Acţiune în regularizare. Fraudarea intereselor creditorilor personali ai asociaţilor. Cauze de nulitate absolută a contractului de societate
| Comentarii |
|
Legea nr. 31/1990, art. 48 alin. (3), art. 56
Fraudarea interesului creditorului nu poate fi primită ca şi cauză de nulitate absolută a contractului de societate, întrucât transmiterea dreptului de proprietate privind fondul de comerţ, ca aport în societatea comercială, se deosebeşte de vânzarea fondului de comerţ. Acest act, nu comportă un preţ în schimbul fondului de comerţ, asociatul urmând să primească părţi sociale. Nefiind o vânzare, transmiterea fondului de comerţ, ca aport în societate, e cârmuită de regulile privind constituirea societăţilor comerciale.
Decizia nr. 132/Ap din 7 noiembrie 2006 - V.C.
Tribunalul Covasna a respins excepţiile privind tardivitatea formulării acţiunii şi lipsa calităţii procesual pasive a pârâtei S.C. „N” S.R.L., a admis acţiunea formulată de reclamantul M.F. în contradictoriu cu pârâţii C.S.F. şi C.M., precum şi S.C. „N” S.R.L., a constatat nulitatea parţială a contractului de societate a S.C. „N” S.R.L. autentificat sub nr. 3562/2000 cu privire la imobilul aport în natură şi a anulat încheierea nr. 2128/2001, dispunându-se radierea dreptului de proprietate al societăţii pârâte asupra imobilului menţionat, cu revenirea la situaţia anterioară, prin înscrierea dreptului de proprietate în C.F. pe numele vechilor proprietari, pârâţii C.S.F. şi C.M.
Neregularităţile constituirii societăţii, constatate după înmatricularea societăţii în registrul comerţului, pot fi reglementate în mod distinct în două moduri. în condiţiile art. 48 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 acţiunea în regularizare poate fi folosită în scopul constatării oricărei neregularităţi privind constituirea societăţii, în termen de 1 an de la data înmatriculării societăţii, ori poate fi exercitată în condiţiile art. 56 din Legea nr. 31/1990 pentru neregularităţile ce pot duce la nulitatea societăţii.
Acţiunea în declararea nulităţii societăţii este imprescriptibilă, nulitatea operând pentru cauzele enumerate şi limitativ prevăzute de lege, prin derogare de la dreptul comun, nulitatea producând efecte ex nune, consecinţa fiind lichidarea societăţii în condiţiile Legii nr. 31/1990 republicată şi modificată.
Din raţiunile instanţei de fond a rezultat că nu ne aflăm în situaţia acţiunii în regularizare, întemeiată pe art. 48 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, în speţă fiind aplicabil art. 56, dar în mod indirect, pe calea unei acţiuni pauliene, pentru cauză ilicită privind fraudarea creditorului M.F.
Nu poate fi primită ca şi cauză de nulitate absolută a contractului de societate autentificat cu încheierea nr. 3562/28.12.2000 de către
B.N.P. fraudarea interesului creditorului, întrucât transmite
rea dreptului de proprietate privind fondul de comerţ, ca aport în societatea comercială, se deosebeşte de vânzarea fondului de comerţ. Acest act, nu comportă un preţ în schimbul fondului de comerţ, asociatul urmând să primească părţi sociale. Nefiind o vânzare, transmiterea fondului de comerţ ca aport în societate, e cârmuită de regulile privind constituirea societăţilor comerciale. Rezultă că, singura posibilitate de constatare a nulităţii poate opera în condiţiile art. 56 din Legea nr. 31/1990 pentru cazurile de nulitate expres şi limitativ prevăzute. Ori, fraudarea intereselor creditorilor personali ai asociaţilor nu se regăseşte printre cazurile prevăzute, astfel încât acţiunea întemeiată pe art. 56 nu este fondată, iar acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 975 C. civ. urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Chiar şi în contextul în care ne-am fi regăsit în unul din cazurile reglementate de art. 56, consecinţa nulităţii absolute ar fi încetarea existenţei societăţii S.C. „N” S.R.L. şi intrarea ei în lichidare în condiţiile art. 58 din Legea nr. 31/1990 republicată, şi nicidecum anularea încheierii nr. 2128/2001 şi radierea dreptului de proprietate a societăţii pârâte, întrucât efectele nulităţii nu operează retroactiv. Astfel, nelegalitatea radierii dreptului de proprietate a S.C. „N” S.R.L. se susţine pentru alte raţiuni decât cele privind înfrângerea autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 696/2003 a Judecătoriei Sf. Gheorghe ori plus petitul instanţei.
în fine, nu se susţine excepţia nulităţii sentinţei civile nr. 839/6.07.2006, urmare a încălcării normei de competenţă, întrucât, atunci când bunurile imobile, cum este şi în speţă, constituie elemente ale fondului de comerţ, actele de transmitere a dreptului de proprietate referitoare la bunurile imobile sunt acte de comerţ. Aşa fiind, şi faţă de împrejurarea că instanţa este ţinută să dea acţiunii calificarea juridică corectă, reţinem că acţiunea în constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de societate autentificat sub. nr. 3562/28.12.2000 de către
B.N.P. „S.M.”, în ce priveşte imobilul - aport în natură pe numele S.C. „N” S.R.L. - este un litigiu de natură comercială, ce a fost judecat fară încălcarea normelor de competenţă.
| ← Contract de comision pentru importul de produse. Modificarea... | Director executiv al unei societăţi comerciale. Natura civilă... → |
|---|
