Contestaţie tabel preliminar creanţe. Jurisprudență Faliment
| Comentarii |
|
Tribunalul BUCUREŞTI Sentinţă civilă nr. 434 din data de 22.01.2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ
Dosarul nr. 24981/3/2015/a11
SENTINȚA CIVILĂ NR. 434/2016
Ședința publică din data de 22.01.2016
Tribunalul constituit din:
Președinte judecător-sindic L.I.M
Grefier P.M.A.
Pe rol se află soluționarea contestației împotriva tabelului preliminar al creanțelor, formulată de către contestatoarea-creditoarea B., în contradictoriu cu intimata-debitoare A.P.S.A prin administrator special și prin administratorul judiciar R.I. și cu intimata-creditoare L.R.E.I.C.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatoarea-creditoare, prin avocat AC și prin CB, cu împuternicire avocațială la fila nr. 4 din dosar și intimata-debitoare, prin administrator special, prin avocat NRD, cu împuternicire avocațială la fila nr. 17 din dosar și prin administrator judiciar PC, lipsind intimata-creditoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză se află la al doilea termen de judecată, după care:
Instanța constată că intimata-debitoare și-a schimbat sediul social.
În temeiul art. 131 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța pune în discuție competența Tribunalului București, secția a VII-a civilă, de a soluționa cauza.
Având cuvântul pe rând, părțile prezente apreciază că s-a introdus cererea la instanța competentă general, material și teritorial.
Tribunalul constată că este competent general să soluționeze prezenta cauză, în temeiul art. 126 alin. 1 din Constituția României și al art. 2 și art. 3 din Legea nr. 304/2004, precum și material și teritorial, conform art. 41 alin. 1 din Legea nr. 85/2014.
Potrivit art. 238 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța estimează durata necesară pentru soluționarea cererii la cel mult trei termene de judecată.
Nemaifiind cereri prealabile formulate sau excepții invocate, instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Contestatoarea-creditoare solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu expertiză contabilă, cu obiectivele indicate în cererea depusă la termenul anterior. Arată că, din extrasul de cont rezultă că o parte a sumei a fost virată cu alt titlu decât împrumut, iar o altă parte a fost virată pentru o persoană fizică, AJK.
Intimata-debitoare, prin administrator judiciar, cât și prin administrator special, arată că solicită încuviințarea probei cu înscrisuri. Se opun probei cu expertiza contabilă, ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Intimata-debitoare, prin administrator special, arată că sunt sume virate prin bancă, iar AJK este acționar la societățile din grup.
În baza art. 237 alin. 2 pct. 7 raportat la art. 255 alin. 1 și la art. 258 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul încuviințează pentru contestatoarea-creditoare și pentru intimata-debitoare proba cu înscrisuri, apreciind că este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei și respinge proba cu expertiză contabilă, ca nefiind utilă soluționării cauzei, în raport de obiectul acesteia, pentru următoarele motive: obiectivul de la punctul a), de la fila 39 din dosar, poate fi probat prin înscrisuri emise de unitatea financiar-bancară, iar verificarea caracterului licit al sumei virate de intimata-creditoare depășește obiectul cauzei și limitele învestirii judecătorului-sindic; obiectivele de la punctele b), c) și d) vizează chestiuni ulterioare împrumutului, respectiv b) și c) țin de destinația sumelor și nu de existența creanței, deci nu prezintă relevanță cu privire la înscrierea acesteia în tabel, după cum nu prezintă relevanță nici motivele pentru care împrumutul nu s-a restituit, obiectul de la punctul d).
Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în dezbateri pe fond.
Contestatoarea-creditoare solicită admiterea contestației, dat fiind că cel puțin două milioane de euro au fost transferate de alte entități, iar intimata-creditoare și-a întemeiat declarația de creanță pe documente contabile provenind de la debitoare și pe un contract de finanțare prin care se transformă destinația sumelor din cesiune de părți sociale în finanțare. Nu s-a depus împuternicire semnată de societatea creditoare pentru semnarea convenției și nu există dovada că persoana care a semnat era reprezentantul societății.
La interpelarea instanței, contestatoarea-creditoare învederează că se contestă existența și întinderea creanței. Precizează că documentele depuse nu atestă existența creanței, solicită și acordarea cheltuielilor de judecată și depune note scrise și înscrisuri în dovedirea cheltuielilor de judecată.
Intimata-debitoare, prin administrator special, solicită respingerea contestației, ca neîntemeiată. Creanța este certă și lichidă, atestată de înscrisuri, respectiv contract și extrase de cont. Efectuarea investițiilor necesare pentru activitatea societății, în raport de obiectul de activitate al acesteia, nu ar fi fost posibilă fără împrumuturi. Când s-au transferat sumele, s-a încercat o majorare a capitalului social, dar acest lucru nu a mai avut loc, iar aporturile au fost transformate în împrumuturi. Sumele au fost primite și folosite pentru realizarea obiectului de activitate. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Intimata-debitoare, prin administrator judiciar, solicită instanței respingerea contestației, ca neîntemeiată, întrucât sumele rezultă din înregistrările contabile ale debitoarei și depune concluzii scrise.
Instanța reține contestația împotriva tabelului preliminar al creanțelor spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la data de 21.10.2015, sub nr. de mai sus, contestatoarea-creditoare SB., a contestat, în contradictoriu intimata-debitoare APSA., prin administrator special și prin administrator judiciar RI. și cu intimata-creditoare LTSAL, tabelul preliminar al creanțelor, solicitând excluderea creanței intimatei-creditoare.
În motivare, s-a arătat, în esență, că din înscrisurile anexate declarației de creanță, necertificate pentru conformitate cu originalul, nu rezultă existența și cuantumul creanței reprezentând împrumut, contractul de împrumut a fost întocmit pro causa și nu se motivează solicitarea intimatei-creditoare de a fi înscrisă în tabel cu suma de 3.412.275 euro, nefiind depus vreun document contabil.
În drept, contestatoarea-creditoare a invocat art. 73 din Legea nr. 85/2006.
În probațiune, s-a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză contabilă (fila 7).
Contestația a fost timbrată cu taxă de timbru în sumă de 200 lei, conform art. 14 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (chitanță, fila 5).
La data de 02.11.2015 contestatoarea-creditoare a depus cerere precizatoare, prin care a arătat că denumirea corectă a intimatei-creditoare este LREIC indicarea LTSAL reprezentând o eroare materială.
La data de 10.11.2015 intimata-debitoare, prin administrator special, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.
În motivare s-a învederat, în esență, că intimata-debitoare este o societate cu profil agricol care a făcut investițiile necesare desfășurării acestor activități, precum construirea solarelor, instalarea unui sistem de irigații, construirea de spații tehnologice etc. și a început să realizeze venituri abia din anul 2013, investițiile inițiale realizându-se cu împrumuturi de la asociați sau terți, care sunt înregistrate în contabilitatea societății și fără de care nu ar fi putut suporta nici cheltuielile curente. Intimata-debitoare a precizat că sumele împrumutate sunt reale, fiind virate în contul său și creanța este recunoscută, astfel că nu prezintă relevanță întinderea capacității de folosință sau de dispoziție a intimatei-creditoare.
În drept, intimata-debitoare a invocat Legea nr. 85/2014, art. 2158 și urm. din Codul civil, art. 662 și urm. din Codul de procedură civilă.
În probațiune, s-a solicitat proba cu înscrisuri.
La data de 11.11.2015 intimata-debitoare, prin administrator judiciar, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.
În motivare, intimata-debitoare a arătat, în esență, că cererea de admitere a creanței a fost formulată de intimata-creditoare în termenul stabilit de judecătorul-sindic, taxa de timbru a fost achitată și s-au anexat documente justificative, debitul fiind convertit în lei la cursul BNR din data deschiderii procedurii, de 4,4464 lei pentru 1 euro. Administratorul judiciar a precizat că debitul este evidențiat și în contabilitatea debitoarei, sumele fiind virate în patru tranșe în anul 2014.
În drept, intimata-debitoare a invocat 205 și urm. din Codul de procedură civilă, art. 111 alin. 5 din Legea nr. 85/2014.
La solicitarea instanței, contestatoarea-creditoare a depus un set de înscrisuri (filele 40-63).
La termenul de judecată de astăzi, instanța a încuviințat pentru contestatoarea-creditoare și pentru intimata-debitoare proba cu înscrisuri și a reținut contestația spre soluționare.
Analizând contestația formulată, prin raportare la materialul probator administrat în cauză, tribunalul reține:
În fapt, intimata-creditoare a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 3.412.275 euro, reprezentând împrumut și cu suma de 200 lei taxă de timbru, prin cererea depusă la dosarul de fond la data de 24.09.2015 (fila 40), la care s-au anexat contractul de împrumut din data de 28.05.2015 și extrase de cont (filele 41-43). Intimata-creditoare a arătat că suma reprezintă credit pentru finanțarea nevoilor curente ale debitoarei, acordat până la data de 28.05.2016.
În cuprinsul contractului de împrumut din data de 28.05.2015, încheiat de intimata-creditoare, în calitate de creditor și intimata-debitoare, în calitate de debitor, părțile au prevăzut, la art. 1, art. 2 și art. 3, că au hotărât transformarea viramentului în sumă de 3.412.275 euro, din aport la capitalul social în împrumut pe termen scurt, fără dobândă, pentru finanțarea nevoilor curente ale intimatei-debitoare, termenul de rambursare fiind stabilit la data de 28.05.2016.
Suma de 3.412.275 euro a fost virată intimatei-debitoare în patru tranșe, la datele de 21.05.2014, 01.07.2014, 18.07.2014 și 18.08.2014, conform extraselor de cont de la filele 42-43 din dosar. Pentru trei din cele patru tranșe apare mențiunea că ordonatorul este intimata-creditoare, iar pentru tranșa din 18.07.2014 este indicat drept ordonator SS.
Administratorul judiciar a înscris această creanță în tabelul preliminar al creanțelor intimatei-debitoare publicat în BPI nr. 17280/13.10.2015, în categoria creanțelor chirografare (fila 58, verso).
În drept, conform art. 102 alin. 1 teza I din Legea nr. 85/2014, cu excepția salariaților ale căror creanțe vor fi înregistrate de administratorul judiciar conform evidențelor contabile, toți ceilalți creditori, ale căror creanțe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creanțelor în termenul fixat în hotărârea de deschidere a procedurii.
Art. 105 alin. 1 și alin. 2 din același act normativ stabilește că toate creanțele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezenta lege, cu excepția creanțelor constatate prin hotărâri judecătorești executorii, precum și prin hotărâri arbitrale executorii.
Administratorul judiciar are obligația, potrivit art. 106 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, să verifice, de îndată, fiecare cerere și documentele depuse și sa efectueze o cercetare amănunțită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă și prioritatea fiecărei creanțe.
Art. 110 alin. 1 și alin. 4 din aceeași lege, prevede:
"(1) Ca rezultat al verificărilor făcute, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va întocmi și va înregistra la tribunal un tabel preliminar cuprinzând toate creanțele împotriva averii debitorului cu mențiunile prevăzute la art. 5 pct. 68. […]
(4) Odată cu publicarea tabelului în BPI, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va trimite de îndată notificări creditorilor, ale căror creanțe sau drepturi de preferință au fost trecute parțial în tabelul preliminar de creanțe sau înlăturate, precizând totodată și motivele.
Art. 111 din Legea nr. 85/2014 instituie dreptul creditorilor de a formula contestații cu privire la creanțele trecute de administratorul judiciar în tabelul preliminar de creanțe, în termen de 7 zile de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență a tabelului preliminar, atât în procedura generală, cât și în procedura simplificată.
În speță, contestatoarea-creditoare a avansat două argumente pentru excluderea creanței intimatei-creditoare din tabelul preliminar al creanțelor intimatei-debitoare: că nu s-a probat existența și cuantumul creanței cu înscrisurile anexate declarației de creanță, respectiv că înscrisul intitulat contract de împrumut este întocmit pro causa. Abia în cadrul concluziilor pe fondul cauzei, a învederat și că nu s-a probat calitatea de reprezentant al intimatei-creditoare a persoanei care a semnat contractul de împrumut și că două dintre cele patru tranșe au fost virate intimatei-debitoare de alte entități decât intimata-creditoare.
Tribunalul constată că, potrivit art. 1270 alin. 1 din Codul civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. Art. 1350 prevede că orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat, iar, atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii. Neexecutarea unui contract valabil încheiat antrenează, așadar, răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile asumate.
Tribunalul constată că sunt întrunite elementele răspunderii civile contractuale, astfel cum rezultă acestea din interpretarea art. 1350 și art. 1516-1548 din Codul civil: s-a probat existența raporturilor contractuale dintre intimata-creditoare și intimata-debitoare prin depunerea la dosar a contractului de împrumut însușit prin semnătură de cele două părți, în copie certificată pentru conformitate cu originalul; intimata-creditoare a probat că suma a fost efectiv remisă intimatei-debitoare în perioada 21.05.2014-18.08.2014 (extrase de cont, filele 42-43), iar intimata-debitoare nu probat că a restituit total sau parțial suma datorată; prin nerespectarea acestei obligații contractuale, intimata-creditoare a suferit un prejudiciu patrimonial cert, echivalent cu valoarea sumei nerestituite; raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu reiese din înscrisurile aflate la dosar, iar culpa intimatei-debitoare este prezumată, în baza art. 1548 din Codul civil. De altfel, debitoarea a recunoscut expres întreaga creanță chiar în cadrul acestui litigiu, inclusiv faptul că tranșa de 1.587.968,66 euro i-a fost virată la 18.07.2014 tot pentru intimata-creditoare.
Având în vedere prevederile art. 663 alin. 2-3 din codul de procedură civilă raportat la art. 5 pct. 20 teza a II-a din Legea nr. 85/2014, tribunalul apreciază că suma de 3.412.275 euro reprezintă o creanță certă și lichidă, existența și cuantumul ei rezultând din contractul de împrumut încheiate de părți. Nu prezintă relevanță că această creanță nu este exigibilă, întrucât art. 102 alin. 4 din Legea nr. 85/2014 permite înscrierea la masa credală și a creanțelor nescadente, dar născute anterior datei deschiderii procedurii insolvenței, precum situația din cauză.
Totodată, conform art. 1280 din Codul civil, contractul de împrumut produce efecte relative, doar între părțile care l-au încheiat, motiv pentru care doar acestea pot invoca motive de nulitate relativă, precum lipsa calității de reprezentant a semnatarului contractului. Or, în cauză, nici intimata-debitoare, nici intimata-creditoare, nu contestă calitatea de reprezentant a persoanei care a semnat contractul de împrumut pentru intimata-debitoare. Mai mult, contractul poate fi ratificat în condițiile art. 1311 din Codul civil.
Nu poate fi primită nici susținerea că s-a întocmit pro causa un contract de împrumut cu puțin înainte de deschiderea procedurii insolvenței, deși suma fusese virată în anul 2014, deoarece părțile sunt libere să modifice raportul juridic stabilit inițial între ele în anul 2014, când au convenit ca suma să fie virată cu titlu de aport la capitalul social, inclusiv apelând la novație, în baza art. 1609 alin. 1 din Codul civil.
Contestatoarea-creditoare a încercat, de fapt, să sugereze că există o conivență între intimata-creditoare și intimata-debitoare pentru a se accepta o creanță inexistentă și a se controla procedura insolvenței de societăți creditoare din grupul din care face parte și intimata-debitoare, dar nu există niciun indiciu în acest sens, cu atât mai puțin o probă concretă. Simpla existență a unor creanțe către asociați sau societăți din grup nu este suficientă, în sine, pentru a se concluziona că s-a săvârșit o fraudă la lege, în înțelesul art. 1237 din Codul civil. În măsura în care se suspectează că s-ar fi săvârșit vreo infracțiune de intimata-debitoare în raporturile cu societățile din grup, contestatoarea-creditoare se poate adresa organelor de urmărire penală.
În lumina acestor considerente, tribunalul va respinge contestația, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța va obliga partea care a pierdut procesul, respectiv contestatoarea-creditoare, la plata către intimata-debitoare a cheltuielilor de judecată efectuate în cauză și probate până la data închiderii dezbaterilor pe fond, în sumă de 1.000 lei, reprezentând onorariu de avocat (factură și extras de cont, filele 82, 83) și va respinge cererea contestatoarei-creditoare de obligare a intimatei-debitoare la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația formulată de contestatoarea-creditoarea B., cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la SCPA BC, în contradictoriu cu intimata-debitoare APSA.A., cu administratorul judiciar RI 3 și cu intimata-creditoare LREIC ,ca neîntemeiată.
Obligă contestatoarea-creditoare să-i plătească intimatei-debitoare suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge cererea contestatoarei-creditoare de obligare a intimatei-debitoare la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Cu drept de apel în termen de 7 zile de la comunicarea hotărârii prin publicare în Buletinul procedurilor de insolvență. Cererea de apel va fi depusă la Tribunalul București, secția a VII-a civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 ianuarie 2016, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Grefier,
| ← Contestaţie tabel definitiv. Jurisprudență Faliment | Deschidere procedură faliment societate de asigurare -reasigurare → |
|---|
