Apel. litigii cu profesionişti. pretenţii. lipsa calităţii procesuale pasive a reprezentantului în românia al unui asigurator străin (în speţă polonez) într-un litigiu având ca obiect plata daunelor pe care trebuia să le suporte însuşi asiguratorul
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 58 din data de 14.03.2017
Apel. Litigii cu profesioniști. Pretenții. Lipsa calității procesuale pasive a reprezentantului în România al unui asigurator străin (în speță polonez) într-un litigiu având ca obiect plata daunelor pe care trebuia să le suporte însuși asiguratorul
Decizia nr. 58/C/2017 - A din 14.03.2017
- art. 20 - 256 din Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16.09.2009
Prin Sentința nr. 417/COM/24.11.2015, Tribunalul ... a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta ... SRL ....
A admis în parte cererea formulată și precizată de reclamantul ..., domiciliat în ......, în contradictoriu cu pârâții ... SA, cu sediul în ... SA Sucursala ..., cu sediul în ...,..., ... SRL, ..., ... SRL Sucursala ..., cu sediul în ...,..., Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, cu sediul ales în ..., …, Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.), ..., persoana vinovată ... domiciliat în Polonia, …, în calitate de intervenient forțat și asiguratorul ... SA, cu sediul în … Polonia, și în consecință:
A obligat pârâții ... SA - prin corespondentul din România al acestei societăți pârâta ... SRL ..., să plătească reclamantului suma de 4374 lei daune materiale; suma de 20.000 lei daune morale și suma de 1815,20 lei cheltuieli de judecată.
A respins ca nefondate celelalte pretenții ale reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în fapt, la de 11.10.2011, în loc. ..., Polonia, pe DN nr… reclamantul ... se afla la volanul autoutilitarei ..., cu nr. de înmatriculare ... care tracta semiremorca specială-cisternă, având nr. de înmatriculare .... În timp ce se deplasa în mod regulamentar în loc. ..., Polonia, pe DN nr…., a fost lovit frontal de autoutilitara marca ... numărul de înmatriculare ... , care era condusă de intervenientul forțat .... Imediat după producerea coliziunii cu respectiva remorcă, vehiculul condus de ... a intrat pe contrasens unde a avut o coliziune frontală cu autoutilitara ..., cu nr. ... cu remorcă specială-cisternă, având nr. de înmatriculare ... condusă de reclamant.
Urmare a faptei a suferit leziuni, respectiv vătămări corporale constând lovituri la nivelul capului, implicit comoție, o fractură a osului cotului stâng, fractură deschisă a falangei proximale a degetului mare, aceste răni ducând la dereglarea activității organelor interne ale sale și necesitând îngrijiri medicale multiple, intervenții chirurgicale și imobilizare gipsată.
Conform raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză de către Serviciul de medicină Legală ..., leziunile provocate au necesitat un număr de 45 de zile de îngrijirii medicale pentru vindecarea reclamantului - filele 83-86 dosar.
Ulterior producerii accidentului rutier amintit, pe numele numitului ... s-a deschis un dosar penal de către autoritățile din Polonia. Cercetat sub aspectul săvârșirii de infracțiuni, printre care și vătămarea corporală a reclamantului datorită accidentului provocat de acesta, s-a dispus printr-o hotărâre judecătorească condamnarea acestuia.
Prin Sentința pronunțată în data de 11.05.2012 de Judecătoria Regională din ..., Polonia, secția a II a penală, în dos. II K.../2012, definitivă și irevocabilă, s-a stabilit vinovăția celuilalt conducător auto în producerea accidentului rutier din data de 11.10.2007, respectiv a inculpatului .... Acesta a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.157 alin. 1 și 177 alin. 1 din Codul penal al Poloniei, fiind condamnat la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare cu suspendare condiționată a executării acesteia, pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni - filele 48-52 dosar.
Reclamantul nu a avut cunoștință de existența desfășurării procesului din Polonia, localitatea ..., nu a fost citat în acel dosar, implicit nu a știut dacă are vreo calitate în acel dosar și nici nu a luat la cunoștință de actele existente în dosarul respectiv. Cu toate acestea, a efectuat mai multe demersuri în scris la autoritățile polone pentru a-i fi recunoscută calitatea de parte vătămată raportat la accidentul amintit. Într-un final, la data de 18.10.2012, Ambasada României în Republica Polonă îi aduce la cunoștință de existența procesului penal din ..., care s-a finalizat între timp, și, totodată, îi comunică hotărârea penală pronunțată în cauza respectivă. Ulterior, pe plan național, a solicitat B.A.A.R. printr-o cerere scrisă să comunice corespondentul în România a societății de asigurare care a eliberat asigurarea de răspundere civilă auto "Carte verde", cu seria TPP nr. ..., având în vedere producerea riscului asigurat prin respectiva Carte Verde filele 19, 53 dosar.
Prin răspunsul nr. .../27.11.2012, Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, răspunde solicitării reclamantului și indică societatea ... ca fiind corespondentul/ reprezentantul de despăgubiri pe teritoriul României al companiei ... Polonia - fila 56 dosar.
Urmare a demersurilor efectuate, reclamantului i s-a propus o despăgubire de 11.150 lei de către ... SA în calitate de reprezentant al societății de asigurare ... Polonia, sumă cu care reclamantul nu a fost de acord - fila 44 dosar.
În cauză sunt incidente dispozițiile legale privind răspunderea civilă delictuală și răspunderea asiguratorului pentru prejudiciile rezultate în urma unui accident de circulație.
Potrivit dispozițiile Legii 136/1995 Art. 49: Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în conformitate cu: a) legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de autovehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectivă și cel prevăzut în contractul de asigurare;
Art. 51: Despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 49 și 50, se acordă și în cazul în care cel care conducea autovehiculul, răspunzător de producerea accidentului, este o altă persoană decât asiguratul.
Art. 48: (2) Contractul de asigurare atestă existența asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule. Încheierea contractului de asigurare de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule se dovedește cu polița de asigurare/documentul Carte Verde.
Din polița de asigurare rezultă că despăgubirea maximă ce se poate acordă în cazul ivirii unui risc asigurat este de 500.000 euro -fila 19 dosar.
Întrucât nu s-a făcut dovada că în legislația statului unde s-a produs accidentul prevede o despăgubire mai mare decât cea indicată în polița de asigurare, instanța a reținut că în cauză sunt incidente și următoarele dispoziții ale Codul Civil: Art. 1381: Obiectul reparației (1) Orice prejudiciu dă dreptul la reparație.(2). Dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat.
Art. 1385: Întinderea reparației:(1)Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel. (2)Se vor putea acorda despăgubiri și pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică.
Art. 1390: Persoana îndreptățită la despăgubire în caz de deces. (1)Despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se cuvine numai celor îndreptățiți, potrivit legii, la întreținere din partea celui decedat.
Art. 1390: Persoana îndreptățită la despăgubire în caz de deces; (1)Despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se cuvine numai celor îndreptățiți, potrivit legii, la întreținere din partea celui decedat.
Art. 1391: Repararea prejudiciului nepatrimonial; (2) Instanța judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu.
Art. 1392: Cheltuieli de îngrijire a sănătății. Cheltuieli de înmormântare.
Instanța a reținut că în cauză s-a dovedit întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale.
Astfel, în ce privește conducătorul autoturismului asigurat, ... s-a stabilit că a fost cel vinovat de vătămarea corporală a reclamantului sub forma culpei penale, așa cum s-a arătat mai sus, aspect necontestat de către pârâta ... SA - prin corespondentul din România al acestei societăți pârâta ... SRL ....
De asemenea, s-a probat existenta faptei ilicite și a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul produs reclamantului ca urmare a vătămării sale în accidentul de circulație menționat mai sus.
Contractul de asigurare în baza căruia pârâta ... SA - prin corespondentul din România al acestei societăți pârâta ... SRL ... s-a obligat să suporte daunele produse de conducătorul autoturismului asigurat este valabil încheiat.
Prejudiciul cauzat este cert sub aspectul existenței lui.
În privința daunelor materiale în sumă de 4374 lei solicitate de către reclamant, instanța a apreciat că acestea sunt justificate cu actele depuse la dosar, reprezentând cheltuieli cu traducerea actelor și pentru comunicarea lor cu pârâta ... SA și intervenientul forțat-1600 lei - fila 26, cheltuieli necesare restabilirii sănătății (ochelari de vedere-1192 lei) fila 27, contravaloare materiale sanitare, transport în sumă de 1582 lei -filele 28-36 dosar.
În ce privește daunele morale solicitate instanța a reținut că acestea reprezintă un prejudiciu nepatrimonial și constau în suferința reclamantului suportată ca urmare a accidentului rutier, față de care sunt necesare evidențierea următoarelor aspecte:
Principiul care guvernează asigurarea obligatorie RCA este repunerea în situația anterioară producerii accidentului în condiții echivalente celor anterioare producerii accidentului și crearea de noi satisfacții în viață, după caz.
În acest moment cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, iar jurisprudența (precedentul judiciar) nu este izvor de drept cu excepția deciziilor Înaltei Curți de Casație și Justiție și a hotărârilor CEDO; totodată jurisprudența în materie este neunitară.
În absența unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale acestea urmând a fi stabilite de către instanță în raport de consecințele negative a traumei psihice suferite de către reclamant, de consecințele familiale, profesionale.
Literatura juridică a definit dauna morală sau prejudicial moral astfel: dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența psihică și fizică a omului, la sănătate și integritate corporală, la cinste și demnitate onoare la prestigiul social și profesional.
Secția penală a ÎCCJ prin Decizia nr. 2617 din 09.07.2009 pronunțată în recurs, referitor la despăgubirile ce reprezintă daune morale a statuat că acestea se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că nu pot fi probate ci sunt stabilite de către instanță prin evaluare.
În acest scop pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără justă cauză trebuie să fie analizată toate consecințele faptului prejudiciabil.
De asemenea ICCJ secția civilă de proprietate intelectuală prin Decizia nr. 1179 /11.02.2011 referitor la acordarea daunelor morale a stabilit că nu operează criterii prestabilite ci principiul judecării în echitate procedându-se la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare ale cauzei în funcție de care se stabilește întinderea reparației pentru prejudiciul suferit.
În speță, așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză de către Serviciul de medicină Legală ..., leziunile provocate au necesitat un număr de 45 de zile de îngrijirii medicale pentru vindecarea reclamantului.
Din declarația martorului audiat în instanță reiese că reclamantul în discuțiile cu acesta a relevat faptul că urmare a accidentului are dureri când se schimbă timpul, are coșmaruri câteodată și că aceste dureri se datorează tijei de la mâna stângă implantată ca urmare a accidentului menționat - fila 90 dosar.
Instanța a reținut că în cauză este de necontestat că reclamantului i s-a cauzat o suferință psihică ca urmare a accidentului de circulație, însă în raport de numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, instanța a apreciat că suma de 20.000 lei este suficientă pentru a compensa această suferință.
În ce privește renta viageră solicitată de reclamant în sumă de 300 de euro lunar, instanța a apreciat că în cauză acest capăt de cerere este neîntemeiată, întrucât din raportul de expertiză nu reiese că reclamantul a suferit o diminuare a capacității de muncă - filele 83-86 dosar.
Față de cele reținute instanța a admis în parte cererea formulată și precizată de reclamant și în consecință a obligat pârâții ... SA - prin corespondentul din România al acestei societăți pârâta ... SRL ..., să plătească reclamantului suma de 4374 lei daune materiale și suma de 20.000 lei daune morale.
Instanța a respins celelalte pretenții ale reclamantului ca fiind nefondate.
În ce privește cheltuielile de judecată, instanța în temeiul art. 453 NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ a obligat pârâții ... SA - prin corespondentul din România al acestei societăți pârâta ... SRL ..., să plătească reclamantului suma de 1815,20 lei reprezentând onorariu expertiză 1215, 20 lei și onorariu avocat -600 lei justificate cu chitanțele depuse la dosar 91,93.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel apelanții ... și SC ... SRL.
Prin apelul declarat în cauză, apelantul ... a solicitat admiterea apelului si, pe cale de consecință, modificarea sentinței apelate în parte, în sensul majorării cuantumului daunelor morale acordate de instanța de fond prin raportare la suma solicitata prin acțiunea introductiva, precum și acordarea în întregime a cheltuielilor de judecată, astfel cum acestea au fost solicitate și dovedite în fata instanței de fond, cu cheltuieli de judecata în apel.
În motivarea apelului, apelantul a arătat că la data de 11.10.2011, în loc. ..., Polonia, pe DN-nr. …, se afla la volanul autoutilitarei ..., cu nr. de înmatriculare .... În timp ce se deplasa în mod regulamentar a fost lovit frontal de autoutilitara marca ... cu numărul de înmatriculare ... , care era condusă de numitul ....
Urmare a faptei inculpatului, a suferit leziuni, respectiv vătămări corporale constând în spargerea capului, implicit comoție, o fractură a osului cotului stâng, fractură deschisă a falangei proximale a degetului mare, intervenții chirurgicale, imobilizare gipsată, aceste răni ducând la dereglarea activității organelor interne ale părții vătămate și necesitând 45 de zile de îngrijiri medicale, conform expertizei medico-legale efectuata în prezenta cauza.
Cronologic, firul evenimentelor s-a derulat în felul următor: ulterior producerii accidentului rutier amintit, pe numele numitului ... s-a deschis un dosar penal de către autoritățile din Polonia. Cercetat sub aspectul săvârșirii de infracțiuni, printre care și vătămarea sa corporală datorită accidentului provocat de acesta, s-a dispus printr-o hotărâre judecătorească condamnarea acestuia. Astfel, prin Sentința pronunțată în data de 11.05.2012 de Judecătoria Regională din ... , Polonia, secția a II a penală, în dos. II K...2012, definitivă și irevocabilă, s-a stabilit în mod indubitabil vinovăția celuilalt conducător auto în producerea accidentului rutier din data de 11.10.2007, respectiv a inculpatului .... Acesta a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.157 alin. l și 177 alin. l din Codul penal al Poloniei, fiind condamnat la o pedeapsă de 6(șase) luni închisoare cu suspendare condiționată a executării acesteia, pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
A arătat că nu a avut cunoștință de existența desfășurării procesului din Polonia, localitatea ... , nu a fost citat în acel dosar, implicit nu a știut dacă are vreo calitate în acel dosar și nici nu a luat la cunoștință de actele existente în dosarul respectiv. Cu toate acestea, a efectuat mai multe demersuri în scris la autoritățile polone pentru a-i fi recunoscută calitatea de parte vătămată raportat la accidentul amintit. Într-un final, la data de 18.10.2012, Ambasada României în Republica Polonă răspunde solicitării sale și i-a adus la cunoștință de existența procesului penal din ... , care s-a finalizat între timp, și, totodată, i-a comunicat hotărârea penală pronunțată în cauza respectivă. Ulterior, pe plan național, a solicitat B.A.A.R. printr-o cerere scrisă să îi comunice corespondentul în România a societății de asigurare care a eliberat asigurarea de răspundere civilă auto "Carte verde",cu seria TPP nr. ..., în sensul de a se adresa acesteia cu o cerere de daune, având în vedere producerea riscului asigurat prin respectiva Carte Verde. Prin răspunsul nr. .../27.11.2012, Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, a răspuns solicitării sale și i-a indicat societatea ... ca fiind corespondentul/reprezentantul de despăgubiri pe teritoriul României al companiei ... Polonia.
În urma unei corespondențe destul de greoaie purtată societatea ... și având în vedere și faptul că nu s-a ajuns la nici o înțelegere cu privire la solicitarea de despăgubire adresată, a formulat acțiunea unde a fost pronunțata soluția atacata.
În urma evenimentului rutier generat de inculpat a suferit mai multe fracturi, astfel cum reiese și din biletul de ieșire din spital eliberat la 20.10.2011. I-a fost grav și iremediabil afectată integritatea corporală înlocuindu-i-se părți din sistemul osos cu diferite componente: tija metalica, placă anatomica. 8 șuruburi, etc.
Leziunile inițiale au determinat efecte secundare în sensul unor boli sau infecții corporale. Totodată, în urma numeroaselor intervenții chirurgicale o parte din suprafața tegumentului este marcată cu numeroase cicatrice, iar în unele părți ale corpului lipsesc din țesuturile musculare. Mai mult tegumentul feței sale prezintă numeroase cicatrici ramase în urma accidentului și a intervențiilor chirurgicale imediat ulterioare, care îi sluțesc înfățișarea, îl exclude de la participarea la anumite evenimente sociale, și constituie un real impediment în constituirea unei relații de cuplu.
Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorului, în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale solicitate, a arătat că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu o poate împiedica, prin ea însăși, pe onorata instanță ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanțele acestui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă.
Este indubitabil faptul că în afara daunelor patrimoniale pe care le-a suferit, au existat și prejudicii morale decurgând din internarea în spital, traumele fizice și psihice, vătămările și leziunile ce au adus atingeri armoniei fizice sau înfățișării persoanei subsemnatului, sechele posttraumatice care afectează negativ participarea sa la viața socială, profesională și de familie, comparativ cu situația lor anterioară vătămării produse prin fapta ilicită a inculpatului. Cu toate că durerea sufletească este incomensurabilă în vreun echivalent bănesc considerăm justificată acordarea unor compensații materiale pentru cei ale căror posibilități de viață familială și socială au fost alterate ca urmare a faptelor ilicite săvârșite de alte persoane. Aceste compensații sunt destinate să creeze condiții de viață care să aline într-o oarecare măsură suferințele psihice generate de restrângerea posibilităților sale de a se bucura de viață, de a avea parte din plin de satisfacții materiale și spirituale pe care aceasta i le-ar putea oferi.
Datorită celor mai sus expuse a fost supus unor suferințe de ordin psihic, ce încă dăunează climatului moral sănătos, de care are dreptul să beneficieze orice persoană. Aceste tulburări au creat și creează în continuare o stare de neliniște, de zbucium interior, de zdruncinare a mersului calm și pașnic al vieții sale sufletești, deci o daună. În afara daunelor patrimoniale pe care le-a suferit, au existat și prejudicii morale decurgând din internarea în spital, traumele fizice și psihice, vătămările și leziunile ce au adus atingeri armoniei fizice sau înfățișării persoanei sale, sechele posttraumatice care afectează negativ participarea sa la viața socială, profesională și de familie, comparativ cu situația lor anterioară vătămării produse prin fapta ilicită a inculpatului. Cu toate că durerea sufletească este incomensurabilă în vreun echivalent bănesc considerăm justificată acordarea unor compensații materiale pentru cei ale căror posibilități de viață familială și socială au fost alterate ca urmare a faptelor ilicite săvârșite de alte persoane. Aceste compensații sunt destinate să creeze condiții de viață care să aline într-o oarecare măsură suferințele psihice generate de restrângerea posibilităților subsemnatului de a se bucura de viață, de a avea parte din plin de satisfacții materiale și spirituale pe care aceasta i le-ar putea oferi.
A solicitat a avea în vedere depoziția martorului propus care confirma efectele negative care s-au revărsat asupra familiei sale în urma producerii acestui accident rutier. Astfel, chiar pe parcursul derulării acestui proces au fost situații critice prin care a trecut, nemaivorbind de nevoile sale medicale.
A solicitat instanței de judecata ca la stabilirea despăgubirilor să nu aibă în vedere Ghidul pentru soluționarea daunelor morale, el neconstituind decât un reper informativ și într-o oarecare măsură statistic al daunelor deja acordate, fără a avea o putere legislativă și fără a putea oferi soluții în cazul acțiunilor având ca obiect daune morale.
A solicitat a avea în vedere împrejurările decesului, relația interpersonală dintre victimă și părțile civile, vârsta victimei în strânsă corelație cu gradul de previzibilitate al decesului, reacțiile emoționale similare ale oricărei alte persoane care și-a pierdut unul dintre soți, respectiv părintele.
Fata de cele mai sus expuse, a apreciat că suma de 20.000 lei acordata cu titlu de daune morale de către instanța de judecata ce a soluționat fondul cauzei, este mica raportat la suferința sa, motiv pentru care a solicitat majorarea acestei sume la un cuantum pe care onorata instanța il va aprecia, în echitate, ca fiind decent ca urmare a suferinței și traumei prin care a trecut în urma producerii accidentului. Din aceste motive, daunele morale în suma solicitată apar, din punctul său de vedere, ca fiind justificate față de leziunile suferite conform înscrisurilor medicale (aflate la dosar), numărul de îngrijiri medicale, tulburările de ordin psihic, prejudiciul de agrement suferit, vârsta părții vătămate precum și practica judecătoreasca a instanțelor de judecata în spețe similare.
Cu toate ca are cunoștința despre faptul ca practica judiciara a aceleiași instanțe sau altor instanțe nu constituie un izvor de drept și nici nu leagă în vreun fel instanța de judecata investita cu soluționarea prezentului apel, a făcut trimitere la Sentința penala nr. 152/17.09.2010 pronunțata în Dos. nr. 1699/242/2009 al Judecătoriei Huedin, menținută prin Deciziei penale nr. 170 din data de 18/04/2011, pronunțată de către Tribunalul Cluj, în Dos. nr. 1699/242/2009, respectiv Decizia nr. 1430/R/2011 a Curții de Apel Cluj. În acel dosar instanțele au acordat pârtii vătămate, victima a unui accident de circulație ce a avut loc tot intre doua camioane, suma de 80.000 euro cu titlu de daune morale raportat la un nr. de 100 zile de îngrijiri medicale.
În drept, a invocat prevederile art. 466 și urmat din NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ.
Prin apelul declarat în cauză, apelanta SC ... SRL a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii și admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, apreciind că nu sete asigurătorul de răspundere civila al autovehiculului vinovat de producerea accidentului rutier din data de 11.10.2011 și nici mandatata pentru a reprezenta asigurătorul extern în procedurile judiciare.
În motivarea apelului, apelanta a considerat că hotărârea este netemeinica și nelegală, întrucât potrivit art. 36 NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ, "Calitatea procesuala rezulta din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecații." Așadar, calitatea procesuala presupune justificarea dreptului sau a obligației unei persoane de a participa ca parte în procesul civil.
În speța, obligația de plata a despăgubirilor catre terții prejudiciați prin accident revine asigurătorului RCA al vinovatului, emitentul poliței de asigurare (... s.a.).
Asa cum rezulta din actele aflate la dosarul cauzei, nu are calitatea de asigurător, în accepțiunea legislației în materie, ci calitatea de reprezentant în România al asigurătorului străin și în aceasta calitate acționează în numele și pe seama respectivului asigurător, în legătura cu daunele produse de autovehiculele asigurate RCA la acesta.
Instanța a reținut în hotărâre ca între ... ... SA și ea s-a încheiat Protocolul 18 prin care ... a transferat toate obligațiile și drepturile de reprezentant catre societatea ... ... SRL". Or, calitatea de reprezentant nu implica transferul drepturilor și obligațiilor din patrimoniul celui reprezentat în patrimoniul reprezentantului, astfel încât în mod evident singurul titular al obligației de plata a despăgubirii rămâne asigurătorul străin.
De asemenea, soluția instanței se întemeiază pe prevederile Directivei 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului, coroborate cu cele ale Ordinului CSA nr.14/2011 al CSA, în vigoare la momentul producerii accidentului.
Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului codifica cele patru directive din domeniul asigurării de răspundere civila auto. Potrivit prevederilor art. 20 din aceasta Directiva "articolele 20-26 au ca obiect stabilirea unor dispoziții speciale aplicabile persoanelor vătămate care au dreptul la despăgubire pentru orice prejudiciu rezultat în urma unor accidente produse într-un stat membru diferit de statul de reședința al persoanei vătămate și provocate de circulația unor vehicule asigurate într-un stat membru și care staționează în mod obișnuit în acest stat membru".
Potrivit aceluiași act normativ, întreprinderea de asigurare își desemnează în fiecare stat membru, diferit de cel în care a primit autorizația administrativa, un reprezentant însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire.
Calitatea de reprezentant presupune existenta unui înscris, cu valoare de mandat, general sau special, emis de societatea de asigurare ... s.a.
Or, în speța dedusa judecații, a fost împuternicita sa instrumenteze dosarul de dauna doar în faza amiabila și nu a primit vreun mandat în vederea reprezentării intereselor în fata instanței de judecata, motiv pentru care nu poate fi obligata la plata de despăgubiri.
În drept, a invocat dispozițiile art.466 și următoarele din NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ, Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16.09.2009.
Intimata B.A.A.R., prin întâmpinarea formulată în cauză, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în această cauză.
În susținerea excepției invocate, a menționat faptul că accidentul rutier din
data de 11.10.2011, în care a fost stabilită vinovăția conducătorului
autovehiculului cu nr. de înmatriculare ... , s-a petrecut pe teritoriul Poloniei.
În conformitate cu prevederile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 136/1995 privind
figurările și reasigurările în România, cu modificările și completările ulterioare și ale
propriului Statut, deține calitatea de mandatar legal al asigurătorilor din străinătate, dar numai pentru prejudicii cauzate de asigurații lor prin accidente produse pe teritoriul României. Art.54 alin. 2 din Legea nr. 136/1995 are următorul conținut: drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse pe teritoriul României de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în străinătate se exercită împotriva asigurătorului ..... prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, .... dacă sunt îndeplinite
condițiile prevăzute la art. 48 alin. 2."
Astfel, având în vedere că accidentul s-a produs pe teritoriul Poloniei, nu are nicio competentă în acest caz, iar pe cale de consecință a solicitat admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive în acest dosar.
De asemenea, a arătat că nu are competență de intervenție în acest caz (și deci nici calitate procesuală în acest litigiu așa cum a precizat mai sus) și nici nu deține informații cu privire la reprezentanții de despăgubiri numiți de societățile de asigurare din-celelalte state membre ale U.E. în România.
Evidența "Reprezentanților de despăgubiri" este ținută de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii (wwwifpvs.ro) în baza prevederilor art. 19 din Normele puse în aplicare prin Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 1/2008 prevederi care reprezintă transpunerea în legislația din România a prevederilor art. 4 din Directiva 2000/26/CE (Jurnalul Oficial al U.E. nr. L. 181/65).
Prin precizările depuse la dosar la data de 16.06.2016, intimatul Fondul de Protecție a Victimelor Străzii a solicitat admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive.
În apărare, a susținut că accidentul s-a produs pe teritoriul Republicii Polone, stat membru al Spațiului Economic European, autovehicul condus de persoana responsabilă de producerea accidentului era legal înmatriculat în Republica Polonă la data accidentului; autovehiculul condus de persoana responsabilă de producerea accidentului era asigurat la data producerii accidentului la societatea ... din Republica Polonă.
În ceea ce privește reglementarea europeană referitoare la condițiile intervenției sale, trebuie menționat că prin Directiva Europeană 84/5/CEE (a-II-a) s-a dispus înființarea în fiecare din statele membre a unui organism în măsură să protejeze victimele accidentelor de circulație produse de autori neidentificați sau de persoane neasigurate RCA (în România, Organism de Plată a despăgubirilor).
Ulterior, prin Directiva Europeană 2000/26/CE (a-IV-a) s-a dispus înființarea în fiecare din statele membre a unor organisme în măsură să ofere asistentă persoanelor prejudiciate, în recuperarea prejudiciilor suferite prin accidente produse în alte state decât cele în care își au rezidența (Centrul de informare și Organism de Compensare).
A precizat că prevederile directivelor menționate anterior așa cum au fost modificate prin Directiva 2005/14/CEE, au fost preluate în Directiva 2009/103/CE (a-VI-a) a Parlamentului European și Consiliului privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi, care reprezintă o versiune consolidată a tuturor directivelor în acest domeniu și care a intrat în vigoare începând cu data de 27.10.2009 (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 263 din 07.10.2009). Reglementările europene au fost transpuse în legislația națională în prevederile art.251 din Legea nr.32/2000 și Ordinul CSA nr. 1/2008. Reglementarea națională a fost structurată astfel încât cele trei instituții anterior menționate (organism de plată a despăgubirilor, centrul de informare și organismul de compensare) să funcționeze în cadrul unei singure organizații, aceasta fiind Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii.
În ceea ce privește atribuțiile sale, a precizat că îndeplinește atribuțiile celor trei instituții, acestea fiind : Organism de Plată a Despăgubirilor - reglementarea Europeană, art.10 Directiva 2009/103/CE - capitolul 2, Ordinul CSA nr. 1/2008 - singura calitate în care FPVS care poate sta în proces, fiind organismul menit să despăgubească persoanele prejudiciate prin accidente de vehicule cu autor neidentificat sau neasigurat, produse de vehicule înmatriculate în România și să furnizeze persoanelor prejudiciate sau a centrelor de informare din celelalte state membre, date cu privire la asigurarea de răspundere civilă obligatorie a persoanelor vinovate de producerea accidentului de circulație; Centru de informare - fiind organismul menit să furnizeze persoanelor prejudiciate sau a centrelor de informare din celelalte state membre, date cu privire la asigurarea de răspundere civilă obligatorie a persoanelor vinovate de producerea accidentului de circulație; Organism de Compensare - reglementarea Europeană, art.24 Directiva 2009/103/CE - capitolul 4 Ordinul CSA nr. 1/2008, fiind organismul care facilitează obținerea de despăgubiri de către persoanele prejudiciate (în calitate de vizitatori) pe teritoriul altor state decât cel de rezidență.
În materia contractului de asigurare, Comisia Europeană a acordat o atenție deosebită asigurării de răspundere civilă auto obligatorie (RCA). În acest sens, se poate observa că elementul central al reglementării europene este constituit de protecția persoanei prejudiciate. Având în vedere intensificarea traficului rutier transfrontalier și dificultățile cu care se confruntau persoanele prejudiciate prin accidente de circulație produse pe teritoriul altui stat decât cel de reședință, au fost create mecanisme care să permită persoanelor prejudiciate să formuleze pretenții de despăgubire și să beneficieze de compensațiile cuvenite, la reîntoarcerea în statul de reședință, utilizând un sistem familiar, mai ușor și ieftin de accesat.
Astfel, prin Directiva 2000/26/CE, ale cărei prevederi au fost preluate ulterior în cadrul Directivei 2009/103/CE, au fost create entități precum Reprezentantul de Despăgubiri, Organismul de Compensare sau Centrul de Informare, menite să permită persoanei prejudiciate prin accidente produse în străinătate să obțină pe cale amiabilă despăgubirile cuvenite, direct în statul său de reședință.
Totodată, pentru situația în care demersurile pe cale amiabilă nu se pot soluționa favorabil, i-au fost puse la dispoziția persoanei prejudiciate, pârghii legislative în măsură să-i permită exercitarea unei acțiuni pe cale judecătorească împotriva asigurătorului din străinătate, prin investirea unei instanțe judecătorești din statul său de reședință, în acest sens fiind prevederile art.3 din Directiva 2000/26/CE, dar mai ales, cele ale art.9 din Regulamentul CE nr.44/2001.
Prevederile art. 24 alin.(l) lit. b) din Directiva 2009/103/CE, stabilesc în favoarea persoanelor prejudiciate prin accidente de autovehicule, pe teritoriul altui stat decât cel în care au rezidența (vizitatori), dreptul de a prezenta cereri de despăgubire Organismului de Compensare din statul lor de reședință, pentru prejudiciile ce trebuie a fi reparate de către asigurătorul RCA al persoanei vinovate, doar în cazul în care respectivul asigurător nu a desemnat un reprezentant de despăgubire pe teritoriul acelui stat.
Având în vedere prevederile directivelor europene anterior enunțate și ale Regulamentului CE nr.44/2000, legiuitorul român în mod corect a făcut distincția între funcția de Organism de Plată a Despăgubirilor și cea de Organism de Compensare, în ceea ce privește calitatea sa procesuală pasivă.
Astfel, dacă în calitate de Organism de Plată a Despăgubirilor se precizează în mod expres în art. 11 alin.2 din Ordinul CSA nr.1/2008 că are legitimitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește calitatea de Organism de Compensare a acestuia, legiuitorul nu mai face respectiva referire, înțelegând să delimiteze și să plaseze aria sa de activitate strict în sfera amiabilă, prin prevederile art.21. alin.3 din Ordinul CSA nr.1/2008, făcând incompatibilă intervenția sa cu existența pe rolul instanțelor a unei acțiuni împotriva asigurătorului străin (în acord de altfel cu prevederile art.24 din Directiva 2009/103/CE care exclude posibilitatea intervenției Organismului dacă persoana prejudiciată a inițiat o acțiune în justiție împotriva asigurătorului).
După cum se poate observa, Organismul de Compensare este destinat să ofere asistentă persoanei prejudiciate în obținerea de despăgubiri strict pe cale amiabilă de la asigurătorul responsabil, neexistând nici un temei legal prin care acesta să fie obligat la plata de despăgubiri în locul asigurătorului.
Având în vedere natura litigiului, a considerat că răspunderea civilă delictuală este elementul central, care trebuie dovedit și stabilit cu prioritate, pentru a permite apoi determinarea drepturilor și obligațiilor de despăgubire.
Prin întâmpinarea formulată în cauză la apelul declarat de apelanta ... SRL, apelantul ... a solicitat respingerea apelului declarat de apelanta ... SRL.
A arătat că a efectuat demersuri înainte de a formula acțiunea în instanța în vederea identificării corespondentului în România a societății de asigurare care a eliberat asigurarea de răspundere civilă auto "Carte verde",cu seria TFP nr...., pentru a ne putea adresa acesteia cu o cerere de daune, având în vedere producerea riscului asigurat prin respectiva Carte Verde. Prin răspunsul nr. .../27.11.2012, Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, răspunde solicitării sale și a indicat societatea parata ... ca fiind corespondentul/reprezentantul de despăgubiri pe teritoriul României al companiei ... Polonia.
... nu a negat pana în cererea de apel ca ar avea calitatea de reprezentantul de despăgubiri pe teritoriul României al companiei ... Polonia.
A apreciat că instanța de judecata a procedat corect când a reținut ca ... are calitate procesuala în cauza și când a obligat-o pe aceasta la plata de despăgubiri în calitate de corespondent al asigurătorului de răspundere civila în România.
Astfel, potrivit art. 3 alin. 1 din Ordinul 1/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind FPVS : "Fondul acorda despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a rămas neidentificat ori nu era asin urat pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu toate ca legea prevedea obligativitatea asigurării.";
Prin întâmpinarea formulată în cauză la apelul declarat de apelantul ..., apelanta ... SRL a respingerea acestuia ca nefondat.
A susținut că este chemată în prezenta cauza în calitate de asigurător ai inculpatului, în temeiul contractului de asigurare obligatorie de răspundere civila auto. Condițiile și limitele răspunderii asigurătorului sunt reglementate de normele speciale emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, actualmente Autoritatea de Supraveghere Financiara.
Potrivit art. 1 alin. 2 din Normele aprobate prin Ordinul 5/2010, contractul de asigurare obligatorie de răspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule acoperă răspunderea civila delictuala a proprietarului sau utilizatorului unui vehicul pentru prejudiciile unei terțe părți, prin intermediul vehiculului.
Rezulta de aici ca răspunderea asigurătorului este condiționată de existenta răspunderii conducătorului auto, iar pentru a se stabili răspunderea civila delictuala a acestuia se cer întrunite mai multe elemente: fapta, prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre fapta și prejudiciu și vinovăție.
În ce privește fapta, legătura de cauzalitate și vinovăția, acestea rezulta din actele dosarului penal. În ce privește prejudiciul, acesta trebuie dovedit de persoana vătămata și circumscris reglementarilor RCA.
Normele speciale detaliază în art. 49 categoriile de prejudicii care pot fi suportate de asigurător.
Art. 49. - La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele: în caz de vătămare corporală diferența dintre veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente fiscale, și indemnizația primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul își desfășoară activitatea si/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării și a concediului medical; venitul mediu lunar net realizat din activități desfășurate de persoana vătămată, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat; salariul de bază minim brut pe economie, în cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare; eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale, probate cu documente justificative, și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare; cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacității de muncă, dacă prin certificatul medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult decât salariul de bază minim brut pe economie; daunele morale în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.
În speța, apelul formulat vizează suma acordata cu titlu de daune morale, apreciata drept nejustificat de mica, solicitându-se majorarea acestei despăgubiri. A arătat că prin acțiunea introductiva s-au solicitat 80.000 euro cu titlu de daune morale.
A considerat că hotărârea pronunțata este legala și temeinica în privința sumei acordate pentru prejudiciul moral, suma de 20.000 lei reprezentând o despăgubire justa și echitabila raportat la vătămarea suferita.
La determinarea acestei sume, instanța a avut în vedere împrejurările concrete ale spetei: numărul de zile de îngrijiri medicale (45 de zile), împrejurarea ca reclamantul nu a suferit o diminuare a capacității de munca și nu a fost încadrat intr-un grad de invaliditate.
Prin urmare, reclamantul nu a făcut dovada vreunor consecințe negative ale accidentului care sa se perpetueze în timp, astfel încât nu se justifica majorarea despăgubirilor acordate la fond.
Prin răspunsul la întâmpinare, apelanta ... SRL a arătat că reprezentantul de despăgubiri nu este asigurător de răspundere civila si, în consecința, nu poate avea calitate procesuala pasiva într-o cauza în care obligația de plată revine asigurătorului de răspundere civila.
Rolul reprezentatului de despăgubiri este să faciliteze recuperarea despăgubirii de catre persoana prejudiciata, prin asigurarea unei comunicări eficiente a acesteia cu asigurătorul de răspundere civila din alt stat. În niciun caz însa reprezentantul de despăgubiri nu poate fi ținut sa plătească el despăgubirea, nefiind aceasta menirea sa. De aceea, el nu poate sta parte în proces în nume propriu, ci numai în calitate de reprezentant al asigurătorului străin. Conform art. 37 din Directiva 2009/103/CE,
Se recomandă să se prevadă ca statul membru în care este autorizată întreprinderea de asigurare să îi impună acesteia să desemneze reprezentanți însărcinați cu soluționarea cererilor de despăgubire produse sau stabilite în celelalte state membre, care vor aduna toate informațiile necesare în legătură cu cererile de despăgubire rezultate din acest tip de accidente și vor lua măsurile care se impun pentru soluționarea cererilor de despăgubire, în numele și în contul întreprinderii de asigurare, inclusiv plata despăgubirii. Acești reprezentanți însărcinați cu soluționarea cererilor de despăgubire ar trebui să dispună de prerogative suficiente pentru a reprezenta întreprinderea de asigurări pe lângă persoanele care au suferit un prejudiciu în urma acestor accidente și, de asemenea, pentru reprezentarea întreprinderii de asigurări pe lângă autoritățile naționale - inclusiv în fața instanțelor, după caz, în măsura în care acest lucru este compatibil cu regulile de drept internațional privat privind competența jurisdicțională.
După cum se poate observa, în cuprinsul acestei reglementari se vorbește doar despre reprezentare, nu despre preluarea obligațiilor de plata de către reprezentantul de despăgubiri, astfel încât nu exista niciun temei pentru a considera ca ar exista un drept la acțiune directa împotriva reprezentantului de despăgubiri.
1. Apelul declarat de apelanta intimată ... S.R.L.
Prin apelul declarat, apelanta a reiterat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, dată fiind calitatea sa de reprezentant în România a asigurătorului străin. Potrivit apelantei, aceasta a fost împuternicită să instrumenteze dosarul de daună doar în faza amiabilă și nu a primit vreun mandat în vederea prezentării intereselor în fața instanței de judecată.
Pentru a răspunde acestei excepții, se impune realizarea unei analize a situației de fapt care a determinat formularea cererii de chemare în judecată. În acest sens, instanța de apel va a reținut că reclamantul ... a fost victima unui accident de circulație la data de 11.10.2011, în loc. ..., Polonia, în timp ce conducea autoutilitara cu număr de înmatriculare ..., fiind lovit frontal de către o altă autoutilitară cu număr de înmatriculare ... , condusă de numitul .... Ulterior producerii accidentului, pe numele șoferului polonez vinovat de producerea accidentului s-a deschis un dosar penal de către autoritățile judiciare din Polonia, ir printr-o sentință pronunțată la data de 11.05.2012 de Judecătoria Regională din ... , Polonia, s-a stabilit în mod definitiv și irevocabil vinovăția acestuia în producerea accidentului rutier din data de 11.10.2011.
Persoana vinovată de producerea accidentului conducea un autovehicul care deținea RCA/Carte Verde eliberată de asigurătorul polonez ... S.A. (…). La data producerii accidentului, S.C. ... S.A. era desemnată în calitate de reprezentant de despăgubiri în România al societății poloneze de asigurare. Începând cu data de 01.05.2012, între ... ... S.A. și S.C. ... S.R.L. s-a încheiat protocolul 18, prin care ... a transferat toate obligațiile și drepturile de reprezentant către societatea apelantă S.C. ... S.R.L.
În acest context, ca urmare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul ..., pârâta ... a fost obligată, prin corespondentul său în România, S.C. ... S.R.L, să plătească reclamantului daune materiale, daune morale și cheltuieli de judecată.
Pentru a se stabili în ce măsură reprezentantul în România al asigurătorului polonez poate fi obligat în cadrul unui litigiu la plata daunelor pe care trebuie să le suporte însuși asigurătorul, se impun a fi analizate prevederile Directivei 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16.09.2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi, care la art. 20-26 conține dispoziții speciale privind despăgubirea persoanelor vătămate în urma unui accident produs într-un alt stat membru decât statul lor de reședință.
Potrivit considerentului 20 al Directivei, legiuitorul Uniunii Europene a intenționat să garanteze părților vătămate în urma unui accident de circulație un tratament comparabil, indiferent de locul în care are loc accidentul pe teritoriul Comunității. În acest sens, articolul 21 aliniatul 1 din Directivă prevede că fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru ca toate întreprinderile de asigurare care acoperă riscurile clasificate în clasa de asigurare 10 de la punctul A din anexa la Directiva 73/239/CEE, cu excepția răspunderii civile a transportatorului, să desemneze în fiecare stat membru diferit de cel în care au primit autorizația administrativă un reprezentant însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire. Acesta are misiunea de a trata și soluționa cererile de despăgubire rezultate în urma unui accident în cazurile prevăzute la articolul 20 alineatul (1). Reprezentantul însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire are reședința sau este stabilit în statul membru în care este desemnat.
Scopul avut în vedere prin edictarea acestor prevederi este acela ca, persoana vătămată în urma unui accident rutier care intră sub incidența prezentei directive și produs într-un alt stat decât cel de reședință să poată să invoce dreptul la despăgubire, în statul membru de reședință, în fața reprezentantului însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire și desemnat, pentru statul respectiv, de către întreprinderea de asigurare a persoanei responsabile. Această soluție permite repararea prejudiciului suferit de persoana vătămată în afara statului membru de reședință, în conformitate cu procedurile cu care aceasta este familiarizată.
Articolul 21 alin. 4 din Directivă arată care sunt competențele reprezentantului din statul membru de reședință, respectiv acesta strânge, cu privire la aceste cereri, toate informațiile necesare în legătură cu soluționarea cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare pentru a negocia soluționarea cererilor de despăgubire.
Aliniatul 5 prevede, de asemenea, că reprezentantul însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire dispune de competențe suficiente pentru a reprezenta întreprinderea de asigurare pe lângă persoanele vătămate în cazurile prevăzute la articolul 20 alineatul (1) și pentru a satisface integral cererile de despăgubire ale acestora. Acesta trebuie să fie în măsură să analizeze cererea în limba sau în limbile oficiale ale statului membru de reședință al persoanei vătămate.
Din interpretarea acestor dispoziții, instanța de apel a reținut că acestea nu presupun ca un astfel de reprezentant să poată fi chemat în judecată, în locul sau alături de întreprinderea de asigurare, la instanța națională, deoarece prin intermediul dispozițiilor menționate legiuitorul Uniunii s-a limitat să precizeze sarcinile care îi revin respectivului reprezentant în cadrul unei negocieri a soluționării cererilor de despăgubire, fără a face referire la eventualele proceduri judiciare. Articolul 22 din Directivă, care reglementează procedura de despăgubire, face referire numai la faza procedurii de despăgubire la finalul căreia ia naștere oferta de despăgubire sau refuzul unei astfel de despăgubiri, fără a reglementa nicidecum o eventuală fază jurisdicțională. În faza nejurisdicțională, reprezentantul nu se substituie cu nimic întreprinderii pe care o reprezintă și îndeplinește doar funcția de intermediar, care are în mod necesar un caracter limitat. Acest lucru nu ar putea fi diferit în faza jurisdicțională, decât dacă legiuitorul Uniunii ar fi prevăzut altfel, aspect care nu reiese din dispozițiile Directivei.
Instanța de apel a avut în vedere și faptul că, prin Hotărârea pronunțată de CJUE în Cauza C-558/15, instanța europeană a fost chemată să interpreteze prevederile art. 4 din Directiva 2000/26/CE, abrogată prin Directiva 2009/103/CE (aceste prevederi regăsindu-se la art. 21 din noua Directivă 2009/103/CE), reținându-se că prevederile arătate trebuie interpretate în sensul că nu impun statelor membre să prevadă ca reprezentantul însărcinat, în temeiul acestui articol, cu soluționarea cererilor de despăgubire să poată fi chemat în judecată el însuși, în locul întreprinderii de asigurare pe care o reprezintă, la instanța națională sesizată cu o acțiune în despăgubire intentată de o parte vătămată.
Deși în speța de față reclamantul nu l-a chemat în judecată doar pe reprezentatul din România al societății de asigurare, ci și pe asigurătorul polonez, considerentele anterior arătate sunt valabile și pentru situația în speță, deoarece în contextul în care s-a reținut că reprezentantul român are doar calitatea de intermediar al societății de asigurare poloneze în faza nejurisdicțională, acest mandat nu poate fi extins până la a permite ca acțiunea părții vătămate la instanța națională în scopul de a obține o despăgubire de la societatea de asigurare, să poată fi intentată și împotriva reprezentantului acestei societăți. Or, prin modul în care instanța de fond a înțeles să soluționeze acțiunea - obligarea pârâților ... prin reprezentantul său în România S.C. ... S.R.L. - se subînțelege că cel obligat în final la plata despăgubirii ar fi tocmai reprezentatul român, ceea ce este contrar prevederilor Directivei.
Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 2 NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ, a fost admis apelul declarat de apelanta S.C. ... S.R.L. și schimbată în parte sentința, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acesteia, cu consecința respingerii acțiunii formulate în contradictoriu cu aceasta.
2. Apelul declarat de apelantul reclamant ...
Prin apelul declarat, apelantul a solicitat majorarea daunelor morale acordate de instanța de fond, precum și acordarea în întregime a cheltuielilor de judecată ocazionate de derularea procesului în prima instanță.
Din acest punct de vedere, prejudiciul moral constă în durerile fizice și suferințele psihice pe care le resimte victima în urma săvârșirii unei fapte ilicite. Cauzarea unor prejudicii morale justifică aplicarea răspunderii civile, deoarece acestea, alături de prejudiciile materiale, reprezintă componentele prejudiciului civil.
Din analiza probatoriului administrat în cauză, instanța a reținut că reclamantul a suferit leziuni multiple localizate la nivelul capului și membrelor, care au necesitat 45 zile de îngrijiri medicale, cauzate în urma accidentului produs la data de 11.10.2011, cele mai grave fiind la nivelul membrului superior stâng. Din raportul de expertiză medico-legală întocmit în fața instanței de fond de Spitalul Clinic de Urgență ... (filele 83-86), rezultă că reclamantul, în vârstă de 22 ani la data accidentului, a suferit mai multe intervenții chirurgicale în urma cărora a rămas cu cicatrici la nivelul membrelor superioare și al feței, fără a prezenta, însă un prejudiciu estetic, dar care presupune o revizie chirurgicală și tratament postintervenție chirurgicală pe o perioadă de 6 luni până la un an. De asemenea, la nivelul antebrațului stâng, acesta are montată o placă cu șuruburi.
Este evident, astfel, că, în urma acestui accident, reclamantul a suferit un prejudiciu care constă atât în durerea fizică, cât și în suferința psihică. Este adevărat că prejudiciile morale, datorită naturii lor, nu pot fi evaluate în bani. Dar această realitate nu implică nicidecum imposibilitatea stabilirii cuantumului indemnizației de reparare a daunelor morale, care are efect reparatoriu, compensatoriu și care oferă o satisfacție pentru suferințele îndurate de către acestea.
Așa cum s-a statuat și în practica judiciară, determinarea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză apreciabilă de arbitrar, instanța trebuind să aibă în vedere o serie de criterii cum ar fi consecințele negative suferite de victimă, atât în plan fizic, cât și psihic, importanța valorilor morale care i-au fost lezate acestuia, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectata situația familială, profesională și socială. De asemenea, ceea ce trebuie evaluat, în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul.
Raportat la aceste criterii, instanța de apel a avut în vedere, în stabilirea cuantumului daunelor morale, situația concretă a reclamantului, rezultată în urma producerii accidentului rutier, astfel cum a fost evidențiată anterior. De asemenea, nu poate fi contestat că, în urma accidentului rutier, și starea emoțională a reclamantului a avut de suferit, astfel că accidentul a produs o schimbare profundă în viața acestuia.
Raportat la toate acestea, se impune stabilirea unor daune morale care să compenseze, pe cât posibil, toate aceste consecințe negative resimțite de reclamant. Din acest punct de vedere, criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate. În temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Prin urmare, în opinia instanței de apel, reclamantul este îndreptățit la majorarea daunelor morale până la valoarea de 40.000 lei, Curtea considerând că această sumă compensează suferința fizică și psihică a reclamantului, fără a constitui, totodată, venituri nejustificate pentru acesta, sens în care, în temeiul art. 480 alin. 2 NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ, a fost admis apelul apelantului reclamant.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată acordate de instanța de fond, instanța de apel a observat că acestea sunt reprezentate de onorariul traducătorului și onorariu avocațial, fără a se acorda reclamantului și contravaloarea expertizei medico-legale, deși în considerentele sentinței se face referire și la aceasta. Astfel, raportat la culpa procesuală a pârâtei ... S.A., în temeiul art. 453 alin. 1 NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ, aceasta a fost obligată și la plata sumei de 63 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul pentru efectuarea expertizei medico-legale. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței, care nu au făcut obiect al apelurilor.
Totodată, față de admiterea apelului formulat de apelantul reclamant, intimata pârâtă ... S.A. a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de acesta în apel, în cuantum de 560 lei, reprezentând contravaloarea traducerilor, justificată prin înscrisurile depuse la dosar.
| ← Recurs. procedura insolvenţei. cerere formulată de un creditor... | Apel. litigii cu profesionişti. cerere de radiere a... → |
|---|
