă a urmăririi debitelor scadente și realizarea, în termenul de prescripție, a creanțelor; înregistrarea corectă în contabilitate a operațiunilor efectuate reprezintă și pentru creditori o garanție că operațiunile au fost legale, că acestea pot fi verificate, iar creditorii își vor putea recupera creanțele din bunurile înregistrate în contabilitate; prin urmare, numai ținerea unei evidențe corecte poate asigura funcționarea normală a oricărei afaceri.
Totodată, se susține, așa cum rezulta din bilanțul contabil depus de către debitoare la D.G.F.P. Tulcea, aferent anului 2011, lichidatorul judiciar nu a putut identifica componenta analitica a activelor si creanțelor, astfel încât acestea sa poată fi valorificate cel puțin la valoarea lor contabilă in vederea îndestulării creanțelor, existenta lor releva faptul ca administratorul a lăsat termenul de prescripție sa curgă in favoarea creditorilor săi.
Având în vedere aspectele prezentate mai sus, opinează reclamanta că, în mod conștient reprezentanții debitoarei au dispus continuarea activității agentului economic în mod nejustificat.
Consideră reclamanta ca in cauză sunt incidente astfel prevederile art. 138 alin. (1) lit. d din Legea nr. 85/2006: „…au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea"".
Se arată că debitoarea avea obligația să depună la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute la art. 28 alin. (1) în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii (art.35 din lege).
Dispozițiile art.1 alin. 1 din Legea nr.82/1991, instituie obligația pentru societățile comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice de a organiza și conduce contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi, și contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității.
Se mai menționează că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective.
Art.73 alin. l lit. c) din Legea nr.31/1990 stabilește în sarcina administratorilor răspunderea solidară față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și pentru corecta lor ținere.
Astfel, se precizează, nedepunerea documentelor cerute de legiuitor și nepredarea contabilității către administratorul judiciar creează prezumția că acestea lipsesc, sau că nu sunt întocmite conform legii. Deci se poate reține în sarcina acestora săvârșirea unei fapte ilicite ce a avut drept consecință aducerea societății în stare de insolvență și prejudicierea creditorilor.
Mai susține reclamanta că vinovăția pârâților sub forma intenției directe sau indirecte, rezultă din însăși încălcarea dispozițiilor legale, în sensul că, deși aveau anumite obligații stabilite de Legea nr.31/1990 și Legea contabilității nr.82/1991, aceștia au exercitat atribuțiile de administrator fără respectarea acestor obligații, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu fiind prezumat cât timp există starea de insolvență.
De asemenea, se mai arată că, prejudiciul este cert, lichid și exigibil și este dat de faptul că societatea debitoare, ajunsă în stare de insolvență, se află în imposibilitatea de a-și acoperi datoriile.
Se mai precizează că legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită, respectiv nerespectarea și aplicarea legii, și starea de insolvență este de asemenea dovedită.
În drept reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a, c și d din Legea nr. 85/2006.
În dovedire, s-au atașat la dosar o . înscrisuri.
Pârâtul Z. N., legal citat a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat pe cale de excepție respingerea cererii formulată de reclamantă în considerentul lipsei calității sale procesual pasive motivat de faptul că în cadrul falitei deține calitatea de asociat si nu de administrator, fapt confirmat de certificatul emis de ORC, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A arătat pârâtul Z. N. că reclamanta HM EXPERT IPURL, cere atragerea răspunderii patrimoniale a sa, în calitatea de asociat al . TULCEA.
S-a mai precizat că potrivit literaturii de specialitate răspunderea civila in temeiul art. 138 presupune îndeplinirea cumulativa a elementelor răspunderii civile delictuale de drept comun si a condițiilor speciale instituite prin acest text de lege: săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de lege la art. 138 alin.(l), existenta si întinderea prejudiciului, existenta legăturii de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si vinovăția (culpa persoanei care răspunde). Nici unul din aceste elemente nu a fost dovedit in cererea formulată în fața instanței de fond.
Susține pârâtul Z. N. că nu a administrat niciodată ., având doar calitatea fictivă de asociat, deținând în mod formal 4,8%
din părțile sociale ale acesteia.
De asemenea, mai arată că este nefondată afirmația potrivit căreia . s-a aflat în stare de insolvență datorită acțiunilor culpabile ale pârâtului Z. N., în condițiile în care acesta nu a efectuat nici un fel de acte de administrare. Cele menționate mai sus se pot dovedi și prin faptul că nu există nici un document care să conțină semnătura pârâtului, sau vreo stampilă personalizată care să-i aparțină acestuia.
Mai precizează pârâtul Z. N. că, având în vedere că potrivit art. 249 Cod Procedură Civilă „cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească" se constată că în cauză, reclamanta era cea care avea sarcina de a dovedi că pârâtul a săvârșit faptele sus menționate, susținerile din cerere fiind simple afirmații neconfirmate prin probe.
Se mai menționează, faptul că fostul administrator Z. E., nu a predat toate documentele contabile nu constituie o prezumție că acesta a ținut contabilitatea fără respectarea prevederilor legale, aceste afirmații trebuind să fie dovedite.
Se mai susține că reclamata a omis să facă referire la motivul pentru care fostul administrator nu a fost în măsură să predea toate documentele contabile, acesta neaflându-se în posesia lor, existând două procese-verbale de predare a acestora la D.G.F.P. a Județului Tulcea, procese-verbale ce au fost transmise reclamantei HM EXPERT IPRLU, iar aceasta cu rea-credință, a omis din cererea formulată acest aspect.
Susține pârâtul Z. N. că reclamanta ar fi trebuit sa arate: fapta ilicita concreta, modalitatea in care a fost săvârșită si folosul personal obținut, stabilirea in concret si in cuantum determinat a prejudiciului produs averii debitorului prin săvârșirea faptei ilicite, analiza culpei asociatului, demonstrarea si stabilirea in concret a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicita si ajungerea societății in stare de insolvență.
Se arată că, este evident faptul că reclamanta deși nu a reușit să probeze nici una din faptele mai sus arătate, ba mai mult, cu rea-credință, a omis motivul pentru care pârâtul s-a aflat în imposibilitatea de a preda actele administratorului judiciar, aceasta datorându-se doar faptului că actele în discuție se află în posesia DGFP TULCEA, predate cu procesele verbale din data de 18.11.2010 și din data de 20.01.2011 procese-verbale aflate în posesia reclamantei HM EXPERT IPURL.
Pârâtul Z. E., legal citat, a depus de asemenea, întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
A arătat pârâtul Z. E. că reclamanta HM EXPERT IPURL, cere atragerea răspunderii patrimoniale a sa, în calitate de fost administrator al . TULCEA.
S-a mai precizat că potrivit literaturii de specialitate răspunderea civila in temeiul art. 138 presupune îndeplinirea cumulativa a elementelor răspunderii civile delictuale de drept comun si a condițiilor speciale instituite prin acest text de lege: săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de lege la art. 138 alin.(l), existenta si întinderea prejudiciului, existenta legăturii de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si vinovăția (culpa persoanei care răspunde). Nici unul din aceste elemente nu a fost dovedit in cererea formulată în fața instanței de fond.
S-a mai menționat că, având în vedere că potrivit art. 249 Cod Procedură Civilă „cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească” se constată că în cauză, reclamanta era cea care avea sarcina de a dovedi că pârâtul a săvârșit faptele sus menționate, susținerile din cerere fiind simple afirmații neconfirmate prin probe.
Se mai susține, faptul că fostul administrator Z. E., nu a predat toate documentele contabile nu constituie o prezumție că acesta a ținut contabilitatea fără respectarea prevederilor legale, aceste afirmații trebuind să fie dovedite.
Menționează pârâtul Z. E. că reclamanta a omis să facă referire la motivul pentru care fostul administrator nu a fost în măsură să predea toate documentele contabile, acesta neaflându-se în posesia lor, existând două procese-verbale de predare a acestora la D.G.F.P. a Județului Tulcea, procese verbale ce au fost transmise reclamantei HM EXPERT IPURL, iar aceasta cu rea-credință, a omis din cererea formulată acest aspect.
Mai învederează pârâtul Z. E. că, reclamanta HM EXPERT IPURL susține că „starea de insolvență s-a datorat administratorului acesteia care prin acțiunile sau inacțiunile sale a condus activitatea societății spre un declin financiar din care nu a mai avut posibilitatea să se redreseze....”
F. de aceasta susținere se arată faptul ca desfășurarea unei activități care nu aduce profit sau care se soldează cu pierderi nu este o fapta ilicita.
Se mai precizează totodată și faptul ca in lipsa probării unei intenții culpabile, pierderile pe care le-a înregistrat debitoarea nu sunt imputabile administratorului. Mai mult decât atât, desfășurarea unei activități în pierdere nu poate constitui prin sine însăși o faptă ilicită dacă această faptă nu este coroborată cu împrejurări de natura celor prevăzute de art.138 lit. a)-g).
Astfel, se arată, societatea a fost înființată în anul 2007 având ca obiect principal de activitate transporturi rutiere de mărfuri. Din aceeași perioadă pârâtul Z. E. deține calitatea de administrator al firmei respective .
Activitatea firmei s-a derulat normal până în februarie 2011, până când DGFP Tulcea a demarat o inspecție fiscală soldată cu emiterea deciziei de impunere nr. 6/28 februarie 2011 și urmată de blocarea conturilor firmei, fapt ce a dus la paralizarea activității acesteia.
Consideră pârâtul Z. E. că și-a exercitat cu bună credință activitatea de administrator, până la inspecția financiară firma neavând datorii la stat. Cât privește situația de după control, firma având conturile blocate, a trebuit să-și întrerupă activitatea, ca urmare și plățile făcute către stat.
Cât privește decizia de impunere, se precizează că respectivele creanțe fiscale nu sunt reale, cel puțin nu într-un asemenea cuantum, organele fiscale dând dovadă de exces de zel în aplicarea dispozițiilor normative.
Se menționează că în mod greșit nu s-a avut în vedere la controlul fiscal faptul că facturile 72/30.06.2010 în valoare de 204.816,85 lei,i nr._.06.2010 în valoare de 169.043,07 lei și factura nr.74/30.06.2010 în sumă de 1.578.275,58 lei au fost stornate în iulie 2010, operațiuni permise de legea contabilității. Inspecția fiscală a ignorat stornarea acestor facturi, încărcând nereal veniturile societății cu suma de 1.640.450 lei în luna iunie 2010 și TVA-ul aferent în sumă de 311.685,50 lei. După stornarea din iulie 2010, organele de control ar fi trebuit să scadă din veniturile societății valoarea facturilor stornate de 1.640.450 lei, iar din contul TVA să se scadă suma de 311.685,50 lei.
In mod greșit s-a considerat că facturile reprezentând cheltuieli cu chiria nu sunt cheltuieli deductibile, în condițiile în care normele europene dau dreptul societăților de transport să beneficieze de locuri de cazare (fie camere închiriate pe o perioadă mai îndelungată, fie să-și închirieze camere la hotel) pentru curățenie și odihnă.
Se susține, având în vedere activitatea societății trebuiau să se considere cheltuieli deductibile cele legate de chiria spațiului folosit de firmă pentru curățenia și odihna angajaților săi, în transporturile rutiere pe care le efectua. Nescăzând, cu încălcarea legii, aceste cheltuieli din 2009 și 2010, calculând impozit, majorări de întârziere și TVA pentru sumele 23.438,05 lei și respectiv, de 17.357,891 lei, s-a ajuns la o mare și fictivă datorie către stat, nelegal calculată.
Aceasta în condițiile în care pârâții arată că au demonstrat atât existența contractului de închiriere cât și a facturilor emise de proprietar pentru un spațiu folosit de conducătorii auto pentru a se odihni și spăla în timpul pauzei dintre curse. Firma era utilizator al unei autoutilitare RENAULT PREMIUM 410 19T și o semiremorcă ZASLAW luate în leasing la 25.07.2008. Urmare a blocării conturilor bancare în urma controlului fiscal, societatea nu a mai putut să-și onoreze ratele de leasing, iar cele două bunuri i-au fost luate de firma de leasing.
De asemenea, se arată sumele la care face referire BCR LEASING, aferente unor facturi din 2008 și 2009, erau prescrise la data introducerii cererii de faliment.
Urmare a celor mai sus prezentate consideră pârâtul Z. E. că în lipsa probării unei intenții culpabile, pierderile pe care le-a înregistrat societatea nu sunt imputabile administratorului ci se datorează unor factori și circumstanțe nefavorabile.
Se arată că, este evident faptul că reclamanta deși nu a reușit să probeze nici una din faptele mai sus arătate, ba mai mult, cu rea-credință, a omis motivul pentru care pârâtul s-a aflat în imposibilitatea de a preda actele administratorului judiciar, aceasta datorându-se doar faptului că actele în discuție se află în posesia DGFP TULCEA, predate cu procesele verbale din data de 18.11.2010 și din data de 20.01.2011 procese-verbale aflate în posesia reclamantei HM EXPERT IPURL.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2417 din 19.04.2013 a Tribunalului Tulcea a fost admisă cererea formulată de creditoarea B.C.R. Leasing I.F.N. S.A., s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență în formă generală față de S.C. Incon S. S.R.L. și numirea în calitate de administrator judiciar a H.M. Expert I.P.U.R.L.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 2976 din 14.06.2013 a Tribunalului Tulcea s-a dispus . procedura simplificată a debitoarei S.C. Incon S. S.R.L.
Conform art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
Din raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la insolvența debitoarei S.C. Incon S. S.R.L. a rezultat că societatea debitoare a înregistrat pe anul 2010 o cifră de afaceri în valoare de_ lei iar pe anul 2011, debitoarea a înregistrat o cifră de afaceri de_ ceea ce înseamnă o diminuare semnificativă cu 73,56% din valoarea aferentă a anului 2010, de unde se apreciază că activitatea desfășurată de societate a scăzut dramatic. Ca și tendință, valoarea veniturilor totale a scăzut în anul 2011 cu un procent de 73,57% comparativ cu veniturile înregistrate în anul 2010, fenomen nefavorabil pentru situația economică a societății debitoare. În anul 2010 au fost înregistrate venituri de_ lei iar cheltuielile efectuate pentru obținerea acestora au fost de_ lei, iar la finele anului financiar debitoarea a înregistrat o pierdere brută în sumă totală de_ lei, iar cea netă a fost de_ lei. Având în vedere că rentabilitatea este o necesitate vitală pentru societatea debitoare, se apreciază că acesta a fost momentul declanșării stării de insolvență întrucât activitatea desfășurată în acest an a fost nerentabilă. Acest lucru este subliniat și de valoarea procentuală a ratei rentabilității economice a activelor de – 16,55%.
Pe anul 2011 veniturile înregistrate au fost în valoare totală de_ lei iar cheltuielile efectuate au fost înregistrate la valoarea de_ lei, ceea ce pentru societatea debitoare a însemnat un profit brut de_ lei iar profitul net a fost înregistrat la suma totală de_ lei. În acest an rata rentabilității economice a activelor a fost de 2,34% de unde se apreciază că în acest an activele societății au fost utilizate mai eficient în desfășurarea activității.
În urma analizei incidenței art. 138 din Legea nr. 85/2006 administratorul judiciar a înțeles să formuleze acțiunea întemeiată pe dispozițiile acestui articol.
În altă ordine de idei, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a pârâtului Z. N., invocată de acesta din urmă, se cuvine a fi observat faptul că dispozițiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 vorbesc despre persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitoarei, neexcluzând de plano un asociat astfel cum este cazul pârâtului Z. N..
Pe cale de consecință, cum pârâtul Z. N. are calitate procesuală în cauză, urmează ca instanța să respingă excepția ca nefondată.
Totodată, instanța va respinge ca nefondată acțiunea față de pârâtul Z. N., neproducându-se dovezi potrivit cărora acesta, în calitate de asociat cu 4,8% din părțile sociale ar fi condus debitoarea în stare de faliment.
În ceea ce îl privește pe pârâtul Z. E. acesta a avut calitatea de administrator al societății și de asociat cu o cotă de participare de 95,2%.
Se cuvine a fi observat că dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 instituie obligația pentru societățile comerciale, societățile/companii naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice de a organiza și conduce contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi și contabilitatea de gestiune adoptată la specificul activității.
Iar răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective.
Deși debitoarea avea obligația să depună la dosar, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, înscrisurile prevăzute de art. 28 alin. 1 din lege, aceasta nu s-a conformat.
Or, nedepunerea documentelor și nedepunerea contabilității creează prezumția că ele lipsesc sau că nu au fost întocmite în conformitate cu legea în sensul disp. art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
Mai mult, din perspectiva dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006 se observă că s-a procedat la continuarea unei activități care ducea în mod vădit la încetarea de plăți, totul culminând cu cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de B.C.R. Leasing I.F.N. S.A., deși starea de insolvență se instalase din cursul anului 2011.
În această ordine de idei, nu pot fi primite susținerile pârâtului Z. E. potrivit cărora inspecția fiscală efectuată în februarie 2011 ar fi dus la paralizarea activității societății, în condițiile în care rolul inspecției fiscale făcute este de a verifica respectarea legii de către societate.
Din raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția insolvenței debitoarei a rezultat și că, în patrimoniul S.C. Incon S. S.R.L. se aflau active circulante în sumă de_ lei precum și active imobilizate în sumă de_ lei, însă în lipsa actelor contabile structura acestor bunuri și a creanțelor debitoarei nu a putut fi justificată.
În aceste coordonate apare ca fiind judicioasă observația lichidatorului judiciar potrivit căreia prin neîncasarea creanțelor de la proprii furnizori societatea a fost lipsită de mijloace financiare iar urmare neplății datoriilor se naște prezumția utilizării bunurilor și creditelor societății în interes personal sau în interesul altei persoane în sensul art. 138 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006.
Așa fiind urmează ca instanța să admită acțiunea față de pârâtul Z. E. și să-l oblige pe acest la plata sumei de 2.946.065,19 lei reprezentând c/val pasivului S.C. Incon S. S.R.L., către aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Z. N., ca nefondată.
Respinge acțiunea față de pârâtul Z. N. cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., jud. Tulcea, ca nefondată.
Admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. INCON S. S.R.L. TULCEA PRIN LICHIDATOR JUDICIAR HM EXPERT IPURL BUCURESTI cu sediul în București, . S., nr. 15, ., față de pârâtul Z. E. cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., jud. Tulcea.
Obligă pârâtul Z. E. la plata sumei de 2.946.065,19 lei reprezentând c/val pasivului S.C. Incon S. S.R.L., către aceasta.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședința publică din 15 noiembrie 2013.
Judecător sindic, Grefier,
R. A. VitoșMarian D.
Red. Jud. RAV/13.12.2013
Tehnored. Gref. MD/16.12.2013
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 2423/2013.... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
