Apel. procedura insolvenţei. imposibilitatea formulării cererii de antrenare a răspunderii administratorului statutar în temeiul dispoziţiilor art. 138 din legea nr. 85/2006, de către un creditor, ulterior închiderii procedurii insolvenţei debitoarei.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 1257 din data de 19.05.2016
Apel. Procedura insolvenței. Imposibilitatea formulării cererii de antrenare a răspunderii administratorului statutar în temeiul dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, de către un creditor, ulterior închiderii procedurii insolvenței debitoarei.
- Decizia nr. 1257/C/2016- A din 19.05.2016
- Dosar nr. 2116/111/C/2014/a1 - A
- art. 138 - 142 din Legea nr. 85/2006
Prin Sentința nr. 1383/F din 27.10.2015, Tribunalul B. a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta creditoare A. A. A. S. - A.A.A.S. (fosta A.V.A.S.) cu sediul în B., în contradictoriu cu pârâții A. C., domiciliat în O., C. V. domiciliată în S., L. M. E. cu domiciliul în O., S. E. domiciliată în O.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut, pe scurt, următoarele:
Cererea a fost formulată de reclamantă în data de 17.09.2014 (data expedierii conform mențiunii de pe plicul poștal), deci după data pronunțării Sentinței nr. 6677/F/2014 din data de 16.09.2014 a Tribunalului B. prin care s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC E. SRL, iar prin Decizia nr.42/C/2015 - A din 11.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel O. s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta creditoare A. A. A. S..
Închiderea procedurii falimentului, prin efectele pe care le produce, se răsfrânge și asupra acțiunii în atragere răspundere patrimonială și constituie un motiv de inadmisibilitate a acestei acțiuni.
Astfel, este obligatoriu și inevitabil ca stabilirea răspunderii, conform art.138 din Legea nr.85/2006 să fie efectuată înainte de închiderea procedurii. Această împrejurare rezultă cu prisosință din destinația sumelor rezultate din executarea silită a patrimoniului membrilor organelor de conducere ai debitoarei. Sumele realizate prin măsurile de executare silită vor aparține averii debitoarei și vor fi destinate, în caz de reorganizare, completării fondurilor necesare continuării activității debitoarei, iar în caz de faliment, acoperirii pasivului conform art.140 din Legea nr.85/2006. Mai mult decât atât, prin închiderea procedurii falimentului, judecătorul-sindic se dezinvestește.
Potrivit art.136 din Legea nr.85/2006 prin închiderea procedurii, judecătorul sindic, administratorul/lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat sunt descărcați de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați.
Prin urmare, câtă vreme cererea de antrenare a răspunderii membrilor organelor de conducere intră în atribuțiile judecătorului-sindic conform art. 11 lit. g) din Legea nr.85/2006, rezultă implicit că investirea judecătorului-sindic precum și soluționarea unei atare cereri se pot efectua numai înainte de închiderea procedurii și nu după închiderea procedurii cum s-a întâmplat în cauză.
Având în vedere considerentele expuse, a respins ca inadmisibilă cererea de antrenare a răspunderii materiale formulată de reclamanta creditoare A. A. A. S. - A.A.A.S. (fosta AVAS) în contradictoriu cu pârâții A. C., C. V., L. M. E. și S. E.
Împotriva acestei hotărâri, în termen și scutit de plata taxelor judiciare de timbru, a formulat apel A. A. A. S., solicitând admiterea apelului și pe cale de consecință, admiterea cererii formulată și angajarea răspunderii personale a pârâților A. C., C. V., L. M. E. și S. E., în vederea recuperării pasivului rămas neacoperit, în cuantum de 23.363,94 lei.
Astfel, având în vedere că cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a fost comunicată la data de 17.09.2014, când sentința de închidere a procedurii debitoarei nu fusese comunicată și nu rămăsese irevocabilă și ținând cont de faptul că raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, publicat în B.P.I. la 03.09.2014, nu cuprindea datele administratorilor debitoarei, de aceste date luând la cunoștință abia la 11.09.2014, apelanta arată că s-a aflat în imposibilitate de a formula cererea.
Mai mult, invocă reaua-credință în solicitarea închiderii procedurii față de debitoare, în condițiile în care, în calitate de creditor majoritar și-a exprimat punctul de vedere și intenția de a formula cererea în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006, încă din 25.07.2014, prin adresa P/14/11024/ 25.07.2014, prin care a solicitat informațiile necesare în acest sens.
În consecință, solicită soluționarea fondului cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a asociaților debitoarei, în conformitate cu dispozițiile legale, arătând că, astfel cum rezultă din raportul amănunțit, reprezentanții debitoarei nu au depus la dosarul cauzei actele prevăzute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, ceea ce atrage incidența art. 138 alin. 1 lit. d) din aceeași lege.
În acest sens, apelanta susține că în cazul răspunderii civile instituite de art. 138 din Legea nr. 85/2006, prejudiciul creditorilor este unul prezumat, dovedirea faptului făcându-se prin simpla ajungere a debitorului în incapacitate de plată. Așadar, creditorii au suferit un prejudiciu a cărui existență certă este stabilită prin constatarea de către tribunal a faptului că debitoarea a ajuns în încetare de plăți și că împotriva ei a fost declanșată procedura falimentului.
Ținând cont și de faptul că nici până la data formulării cererii de apel, documentele contabile ale debitoarei nu au fost predate lichidatorului judiciar și ca urmare, nu s-a făcut dovada ținerii contabilității în condițiile legii, apelanta apreciază că foștii asociați se fac vinovați de săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006. În acest sens invocă și minuta întâlnirii din 19.03.2008 dintre conducerea C.S.M. și Membrii Comisiei privind "Unificarea practicii judiciare";.
Pe de altă parte, prin modul de folosire a sumelor, respectiv a împrumuturilor luate de debitoare, apelanta apreciază că foștii asociați se fac vinovați de utilizarea de mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, faptă prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 85/2006.
În consecință, față de cele susținute prin cererea de apel, solicită admiterea acestuia și obligarea asociaților debitoarei SC I. L. P. SRL, la plata pasivului rămas neacoperit, în cuantum de 23.363,94 lei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Prin întâmpinarea formulată, intimații A. C. și C. V., au solicitat respingerea apelului ca fiind netemeinic și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.
În susținere, aceștia arată că au deținut calitatea de asociați ai firmei debitore însă nu pe aceea de administrator, acesta fiind L. M. E., astfel încât, apreciază că nu le revenea obligația de a păstra documente sau evidența contabilă a societății.
În fapt, precizează că societatea debitoare și-a încetat activitatea în anul 2002 și a fost dizolvată în anul 2005, moment la care, aceasta nu înregistra nicio datorie, "datoria prezumată";, fiind reprezentată de impozitul forfetar impus de către stat unei firme dizolvate, care nu a mai desfășurat niciun fel de activitate.
De asemenea, apreciază că criticile apelantului nu sunt susținute de niciun fel de probe, făcând trimitere la raportul depus de către lichidatorul judiciar, care menționează că nu s-au identificat persoane sau fapte care să se identifice cu sfera de aplicare a prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Astfel, față de cele prezentate, cei doi intimați apreciază că se impune respingerea apelului formulat, având în vedere că nu sunt îndeplinite niciuna dintre reglementările normative care condiționează răspunderea, prevăzute la art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Instanța de apel analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate a reținut că este nefondat urmând ca în baza prevederilor art. 480 Noul Cod procedură civilă și art. 8 din Legea nr. 85/2006 să dispună respingerea lui pentru următoarele considerente:
Societatea debitoare SC I. L. P. SRL a intrat în procedura insolvenței prin încheierea nr. 620/29.04.2014, pronunțată de Tribunalul B., după ce anterior, în anul 2005, a intrat în dizolvare de drept.
Lichidatorul judiciar desemnat în cauză a procedat la analizarea activității desfășurate de societate, a stabilit masa pasivă și a analizat incidența prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, solicitând, din cauza lipsei fondurilor bănești și bunurilor din averea debitoarei, închiderea procedurii, în temeiul prevederilor art. 131 din lege.
Solicitarea lichidatorului judiciar a fost admisă de judecătorul sindic prin sentința nr. 6677/16.09.2014, rămasă definitivă prin decizia nr. 42/11.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel O.
După pronunțarea sentinței de închidere a procedurii insolvenței, creditoarea apelantă a formulat la data de 17.09.2014, cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale a intimaților pârâți.
Din interpretarea și analiza prevederilor art. 138-142 din Legea nr. 85/2006, privitoare la antrenarea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere a societății aflate în insolvență ori a altor persoane care, prin faptele lor au cauzat insolvența societății, condițiile în care se poate dispune antrenarea, titularii cererii și modul de executare a hotărârilor pronunțate în temeiul acestor dispoziții legale, rezultă că aceste cereri se formulează și se soluționează în cadru dosarului de insolvență formulat pentru societatea falită, fiind o procedură contencioasă ce vizează aspecte legale de insolvență societății și culpa celor vinovați de producerea ei.
Datorită acestor caracteristici ale cererii de antrenare, aceasta intră în competența de soluționare a judecătorului sindic, fiind analizată prin prisma elementelor rezultate din parcurgerea etapelor prevăzute de lege în desfășurarea procedurii insolvenței, doar executarea silită a hotărârilor pronunțate asupra acestor cereri putând avea loc în afara procedurii insolvenței.
Drept urmare, aceste cereri trebuie a fi formulate până la momentul la care procedura insolvenței societății este în curs de desfășurare deoarece, ca efect al închiderii, judecătorul sindic și ceilalți participanți la procedură sunt descărcați de orice îndatorire și obligații legate de procedură, fapt care duce și la încetarea atribuțiilor judiciare legate de orice altă chestiune litigioasă ce vizează aspecte legate de insolvența societății și culpa persoanelor ce au produs această stare de insolvență.
În consecință, în mod judicios a reținut judecătorul sindic că apelanta creditoare ar fi trebuit să formuleze cererea de antrenare a răspunderii anterior închiderii procedurii insolvenței, formularea ei ulterioară ducând la inadmisibilitatea cererii, câtă vreme hotărârile pronunțate de judecătorul sindic sunt executorii, iar prin închiderea procedurii, acesta este dezinvestit de la soluționarea oricăror altor chestiuni litigioase legate de insolvența societății.
Nu poate fi reținută ca fondată apărarea apelantei, în sensul că la momentul formulării cererii de antrenare a răspunderii nu era soluționat apelul declarat împotriva sentinței de închidere a procedurii, câtă vreme cererea trebuia formulată anterior pronunțării sentinței de închidere a procedurii și nu ulterior, moment la care, judecătorul sindic era deja dezînvestit de la soluționarea dosarului.
De altfel, acest aspect a fost invocat și pe calea apelului declarat împotriva hotărârii de închidere a procedurii, instanța de apel considerând că nu se justifică continuarea procedurii insolvenței în lipsa oricăror bunuri valorificabile și a refuzului de avansare a cheltuielilor necesare continuării procedurii.
Într-adevăr, închiderea procedurii nu are consecințe asupra judecării cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale formulate anterior închiderii procedurii, însă o asemenea cerere nu poate fi formulată ulterior închiderii procedurii deoarece ar duce la încălcarea prevederilor art. 136 din Legea nr. 85/2006. Tocmai datorită acestor consecințe produse de închiderea procedurii, participanții la procedură au obligația de diligență de a supune analizei judecătorului sindic toate chestiunile litigioase legate de procedură, anterior închiderii procedurii și până la momentul la care instanța este legal învestită cu soluționarea cauzei.
În consecință, nu pot fi avute în vedere motivele de apel invocate de creditoare, în sensul greșitei respingeri ca inadmisibile a cererii de antrenare a răspunderii formulate după închiderea procedurii, iar analizarea motivelor de apel ce vizează fondul cererii este superfluă, în condițiile în care cererea formulată este inadmisibilă.
Pentru considerentele mai sus expuse, curtea a dispus respingerea ca nefondat a apelului și menținerea în tot a sentinței atacate.
| ← Apel. procedura insolvenţei. contestaţie tabel. calitatea... | Apel. contestaţie măsură administrator judiciar. caracterul... → |
|---|
