Acțiune în anulare. Jurisprudență Faliment
| Comentarii |
|
Tribunalul BUCUREŞTI Sentinţă civilă nr. **** din data de 02.03.2016
Dosar nr. ****
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A VII-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. ***
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 02.03.2016
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE - JUDECĂTOR SINDIC — MM
GREFIER — FA
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile, având ca obiect acțiune in anulare a contractului de dare in plata autentificat sub nr.527/4.7.2012 de Bir. Notarilor Publ.RC si BH formulata de reclamantul ** - in contradictoriu cu paratii ** PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL **,**,**,** și **.
Dezbaterile pe fond au avut loc la data de 24.02.2016 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 02.03.2016 când a pronunțat prezenta hotărâre
TRIBUNALUL
Asupra cererii de față,
La data de 08.06.2015 pe rolul Tribunalului București Secția a VII a Civilă a fost înregistrată sub nr **** acțiunea în anulare formulata de reclamantul ** cu privire la contractul de dare în pata autentificat sub nr.527/04.07.2012 de BNP Asociați ** și ** contractul de vânzare subsecvent autentificat sub nr 2593/16.12.2013 de BNP Asociați * și **, precum și la orice acte subsecvente ulterioare.
S-a solicitat readucerea în patrimoniul debitorului ** a celor 15 terenuri ce au făcut obiectul actelor menționate.
În motivarea cererii, s-a arătat că la data de 30.04.2014 s-a deschis procedura simplificata a insolvenței împotriva debitoarei ** fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar provizoriu **
Urmare a deciziei creditorului majoritar, prin încheierea de ședința din 08.10.2014, a fost desemnat în calitate de lichidator judiciar **
În urma verificărilor efectuate de lichidatorul judiciar asupra documentelor contabile ale debitoarei, s-a constatat că la data de 04.07.2012 intre debitoare și unul dintre asociați, respectiv ** s-a încheiat contractul de dare în plată nr.527/2012 prin care pentru stingerea unei pretinse datorii în suma totala de 380.000 euro pe care ** ar fi avut-o către ** , provenind din împrumuturi acordate de acesta, a fost transferat dreptul de proprietate de la societate către asociatul unic, asupra unor terenuri în suprafața totală de 15.114 mp.
Reclamantul a individualizat în cuprinsul acțiunii în anulare terenurile ce au fost transferate.
A menționat lichidatorul judiciar că, contractul de dare în plată reprezintă un act fraudulos, încheiat în dauna creditorilor, cu intenția tuturor părților implicate, de a sustrage bunul de la urmărirea de către creditori.
A arătat reclamantul că în contractul de dare în plata încheiat, s-a încercat inducerea ideii că debitoarea datorează o sumă de bani către asociatul **, respectiv suma de 380.000 euro, invocându-se în acest sens sentința civilă nr.246/23.03.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova.
În realitate, prin sentința menționata, instanța a luat act de tranzacția intervenita intre debitoare și **, acesta din urmă recunoscând că datorează debitoarei suma de 380.000 euro și fiind de acord sa stingă aceasta datorie prin transferarea în proprietatea debitoarei a terenurilor anterior menționate.
Suma de 380.000 euro despre care se face vorbire în contractul de dare în plata nu reprezintă așadar o suma pe care asociatul ** ar fi împrumutat-o debitoarei **
A menționat reclamantul că asociatul ** a acordat anumite împrumuturi societății debitoare, anterior încheierii contractului de dare în plată, suma acordata cu titlu de împrumut fiind însă în cuantum total de 1.097.926,50 lei echivalent a 245.538,76 euro și nicidecum în cuantum de 380.000 euro.
Reclamantul a precizat că documentele contabile analizate demonstrează diminuarea sumei de 1.097.926,50 lei, făcând ca datoria societății față de ** la data de încheierii contractului de dare în plata sa fie mult mai mică.
Astfel, reclamantul a expus împrumuturile acordare de asociat societății în cursul anului 2007, menționând că acestea sunt în valoare de 453.648,34 lei și arătând că la data încheierii contractului nr.527/2012 toate sumele împrumutate în anul 2007 erau prescrise, prescripția intervenind în cursul anului 2011.
A mai arătat reclamantul că în cursul anului 2007 societatea debitoare a realizat o investiție în imobilizări în valoare de 269.560,89 lei, iar în data de 30.06.2010 această sumă a fost evidențiată în actele contabile ca pierdere, suma reprezentând în fapt banii folosiți pentru construirea unei case de către debitoare pentru asociatul **
În loc sa procedeze la o eventuală compensare a sumelor împrumutate societății de către asociatul ei, cu cheltuielile efectuate pentru construcția casei acestuia, s-a procedat în mod nelegal, la trecerea pe pierdere a investiției respective, păstrându-se intacta datoria societății.
Reclamantul a arătat că în cursul anului 2008 debitoarea a primit de la ** un împrumut în valoare de 337.001,39 lei prin mai multe operațiuni financiare pentru care nu se regăsește însă documentația justificativă corespunzătoare.
În cursul anului 2009 societatea debitoare a împrumutat, conform evidenței contabile, de la **, suma de 474.612,27 lei, care nu poate fi însă identificată în întregime din documentele contabile existente.
În cursul anului 2010 debitoarea a primit împrumut, conform evidenței contabile, de la **, suma de 187.185 lei, o parte prin banca, iar o parte prin casierie.
În data de 30.06.2010 societatea a emis factura de vânzare nr 115 reprezentând prestări servicii în valoare de 280.620,50 lei către clientul **, pentru încasarea facturii societatea realizând compensarea cu creditul pe care îl datora asociatului, astfel că, în data de 31.07.2010, în registrul jurnal aferent lunii iulie 2010 a fost înregistrată o notă contabilă, conform căreia datoria societății față de asociat s-a diminuat cu suma de 280.620,50 lei.
Această diminuare a fost cuprinsă în fișa șah a contului 455.0.0 și este inclusa în suma totala de 1.097.926,50 lei constatată a fi datorată asociatului la data încheierii contractului de dare în plată.
În cursul anului 2011 conform fisei de cont 455.0.0 ** ar fi împrumutat societății debitoare suma de 13.500 lei, iar în cursul anului 2012 societatea a rambursat asociatului său suma de 172.500 lei conform aceleiași fise de cont.
Precizează reclamantul că în raport de mențiunile făcute, rezultă că la data de 04.07.2012, respectiv data încheierii contractului de dare în plată, societatea debitoare nu datora în nici un caz către ** suma de 380.000 euro, sumă la valoarea căreia i s-au atribuit toate bunurile societății.
Prin urmare, din patrimoniul debitoarei au fost scoase toate bunurile acesteia în mod nelegal și trecute în patrimoniul asociatului.
Mai mult, nu exista nici un raport de evaluare în baza căruia sa se fi stabilit valoarea terenurilor la suma de 380.000 euro, această sumă reprezentând datoria pe care proprietarul inițial al terenurilor ** o datora societății creditoare și pentru stingerea căreia a fost de acord sa transfere în proprietatea debitoarei terenurile respective.
De asemenea, în anul 2011, când a avut loc acest transfer, în evidentele contabile ale debitoarei nu au fost înregistrate terenurile respective în patrimoniul societății, ceea ce denotă intenția asociaților de a nu păstra în patrimoniul societății aceste terenuri.
În consecință, o dare în plată a tuturor bunurilor din patrimoniul unei societăți nu se putea efectua la o valoare aleatorie, care nu are nicio legătură cu procedura dării în plată, ci exclusiv la o valoare stabilita pe baza unui raport de evaluare al bunurilor și avându-se în vedere o eventuală datorie a societății față de creditorul căruia i se atribuie în plată respectivele bunuri.
Reclamantul subliniază faptul că este surprinzător și totodată nelegal modul în care s-a stabilit că suma datorata de ** societății **este absolut identică cu suma pe care asociatul OFI ar fi împrumutat-o acestei societăți .
Oricum s-ar calcula, împrumuturile acordate de ** către societate, în nici un caz nu se ajunge la suma exactă de 380.000 euro, datorata de **societății.
Precizeaza reclamantul că o dovada în plus a intentiei de a sustrage aceste bunuri unei eventuale urmariri a creditorilor societății este și faptul că inițial, s-a dorit ca aceste terenuri sa nu fie transferate în proprietatea **, conform tranzactiei incheiate cu ** ci direct în proprietatea asociatului **
Mărturie în acest sens stă procesul verbal incheiat la data de 15.11.2011 la sediul BEJ ** în care se consemneaza trecerea în proprietatea asociatului ** a terenurilor în cauza, având în vedere sentinta civila nr 246/23.03.2011.
Astfel se explica și faptul că în evidentele contabile ale debitoarei aferente anului 2011, nu au fost inregistrate terenurile mentionate în patrimoniul acesteia.
Cu toate acestea, posibil la presiunile exterioare ale creditorilor, s-a revenit asupra acestei hotarari și ulterior terenurile au fost trecute în proprietatea debitoarei în conformitate cu dispozițiile sentintei din 23.03.2011.
Precizează lichidatorul judiciar că pentru anul 2012 nu i s-au pus la dispoziție documente contabile din care sa rezulte modul cum au fost înregistrate aceste terenuri în contabilitatea firmei.
Mai mult chiar, intenția de fraudare a creditorilor se regăsește încă din momentul încheierii tranzacției cuprinsa în sentința 246/23.03.2011 când s-a inserat în tranzacție posibilitatea transferului proprietății terenurilor direct la asociatei societății și nu la societate cum era legal, menționându-se că ** dă în proprietatea **"sau a oricărui asociat desemnat de aceasta societate"; suprafata de 9114 mp teren.
Mai arată reclamantul că încercarea de sustragere a bunurilor de la urmărirea creditorilor este probata și prin faptul că la data de 09.07.2012 creditorul ** a formulat către BEJ ** cerere de punere în executare silita a sentinței civile nr 119/02.03.2012 pronunțată de Tribunalul **, prin care ** era obligata la plata către ** a sumei de 1.258.008 lei (echivalentul a 292.560 euro).
Urmare a obținerii la data de 02.03.2012 a sentinței civile menționate, era evident că **, în calitate de creditor, va declanșa executarea silită împotriva societății, motiv pentru care la data de 04.07.2012 s-a procedat la încheierea contractului de dare în plata a terenurilor societății, pentru a le sustrage urmăririi silite a creditorului.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 79 și art.80 alin 1 lit. c din Legea 85/2006.
La data de 24.06.2015 reclamantul a depus la dosar precizări la acțiunea în anulare formulata, arătând că înțelege sa se judece în contradictoriu cu pârâții **,**,**,**.
A menționat reclamantul că au fost atașate cererii formulate copii ale contractului de dare în plata nr * și de asemenea ale contractului de vânzare cumpărare subsecvent nr *.
La data de 07.10.2015 reclamantul a precizat că înțelege sa se judece în contradictoriu, în afara pârâților menționați, și cu pârâta **
La data de 06.10.2015 numitul **, în calitate de administrator special al debitoarei **, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii în anulare.
În motivarea întâmpinării, s-a arătat că societatea debitoare nu a recunoscut niciodată creanța invocată de creditorul **, în valoare de 1.258.008 lei, aceasta nefiind o creanță certă, lichidă și exigibilă, deși la data deschiderii procedurii simplificate a insolvenței (30.04.2014) exista o sentință reprezentând somație de plată prevăzută de OG 5/2001.
La data formulării intampinarii, creanța nu mai este însă certa, lichida și exigibila și nici nu mai exista o sentinta irevocabila cu privire la suma invocată, întrucât prin sentința civila nr 4496/06.04.2015 s-a anulat parțial sentinta civila 119/2012 în baza căreia s-a formulat de către creditorul ** cerere de deschidere a procedurii insolvenței, creanța fiind redusă.
Sentința nu este definitivă, aflându-se în recurs la Tribunalul *, creanța nemaiavând astfel caracter cert, lichid și exigibil.
Cu privire la transferul bunului ce face obiectul contractului de dare în plată nr.527/04.07.2012, administratorul special a arătat că datoria achitata prin acest contract este anterioară procedurii falimentului, astfel încât prin contract s-a realizat stingerea singurei creanțe existente a societății la data încheierii contractului de dare în plată.
Scopul actului de dare în plată a cărui anulare se solicită a fost acela de a se acoperi creanța unui creditor, în speță, fostul asociat **, creditor al societății din perioada 2007-2011, anterior apariției creanței vreunui alt creditor.
A mai arătat administratorul special că în cauza nu exista nici intenția de fraudare întrucât la momentul încheierii contractului intenția părților a fost de a plăti o datorie scadentă a creditorului societății **, datorie anterioara creanței creditorului **
De altfel, lichidatorul judiciar recunoaște că potrivit actelor contabile existente, **I a împrumutat societatea cu bani în perioada 2007-2008, societatea realizand investițiile din comuna * cu aceste sume.
Precizeaza administratorul special că stingerea creanței creditorului **a fost mai mult decat profitabilă societății prin transferarea celor 15 terenuri în contul creanței, întrucât la data de 04.07.2012 , data contractului de dare în plata, terenurile aveau o valoare de piață de 85.645 euro, conform raportului de expertiza extrajudiciara, plătindu-se cu acestea o creanță de 380.000 euro.
Așadar, intenția părților de fraudare nu poate fi pusă în discuție în conditiile în care terenurile la data transferului aveau o valoare de 4 ori mai mica decat valoarea creanței, creditorul ** acceptand primirea acestor terenuri în contul creanței de 380.000 euro.
Administratorul special mentioneaza că la data incheierii actului de dare în plata, nu exista pe rolul instanțelor nicio cerere de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoare, pentru a se putea vorbi de o sustragere de la urmărire, cererea de deschidere a procedurii insolvenței fiind depusă pe rolul Tribunalului * la data de 30.08.2012 de către creditorul **, actul de dare în plată fiind încheiat la data de 04.07.2012, iar executarea silita începuta de ** fiind la 09.07.2012.
Cu privire la proprietatea terenurilor, administratorul special a arătat că acestea au fost primite de societatea debitoare conform sentintei civile nr 246/23.03.2011 în schimbul unei datorii a numitului ** în suma de 380.000 euro.
Deși terenurile au intrat teoretic în proprietatea societății debitoare, cu aceste terenuri societatea a hotărât sa-și plătească o datorie scadenta și neachitata către asociatul finanțator **
Astfel, la data de 12.07.2011, prin hotărârea AGA nr 1/12.07.2011 legalizată la notariat sub nr 496 și 497/15.07.2011, societatea a recunoscut datoria către ** iar în baza acestei hotarari societatea s-a obligat să plăteasca datoria prin transferarea în contul creanței a terenurilor primite prin sentinta civila nr 246.2011.
Desi transferul dreptului de proprietate trebuia sa aibă loc în 2011, imediat după hotararea AGA nr 1/2011, transferul dreptului de proprietate a fost întârziat până în 2012 ca urmare a unor cauze de natură administrativă.
Mai mult, la data de 15.11.2011, BEJ ** a încheiat procesul verbal prin care s-a realizat punerea în posesie a numitului **asupra acestor terenuri.
Faptul că în cuprinsul tranzactiei incheiate intre debitoare și ** s-a mentionat darea terenurilor în proprietate către ** sau oricarui asociat desemnat de aceasta, dovedeste intentia societății de găsire a unei solutii juridice în vederea recuperarii investitiilor de la **, și astfel plata datoriei către creditorul existent al societății, finantatorul intregului sistem de utilități, asociatul **.
A arătat administratorul special că actiunea nu este întemeiată, întrucât părțile ce au incheiat contractul de dare în plată nr 527/2012 au actionat cu bună credință, fapt ce rezultă și din parcursul activității societății debitoare în perioada 2007-2011.
Astfel, în anul 2007 societatea a incheiat un acord - contract cu **, acesta devenind astfel un partener de afaceri al societății.
Prin acest contract denumit "Acord pentru construirea ansamblului rezidențial *";, **, proprietarul unei suprafete de 24.314 mp teren situat în comuna *, s-a obligat sa pună la dispozitia societății aceste terenuri în vederea construirii și dezvoltării unui cartier rezidential , iar societatea sa atragă clienti și sa construiasca pentru acestia case în sistem *
Acordul incheiat a fost reziliat de un fost asociat al societății, respectiv **, după investitii de aproape 100.000 euro, ulterior incheindu-se un nou Acord la data de 24.04.2008 intre asociatii rămasi **,**, **,continuandu-se planul de dezvoltare a cartierului rezidential.
Precizeaza administratorul special că societatea avea obligația sa finanteze toate lucrarile de investitii pe aceste terenuri, constand în realizarea utilităților de apă, canal, curent electric, în anul 2007 terenurile puse la dispozitie de ** fiind terenuri agricole, păsuni și livada, neexistand nici macar o poteca de acces, neexistand curent sau alte utilități.
Pentru a realiza aceste investitii și pentru indeplinirea obligațiilor asumate prin contract, societatea debitoare avea nevoie de bani, astfel că a împrumutat bani de la asociatul ** conform contractelor de împrumut incheiate intre părți în perioada ianuarie 2007- ianuarie 2011, împrumuturi în valoare de 380.000 euro.
Banii au fost plătiți către societate, o parte prin virament bancar, o parte prin plata directa a unor furnizori din contul personal al lui **, incheindu-se contracte de împrumut, iar o parte au fost dați prin numerar în casieria societății.
Până la finalul anului 2010, societatea a finalizat toate investitiile propuse în valoare de 380.000 euro cu banii împrumutați de la asociatul **
Conform acordului încheiat intre debitoare și **, după finalizarea investițiilor ** se obliga sa plătească către societate sau către ** finanțatorul acestor investiții întreaga valoare a investițiilor care s-a ridicat la suma de 380.000 euro.
Terenurile au fost transferate către societatea debitoare conform tranzacției consfințite prin sentința nr 246/23.03.2011.
În vederea acceptării tranzacției de către **C, asociatul **a trebuit sa facă dovada celor 380.000 euro împrumutați și tot aceeași suma investita în utilitățile ramase pe terenurile lui **
A menționat administratorul special că datoria de 380.000 euro către ** este astfel reală, susținerile reclamantului în sens contrar fiind neîntemeiate.
A mai arătat administratorul special sa sunt neîntemeiate și susținerile privind dreptul asociatului debitoarei de a primi dividende, menționând că ** a cumpărat părți sociale de la ** anul 2007, dobândind drepturi și obligații și transmițându-i-se din acest moment dreptul la dividende.
Dividendele nu au fost ridicate, fiind lăsate la dispoziția societății pentru dezvoltarea programului de investiții, impozitul pe dividend datorându-se la data plății dividendelor, fiind un impozit cu reținere la sursă, astfel încât deoarece dividendele nu s-au plătit, nu a fost achitat nici impozitul.
Au fost expuse în cuprinsul întâmpinării și considerații legate de împrumuturile acordate societății de către asociatul **, menționându-se faptul că totalul împrumuturilor în euro a fost de 366.154 euro, sumele împrumutate fiind purtătoare de dobânzi, totalul dobânzilor fiind de 50.119 euro, totalul împrumuturilor echivalente în euro la data încheierii contractului de dare în plată fiind de 416.273 euro, așa cum rezultă și din raportul asupra cauzelor de insolvență.
La data de 08.01.2016, pârâtul ** a formulat întâmpinare, invocand exceptia lipsei calității procesuale pasive a pârâtului **, arătând că prin convenția de revocare a contractului de vânzare cumpărare nr 2593/16.12.2013, s-a convenit revocarea vanzarii privind terenurile ce au facut obiectul transferului conform contractului de dare în plata nr 527/2012.
Astfel, pârâtul ** a redobândit dreptul de proprietate asupra terenurilor.
Se precizează în cuprinsul întâmpinării că, excepție de la revocarea și redobândirea dreptului de proprietate a făcut terenul înscris în CF nr.21754 în suprafață de 620 mp, teren care a fost vândut către o altă persoana, așa încât nu a mai putut face obiectul retransmiterii dreptului de proprietate.
Pe fond pârâtul a solicitat respingerea acțiunii în anulare, arătând că scopul actului de dare în plata a fost acela de a se acoperi creanța unui creditor, respectiv asociatul ** creditor al societății în perioada 2007-2011, anterior apariției creanței vreunui alt creditor.
Având în vedere intenția părților de a plăti prin contractul de dare în plata o datorie scadenta a creditorului societății, nu există îndeplinita condiția fraudării intereselor creditorilor prin încheierea acestui act.
A menționat pârâtul că asociatul ** acordat împrumuturi societății, iar stingerea creanței creditorului ** a fost mai mult decât profitabilă societății prin transferarea celor 15 terenuri, întrucât la data de 04.07.2012, data contractului de dare în plată, terenurile aveau o valoare de piață de 85.645 euro, plătindu-se o creanță de 380.000 euro.
Au fost reluate în cuprinsul întâmpinării formulate de pârâtul **aceleași considerații cu cele cuprinse în întâmpinarea formulata de administratorul special al debitoarei **
S-a menționat că valoarea totala a împrumuturilor acordate debitoarei a fost de 366.154 euro la care s-au adăugat dobânzi în cuantum de 50.119 euro, suma totala a împrumuturilor fiind de 416.273 euro.
La data de 16.02.2016, pârâtul ** a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că a fost revocat contractul de vânzare cumpărare nr 2942/11.12.2014 încheiat intre el și pârâții **,**, convenția de revocare a vânzării fiind intabulată în Cartea Funciara P pentru fiecare dintre terenurile vândute și neachitate, **redobândind astfel dreptul de proprietate asupra terenurilor dobândite prin contractul de dare în plata autentificat sub nr. 527/04.07.2012.
A menționat pârâtul că întrucât nu deține cu nici un titlu, nici un teren ce a făcut obiectul contractului de dare în plata, nu are calitate procesuala pasiva.
La termenul de judecată din 24.02.2016, a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei **menționându-se că aceasta a încheiat în calitate de intermediar contractul de vânzare cumpărare subsecvent nr 2942/11.12.2014.
În cauza a fost administrată proba cu înscrisuri.
La data de 01.03.2016 părțile au depus la dosar note scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei **, retinem exceptia ca fiind întemeiată.
În acest sens, conform contractului de vânzare cumpărare subsecvent nr 2593/16.12.2013, pârâta ** a avut calitatea de intermediar în realizarea transferului dreptului de proprietate, fiind mandatarul vânzătorilor ** și ** nedispunând în numele său, nedobândind în nume propriu nici un drept asupra terenurilor ce au făcut obiectul vânzării.
Cum în cauza s-a solicitat anularea operațiunii de vânzare cumpărare încheiate intre ** și **în calitate de vânzători și **, în calitate de cumpărător, reținem că pârâta ** nu este titular al dreptului sau obligației corelative ce fac obiectul judecății.
Pentru aceste motive, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei **
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului **, reținem excepția ca fiind neîntemeiata.
Astfel, din convenția nr 2942/11.12.2014 prin care s-a revocat contractul de vânzare cumpărare încheiat intre pârâții ** și ** în calitate de vânzători și ** în calitate de cumpărător rezulta că a fost redobândit de către vânzători dreptul de proprietate asupra terenurilor transferate, mai puțin cu privire la terenul înscris la poziția 4 în contractul de vânzare cumpărare nr 2593/16.12.2013, teren în suprafață de 620 mp, ce a fost vândut către o alta persoana.
Având în vedere că sub aspectul terenului în suprafața de 620 mp contractul nu a fost revocat, cumpărătorul pârât ** este titularul dreptului dedus judecații, el dispunând de acest teren, transmițându-l mai departe către o alta persoana anterior revocării vânzării, prin acțiunea în anulare formulata solicitându-se revenirea în patrimoniul debitoarei a tuturor bunurilor ce au făcut obiectul contractului de dare în plata nr 527/2012 și a oricăror acte subsecvente acestuia,inclusiv cu privire la terenul în suprafața de 620 mp.
Faptul că în prezent pârâtul ** nu mai deține acest teren, nu este de natură a duce la imposibilitatea întoarcerii în patrimoniul debitoarei a suprafeței de 620 mp în condițiile în care se va constata pe fond înstrăinarea frauduloasa a acesteia, pârâtul putând sta ca atare în judecata pentru lămurirea fondului cauzei, având calitate procesuala pasiva.
Pentru aceste motive, instanța va respinge excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului **.
Pe fondul cauzei instanța retine următoarele:
Conform dispozițiilor art. 79 din Legea 85/2006 "administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul, poate introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii";.
Regula generală consacrată în acest text este reluata prin indicarea anumitor cazuri exemplificative cuprinse în dispozițiile art.80 din același act normativ, pentru anularea unui act juridic încheiat fiind suficientă existența unuia dintre cazurile prevăzute de lege.
În speță, au fost invocate de reclamant dispozițiile art.80 alin.1 lit. c din Legea 85/2006 potrivit cărora, lichidatorul judiciar poate introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin "acte încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile";.
Textul de lege menționat presupune îndeplinirea a două condiții cumulative, respectiv încheierea actului în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii și existența pentru toate părțile din contract a intenției de sustragere a bunurilor de la urmărirea de către creditori.
Se cere în situația dată a se dovedi existența unui concern fraudulos intre debitor și partenerii săi contractuali, componenta adăugată de lege pentru incidența art.80 alin.1 lit. c fiind aceea a complicității terțului la încheierea frauduloasă a actului.
Reține instanța că, pentru debitor legiuitorul a instituit prezumția de fraudă la încheierea actului, astfel încât dovada ce trebuie analizată este aceea a participării la fraudă a cocontractanților, iar nu și a debitorului deoarece în ce îl privește pe acesta, frauda este prezumată.
Potrivit literaturii juridice, frauda există în cazul în care terțul cunoștea starea de insolvență a debitorului în momentul în care a încheiat actul în cauză.
De asemenea, există fraudă și în cazul actelor juridice încheiate de debitor înaintea deschiderii procedurii de insolvență, dacă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul debitoarei s-a realizat între debitoare și persoane care au influență asupra acesteia, respectiv asociați sau administratori statutari.
În situația încheierii actului juridic cu un asociat, legea pornește de la prezumția relativă că asemenea acte sunt încheiate ca urmare a influenței pe care asociații o au asupra societății, aceștia cunoscând starea de insolvență a societății și probabilitatea încetării plăților, operațiunile încheiate fiind datorate abuzului persoanei interesate, care a profitat în același timp și de poziția deținută în societate și de informațiile la care avea acces despre posibila declanșare a procedurii, pentru a obține un folos injust în prejudiciul creditorilor.
În speță, prin contractul de dare în plată nr. 527/04.07.2012, pârâta debitoare ** înstrainat, prin vanzare, către asociatul său **bunuri imobile constând în 15 suprafețe de teren situate în comuna *
Înstrăinarea bunurilor s-a realizat în perioada suspectă prevăzută de lege, respectiv cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, procedura simplificată de insolvență fiind deschisă împotriva debitoarei la data de 30.04.2014.
Reține instanța că cele 15 suprafețe de teren ce au făcut obiectul actului de dare în plată, au intrat în patrimoniul debitoarei **, ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 246/23.03.2011 prin care a fost consfințită tranzacția încheiata intre ** și debitoare, prin predarea terenurilor ** plătind către ** suma de 380.000 euro, descărcându-se de această datorie.
Ulterior intrării bunurilor în proprietatea debitoarei, pârâtul ** cunoscând dificultățile financiare ale societății, dificultăți probate chiar prin aceea că asociatul a acordat mai multe împrumuturi societății, a procedat la preluarea terenurilor în patrimoniul personal, prin încheierea contractului de dare în plată nr 527/2012.
Faptul că insolvența societății debitoare era iminentă, ** neavând fonduri din care să realizeze plățile generate de activitatea desfășurată, rezultă, fără putință de tăgadă, din împrejurarea că la data încheierii actului de dare în plată, respectiv 04.07.2012, exista împotriva debitoarei un titlu executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 119/02.03.2012 pronunțată de Tribunalul **a, prin care ** era obligata la plata către ** a sumei de 1.258.008 lei (echivalentul a 292.560 euro).
Susținerile administratorului special și ale pârâtului **, în sensul că actul de dare în plată a fost întocmit înainte de data punerii în executare a sentinței civile menționate, nu sunt de natură a demonstra lipsa intenției frauduloase la încheierea actului, întrucât, după pronunțarea și rămânerea irevocabila a sentinței nr 119/02.03.2012, aceasta, potrivit legii, trebuia executată, fie prin efectuarea plății de bună voie, fie prin declanșarea executării silite, în cazul nerespectării benevole a acestei obligații.
Creanța creditorului ** existând la data încheierii actului de dare în plată, rezultă că pârâtul ** care cunoștea această creanță, (fiind asociatul debitoarei obligată în raportul juridic soluționat de instanță), a urmărit sustragerea bunurilor aflate în patrimoniul debitoarei de la urmărirea de către acest creditor, urmărire ce putea fi efectuată atât prin executarea silită de drept comun, cât și prin executarea silită declanșată în cadrul procedurii colective a insolvenței.
În acest sens, actul de dare în plată a și fost încheiat înainte de data de 09.07.2012, data punerii în executare de către creditorul ** a sentinței civile nr 119/02.03.2012 și de asemenea, înainte de data formulării de către creditor a cererii de deschidere a procedurii insolvenței, respectiv 30.08.2012.
Reține instanța că, invocarea de către asociatul ** a unei creanțe deținută împotriva societății ca temei al încheierii actului de dare în plată, motivându-se prin acest act plata unei creanțe datorate, nu este de natură a demonstra legalitatea încheierii contractului de dare în plată, întrucât în situația unei stări iminente de insolvență a debitoarei, exista obligația formulării de către aceasta prin reprezentanții săi legali a cererii de deschidere a procedurii insolvenței, toate creanțele existente împotriva societății, respectiv și creanța asociatului **, urmând a fi înscrise la masa credală și recuperate în cadrul unei proceduri colective.
Prin întocmirea actului de dare în plată, asociatul unic, în calitate de deținător al unei creanțe subordonate reprezentând împrumuturi acordate societății, a realizat în mod preferențial o plată, urmărind tocmai înlăturarea de la plată a oricăror creditori ce ar fi putut fi înscriși la masa credală într-o procedură iminentă de insolvență.
Mai mult, debitoarea nu a formulat în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență cerere de deschidere a procedurii, reprezentanții săi devalizând societatea tocmai în scopul evitării rigorilor legii insolvenței.
Cu privire la creanța asociatului **, reține instanța că, deși se invocă această creanță împotriva societății, cuantumul creanței nu a fost stabilit prin probe certe, respectiv documente justificative din care să rezulte.
Existența unei creanțe determinate nu a fost stabilită prin nici un act anterior contractului, în acest sens hotărârea nr 1 a adunării generale a asociaților debitoarei, prin care numiții **ȘI **, în calitate de asociați, au hotărât trecerea în proprietatea pârâtului ** a terenurilor obținute de debitoare prin sentinta civila nr 246/23.03.2011, precizand că prin preluarea terenurilor se realizează o compensare ce stinge "orice creanță pe care asociatul **o are asupra societății";, fără a menționa cuantumul creanței existente.
Din faptul că nu s-a menționat în cuprinsul hotărârii emise care este suma pe care pârâtul ** o are de recuperat de la societatea debitoare, rezultă că s-a urmărit trecerea terenurilor în proprietatea pârâtului, sub orice forma, indiferent de suma care ar fi putut constitui creanță împotriva societății debitoare.
Susținerile potrivit cărora creanța pârâtului ** împotriva societății debitoare ar fi în cuantum de 380.000 euro reprezentând exact contravaloarea terenurilor, sunt făcute ulterior întocmirii actului de dare în plată, încercându-se justificarea în acest mod a întocmirii actului, prin prezentarea unei datorii identice cu valoarea terenurilor preluate.
Astfel, se constată în baza probatoriului administrat că, la momentul încheierii actului de dare în plata nr 527/04.07.2012, pârâtul **, în calitate de cumpărător, a cunoscut în mod direct situația debitoarei și folosindu-se de influenta sa asupra societății, fiind asociat al acesteia, a urmărit trecerea bunurilor în patrimoniul său, în scopul sustragerii de la urmarirea de către creditori.
Intenția frauduloasa a cocontractantului la momentul întocmirii actului este astfel pe deplin dovedita, fiind îndeplinită astfel condiția prevăzută de art.80 alin 1 lit c din legea insolvenței.
Prezumția relativa de frauda instituita de lege pentru debitoarea pârâta, care, în calitate de vânzător a încheiat prin administratorul statutar ** actul de dare în plată fraudulos, nu a fost răsturnată, mai mult, fiind confirmata prin actele depuse la dosar, din care rezulta că starea de insolvență era cunoscută, fiind cunoscute de asemenea și creanțele existente împotriva debitoarei, urmărindu-se sustragerea bunurilor de la executarea silită ce putea fi declanșată de creditorul **urmare a sentinței civile nr.119/02.03.2012.
De asemenea, instanța reține că, ulterior întocmirii actului de dare în plată, pârâtul **a încercat înstrăinarea bunurilor, încheind împreună cu soția sa **contractul de vânzare cumpărare nr. 2593/16.12.2013 prin care terenurile dobândite au fost vândute numitului VO
De reținut este faptul că, atât pârâtul ** și soția sa, cât și pârâtul **, deși cetățeni romani, nu domiciliază pe teritoriul României, având domiciliile în străinătate, așa cum rezulta din cuprinsul contractului subsecvent întocmit, operațiunea de vânzare nefăcându-se în scopul folosirii bunurilor în mod direct, ci reprezentând exclusiv o modalitate de încheiere a activității neprofitabile a debitoarei, fără lăsarea în patrimoniul acesteia a unor bunuri care să poată fi valorificate pentru plata unor creanțe.
Ulterior încheierii contractului de vânzare cumpărare 2593/16.12.2013, convenția dintre părți a și fost de altfel revocată, pârâtul ** încercând sa evite o eventuală răspundere pentru implicarea în operațiuni frauduloase, rămânând însă înstrăinat unul dintre terenurile ce au făcut obiectul vânzării, teren cu privire la care ** încheiase deja un contract de vânzare.
Astfel, se reține ca fiind fraudulos încheiat și contractul de vânzare cumpărare nr. 2593/16.12.2013, singurul obiect al contractului fiind însă, în urma revocării de către părți a contractului, doar terenul în suprafață de 620 mp, identificat în Cartea Funciara nr. 21754, teren cu privire la care se constată nelegalitatea vânzării.
Având în vedere nulitatea contractelor incheiate, suprafetele de teren înstrăinate urmeaza sa fie restituite în patrimoniul debitoarei sau, în cazul în care restituirea în natura este imposibila ori exista impedimente de orice natură pentru preluarea bunurilor de către debitor, să fie restituită o sumă de bani de valoare egală.
Pentru aceste motive, instanța va admite actiunea în anulare formulata de reclamantul **
Va dispune anularea contractului de dare în plată nr. 527/04.07.2012 încheiat la BNP ** și **, între pârâtul ** prin **în calitate de vânzător și pârâtul ** în calitate de cumpărător, privind transferul dreptului de proprietate asupra unor terenuri în suprafață totală de 15.114 mp situate în comuna P.
Va dispune anularea contractului de vânzare cumpărare subsecvent nr. 2593/16.12.2013 încheiat la BNP ** și **, între pârâții ** și **în calitate de vânzători și pârâtul ** în calitate de cumpărător, în ce privește transferul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 620 mp situat în intravilanul comunei P
Va lua act că prin convenția nr. 2942/11.12.2014 a fost revocată vânzarea cumpărarea celorlalte suprafețe de teren ce au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare subsecvent nr. 2593/16.12.2013 încheiat la BNP ** și **.
Va dispune anularea oricăror acte subsecvente ulterioare.
Va dispune repunerea părților în situația anterioară în sensul readucerii în patrimoniul debitorului pârât ** a terenurilor ce au făcut obiectul actelor anulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei **
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului **
Admite acțiunea în anulare formulată de reclamantul **în contradictoriu cu pârâții **PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL **,**,** și**, astfel cum a fost precizată.
Dispune anularea contractului de dare în plată nr. 527/04.07.2012 încheiat la BNP ** și **, între pârâtul ** prin ** în calitate de vânzător și pârâtul ** în calitate de cumpărător, privind transferul dreptului de proprietate asupra unor terenuri în suprafață totală de 15.114 mp situate în comuna P.
Dispune anularea contractului de vânzare cumpărare subsecvent nr. 2593/16.12.2013 încheiat la BNP ** și **, între pârâții ** și **în calitate de vânzători și pârâtul ** în calitate de cumpărător, în ce privește transferul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 620 mp situat în intravilanul comunei P.
Ia act că prin convenția nr. 2942/11.12.2014 a fost revocată vânzarea cumpărarea celorlalte suprafețe de teren ce au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare subsecvent nr. 2593/16.12.2013 încheiat la BNP ** și **.
Dispune anularea oricăror acte subsecvente ulterioare.
Dispune repunerea părților în situația anterioară în sensul readucerii în patrimoniul debitorului pârât ** a terenurilor ce au făcut obiectul actelor anulate.
Cu recurs în 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.03.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
MM FA
| ← Cerere de deschidere a procedurii insolvenței. Jurisprudență... | Contestaţie tabel definitiv. Jurisprudență Faliment → |
|---|
