Acţiune în daune contractuale. netimbrarea acțiunii la instanța de fond. cesiune de creanță. punere în întârziere.

Comentarii

0

Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 212 din data de 01.07.2016

Rezumat:

1. Neachitarea taxelor datorate la judecarea cauzei în fond nu poate fi sancționată cu anularea cererii pentru prima oară în căile de atac, soluția adoptată de legiuitor fiind aceea a dării în debit a persoanei ce nu și-a îndeplinit obligațiile prev. de Legea nr. 146/1997 de către instanța învestită cu soluționarea căii de atac.

Cum cesiunea de drepturi litigioase presupune transmiterea convențională a calității de reclamant de la cedent la cesionar, cu toate drepturile și obligațiile ce derivă din această calitate, cesionarului T. îi incumbă obligația de plată a taxei judiciare de timbru conform celor anterior menționate.

2.Părțile cesiunii de creanță cu caracter litigios sunt creditorul cedent care are calitatea de reclamant și terțul cesionar care preia calitatea procesuală activă a creditorului inițial, prin transmiterea convențională a acesteia. Debitorul cedat, care are în prezenta cauză calitatea procesuală de pârât, nu este parte în contractul de cesiune de creanță litigioasă, astfel că acordul acestuia nu era necesar la perfectarea acestei înțelegeri.

Reclamanta SC "A"; nu a cedat creanța sa către Banca X, astfel că cedarea dreptului litigios către T. este perfect valabilă, instanța urmând a respinge și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului T.

3. Întrucât contractul nu prevede vreo formalitate privitoare la punerea în întârziere pentru neefectuarea plății, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.43 din Codul comercial (de asemenea aplicabil cauzei - rationae temporis) în care se arată că: "Datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile";.

În aceste circumstanțe, rezultă cu îndestulătoare evidență că în cazul obligațiilor comerciale, debitorul este de drept în întârziere, începând cu data exigibilității datoriei, astfel că susținerile apelantei privitoare la nepunerea în întârziere apar ca simple alegații, nefundamentate juridic.

Hotărârea:

Asupra apelului de față, constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția I Civilă, la data de 27.07.2012 sub nr. 4763/40/2012, reclamanta S.C "A"; S.R.L., prin director general T., a solicitat obligarea pârâtei S.C. "B"; S.R.L., la plata sumei de 841.204,72 lei, constând în : suma de 571.915,21 lei cu T.V.A. inclus - cu titlu de penalități de întârziere, din care a fost exclusă garanția de bună execuție de 5% (82.858,60 lei), sumă care va fi actualizată până la momentul plății; suma de 72.138,51 lei - cu titlu de garanție aferentă lucrărilor efectuate de subscrisa, la care se adaugă penalități calculate de la data de 24.05.2012 și până la momentul plății și a daunelor-interese în cuantum de 197.151 lei, pe care pârâta le are față de reclamantă, potrivit Contractului de prestări servicii nr. 2138/9.11.2010, sumă care va fi actualizată până la momentul plății, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că între ea și pârâtă s-a încheiat Contractul de prestări servicii nr. 2138/09.11.2010, având ca obiect executarea, finalizarea, și întreținerea lucrării "Locuințe tineri destinate închirierii, județul C., municipiul C., strada …, cu 60 unități locative, având regim de înălțime S+P+1E+M, tronson A, B și Q, conform devizului și graficului de execuție lucrări, valoarea totală a contractului fiind stabilită la suma 18.719,756 lei (inclusiv TVA), din care a efectuat lucrări în valoare de 2.054.893,16 lei, pentru care a emis factura nr. STC 513/15.04.2011. Din această sumă, pârâta a achitat suma de 700.000 lei, respectiv, suma de 150.000 lei achitată cu O.P la data de 23.03.2011, suma de 150.000 lei achitată cu O.P. la data de 21.04.2011, suma de 100.000 lei achitată cu O.P. din data de 23.05.2011, suma de.100.000 lei achitată cu O.P. la data de 18.07.2011, suma de 100.000 lei achitată cu O.P. la data de 22.07.2011, iar suma de 100.000 lei achitată cu O.P. la data de 23.08.2011 și că din valoarea TVA a facturii emise, se deduce procentul de 5% constând în garanție (art. 8.1 din contract), rămânând de plată suma de 1.272.034,56 lei.

De asemenea, a arătat că potrivit contractului încheiat părți, ar fi trebuit emise lunar facturi pentru lucrările efectuate, însă pârâta în mod nejustificat a întârziat aprobarea situațiilor de lucrări înaintate conform contractului, astfel că a emis prima factură către pârâtă la aproape jumătate de an de la începerea lucrărilor.

Referitor la sumele menționate, precizează că nu au fost achitate în întregime, în termenul prevăzut de art. 13.1 din contract, motiv pentru care a notificat pârâta în vederea comunicării plăților efectuate de către A.N.L. București începând cu data de 9 noiembrie 2010 și până la data introducerii acțiunii, conform adresei nr. 410/14.10.2011 și la care nu a primit nici un răspuns. Ca urmare a acestei situații, prin Sentința civilă nr. 4501/16.12.2011 pronunțată în Dosar nr. 10073/40/2011 de Tribunalul Botoșani, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantă și s-a dispus emiterea unei ordonanțe parțiale de plată în sarcina pârâtei pentru suma de 1.122.034,56 lei, pârâta recunoscând debitul avut față de reclamantă, indicându-se și modalitatea și temeiul de plată prin întâmpinare, în care a menționat că la data 16.10.2011 stadiul lucrărilor a fost realizat prin semnarea unui proces-verbal de către reprezentanții proiectantului, prestatorului și beneficiarului, și că din acest moment se poate discuta despre acceptul său de plată, recunoscând astfel debitul principal. Așadar, termenul de plată de către pârâtă a lucrărilor efectuate, era potrivit art. 13.1 din contract, de 7 zile de la aprobarea situațiilor de lucrări și plata lucrărilor de către beneficiarul final - A.N.L. București, care avea obligația achitării lucrărilor către pârâta S.C. "B"; S.R.L. în termen de 70 de zile de la acceptul "bun de plată" (art. 13.1 din contract).

Întrucât pârâta nu a achitat la termen factura nr. 513/15.04.2011, este îndreptățită să pretindă penalități de întârziere pentru fiecare zi de întârziere începând cu data scadenței, aceste penalități fiind stabilite la suma de 571.915,21 lei, potrivit calculului anexat, suma urmând a fi actualizată.

Reclamanta a mai susținut că prin procesul - verbal încheiat la data de 20.03.2012 între reclamantă și pârâtă, aceasta s-a obligat la predarea către reclamantă a unor bilete la ordin, în vederea achitării debitului avut față de reclamantă, printre care și un bilet la ordin cu scadența la data de 24.05.2012 într-un termen de o săptămână de la încheierea procesului-verbal, pentru suma de 72.138,51 lei reprezentând 70 % din garanția reținută conform contractului încheiat între părți (garanția totală fiind de 103.055,02 lei.), obligație neîndeplinită de pârâtă.

În vederea realizării lucrărilor la timp, și față de neplata lucrărilor efectuate de societatea pârâtă, a încheiat Contractul de credit nr. 358/24.05.2011 cu Banca X. Sucursala C. având ca obiect acordare plafon revolving de credite pe termen scurt pentru finanțarea derulării contractului cu SC "B";, în sumă de 1.000.000 lei, iar prin Contractul de cesiune de creanță nr. 358/CES/24.05.2011 reclamanta a cesionat drepturile de creanță pe care le avea față de pârâtă, în cuantum de 4.408.719,756 lei ce rezultau din contractul încheiat cu aceasta, în favoarea Băncii X.

Astfel, față de neplata debitelor restante de către pârâta SC "B"; S.R.L. a fost obligată să restructureze contractul cu Banca X în data de 10.11.2011 fiind în situația de a solicita Băncii X o nouă restructurare a creditului în valoare de 516.233 lei, acesta generând costuri suplimentare, din contractele de lucrări pe care le au încheiate și pe care nu reușesc să le achite la termen.

Precizează că urmare a neachitării la timp de către SC "B"; S.R.L. a sumelor datorate, a fost prejudiciată, întâmpinând dificultăți în achitarea impozitelor și taxelor datorate statului și în desfășurarea relațiilor comerciale cu alți parteneri de afaceri, fiind somată în repetate rânduri să achite debitele restante, fiindu-i calculate penalități semnificative la aceste debite, respectiv, fiind obligată la plata sumei de 78.011,95 lei cu titlu de comision de gestiune, dobânzi penalizatoare, și comision de restructurare, a sumei de 28.539,68 lei în favoarea SC "P."; SA, reprezentând discount neacordat ca urmare a neachitării în termen a facturilor emise pentru marfa livrată și că în prezent nu mai beneficiază de termene de plată din partea partenerilor de afaceri, fiind obligată să achite marfa cash, toate acestea îngreunând activitatea societății.

În ceea ce privește daunele - interese datorate de către pârâtă ca urmare a nerespectării obligațiilor contractuale, reclamanta arată că au fost calculate astfel: Valoare contract: 3.555.419,16 lei, fără T.V.A., valoare lucrări executate din contractul de bază: Construcții - 1.797.867,8 lei, Instalații electrice - 114.626,28 lei. Total: 1.912.494,08 Iei, fără T.V.A. Rest neexecutat din contract: 1.642.925,08 lei. Cheltuieli ind.+ profit: între 12%-16%. Cotă organizare șantier: 1,5% Daune-interese: 1.642.925,08 lei x 12% = 197.151 lei.

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe disp. art. 969 și urm. cod civil anterior, art. 1166 și urm., art. 1226,1270,1272,1469 și urm., art. 1522, art. 1531 și urm, art. 1874 și urm. Cod civil, precum și pe clauzele contractului încheiat între părți.

Pârâta S.C. "B"; SRL a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca nefondată, arătând în considerente că, la data de 09.11.2010 intre ea și SC "A"; SRL a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. 2138 având ca obiect execuția, finalizarea si întreținerea lucrării, denumită: "Locuințe pentru tineri destinate închirierii, județul C., Municipiul C., strada … cu 60 unități locative, având regim de înălțime S+P+1E+M", cu termen de finalizare 15.04.2011. Deoarece contractul nu a fost finalizat până la data stabilită, s-a semnat un act adițional de prelungire a acestuia, în data de 08.04.2011, care stabilea ca termen de finalizare a contractului data de 04.09.2011, dată care de asemenea, nu a fost respectată deoarece prestatorul nu a finalizat lucrările contractate, deși au fost trimise adrese in acest sens.

De altfel, a arătat că, la rândul ei, reclamanta avea de îndeplinit mai multe obligații, pentru a se putea face decontarea lucrărilor, obligații pe care nu le-a îndeplinit și prin urmare, nu poate invoca propria culpă în apărarea sa, notificând în repetate rânduri prestatorul despre faptul că nu respectă graficul de execuție și calitatea lucrărilor, iar conform contractului, societatea pârâtă era îndreptățită a deduce din prețul contractului, ca majorări de întârziere, o sumă echivalentă cu o cotă procentuală de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, până la îndeplinirea efectivă a obligațiilor.

În ceea ce privește modalitatea de plată a lucrărilor, in conformitate cu art.31.1 din contract, arată pârâta că avea obligația de plata in termen de 7 zile de la aprobarea situațiilor de lucrări și de către beneficiarul final, dar în termen de 70 de zile de la acceptul "bun de plată". Acceptul de plată" nu a fost atins în speța de față, deoarece lipsesc o mulțime de documente fără de care plata nu se poate realiza.

De asemenea, referitor la suma menționată pe factură, pârâta arată că acesta nu corespunde contravalorii lucrărilor executate de către reclamanta până la data emiterii acesteia, respectiv 15.04.2011, iar plata parțială efectuată de ea nu reprezintă o recunoaștere a facturii emise, ci doar o plată pentru lucrările care au fost executate efectiv până la data plății.

A mai arătat că reclamanta nu a pus-o niciodată în întârziere față de penalitățile pretinse și nici nu a făcut vorbire despre acestea, decât în Convocarea la conciliere trimisă societății pentru data de 30.05.2012, dată de la care s-ar putea face vorbire despre calcularea acestor penalități, dar la acest moment toate obligațiile societății erau achitate, încă din data de 20.03.2012, când s-a acceptat de către reclamantă modalitatea de stingere a debitului prin primirea unui număr de 4 bilete la ordin cu diferite date scadente, ultima scadență fiind data de 14.05.2012.

A contestat obligarea la plata sumei de 72.138,51 lei cu titlu de garanție aferentă lucrărilor și penalităților de întârziere aferente, față de împrejurarea că, prin adresa nr. 1094/30.05.2012 a menționat reclamantei că prejudiciul produs societății pârâte și calculat până la acel moment era de 2.072.159,8 lei reprezentând : penalități de întârziere ca urmare a faptului ca nu au executat lucrările în termenul contractual, valoarea penalităților calculate având la baza art. 6.2 din contract și la acel moment erau în sumă de 1.745.853,02 lei; daune interese, întrucât beneficiarul final al lucrării, ANL București a calculat penalități de întârziere de 357.383,78 lei, penalități care au fost reținute și compensate cu lucrările suplimentare și la plata sumei de 197.151 lei cu titlu de daune interese, nefiind prezentat un calcul efectiv al acestora.

De asemenea, pârâta S.C.- "B"; S.R.L. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei S.C "A"; SRL la plata sumei 1.745..853,02 lei reprezentant penalități calculate conform contractului, până la data recepției lucrărilor și la plata sumei de 357.383,78 lei reprezentând daune interese conform contractului, disjunsă prin încheierea nr. 07.02.2014, fiind format un nou dosar nr. 583/40/2014 și suspendat ulterior în temeiul art. 36 din Legea nr.85/2006.

La data de 07.02.2014, S.C. "A"; SRL C., a intrat în procedură de faliment, aceasta solicitând introducerea în cauză a administratorului judiciar Casa de Insolvență X SRL, care a confirmat mandatul convențional al avocatului AAL.

Prin decizia civilă nr.152/29.05.2015 Curtea de Apel Suceava a casat încheierea recurată și a trimis cauza aceleiași instanțe în vederea continuării judecății.

După reluarea judecății, la termenul din 04.09.2015 reprezentantul reclamantei S.C. "A"; SRL - prin administrator judiciar Casa de Insolvență X SPRL, avocat AAL, a învederat existența unui contract de cesiune cu nr. 8723/03.08.2015, încheiat între societatea reclamantă în faliment și T., privind transferul drepturilor litigioase ce formează obiectul dosarului nr. 4763/40/2012 al Tribunalului Botoșani.

Ca atare, în cauză a fost introdus în calitate de reclamant T., judecata privind pretențiile solicitate în contradictoriu cu pârâta S.C. "B"; SRL continuând în acest nou cadru procesual, prin subrogarea reclamantului T.în drepturile reclamantei inițiale S.C. "A"; SRL .

Prin precizările depuse pentru termenul din 18.12.2015 reclamantul T. a solicitat obligarea pârâtei S.C. "B"; SRL la plata sumei de 1.050.016 lei, după cum urmează: suma de 459.285 cu TVA inclus cu titlu de penalități de întârziere, din care a fost exclusă garanția de bună execuție de 5 %; suma de 103.054 lei cu titlu de garanție de bună execuție aferentă lucrărilor efectuate de reclamantă, la care se adaugă penalități aferente, calculate de la data de 26.05.2012 și până la data de 18.12.2015, în cuantum de 204.521 lei; suma de 197.151 lei cu titlu de daune interese pe care pârâta le are față de reclamant potrivit contractului de prestări servicii nr. 2138/09.11.2010 și suma de 86.005 lei reprezentând dobândă legală calculată pentru penalitățile de întârziere și daunele interese actualizate până la data de 18.12.2015.

Prin întâmpinarea depusă față de modificarea acțiunii de reclamantul T., pentru termenul din 18.12.2015, pârâta S.C. "B"; SRL a invocat excepția lipsei calității procesuale active, motivat de faptul că S.C. "A"; SRL nu mai era proprietarul creanței cedate în favoarea reclamantului T., întrucât creanța rezultată din contractul de prestări servicii a fost cesionată încă din anul 2011 prin contractul de cesiune nr. 358/CES/1/24.05.2011 și că urmare a acestei cesiuni reclamantul T.nu poate avea calitate procesuală activă, iar pe fondul acțiunii, solicitând respingerea acesteia.

Prin sentința nr.239 din 4 martie 2016, Tribunalul Botoșani - Secția a I-a civilă, a respins, excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului T.și de inadmisibilitate a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 103.054 lei cu titlu de garanție de bună execuție și a penalităților de întârziere aferente, ca nefondate; a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul T.și a dispus obligarea pârâtei SC. "B"; S.R.L., la plata sumei de 459.285 lei cu titlu de penalități de întârziere și suma de 103054 lei cu titlu de garanție de bună execuție; a respins, ca nefondate, restul pretențiilor solicitate, ca nefondate.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 24.246,97 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

La pronunțarea soluției, prima instanță a avut în vedere următoarele :

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei inițiale S. C "A"; S.R.L. cât și a reclamantului T., instanța de fond a constatat că nu este întemeiată, raportat la contractul de cesiune de creanță nr. 358/ CES/1/24.05.2011 intervenit între S.C "A"; S.R.L. și Banca X- Sucursala C, întrucât scopul și obiectul acestui contract a privit constituirea unei garanții reale mobiliare în vederea acordării creditului conform contractului nr. 358/24.05.2011, asupra încasărilor rezultate din contractul de prestări servicii nr. 2138/524/09.11.2010 încheiat între reclamanta inițială și pârâtă, fiind și înscrierea în A.E.G.R.M, în care se menționează că debitoarea S.C "A"; S.R.L. constituie în favoarea Băncii X S.A. - Sucursala C. o garanție de prim rang, având ca obiect creanțele prezente și viitoare, în sumă de 4.408.719,750 lei ce urmează a fi încasate în baza contractului de prestări serviciu nr. 2138/09.11.2010, garanție constituită pentru garantarea obligațiilor de plată a creditului în sumă de 1 milion lei, asumate prin contractul de credit nr. 358/24.05.2011.

În ceea ce privește excepția de inadmisibilitate (de prematuritate a introducerii cererii) a capătului de cerere privind solicitarea de plată a sumei 103.054 lei cu titlu de garanție de bună execuție aferentă lucrărilor efectuate de reclamantă, Tribunalul Botoșani, față de nerespectarea dispozițiilor art. 720 indice 1 Vechiul Cod de procedură civilă, aceasta a fost respinsă, întrucât notificarea din 10.05.2012, pârâta S.C. "B"; SRL a fost convocată la conciliere directă privind obligația de pată a sumei de 571.915,21 lei cu TVA inclus, cu titlu de penalități de întârziere, precum și suma reprezentând daune interese în cuantum de 197.151 lei , potrivit contractului de prestări servicii nr. 2138/09.11.2010, context în care este evident că și diferența de 30 % a garanței de bună execuție, a fost avută în vedere și nu se poate imputa reclamantei că nu a încercat o soluționare a litigiului pe cale amiabilă, în conformitate cu disp. art. 720 indice 1 Cod procedură Civilă vechi.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut, în esență, că acțiunea reclamantului este întemeiată, în parte, în ceea ce privește capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 459.285 lei cu titlu de penalități de întârziere și cu privire la suma de 103.054 lei cu titlu de garanție de bună execuție și nefondată, cu privire la capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților aferente garanției de bună execuție, calculate de la data de 26.05.2012 și până la data de 18.12.2015, în cuantum de 204.521 lei, capătul de cerere privind suma de 197.151 lei cu titlu de daune interese pe care pârâta le are față de reclamant potrivit contractului de prestări servicii nr. 2138/09.11.2010 și suma de 86.005 lei reprezentând dobândă legală calculată pentru penalitățile de întârziere și daunele interese actualizate până la data de 18.12.2015.

În acest sens, a constatat că la data de 09.11.2010 între societatea reclamantă inițială S.C. "A"; SRL și pârâta S.C. "B"; SRL a intervenit contractul de prestări servicii nr. 2138/09.11.2010, având ca obiect executarea, finalizarea și întreținerea lucrării "Locuințe pentru tineri destinate închirierii, municipiul C, strada …, cu 60 U.L , având regim de înălțime S-+ P- 1 E+ M, TRONSON . A, B, C"; , valoarea totală a contractului fiind stabilită la suma de 4.408.719,756 lei. Contractul a avut ca termen de finalizare data de 15.04.2011 iar la data de 08.04.2011 s-a semnat un act adițional de prelungire care stabilea ca termen de finalizare a contractului data de 04.09.2011, în executarea contractului, S.C. "A"; SRL C., efectuând lucrări în valoare de 2.054.893,16 lei, pentru care a emis factura nr. STC 513/15.04.2011.

Pe de altă parte, Tribunalul Botoșani a mai reținut că prin sentința civilă nr. 4501/16.12.2011 pronunțată în dosarul nr. 1073/40/2011 de Tribunalul Botoșani s-a dispus emiterea unei ordonanțe parțiale de plată în sarcina debitoarei S.C. "B"; SRL Botoșani pentru suma de 1.122.034,56 lei rămasă de achitat din totalul sumei menționate în factura emisă la data de 15.04.2011, la momentul introducerii prezentei acțiuni întreaga sumă fiind achitată.

Având în vedere faptul că pârâta nu a achitat la termen factura nr. 513/15.04.2011 reclamantul este îndreptățit să pretindă penalități de întârziere de 0,2 % pentru fiecare zi de întârziere începând cu data scadenței, potrivit art. 13.1 din contract, de 7 zile de la aprobarea situațiilor de lucrări și plata lucrărilor de către beneficiarul final ANL București.

Nu au fost reținute apărările pârâtei, referitor la faptul că data scadenței este 16.10.2011, deoarece începând cu data de 09.11.2010 reclamanta a notificat și a solicitat societății pârâte plata lucrărilor executate, care erau recunoscute prin semnarea situațiilor de lucrări aferente facturii de către reprezentantul societății pârâte și nici faptul că nu a fost pusă întârziere față de penalitățile pretinse, deoarece prin formularea cererii de emitere a somației de plată, înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 26.10.2011 a fost pusă în întârziere.

În aceste circumstanțe, prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor contractuale și ale disp. art. 1535 Cod civil, pârâta S.C. "B"; SRL fiind obligată la plata sumei de 459.285 lei cu titlu de penalități calculate conform înscrisului de la fila 4

De asemenea, instanța a constatat că reclamanta este îndreptățit la restituirea sumei reținute cu titlu de garanție de bună execuție în valoare de 103.055,02 lei, față de împrejurarea că din actele dosarului, constând în procesul - verbal de recepție la terminarea lucrărilor încheiat la data de 20.03.2012 între S.C. "A"; SRL și S.C. "B"; SRL, s-a confirmat faptul că lucrările executate corespund calitativ și respectă prevederile proiectului.

De altfel, Tribunalul Botoșani a reținut și disp. art. 8.3 din contractul de prestări servicii, privind obligația de restituire a garanției de bună execuție de 70% din valoarea garanției în termenul de 14 zile de la data încheierii procesului - verbal de recepție la terminarea lucrărilor și 30 % din valoarea garanției în termen de 14 zile de la expirarea perioadei de garanție a lucrărilor executate, respectiv de la data semnării procesului - verbal de recepție finală, pârâta fiind obligată să plătească reclamantului T.întreaga sumă de 103.055,02 lei, cu titlu de garanție de bună execuție.

De asemenea, s-a mai reținut că reclamantul a aplicat procentul de 0,2 % pe zi întârziere prevăzut ca sancțiune pentru neonorarea la termen a facturilor aferente lucrărilor (art. 6.3) și la art. 8.3 din contract care se referă la garanțiile de bună execuție, extinzând aceste penalități cu toate că în contract nu s-a prevăzut sancțiune pentru neplata la termen a garanției de bună execuție.

Cum părțile nu au menționat în contract penalități pentru acest aspect și cum reclamantul T.nu a solicitat dobânda legală, a respins capătul de cerere referitor la plata sumei de 204.521 lei cu titlu de penalitățile aferente sumei de 103.054 lei solicitată cu titlu de garanție de bună execuție.

Referitor la suma de 197.151 lei solicitată de reclamant cu titlu de daune interese potrivit contractului de prestări servicii nr. 2138/354/09.11.2010, prima instanță a reținut că este nefondată întrucât în cauză nu poate fi reținută culpa societății pârâte pentru întârzierea reclamantei la plata serviciilor și obligațiilor contractate și care au condus în final la falimentul societății. Astfel, instanța de fond a constatat că problemele financiare ale S.C. "A"; SRL au fost determinate de cauze exterioare contractului încheiat cu pârâta, situație ce rezultă și din calculul penalităților de întârziere de la fila 4, în care se menționează ca și zile de întârziere, o singură întârziere de 53 de zile și 6 de peste 20 de zile, pentru perioada 23.03.2011 - 15.03.2012, respectiv dintr-un total de 12 luni.

În acest context, Tribunalul Botoșani a reținut că nu poate aprecia ca hotărâtoare pentru situația economică a S.C. "A"; SRL, plata cu întârziere a lucrărilor efectuate, ci mai degrabă o lipsă de previziune a reclamantei în calcularea cheltuielilor necesare pentru o garantare și funcționare normală a societății, în condițiile economice actuale și în executarea unui contract cu valoare foarte mare față de capacitatea sa financiară.

Referitor la capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat obligarea societății pârâte la plata sumei de 86.005 lei cu titlu de dobândă legală calculată pentru penalitățile de întârziere și daunele interese, actualizată până la data de 18.12.2015, Tribunalul Botoșani a constatat că nu sunt justificate, față de faptul că părțile au stabilit deja remediul contractual pentru plata cu întârziere a sumelor datorate, respectiv plata de penalități de întârziere de 0,2 % pentru fiecare zi de întârziere, nefiind admisibilă o dublă sancționare, dobânda legală putând fi solicitată în cazul în care părțile nu ar fi convenit și stabilit plata de penalități contractuale ceea ce nu este cazul în situația de față.

Cum pârâta a căzut în pretenții, în temeiul disp. art. 274 Cod procedură civilă, a obligat-o la plata către reclamantă a sumei de 24.246,97 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 16.000 lei onorariu avocat, 3842, 21 lei cheltuieli transport, 3.721,5 lei cheltuieli cazare și 692, 26 lei cheltuieli diverse

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S.C. "B"; S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei ințiale S.C. "A"; S.R.L. și implicit, a reclamantului-cesionar al drepturilor litigioase T., admiterea excepției netimbrării acțiunii, raportat la dispozițiile de drept comun invocate de reclamantă, iar pe fond, respingerea acțiunii.

În motivarea apelului, pârâta, în legătură cu excepțiile invocate de către ea, instanța de fond respingându-le fără nicio motivare, apreciind că soluția este dată exclusiv pe cererea reclamantei, care, deși era obligată să facă dovada creanței sale și pe care nu a făcut-o, calculele privind aceste pretenții unilateral, în lipsa unui raport de exertiză, probă refuzată de reclamantă, astfel că nu s-a făcut dovada pretențiilor certe, lichide și exigibile în situația în care s-ar fi trecut peste excepțiile invocate.

Deși reclamanta nu a făcut dovada creanței pretinse, prima instanță constată că pârâta se află în culpă, fiind obligată la plata unor sume nedatorate și cu toate că a dovedit susținerile sale cu înscrisuri, pârâta este singura prejudiciată în urma prestărilor de servicii efectuate de SC "A";, motiv pentru care a reținut acestuia garanția buna execuție.

Precizează faptul că excepția lipsei calității procesuale active atat în ceea ce privește reclamanta inițiala - S.C. "A"; S.R.L. cât și față de T., invocată de pârâtă a fost respinsă în mod nelegal de către prima instanță pe interpretări ale unor clauze contractuale clare si neechivoce.

Astfel, arată că, în virtutea principiului disponibilității în procesul civil reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual prin cererea de chemare în judecată, inclusiv asupra persoanei chemată în judecată în calitate de pârât. Atăt calitatea procesuală activă cat și cea pasivă trebuiesc justificate de către reclamant prin indicarea motivelor de fapt și de drept și a obiectului pretenției sale, iar instanța este obligată să le verifice, fie înainte de începerea dezbaterilor, dacă acest lucru este posibil, fie în cadrul dezbaterilor.

A mai arătat că a adus în discuție clauzele și efectele juridice ale Contractului de cesiune de creanță nr. 358/CES/1/24.05.2011 încheiat între Banca X - Sucursala C. și S.C. "A"; S.R.L. înregistrat la Arhiva Electronică de Garantii Reale Mobiliare (cu valabilitate până la data de 30.05.2016) sub nr. 2011-…….171-AKP. Obiectul, precum si caracterul cert si indiscutabil al acestui contract de cesiune de creanță rezultă din titlul acestuia "Contract de cesiune de creanță";, denumirea părților semnatare, respectiv "Cedent - SC "A"; S.R.L"; și "Cesionar - Banca X SA - Sucursala C.";, scopul și obiectul acestuia, respectiv cedarea de către cedent către cesionar, în mod irevocabil și necondiționat, a dreptului de creanță deținut față de SC "B"; S.R.L. ce rezultă din Contractul de prestări servicii nr. 2138/09.11.2010, aceste drepturi fiind transmise din patrimoniul Cedentului în patrimoniul Cesionarului cu toate garanțiile si accesoriile lor.

Consideră adresa Băncii X nr. 1355/01.02.2016o recalificare abuzivă și cu încălcarea tuturor dispozițiilor legale aplicabile în materie referitor la Contractul de cesiune de creanță, respectiv a disp. art. 2.1, art. 2.2, art. 3, art. 3.2., art. 3.7, art. 5, art. 5.1. reglementari cu privire atât la dreptul de creanțe, cât și cu privire la efectele și caracterul unui asemenea contract.

Din cuprinsul contractului de cesiune rezultă în mod expres și lipsit de echivoc faptul că, Cedentul SC "A"; S.R.L. a transmis (irevocabil și necondiționat) către Cesionarul Banca X - Sucursala C., toate drepturile de creanță aferente contractului de prestări servicii încheiat cu pârâta, inclusiv garanțiile și accesoriile acestor drepturi, iar efectul juridic indiscutabil al acestui contract constă în transmiterea dreptului de a se solicita debitorului SC "B"; S.R.L. îndeplinirea oricărei obligații rezultate din Contractul de prestări servicii nr. 2138/09.11.2010.

Subliniază faptul că, raportat la momentul încheierii acestui contract de cesiune - 24.05.2011 și acțiunea promovată de cedentul S.C. "A"; S.R.L. la data de 30.07.2011, aceasta a fost introdusă de către o persoană care nu mai era titulara dreptului de creanță și nici a garanțiilor sau accesoriilor față de către ea, dreptul de creanță rezultând din contractul nr. 2138/09.11.2010.

Pe de altă parte, arată că prima instanță deși a pus în vedere reclamantei prezentarea unor argumente/apărări cu privire la eventuala lipsă de valabilitate a acestui contract de cesiune de creanțe la data de 30.07.2012 - data formulării cererii de chemare în judecată), nu a solicitat prezentarea de opinii juridice sau re-interpretari cu privire la acesta, sau stadiul actual al creanțelor deținute de Banca X fata de SC "A"; S.R.L..

Așa cum rezultă din documentele depuse de către aceasta, respectiv cererea de creanțe nr.5622/9.04.2013 a Băncii X, abia după un an de la data formulării cererii de chemare formulată împotriva sa, aceasta a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei S.C. "A"; S.R.L. pentru suma de 1.415.824,30 lei, astfel că nu înțelege susținerile reclamantei potrivit cărora aceasta creanța față de banca ar fi fost stinsă la momentul manifestării de voința în calitate de deținător de drepturi de creanța față de către pârâtă, respectiv în cursul anului 2012. Așadar, la momentul promovării prezentei cereri, atât Contractul de cesiune de creanțenr.358/CES/1/24.05.2012 era perfect valabil, precum și Contractul de credit nr. 358/24.05.2011.

Interpretarea sistematică a contractului de cesiune nr. 358/CES/1/24.05.2011 prevalează față de orice altă modalitate de interpretare, iar înțelesul tuturor clauzelor din cuprinsul acestuia, demonstrează existența unui contract de cesiune de creanțe, cu toate efectele, drepturile și obligațiile expres prevăzute în acesta și dispozițiile legale.

Precizează că în mod nelegal a respins prima instanță excepția netimbrarii acțiunii, raportat la dispozițiile de drept comun invocate de către reclamantă, respectiv: 969 si urm. Cod civil anterior, art. 1166 si urm, art. 1266, 1270,1272, 1469 si urm, art. 1522, art. 1531 si urm., art. 1874 si urm. Cod civil precum și prevederile contractuale.

Pe de altă parte, arată că instanța de fond a respins solicitarea de timbrare a acțiunii cu mențiunea ca SC "A"; SRL este o societate aflata in insolvență și prin urmare nu datorează taxă de timbru, motivare preluată șu cu ocazia introducerii în cauza a cesionarului T., deși la acel moment acesta se subroga în totalitate în drepturile cedentului, astfel că acțiunea nu intră în sfera dispozițiilor art. 115 din legea nr.85/2006.

A solicitat să se rețină de instanța de apel faptul că aspectul obligației de timbrare, că acțiunea reclamantei întemeiată pe dispozițiile de drept comun nu poate fi inclusă în categoria celor strict și limitative prevăzute de art. 77 al.l din Legea 85/2006, astfel că prezenta acțiune se impune a fi timbrată corespunzător valorii solicitate, potrivit dispozițiilor legale în materie.

Mai arată că, reclamanta prin cererea introductivă a stabilit cadrul procesual și prin precizările depuse ulterior, acțiunea acesteia se fundamentează pe dispozițiile art. 969 și urm. Cod civil anterior, art. 1166 si urm, art. 1266, 1270,1272, 1469 și urm., art. 1522, art. 1531 si urm. art. 1874 și urm. Cod civil precum si prevederile contractual, toată acțiunea fiind judecată pe calea dreptului comun, fiind aplicabile prevederile art. pct. l cod procedură civilă.

Ca atare, încă de la debutul acțiunii, și ulterior precizărilor efectuate după intrarea SC "A"; SRL în insolventă, cadrul juridic al cererii sub aspectul temeiului juridic al acțiunii, a fost exclus sferei de incidență a reglementărilor speciale cuprinse în Legea nr.85/2006, cadru juridic care a fost consolidat, prin investirea instanței civile cu soluționarea cererii pentru motivele de fapt prezentată de reclamantă în cuprinsul acesteia și în limitele procedurale care să permită instanței analizarea chestiunilor litigioase aduse in discuție.

Prin urmare, prima instanță, analizând aceste aspect, trebuia să impună reclamantului să timbreze această acțiune, nefiind identificate reglementari care sa includă acesta cauza în categoria celor scutite de la plata taxei de timbru.

În situația în care instanța de apel va trece peste excepția netimbrării, solicită admiterea acesteia față de acțiunea introdusă, față de modificarea acțiunii de către T.la termenul din data de 18.12.2015 "precizare la acțiune și cerere de probatiune" .

În aceste sens, arată că prin acțiunea introductivă formulată la data de 30.07.2012, SC "A"; SRL solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 841.204,72 lei reprezentând: 571.915,21 lei penalități de întârziere; 72.138,51 lei garanție aferenta lucrărilor efectuate de pârâtă și penalități fără a se stabili cuantumul și 197.151 lei daune interese, iar, potrivit cererii precizatoare la acțiune, la data de 18.12.2015 acesta solicita instanței, obligarea sa la plata sumei de 1.050.016 lei reprezentând: 459.285 lei penalități de întarziere; 103.054 lei garanție aferentă lucrărilor efectuate de pârâtă, 204.521 lei penalități- garanție; 197.151 lei daune interese și 86.005 lei, reprezentând dobânda legala pentru penalități si daune interese.

În ceea ce privește contractul de cesiune drepturi litigioase, SC "A"; SRL cesionează cu titlul oneros către T., toate drepturile litigioase pe care le deține în legătură cu dosarul 4763/40/2012, precum și a tuturor drepturilor litigioase prezente și viitoare născute din relația contractuală derulată de SC "A"; SRL cu "B"; SRL.

Trecând peste faptul ca în cadrul procesului verbal al Adunării Creditorilor S.C. "A"; SRL s-au aprobat doar drepturile litigioase prezente, fără cele viitoare, dreptul litigios aferent dosarului cedat nr. 4763/40/2012 este de 841.204,72 lei, iar diferența între dreptul litigios cedat și pretențiile solicitate de T.la termenul din data de 18.12.2015, în sumă de 208.811,28 lei, consideră că face obiectul taxei de timbru, stabilită în conformitate cu prevederile OUG nr.80/2013, dat fiind faptul că exced atât obiectului dosarului inițial cesionat cât și sumei solicitate inițial.

În consecință, se impune obligarea de către T.la plata taxei de timbru aferentă pretențiilor solicitate care exced suma de 841.204,72 lei.

Pe fondul cauzei, a solicitat să se constate că pretențiile reclamantei acordate de prima instanță în sumă de 459.285 lei, cu titlu de penalități și în sumă de 103.055,02 lei, cu titlul de garanție de bună execuție sunt lipsite de temei legal sau contractual, întrucât așa cum relatează și reclamanta, la data de 09.11.2010 între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii nr.2138, având ca obiect execuția, finalizarea și întreținerea lucrării: "Locuințe pentru tineri destinate închirierii, mun.C, str… cu 60 unități locative, având regim de înălțime S+P+1E+M";, cu termen de finalizare data de 15.04.2011. Deoarece contractul nu a fost finalizat până la data stabilită, s-a semnat un act adițional de prelungire a acestuia, în data de 08.04.2011, care stabilea termen de finalizare a contractului data de 04.09.2011, dată la care prestatorul nu a finalizat lucrările contractate, deși au fost trimise adrese în acest sens de către S.C."B"; S.R.L.

Pe de altă parte, arată că, potrivit contractului, reclamanta avea de îndeplinit mai multe obligații, pentru a se putea face decontarea lucrărilor, obligații pe care nu le-a îndeplinit și prin urmare, nu poate invoca propria culpa în apărarea sa, respectiv art. 3.2, art. 4.6, art. 4.17. Mai precizează că a notificat in repetate rânduri prestatorul despre faptul că nu respectă" graficul de execuție și calitatea lucrărilor, termenul de predare a lucrărilor fiind la data de 04.09.2011, nu a fost respectat de către SC "A";.R.L., astfel încât, conform contractului, pârâta este îndreptățită a deduce din prețul contractului, ca majorări de întârziere, o sumă echivalentă cu o cotă procentuala de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, până la îndeplinirea efectivă a obligațiilor.

Așadar, arată că, la acel moment neputând fi cuantificate penalitățile pentru neîndeplinirea contractului, nu se știa ce sumă se poate scădea din plățile care trebuiesc efectuate către reclamant.

În ceea ce privește modalitatea de plata a lucrărilor, precizează că, în conformitate cu art.31.1 din contract, societatea S.C. "B"; S.R.L. avea obligația de plată în termen de 7 zile de la aprobarea situațiilor de lucrări și plata de către beneficiarul final, dar în termen de 70 de zile de la acceptul "bun de plata". Acceptul "bun de plata" nu a fost atins în cauză, întrucât lipseau o mulțime de documente, fără de care plata nu se putea realiza.

Referitor la suma indicată în factură, susține că acesta nu corespunde contravalorii lucrărilor executate de reclamantă până la data emiterii acesteia, respectiv 15.04.2011, iar plata parțială efectuată de societatea pârâtă nu reprezintă recunoașterea facturii emise, ci doar o plată pentru lucrările care au fost executate efectiv până la data plății.

A solicitat ca instanța de apel să rețină faptul că plata parțială a fost efectuată în temeiul contractului de prestări servicii existent între părți și raportat la nivelul lucrărilor executate efectiv până la data plății și, în nici un caz în temeiul facturii fiscale menționata de reclamantă (se plătește pentru ratele executate efectiv, nu și pentru lucrările viitoare).

Analizând clauzele contractului și nivelul lucrărilor la data emiterii facturii, raportat la valoarea lucrărilor, factura fiscală conține mai mult valoarea lucrărilor viitoare, adică reclamanta a facturat în plus, iar plata lucrărilor executate o interpretează ca o recunoaștere a facturii.

Cu privire la plata sumei de 571.915,21 lei cu TVA inclus reprezentând penalități de întârziere (precizată la data de 18.12.2015 la suma de 459.285 lei inclusiv TVA), a solicitat să se constate că abia la data de 16.10.2011 a fost realizat stadiul lucrărilor executate (și facturate prin factura nr. STC 513/15.04.2011) prin semnarea unui proces verbal între reprezentanții Proiectantului, Prestatorului și Beneficiarului. Numai din acest moment se poate discuta de "acceptul bun de plata" de la care trebuie sa treacă 70 de zile pentru a face plata, cu condiția să fie întrunite și celelalte condiții contractuale și abia după trecerea acestei perioade se poate face vorbire de o solicitare de penalități, și nici măcar în acel moment deoarece societatea pârâtă nu a fost pusă în întârziere.

Învederează că pentru acordarea penalităților, trebuie analizată îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1021, art. 1075 Cod civil și următoarele, iar în cazul în care prin convenție părțile au prevăzut și un termen cert pentru îndeplinirea obligațiilor asumate de debitor, este de menționat ca împlinirea termenului marchează doar momentul în care obligația trebuie executată, adică după momentul în care aceasta devine scadentă, moment, care se află strânsă legătură cu una din condițiile impuse pentru rezoluțiunea contractelor și pentru acordarea de daune compensatorii, anume cu punerea în întârziere a debitorului.

Mai arată că, în situația în cate părțile litigante nu au stipulat prin convenția încheiată o clauză potrivit căreia prin ajungerea la termen debitorul este de drept în întârziere (ceea ce nu este stipulat în contract), simpla ajungere la termen nu este de natură să îndeplinească cerința referitoare la punerea în întârziere, creditorul având obligația de a-1 pune pe debitor în întârziere pentru obținerea de daune interese și penalități de întârziere.

A mai susținut că reclamanta nu a pus niciodată în întârziere societatea pârâtă față de penalitățile pretinse și nici nu a făcut vorbire despre acestea, decât în convocarea la conciliere trimisă pentru data de 30.05.2012, apreciind că, eventual, abia de la acest moment se poate face vorbire despre calcularea acestor penalități. Dar, la acel moment toate obligațiile societății pârâte erau achitate, încă din data de 20.03.2012, când s-a acceptat de către reclamantă modalitatea de stingere a debitului prin primirea unui număr de 4 bilete la ordin cu diferite scadențe, ultima scadență fiind data de 14.05.2012.

Prin primirea biletului la ordin S.C. "A"; SRL declara ca s-au achitat toate lucrările executate și consemnate în Procesul verbal nr. 414/16.10.2012 și facturate cu facturile STC 513/15.04.2011 și STC 576/09.03.2012. Prin urmare, la data convocării la conciliere, dată de la care se poate prezuma că pot fi calculate penalități de întârziere și când se solicită prima data aceste penalități, nu mai exista debit la care se pot calcula penalități de întârziere, fiind achitat în totalitate și având și confirmarea achitării de la reclamantă.

Concluzionând, arată că nu se pot solicita și obține penalități de întârziere, solicitarea formulată fiind netemeinică și nelegală, astfel încât, prima instanță, în mod greșit a reținut situația de fapt și a acordat aceste penalități de întârziere.

Pe de o parte, arată că reclamanta a fost de acord cu biletele la ordin care stingeau datoria aferentă acestui contract, și în consecință, se prezumă ca acesta a acceptat tacit aceste termene de plată și faptul că pârâtă și-a îndeplinit obligațiile contractuale, întrucât cuantumul acestor penalități nu este unul cert, atât timp cât acesta reiese dintr-un calcul făcut de reclamantă, fără ca instanța să aprobe o expertiză contabilă de specialitate, iar în altă ordine de idei, nu este de acord cu aprecierea instanței că, totalul acestor daune moratorii este necontestat de pârâtă, atâta timp acesta reprezintă un simplu înscris care emană de la reclamanta și cu care nu a fost de acord.

În ceea ce privește plata sumei de 103.055,02 lei reprezentând garanție de buna lisa execuție și la plata sumelor de 72.138,51 lei cu titlu de garanție aferenta lucrărilor - 70% si penalităților de întârziere aferente acesteia., arată că acestea au fost admise în mod nelegal de instanța de fond.

De altfel, înțelege să invoce excepția inadmisibilității acestui capăt de cerere, având în vedere nerespectarea dispozițiilor art. 720 ind. 1 Cod procedură civilă, care reglementa obligativitatea procedurii prealabile anterior promovării unei cereri de chemare în judecata, în procesele și cererile în materie comerciala, evaluabile în bani, întrucât convocarea din data de 24.05.2012 a vizat doar suma de 571.915,21 lei cu TVA (penalități) și daunele-interese in cuantum de 197.151 lei.

Arată că la data convocării la conciliere, societatea pârâtă a răspuns cu adresa nr. 1094/30.05.2012 și în care aducea la cunoștința reclamantei că prejudiciul produs de către ea până la acel moment era de 2.072.159,8 lei reprezentând : penalități de întârziere ca urmare a faptului că nu au executat lucrările în termeni contractual, care a fost prelungit tot din aceste considerente până la data de 04.09.2011, iar valoarea penalităților calculate au la bază art. 6.2 din contract, astfel că la acel moment erau în sumă de 1.745.853,02 lei și daune interese, datorită faptului că au interzis accesul în șantier a societății pârâte pentru continuarea lucrărilor, timp de 7 luni, deși reclamanta nu mai lucra din data de 04.09.2011, motiv pentru care Beneficiarul final al lucrării, ANL București a calculat penalități de întârziere de 357.383,78 lei, penalități care au fost reținute și compensate cu lucrările suplimentare.

A mai precizat că a achitat reclamantei lucrările suplimentare, însă la momentul decontării acestora de beneficiarul final, societatea pârâtă nu le-a putut încasa, dat fiind faptul că au fost compensate cu penalitățile calculate pentru întârzierea lucrărilor, întârziere produsă tot din vina reclamantei ca urmare a interzicerii accesului pe șantier timp de 7 luni. De altfel, societatea pârâtă a notificat reclamanta, de nenumărate ori, atât de faptul că lucrările nu erau corespunzătoare din punct de vedere calitativ, dar și că există întârzieri față de graficul de execuție, întârzieri ducând în cele din urma la perceperea de penalități de către beneficiarul final al lucrării ANL București societății pârâte.

Prin urmare, având în vedere prevederile art. 8.2 din contract, societatea pârâtă se vede obligata de a reține această suma reprezentând garanție pentru prejudiciile cauzate, cuantificate și o parte din ele plătite deja beneficiarului final al lucrării.

În privința sumei de 30.916,51 lei solicitată cu titlu de cota de 30% din garanția de bună-execuție, de asemenea, pe cale de excepție, înțelege să invoce excepția inadmisibilității acestui capăt de cerere, având în vedere nerespectarea dispozițiilor art. 720 ind. 1 din vechiul Cod de procedură civilă. față de invitația la conciliere din data de 24.05.2012 și care a vizat doar suma de 571.915,21 lei cu TVA și daunele-interese în cuantum de 197.151 lei.

Deosebit de aceasta, înțelege să invoce disp. art. 8.3 - teza a 2-a din contract, care stipulează că "...Beneficiarul se obliga sa restituie garanția de buna execuție astfel: 30% din valoarea garanției in termen de 14 zile de la expirarea perioadei de execuție a lucrărilor executate, ne baza de proces-verbal de recepție finală.", având în vedere inexistența unui asemenea Proces-verbal de recepție finală, sens în care solicită să se rețină de instanța de apel faptul că nu a existat nici o problemă în decursul perioadei de garanție de 3 ani și semnarea procesului verbal de recepție finală, act ce nu a fost semnat și nu există depus la dosar.

Totodată, în ceea ce privește cheltuielile de judecată acordate de instanța de fond, le apreciază ca fiind ridicate față de pretențiile admise, față de dispozițiile art. 274 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă.

De asemenea, înțelege să invoce și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că onorariile avocaților urmează să fie recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare și au fost făcute în limita unui cuantum rezonabil.

Prin întâmpinare, reclamantul T., a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Arată că în mod temeinic și legal instanța de fond a dispus respingerea ca neîntemeiată a excepției lipsei calității procesuale active a SC "A"; S.R.L. SRL și implicit a sa, în calitate de cesionar, invocată de către pârâta S.C. "B"; S.R.L. Botoșani, reținând că raportat la Contractul de cesiune de creanță nr. 358/CES/1/24.05.2011 intervenit între SC "A"; SRL și Banca X, scopul și obiectul acestui contract a privit constituirea unei garanții reale mobiliare asupra încasărilor în vederea acordării creditului contractat de SC "A"; SRL, în acest sens fiind și înscrierea efectuată în A.E.G.R.M. și de altfel și poziția Băncii X.

Pârâta apelantă, eronat susține că efectele juridice ale contractului încheiat între reclamanta inițială (SC "A"; SRL) și Banca X, ar fi cele ale unei veritabile cesiuni de creanță. Or, între Banca X - Sucursala C. și S.C. "A"; S.R.L. au fost încheiate: Contractul de credit nr. 358/24.05.201 1 (cu actele adiționale aferente) - având ca obiect acordare Plafon Revolving de credite pe termen scurt, Contractul nr. 358/CES/1/24.05.2011 - având ca obiect cedarea de către S.C. "A"; în favoarea băncii a dreptului de creanță rezultat din contractul încheiat între această societate și S.C. "B"; S.R.L., în valoare totală de 4.408.719,756 lei.

Arată că în cuprinsul Contractului de credit nr. 358/24.05.2011 și în Actul Adițional nr. 9/10.11.2011, s-a prevăzut constituirea unor garanții, printre care și garanția reală mobiliară asupra încasărilor, evaluată la suma de 481.995 lei, potrivit Contractului de garanție reală mobiliară nr. 358/CES/1/24.05.2011 - garanție care a fost înscrisă în A.E.G.R.M., astfel că pârâta S.C. "B"; S.R.L. a fost notificată în privința constituirii garanției reale mobiliare, solicitându-i-se să procedeze la efectuarea plăților datorate S.C. "A"; S.R.L. în contul curent special deschis la Banca X pe numele societății în vederea executării obligațiilor uzuale din convenția de garanție reală mobiliară.

De asemenea, arată că a solicitat Băncii X S.A. prin Adresa înregistrată sub nr. 780/25.01.2016, să i se comunice, dacă urmare a încheierii Contractului nr. 358/CES/1/24.05.2011 valoarea creditului contractat de S.C. "A"; S.R.L. s-a diminuat cu valoarea creanței de 4.408.719,756 lei sau cu valoarea garanției de 481.995 lei, or, în fapt, valoarea creditului nu a fost modificată, iar potrivit uzanțelor bancare și intenției reale a părților, prin Contractul de cesiune de creanță nr. 358/CES/1/24.05.201 1 s-a constituit în fapt o garanție reală mobiliară asupra încasărilor din Contractul de prestări servicii nr. 2138/524/9.11.2010, potrivit Contractului de garanție reală mobiliară nr. 358/CLS/1/24.05.201 1 - garanție care a fost înscrisă în A.E.G.R.M., valoarea garanției fiind în fapt de 481.995 lei. Prin Adresa nr. 1335/1.02.2016, Banca X S.A. și-a exprimat punctul de vedere asupra contractelor încheiate cu SC "A"; SRL, arătând care a fost intenția reală a părților la încheierea Contractul de cesiune de creanță nr. 358/CES/1/24.05.2011, și anume, de constituire la capitolul 7 din Contractul de credit a mai multor garanții mobiliare și imobiliare în favoarea băncii, printre care și o garanție reală mobiliară asupra încasărilor din contul colector deschis pe numele SC "A"; SRL., în acest scop, fiind încheiat Contractul de garanție reală mobiliară nr. 358/CES/1/24.05.2011, iar deși titlul contractului este de "Contract de cesiune de creanță", în realitate voința părților și scopul încheierii acestuia au fost de a constitui o garanție bancară în vederea garantării împrumutului contractat de către S.C. "A"; SRL, și nu o cesiune de creanță universală a tuturor drepturilor și obligațiilor aferente acestui contract comercial.

Din cuprinsul clauzelor contractuale a rezultat, faptul că voința reală a părților nu a fost în sensul stingerii obligației pe care "cedentul" o avea față de banca cesionară, conform art. 1493 alin 1 din Noul Cod Civil, ci reprezintă o veritabilă garanție reală mobiliară pentru garantarea creditului contractat prin contractul de credit nr. 358/24.05.2011.

A mai arătat că pârâta S.C. "B"; SRL a fost notificată de SC "A"; SRL privitor la constituirea garanției reale mobiliare și nu în altă modalitate, la 24.05.2011, fiind informată despre faptul că s-a încheiat contractul de garanție reală mobiliară, iar sumele reprezentând prețul prestațiilor de servicii ale contractului comercial nr. 2138/524/09.11.2010 urmează a fi virate în contul SC "A"; SRL și nu în contul băncii, de unde banca urma să încaseze sumele necesare lichidării împrumutului bancar. Contul curent sus menționat a fost deschis de bancă pe numele SC "A"; S.R.L. în mod special pentru derularea sumelor ce urmează a fi constituite garanții din încasările contractului de prestări servicii încheiat cu SC "B"; SRL. Cerința băncii, stipulată în contractul de credit, a fost aceea de a fi notificată pârâta SC "B"; SRL despre constituirea acestei garanții, întrucât s-a constituit un cont nou, special pentru încasarea sumelor ce constituiau obiectul garanției și pentru ca societatea debitoare (SC "B"; SRL) să cunoască noul cont al debitorului băncii (SC "A"; SRL) și pentru a avea garanția că sumele de bani vor ajunge în acest cont și nu în alte conturi deschise la alte unități bancare pentru a fi prejudiciată Banca X.

O altă dovadă a faptului că așa zisul contract de cesiune de creanță a reprezentat o convenție de constituire a unei garanții reale mobiliare rezultă și din faptul că, la solicitarea SC "A"; S.R.L., Banca X a acceptat ca această societate să încaseze 20 % din valoarea sumelor virate de SC "B"; SRL, iar diferența de 80 % să fie destinată rambursării creditului aflat în derulare. Creditul contractat de către SC "A"; SRL s-a recuperat treptat, o parte din sumele încasate de la SC "B"; SRL pentru care s-a constituit garanția reală mobiliară, iar o altă parte s-a încasat în procedura lichidării judiciare, banca fiind principalul creditor în această procedură.

De altfel, calitatea procesuală activă a SC "A"; nu a fost contestată în Dosar nr. 10073/40/2011 unde a fost pronunțată sentința civilă nr. 4501/16.12.2011 de către Tribunalul Botoșani, dispunându-se emiterea unei ordonanțe parțiale de plată în sarcina debitoarei pentru suma de 1.122.034.56 lei, or, dacă SC "A"; a avut calitate procesuală activă în litigiul în care a solicitat achitarea debitului principal, societatea are calitate procesuală activă și în prezentul litigiu, care privește, printre altele, plata de către aceeași pârâtă a penalităților de întârziere calculate la debitul principal.

Arată că scopul și finalitatea încheierii Contractului de garanție reală mobiliară nr. 358/CES/l/24.05.2011 a fost de constituire a unei garanții reale mobiliare asupra încasărilor, evaluată la suma de 481.995 lei, care a fost înscrisă în A.E.C.R.M. cu acest titlu - de garanție reală mobiliară, având ca obiect creanțele prezente și viitoare si soldul contului curent, ce urmează a fi încasate în baza Contractului nr. 2138/9.11.2010 încheiat între SC "B"; SRL și SC "A"; SRL., garanția fiind constituită pentru garantarea obligațiilor de plată a creditului în sumă de 1.000.000 lei asumate prin Contractul de credit nr. 358/24.05.2011.

În concluzie, susține că atât SC "A"; SRL cât și T.- în calitate de cesionar, justifică legitimare procesuală activă în prezenta cauză, excepția invocată nefiind fondată.

Cu privire la excepția netimbrării acțiunii invocată de pârâta apelantă, precizează că este nefondată, prima instanță, dispunând în mod corect scutirea reclamantei inițiale - SC "A"; SRL de plata taxei judiciare de timbru, față de starea de insolvență în care se afla societatea, iar ulterior, intervenind cesiunea drepturilor litigioase, instanța de fond a apreciat corect că nici el nu poate fi obligat la plata taxei judiciare de timbru, subrogându-se în drepturile și obligațiile reclamantei inițiale.

Pârâta apelantă solicită și admiterea excepției netimbrării cererii, solicitare nejustificată, în condițiile în care nu i s-a pus în vedere achitarea taxei judiciare de timbru, față de situația expusă mai sus.

Nefondată este, de asemenea, excepția netimbrării față de modificarea acțiunii de către el, prin precizarea de acțiune depusă pentru termenul de judecată din data de 18.12.2015,în condițiile în care taxa judiciară de timbru nu este datorată pentru acțiunea introductivă de instanță, aceasta nu poate fi datorată nici pentru o precizare de acțiune formulată ulterior, în baza principiului accesiorium sequitur principale.

Mai arată că nefondată este și excepția inadmisibilității capetelor de cerere privitoare la obligarea pârâtei la plata sumelor de: 72.138,51 lei - cu titlu de garanție aferentă lucrărilor efectuate (în procent de 70%), la care se adaugă penalități aferente; suma de 30.916,51 lei și penalitățile aferente de la data scadenței până la momentul plății - reprezentând 30% din garanția de bună execuție reținută de societatea pârâtă. potrivit art. 8 din Contractul de prestări servicii nr. 2138/524/9.11.2010 încheiat cu SC "A"; SRL.

Pârâta invocă excepția inadmisibilității capetelor de acțiune arătate, raportat la faptul că nu ar fi respectate disp. art. 720" Cod procedură civilă, în vigoare la momentul introducerii acțiunii, care reglementa obligativitatea procedurii prealabile anterior promovării unei cereri de chemare în judecată, însă SC "A"; SRL a solicitat pârâtei anterior intentării acțiunii care face obiectul prezentului dosar, prin numeroase notificări si adrese, piața sumelor datorate. Astfel, prin notificarea din 10.05.2012, pârâta a fost convocată la conciliere directă privind obligația de plată a sumei de 571.915,21 lei cu T.V.A. inclus - cu titlu de penalități de întârziere, precum și suma reprezentând daune-interese în cuantum de 197.151 lei, potrivit Contractului de prestări servicii nr. 2138/9.11.2010.

În cuprinsul aceleiași notificări, constatând neplata la termen a facturii nr. 513/15.04.2011, SC "A"; S.R.L. s-a considerat îndreptățită să pretindă penalități de întârziere și daune-interese, solicitând și achitarea garanției aferente lucrărilor efectuate de SC "A"; S.R.L., pârâta fiind somată ca în termen de 5 zile de la primirea notificării să transmită biletul la ordin avalizat pentru 70% din valoarea garanției reținute, pentru suma de 72.138,51 lei cu scadență in 24.05.2012.

În mod evident și diferența de 30% a garanției de bună-execuție, precum și penalitățile calculate la pretențiile solicitate, au fost avute în vedere în încercarea SC "A"; SRL de soluționare a litigiului pe cale amiabilă, potrivit dispozițiilor legale sus-amintite.

Pe fondul cauzei, arată că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, instanța obligând pârâta la plata în favoarea subsemnatului a sumei de 459.285 lei cu titlu de penalități de întârziere, a sumei de 103.054 lei eu titlu de garanție de bună execuție și a sumei de 24.246.97 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pârâta apelantă invocă faptul că nu s-a făcut dovada pretențiilor solicitate, acestea fiind lipsite de temei legal, în speță fiind necesar efectuarea un raport de expertiză - probă de altfel nesolicitată de către pârâtă nici cu ocazia formulării întâmpinării inițiale și nici ulterior, pârâta necontestând cuantumul menționat nici în acțiune și nici în precizările de acțiune depuse ulterior, mulțumindu-se doar să invoce propria culpă.

În aceste sens, arată că, în baza Contractului de prestări servicii nr. 2138/9.11.2010, având ca obiect executarea, finalizarea, și întreținerea lucrării "Locuințe pentru tineri destinate închirierii, județul C., municipiul C., strada …, cu 60 de unități locative, având regim de înălțime S+P+1E+M - tronson A, B și C, conform devizului ofertă .și graficului de execuție lucrări", valoarea totală a contractului fiind stabilită la suma de 4.408.719,756 lei, SC "A"; SRL a efectuat lucrări în valoare totală de 2.054.893,16 lei, pentru care a emis factura nr. STC 513/15.04.2011. Din această sumă, pârâta a achitat 700.000 lei. Întrucât sumele menționate în contract nu au fost achitate în întregime în termenul prevăzut de art. 13.1 din contract, pârâta și beneficiarul A.N.L. au fost notificați în vederea comunicării plăților efectuate de către A.N.L. București începând cu data de 9 noiembrie 2010, fără a primi vreun răspuns. Ulterior, pârâta, prin adresele trimise către SC "A"; SRL nu a oferit un răspuns la solicitările societății referitoare la plata lucrărilor deja efectuate și nu a justificat refuzul de plată a acestor lucrări.

Deși potrivit contractului încheiat între părți, trebuiau emise lunar facturi pentru lucrările efectuate, pârâta care a întârziat nejustificat aprobarea situațiilor de lucrări înaintate conform contractului, SC "A"; SRL a reușit să emită prima factură către aceasta la aproape jumătate de an de la începerea lucrărilor. Mai mult, pârâta a încercat în repetate rânduri evacuarea SC "A"; SRL din șantier, fără a se respecta clauzele contractuale, atât prin forță cât și prin ordonanțe președințiale, respinse de altfel de instanță.

Astfel, prin sentința civilă nr. 4501/16.12.2011 pronunțată în Dosar nr. 10073/40/2011 de Tribunalul Botoșani, a fost admisă în parte cererea formulată, dispunându-se emiterea unei ordonanțe parțiale de plată în sarcina debitoarei pentru suma de 1.122.034,56 lei și, cum a reținut instanța de fond, prin Adresa nr. 547/12.12.2011 emisă de debitoare, aceasta recunoaște debitul avut față de SC "A"; S.R.L. indicându-se și modalitatea șl temeiul de plată, pârâta recunoscând că la 16.10.2011 stadiul lucrărilor a fost realizat prin semnarea unui proces-verbal de către reprezentanții proiectantului, prestatorului și beneficiarului și că din acest moment se poate discuta despre acceptul său de plată, recunoscând astfel debitul principal.

În vederea realizării lucrărilor la timp și față de neplata lucrărilor efectuate de SC "A"; de către pârâtă, SC "A"; S.R.L. a încheiat Contractul de credit nr. 358/24.05.2011 cu Banca X Sucursala V având ca obiect acordare plafon revolving de credite pe termen scurt pentru finanțarea derulării contractului cu SC "B";, în sumă de 1.000.000 lei.

Ca rezultat al neachitării la timp de către SC "B"; SRL a sumelor datorate societății, SC "A"; S.R.L. a fost prejudiciată, întâmpinând dificultăți în returnarea creditului, achitarea impozitelor și taxelor datorate statului și în desfășurarea relațiilor comerciale cu alți parteneri de afaceri, fiind somată în repetate rânduri să achite debitele restante, fiindu-i calculate penalități semnificative la aceste debite, culminând cu falimentul societății.

Pârâta afirmă că lucrările nu erau efectuate la momentul facturării, deși acestea erau recunoscute ca fiind executate prin semnarea situațiilor de lucrări aferente facturii respective de către reprezentantul SC "B"; S.R.L., aceasta încasând banii de la ANL, atestând efectuarea acestor lucrări.

Cu privire la obligarea pârâtei la plata sumei de 459.285 lei cu T.V.A. inclus - cu titlu de penalități de întârziere, din care a fost exclusă garanția de bună execuție de 5%., arată că termenul de plată de către debitoare a lucrărilor efectuate de reclamantă, era potrivit art. 13.1 din contract, de 7 zile de la aprobarea situațiilor de lucrări si plata lucrărilor de către beneficiarul final - A.N.L.. A.N.L. București avea obligația achitării lucrărilor către pârâta S.C. "B"; S.R.L. în termen de 70 de zile de la acceptul "bun de plată" (art. 10.1 din contractul dintre SC "B"; SRL si ANL București). Având în vedere că pârâta nu a achitat la termen factura nr. 513/15.04.2011, SC "A"; S.R.L. a fost îndreptățită să pretindă penalități de întârziere pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data scadenței, penalități stabilite la suma de 459.285 lei, potrivit calculului depus la dosar, luând în considerare momentul plăților efectuate de către A.N.L. către SC "B"; SRL pentru lucrările efectuate de către SC "A"; SRL.

Prin procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor încheiat la data de 20.03.2012 între SC "A"; S.R.L. și pârâta SC "B"; S.R.L. se atestă faptul că lucrările corespund calitativ și respectă prevederile proiectului, obligându-se, de asemenea, la restituirea garanției de bună - executie în cuantum de 103.055,02 lei: "garanția reținută conform contract 103.055,02 lei fără TVA se va returna cf. contractului - 70% (72.138,51 lei) cu BO cu scadența în 24.05.2012 și 30 % (30.916,51 lei) .

De altfel, prin Adresa nr. 94/30.04.2012 și prin e-mailul din 25.04.2012 transmise pârâtei, privind modul de achitare a garanției aferente lucrărilor efectuate de SC "A"; SRL, s-a solicitat ca în termen de 5 zile de la primirea adresei, pârâta să transmită biletul la ordin avalizat pentru 70% din valoarea garanției reținute, pentru suma de 72.138,51 lei cu scadență in 24.05.2012, obligație neîndeplinită de pârâtă. Termenul de 3 ani prevăzut în procesul-verbal de recepție s-a împlinit la data de 20.03.2015 - dată la care suma de 30.916,51 lei a devenit scadentă, pârâta neînțelegând să achite până în prezent suma datorată.

Pârâta invocă neplata garanției de bună-execuție fată de aplicarea de penalități de către beneficiarul A.N.L. către SC "B"; SRL. Or, prin Procesul-verbal de conciliere directă încheiat la data de 11.05.2012 între SC "B"; SRL, A.N.L. și SC M SRL, se menționează faptul că lucrările de execuție aferente obiectivului de investiție din C au fost contractate pentru o perioadă de 11 luni, iar la solicitarea SC "B"; S.R.L., termenul de recepție a fost decalat. In privința penalităților aplicate de ANL, SC "B"; a precizat că "datorită volumului foarte mare de lucrări ale societății, s-a omis depunerea documentelor necesare decalării termenului de finalizare a celor 60 de apartamente situate în C", pârâta invocând propria culpă în decalarea termenului de finalizare și nu motive externe sau culpa SC "A"; S.R.L. în decalarea acestui termen.

În aceste condiții, refuzul de plată de către pârâtă a garanției de bună-execuție și a penalităților aferente este nejustificat, instanța de fond dispunând în mod temeinic și legal obligarea pârâtei la plata sumei de 103.054 lei - cu titlu de garanție de bună-execuție aferentă lucrărilor efectuate de reclamantă, la care se adaugă penalități aferente, calculate de la data de 26.05.2012 și până la 18.12.2015, în cuantum de 204.521 lei.

Referitor la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată acordate de instanța de fond, apreciază că, în mod corect instanța de fond a obligat-o la acoperirea integrală a acestora, față de complexitatea cauzei și numărul mare de termene de judecată acordate, pârâta apelantă fiind cea în culpă de purtarea procesului. Orice cheltuială de judecată solicitată a fost dovedită cu actele depuse la dosar și a fost justificată de multiplele deplasări întreprinse la Tribunalul Botoșani de la C.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de apel, care, în drept, se încadrează în prevederile art. 296 Cod procedură civilă,Curtea reține următoarele:

În raport de dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, instanța de apel va analiza cu prioritate excepțiile invocate de către pârâta apelantă, ce fac de prisos verificarea apărărilor de fond, în cazul admiterii acestora. Astfel, pârâta a invocat excepția netimbrării acțiunii cu ocazia judecării cauzei în fond, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei S.C. "A"; S.R.L. și a cesionarului T., precum și excepția inadmisibilității capătului de cerere privind restituirea garanției de bună execuție pentru neparcurgerea procedurii reglementate de art. 7201 Cod procedură civilă.

Prioritară, în rândul acestor excepții, este excepția netimbrării acțiunii.

În art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 (în vigoare la data sesizării instanței și, deci, aplicabilă în raport de norma tranzitorie prev. în art. 55 din O.U.G. nr. 80/2013) se arată că "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat";, iar în alin. 5 se prevede că "În situația în care instanța judecătorească învestită cu soluționarea unei căi de atac constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune darea în debit la organele financiare.";

Rezultă, din conținutul acestor norme, faptul că neachitarea taxelor datorate la judecarea cauzei în fond nu pot fi sancționate cu anularea cererii pentru prima oară în căile de atac, soluția adoptată de legiuitor fiind aceea a dării în debit a persoanei ce nu și-a îndeplinit obligațiile prev. de Legea nr. 146/1997 de către instanța învestită cu soluționarea căii de atac.

În cauza dedusă judecății, reclamantul T., în raport de pretențiile formulate la termenul de judecată din 18.12.2015 (fila 1, vol. III fond) - de 1.050.016 lei și față de dispozițiile art. 2 lit. g) din Legea nr. 146/1997, datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 14.410,41 lei, cu care urmează a fi dat în debit de către instanța de apel, în temeiul art. 20 alin. 5 din sus citata lege.

În cauză nu are relevanță împrejurarea că reclamanta cedentă de drepturi litigioase a intrat ulterior în procedura insolvenței, întrucât, la data sesizării instanței, aceasta nu beneficia de prevederile art. 77 din Legea nr. 85/2006 și, mai mult, chiar la data la care s-a amânat plata taxei judiciare de timbru (a se vedea încheierea din 23.11.2012, ce a dispus amânarea obligației de plată pe o perioadă de 3 luni până la 23.02.2013 - fila 137 dos.) nu era deschisă procedura insolvenței, aceasta fiind dispusă prin încheierea nr. 50/F/CC/2013 din 25.02.2013 a Tribunalului C..

Cum cesiunea de drepturi litigioase presupune transmiterea convențională a calității de reclamant de la cedent la cesionar, cu toate drepturile și obligațiile ce derivă din această calitate, cesionarului T.îi incumbă obligația de plată a taxei judiciare de timbru conform celor anterior menționate.

În consecință, Curtea va respinge excepția netimbrării acțiunii.

Privitor la lipsa calității procesuale active a reclamantei S.C. "A"; S.R.L. și a cesionarului T., instanța de apel reține următoarele:

Pârâta S.C. "B"; S.R.L. și-a întemeiat această excepție pe împrejurarea că, prin contractul de cesiune de creanță încheiat de reclamanta S.C. "A"; S.R.L. și Banca X S.A. - Sucursala C., înregistrat sub nr. 358/CES/1/24.05.2011 (v. f. 73, 74 vol. I fond), prin care reclamanta, în calitate de cedentă, cesiona către cesionara Banca X S.A. creanța avută împotriva S.C. "B"; S.R.L. și care rezulta din contractul de prestări servicii nr. 2138/09.11.2010.

Reclamanta s-a apărat față de această excepție, susținând că, în realitate, contractul încheiat cu Banca X S.A. este un contract de garanție reală mobiliară.

În aceste circumstanțe, instanța este chemată să interpreteze intenția reală a părților. În acest sens, art. 977 din Codul civil anterior (aplicabil cauzei rationae temporis) prevede că "interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor";.

Se poate observa că acest contract apare înscris la punctul 7 al contractului de credit nr. 358/24.05.2011 încheiat între reclamantă și Banca X S.A. (f. 71, 72, vol. I dos. fond) la capitolul garanții drept un contract de garanție reală mobiliară. Mai mult, acest contract a fost înscris în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.

De asemenea, nu se poate admite împrejurarea că reclamanta ar fi cedat o creanță de 4.408.718,75 pentru un plafon revolving de credite pe termen scurt în sumă de 1.000.000 lei. În aceeași ordine de idei, Banca X S.A. nu și-a "arogat"; niciodată calitatea de creditor al S.C. "B"; S.R.L. și chiar din susținerile făcute de pârâtă reiese că s-a înscris în tabelul de creanțe al debitoarei S.C. "A"; S.R.L. cu suma nerambursată din contractul de credit nr. 358/24.05.2015.

Față de cele ce preced, apare cu suficientă evidență care a fost intenția comună a părților la încheierea contractului intitulat în mod greșit ca fiind de cesiune de creanță, respectiv aceea de a institui o garanție reală mobiliară asupra sumelor pe care S.C. "A"; S.R.L. le avea de primit de la S.C. "B"; S.R.L. în baza contractului de prestări servicii nr. 2138/09.11.2010, astfel că va respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei S.C. "A";, aceasta necedând creanța deținută împotriva pârâtului și justificată prin contractul anterior precizat.

În raport de contractul de cesiune de drepturi litigioase încheiat între SC "A"; SRL și T. la 31.07.2015 (vezi filele 277 - 279, vol. I dosar fond) cesionarul T. își justifică în speță calitatea procesuală activă.

Curtea reamintește că părțile cesiunii de creanță cu caracter litigios sunt creditorul cedent, care are calitatea de reclamant și terțul cesionar care preia calitatea procesuală activă a creditorului inițial, prin transmiterea convențională a acesteia. Debitorul cedat, care are în prezenta cauză calitatea procesuală de pârât, nu este parte în contractul de cesiune de creanță litigioasă, astfel că acordul acestuia nu era necesar la perfectarea acestei înțelegeri.

Cum s-a prezentat anterior, reclamanta SC "A"; nu a cedat creanța sa către Banca X, astfel că cedarea dreptului litigios către T. este perfect valabilă, instanța urmând a respinge și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului T.

Cu privire la excepția inadmisibilității capătului de cerere pentru restituirea garanției de bună execuție vizând neparcurgerea procedurii reglementate de dispozițiile art.7211 Cod procedură civilă, Curtea reține că aceasta nu este dată.

Din cuprinsul convocării pentru conciliere directă efectuată de reclamantă la 10.05.2012 și primită de SC "B"; S.R.L. la 17.05.2012 (vezi filele 20, 21, vol. I dosar fond) reiese că reclamanta a solicitat și emiterea biletului la ordin avalizat pentru 70% din garanția de bună execuție, așa cum părțile conveniseră anterior, pentru diferența de 30% nefiind împlinit termenul de restituire, conform contractului, la data sesizării instanței.

Rezultă așadar faptul că reclamanta a efectuat procedura concilierii directe cu privire la acest capăt de cerere, excepția inadmisibilității nefiind dată. Se impune totuși a puncta că această excepție a fost invocată în mod cu totul șicanatoriu în condițiile în care reclamanta a solicitat c/val garanției de bună execuție prin petitul cererii introductive, iar pârâta a înțeles să invoce o atare excepție chiar prin intermediul concluziilor scrise, cu evidentă încălcare a prevederilor art.108 alin. 3 Cod procedură civilă.

Privitor la fondul cauzei, în limita criticilor aduse prin petiția de apel, Curtea reține:

Pârâta apelantă se apără arătând că nu a fost pusă în întârziere, contractul nu prevedea o astfel de clauză, astfel că pretențiile în cuantum de 571.915,21 lei reprezentând penalități de întârziere nu pot fi acordate.

Curtea reține că, în baza art.969 Cod civil, legea aplicabilă părților, cu privire la penalitățile de întârziere datorate de beneficiar prestatorului sunt prevăzute la 13.1 din contractul de prestări servicii nr.2138/524 din 9.11.2010 încheiat între SC "B"; SRL în calitate de beneficiar și SC "A"; SRL, în calitate de prestator (vezi filele 9 - 17, vol. I dosar fond) în care se arată că:";Beneficiarul are obligația de a efectua plata către Prestatorul în termen de 7 (șapte) zile, de la aprobarea situațiilor de lucrări și plata lucrărilor de către beneficiarul final (70 de zile de la acceptul "bun de plată";)";.

Rezultă așadar că facturile emise de către prestator și acceptate de către beneficiar pentru lucrările executate devin scadente la trecerea unui termen de 7 zile de la efectuarea plăților de către beneficiarul final, care în speță este ANL București. Plățile efectuate de către ANL București către SC "B"; pentru lucrările executate pe diferite stadii sunt evidențiate în anexa nr.1 din răspunsul dat de către beneficiarul final la solicitarea instanței (vezi fila 54 dosar)

Susținerea privitoare la neobținerea mențiunii "bun de plată"; nu poate fi luată în considerare, în condițiile în care aceasta privește efectuarea plăților de către beneficiarul final în urma executării lucrărilor pe diverse faze. Or, așa cum am precizat anterior, beneficiarul final a efectuat plăți către beneficiarul S.C. "B"; S.R.L., așa cum reiese din răspunsul oferit instanței de ANL București, pentru lucrările executate de S.C. "A"; S.R.L.

Cuantumul penalităților de întârziere este specificat în art.6.3 din contractul de prestări servicii în care se arată că beneficiarul are obligația de a plăti o penalitate de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere după expirarea termenului de 7 zile de la efectuarea plății de către Beneficiarul final.

Întrucât contractul nu prevede vreo formalitate privitoare la punerea în întârziere pentru neefectuarea plății, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.43 din Codul comercial (de asemenea aplicabil cauzei - rationae temporis) în care se arată că : "Datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile";.

În aceste circumstanțe, rezultă cu îndestulătoare evidență că în cazul obligațiilor comerciale, debitorul este de drept în întârziere, începând cu data exigibilității datoriei, astfel că susținerile apelantei privitoare la nepunerea în întârziere apar ca simple alegații, nefundamentate juridic.

Cu privire la cuantumul acestor penalități de întârziere, așa cum rezultă din calculul efectuat de reclamant (vezi fila 24, vol. III dosar fond), în temeiul criteriilor stabilite de art.6.3 și art.13.1 din contractul de prestări servicii și cu luarea în considerare a situației plăților efectuate de Beneficiarul final către SC "B"; S.R.L., acestea sunt în cuantum de 459.285 lei, așa că prima instanță a dat o justă dezlegare acestui capăt de cerere prin raportare la normele anterior menționate.

Pentru garanția de bună execuție sunt aplicabile dispozițiile art.8.3 din contractul de prestări servicii. Astfel, la emiterea facturilor pentru lucrările efectuate, beneficiarul nu a ridicat pretenții asupra calității lucrărilor, ce ar fi putut duce la indisponibilizarea garanției de bună execuție, în vederea acoperirii eventualelor prejudicii.

Doar în aceste circumstanțe, strict delimitate de contractul încheiat de părți, beneficiarul ar fi fost în măsură să procedeze la măsura indisponibilizării garanției, astfel că, după momentul semnării procesului verbal de terminare a lucrărilor (nr. 68 din 20.02.2012 - v. f. 283, 284, vol. I dosar fond), în lipsa unor pretenții ale beneficiarului ridicate până la această dată, prestatorul este îndreptățit la restituirea garanției de bună execuție.

În aceste circumstanțe, susținerea apelantei privitoare la executarea cu întârziere a lucrărilor nu are nicio relevanță cu privire la acest capăt de cerere, din perspectiva art. 8.3 din convenția de prestări servicii, în care este clar stabilită data până la care se pot ridica pretenții asupra garanției de bună execuție. Așa cum s-a arătat anterior, aceste termen a expirat la 20.02.2012, data întocmirii procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor, iar penalitățile pretinse urmare a executării cu întârziere a lucrărilor au fost solicitate prin cererea reconvențională înregistrată la 17.09.2012 (v. f. 100 și urm., vol. I, dos. fond).

În concluzie, față de cele ce preced, Curtea, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, urmează a respinge apelul ca nefondat.

În raport de disp. art. 274 Cod procedură civilă, apelanta urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată din apel, aflându-se în culpă procesuală prin introducerea unei căi de atac nefondate.

← Recurs. litigii cu profesionişti. imposibilitatea legală a...		Distribuirea de sume în cadrul procedurii de  faliment între... →

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Radiere persoană juridică - filială. Jurisprudență Faliment; Persoane juridice; Societăţi comerciale