Hotărâri A.G.A. Cerere de suspendare a hotărârii A.G.A. pe calea ordonanţei preşedinţiale Judecarea cererii în şedinţă publică. Oportunitatea fixării cauţiunii. Suspendarea hotărârii atacate până la soluţionarea în fond
| Comentarii |
|
Legea nr. 31/1990, art. 133 C. proc. civ., art. 261 alin. (1) pct. 5, art. 581
Cererile de suspendare, formulate în cauză, au fost judecate în mod corect în şedinţă publică, dispoziţiile art. 133 din Legea nr. 31/1990 şi art 581 C. proc. civ. neprevăzând că judecata se face în camera de consiliu.
în soluţionarea cererii de suspendare instanţa nu se poate pronunţa asupra chestiunilor care vizează fondul cauzei, însă o eventuală prejudecare a fondului nu poate avea consecinţe juridice asupra soluţiei privind suspendarea efectelor hotărârilor atacate.
Decizia nr. 272/R din 2 iunie 2006 - G. D.
Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ a admis cererile de ordonanţă preşedinţială formulate de reclamantele S.l.F. „M.” S.A. şi S.I.F. „T.” S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. „N.” S.A. şi în consecinţă a dispus suspendarea executării dispoziţiilor hotărârii adunării generale ordinare a acţionarilor societăţii pârâte nr. 4 din 31.01.2006 - privind aprobarea revocării administratorului unic şi numirea unui nou administrator unic în persoana numitului A.Z. - până la soluţionarea irevocabilă a cererii de anulare a acestei hotărâri şi suspendarea executării dispoziţiilor hotărârilor adunării generale extraordinare a societăţii pârâte nr. 1 bis din data de
31.01.2006 - privind aprobarea modificării actelor constitutive, în sensul administrării societăţii de către un administrator unic şi nr. 2 -privind aprobarea delegării unor competenţe ale A.G.A. către administratorul unic şi stabilirea unor limite valorice - până la soluţionarea irevocabilă a cererii de anulare a acestor hotărâri.
A fost respinsă excepţia inadmisibilităţii cererii, invocată de pârâtă.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că, în cauză sunt îndeplinite cerinţele de admisibilitate prevăzute de art. 581 C. proc. civ. şi art. 133 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 modificată.
Astfel, vremelnicia este evidentă, întrucât suspendarea durează numai până Ia soluţionarea irevocabilă a cererilor în anularea hotărârilor atacate.
Cerinţa neprejudecării fondului este îndeplinită, atâta vreme cât suspendarea are ca unic efect preîntâmpinarea unor prejudicii ce s-ar putea produce prin adoptarea unor decizii cu privire la gestionarea societăţii de către noul administrator unic. S-a analizat doar aparenţa dreptului dedus judecăţii, apreciindu-se că în cauză aceasta este în favoarea reclamantelor.
Cerinţa urgenţei este îndeplinită, în cauză existând pericolul adoptării unor decizii importante pentru societate de către un administrator ales cu nesocotirea drepturilor reclamantelor şi care ar putea produce prejudicii ce nu s-ar mai putea înlătura.
împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta, care a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 3, 5, 6, 7 şi 9, precum şi dispoziţiile art. 3041C. proc. civ.
în dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat, în esenţă, că au fost încălcate dispoziţiile imperative ale art. 133 coroborat cu art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, întrucât cererea de ordonanţă preşe-dinţială trebuia judecată în camera de consiliu ca şi cererile în anularea hotărârilor adunărilor generale.
Prima instanţă a încălcat prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., acordând mai mult decât s-a cerut. Reclamantele nu au solicitat repunerea în funcţie a fostului administrator, iar prin suspendarea hotărârii A.G.A. nr. 4/31.01.2006 societatea recurentă nu are administrator.
Hotărârea recurată este nelegală, deoarece reclamantele nu au fost obligate Ia depunerea unei cauţiuni, potrivit art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. Reclamanta S.I.F. „T.” S.A. a solicitat suspendarea efectelor hotărârii A.G.A. din 31.01.2006 cu stabilirea unei cauţiuni.
Au fost încălcate prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prima instanţă nearătând împrejurările din care a tras concluzia că este îndeplinită cerinţa urgenţei şi că aparenţa dreptului este de partea reclamantelor.
De asemenea, s-a arătat că sentinţa atacată este lipsită de temei legal, întrucât s-a dispus suspendarea efectelor hotărârilor A.G.A. până la soluţionarea irevocabilă a cererii de anulare a acestor hotărâri.
în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale, prevăzute de art. 581 C. proc. civ., starea de fapt fiind ignorată. Un prejudiciu eventual nu este suficient pentru admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială. Nu există nici un pericol real de prejudiciere a intereselor acţionarilor prin hotărârile A.G.A. din 31.01.2006.
S-a mai arătat că prima instanţă a prejudecat fondul, în considerentele sentinţei făcându-se vorbire de „pericolul adoptării unor decizii importante pentru societate de către un administrator ales cu nesocotirea drepturilor reclamantelor.”
Au fost încălcate prevederile art. 261 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în cuprinsul hotărârii recurate neregăsindu-se susţinerile părţilor cu arătarea dovezilor, respectiv contestarea admisibilităţii unor dovezi invocată prin completarea la întâmpinare.
Recurenta pârâtă a solicitat casarea sentinţei şi, în rejudecare, respingerea cererilor de ordonanţă preşedinţială, în principal, ca inadmisibile, iar în subsidiar ca nefondate.
Intimata reclamantă S.I.F. „T.” S.A., prin întâmpinarea depusă, a invocat nulitatea recursului ca urmare a lipsei menţiunii contului bancar. Pe fond, a cerut respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea sentinţei, ca fiind temeinică şi legală.
Intimata reclamantă S.I.F. „M.” S.A. a solicitat respingerea recursului, învederând că motivele invocate de recurentă nu sunt de natură să atragă casarea sentinţei. Hotărârea recurată este temeinică şi legală.
Prin încheierea din 18 mai 2006 s-a dispus introducerea în cauză a S.C. „A.M.” S.A. în locul intimatei reclamante S.I.F. „T.” S.A. — ca urmare a cumpărării întregului pachet de acţiuni deţinut de S.I.F. „T.” S.A. la recurenta pârâtă.
Recursul este parţial întemeiat.
Potrivit art. 133 alin. (I) din Legea nr. 31/1990 republicată, o dată cu intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate cere instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea executării hotărârii atacate.
In speţă, odată cu introducerea acţiunilor în anulare a hotărârilor adunărilor generale extraordinare a acţionarilor S.C. „N.” S.A. nr. 1 bis şi nr. 2 din 31 ianuarie 2006, precum şi a hotărârii adunării generale ordinare a acţionarilor nr. 4 din 31 ianuarie 2006, intimatele reclamante au solicitat, pe cale de ordonanţe preşedinţiale, suspendarea executării hotărârilor atacate.
Cererile de suspendare au fost judecate, în mod corect, în şedinţă publică, dispoziţiile art. 133 din Legea nr. 31/1990 şi art. 581 C. proc. civ. neprevăzând că judecata se face în camera de consiliu.
Oportunitatea fixării cauţiunii, potrivit art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, fiind lăsată la latitudinea preşedintelui, critica recurentei este nefondată.
Prin suspendarea dispoziţiilor hotărârii adunării generale ordinare a acţionarilor societăţii recurente nr. 4/31.01.2006 s-a revenit la situaţia anterioară revocării administratorului unic M.V. şi rezilierii contractului de administrare nr. 1553/4.04.2005.
Ca urmare, administratorul societăţii recurente este M.V., iar prima instanţă nu a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât consecinţa suspendării este revenirea la situaţia anterioară, astfel că nu se impunea ca intimatele să formuleze o cerere separată de repunere în funcţie a acestui administrator.
Sentinţa recurată cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi motivele pentru care nu au fost luate în considerare apărările pârâtei, fiind respectate prevederile art. 261 alin. (I) pct. 5 C. proc. civ.
Motivul de recurs privind suspendarea efectelor hotărârilor atacate până la soluţionarea irevocabilă a cererilor de anulare a acestor hotărâri este întemeiat, întrucât prima instanţă putea dispune suspendarea numai până la soluţionarea în fond a acţiunilor în anulare.
în soluţionarea cererii de suspendare instanţa nu se poate pronunţa asupra chestiunilor care vizează fondul cauzei, însă o eventuală preju-decare a fondului nu poate avea consecinţe juridice asupra soluţiei privind suspendarea efectelor hotărârilor atacate.
Admisibilitatea cererilor de suspendare formulate de intimatele reclamante a fost examinată, în mod corect, în raport de consecinţele păgubitoare generate de punerea în executare a hotărârilor A.G.A. în litigiu, consecinţe constând în anularea tuturor actelor adoptate de recurenta pârâtă.
Or, între părţi existând divergenţe în legătură cu respectarea prevederilor art. 210, 235, 241, 243 din Legea nr. 297/2004, art. 113 lit. A, 128 şi următoarele din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004, art. 117 alin. (7), art. 130 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, cererile de suspendare a efectelor hotărârilor adunării generale nr. 1 bis, nr. 2 şi nr. 4 apar ca fondate.
în mod corect a reţinut prima instanţă că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 581 alin. (1) C. proc. civ.
Faţă de considerentele arătate, în baza art. 312 alin. (3) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sentinţa recurată a fost modificată în parte, în sensul că s-a dispus suspendarea executării dispoziţiilor hotărârilor adunărilor generale ordinare şi extraordinare până la soluţionarea în fond a acţiunilor în anulare.
| ← în conformitate cu art. 72, obligaţiile şi răspunderea... | Hotărâre A.G.A. Neconsemnarea opoziţiei la vot în procesul-verbal → |
|---|
