Apel. procedura insolvenţei. contestaţie tabel. calitatea procesuală activă în formularea contestaţiei, în situaţia subrogaţiei legale în drepturile creditorului. obligaţia administratorului sau lichidatorului judiciar de a solicita explicaţii şi document
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 121 din data de 21.04.2016
Apel. Procedura insolvenței. Contestație tabel. Calitatea procesuală activă în formularea contestației, în situația subrogației legale în drepturile creditorului. Obligația administratorului sau lichidatorului judiciar de a solicita explicații și documente suplimentare de la creditorul care nu a depus, anexat cererii de înscriere creanță, toate documentele justificative ale creanței, în situația în care administratorul sau lichidatorul judiciar invocă și constată prescripția extinctivă.
- art. 1 alineatele 2 și 4 și art. 2 din Legea nr. 170/2014;
- art. 104 alineat 2 și art. 106 alineatele 1 și 3 din Legea nr. 85/2014;
- art. 13 alineat 3, art. 224 Noul Cod de procedură civilă;
- art. 342 alineat 1 din Legea nr. 85/2014
Decizia nr. 121/C/2016- A din 21.04.2016
Dosar nr. 1613/83/C/2015/a1-A
Prin Sentința nr. 857/F/21.12.2015, Tribunalul S.-M. a admis contestația formulată de creditoarea COMUNA T., reprezentată prin primar față de tabelul de creanțe întocmit de practicianul în insolvență desemnat în cauză privind pe debitoarea SC T. C. SRL, dispunând înscrierea în tabelul obligațiilor debitoarei a creanței de 621 lei în favoarea creditoarei-contestatoare.
A respins ca neîntemeiată contestația împotriva aceluiași tabel de creanțe formulată de petenta D. G. R. F. P. C. N., cu sediul în localitatea C. N., prin reprezentanta A. J. F. P. S. M. cu sediul în S. M.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că după deschiderea procedurii de insolvență față de debitorul societatea SC T. C. SRL T., - astfel cum rezultă din anexele raportului preliminar al administratorului judiciar întocmit pentru termenul din 01.10.2015, s-a procedat la notificarea Inspectoratului Teritorial de Muncă S. M. cu privire la derularea insolvenței judiciare prin comunicarea cu confirmare de primire din 18.09.2005. Totodată, aceeași notificare a fost transmisă și petentei - contestatoare din prezenta cauză, alături de alți posibili creditori bugetari (comunicare cu confirmare de primire din 22.09.2015).
Potrivit cererii pentru înregistrarea declarației de creanță formulată de petenta Inspectoratul Teritorial de Muncă S. M. la 21.09.2015, aceasta a solicitat înscrierea în procedura de insolvență cu o creanță proprie, datorată afirmativ către bugetul inspectoratului de 238 lei alcătuită din comision, majorări de întârziere și penalizări datorate din anul 2007.
Această cerere a fost examinată de administratorul judiciar prin raportul de verificare întocmit pentru termenul procedurii de insolvență fixat la data de 10.12.2015, reținându-se că declarația se referă la sume afectate de termenul general de prescripție pentru realizarea creanțelor bugetare. În consecință cererea petentei Inspectoratul Teritorial de Muncă S. M. a fost respinsă, omițându-se înscrierea creanței în tabelul obligațiilor.
Soluția practicianului în insolvență nu a fost contestată de petenta Inspectoratul Teritorial de Muncă S. M. înregistrându-se însă cu privire la creanța pretinsă o contestație asumată de D. G. R. F. P. C. N..
S-a susținut în esență, că în procedura judiciară de insolvență nu s-ar fi întocmit o notificare a reprezentantului legal al Inspectoratului Teritorial de Muncă S. M., astfel cum acesta a fost desemnat în temeiul HG nr. 520/2013 și Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 1500/2013.
În dezacord cu petenta contestatoare, judecătorul sindic a constatat că administratorul judiciar a realizat notificarea DIRECȚIEI GENERALE REGIONALE A FINANȚELOR PUBLICE C. N. comunicându-i în temeiul art. 99 coroborat cu art. 67 alin. 1 și art. 74 din Legea nr. 85/2014 termenul limită de depunere a cererii de admitere a creanței. Această notificare a fost primită de petentă la data de 22.09.2015 și a fost urmată de întocmirea actului de procedură prin care s-a solicitat înscrierea în tabelul obligațiilor debitorului a sumei de 19.889 lei.
Ca urmare, atât semnătura persoanei desemnate să primească trimiteri poștale, cât și conduita petentei D. G. R. F. P. C. N. de a se înscrie în procedură combat afirmațiile din contestație cu privire la omisiunea notificării.
Judecătorul sindic a constatat că în măsura în care petenta D. G. R. F. P. C. N. deținerea autorizarea legală de a susține în procedura de insolvență interesele altor instituții, ar fi trebuit să întocmească în urma primirii notificării, declarații de creanță pentru toate acestea, nefiind făcută dovada că societății debitoare i s-ar fi transmis înștiințarea schimbării organului competent în recuperarea datoriilor bugetare. Pe de altă parte se observă că Inspectoratul Teritorial de Muncă S. M. a omis să transmită DIRECȚIEI GENERALE REGIONALE A FINANȚELOR PUBLICE C. N. o înștiințare despre primirea notificării practicianului în insolvență, ignorând cu bună știință dispozițiile Legii nr. 170/2014 și prevederile Protocolului încheiat în baza Ordinului comun al Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice nr. 830/07.042015 și O.M.F.P. nr. 542/08.04.2015, alegând însă să întocmească și să susțină în nume și folos propriu declarația de creanță.
Reținând faptul că prin declarația de înscriere a creanțelor față de averea debitorului petenta nu a pretins cuprinderea datoriei conform evidențelor Inspectoratului Teritorial de Muncă S. M., judecătorul sindic a respins ca neîntemeiată contestația conform dispozitivului prezentei hotărâri.
În privința contestației creditoarei UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA T., se reține că potrivit înscrisurilor solicitate a fi încuviințate în probațiune în prezenta cauză, autoritatea locală a emis sub nr. xxxx/04.12.2014 titlul executoriu conform art. 141 din OG nr. 92/2003 procedând la întocmirea unor acte de executare a creanței bugetare, în dosar execuțional nr. 6911/2014. Ca urmare a considerat dovedită întreruperea cursului prescripției dreptului de a cere executarea creanței bugetare și în consecință a admis contestația creditoarei, dispunând înscrierea creanței la nivelul solicitat prin declarația de creanță, în temeiul art. 111 din Legea nr. 85/2014.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel apelanta creditoare D. G. R. F. P. C. N. - prin A. J. F. P. S. M., solicitând admiterea apelului, casarea sentinței apelate, rejudecarea cauzei în sensul admiterii contestației și înscrierea în tabelul preliminar al creanțelor cu suma solicitată, astfel cum a fost formulată.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că hotărârea justifică atitudinea lichidatorului judiciar fără a verifica susținerile sale atât în ceea ce privește dispozițiile Legii nr.85/2014 precum și cele ale Codului fiscal și ale Codului de procedură fiscală, cauza nefiind la acest moment lămurită, ceea ce în opinia sa impune rejudecarea fondului.
A susținut că față de debitoare a fost deschisă procedura insolvenței, sens în care a procedat la înscrierea la masa credală a SC T. C. SRL cu un debit total de 238 lei.
Practicianul în insolvență a respins ca prescrisă creanța I.T.M. S.-M. fără a-i solicita în prealabil, în calitate de creditor subrogat în drepturile creditorului I.T.M. S.-M., dovada existenței unor acte de executare silită care să întrerupă termenul legal de prescripție.
Potrivit Legii nr.85/2014 creanțele bugetare nu sunt supuse procedurii de verificare, fiind vorba despre creanțe rezultate dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale.
În drept, a invocat prevederile art.466 și următoarele Cod procedură civilă, Legea nr.85/2014.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul D. I. SPRL în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC T. C. SRL a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În apărare, a arătat că odată cu deschiderea procedurii generale a insolvență față de debitoarea T. C. SRL, a procedat la notificarea deschiderii procedurii insolvenței față de această debitoare cu indicarea termenelor prevăzute de lege, tuturor creditorilor bugetari, inclusiv contestatoarei și creditorului I.T.M. S.-M. În urma acestor demersuri la dosarul cauzei au fost înregistrate 4 cereri de admitere a creanțelor.
Astfel, a solicitat a se observa faptul că apelanta a formulat o cerere de admitere a creanței solicitând înscrierea la masa credală cu suma de 19.889 lei reprezentând debite, majorări și accesorii, neindicând în cuprinsul cererii sale că înțelege sa solicite și suma de 238 de lei în calitatea sa de creditor subrogat în drepturile I.T.M. S.-M.
Mai mult, I.T.M. S.-M. a formulat el însuși o cerere de admitere a creanțelor pentru suma de 238 lei reprezentând comision datorat de angajator potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea 130/1999.
Referitor la cererea de admitere a creanței formulata de Inspectoratul Teritorial de munca S.-M., a precizat faptul că s-a solicitat înscrierea în tabelul preliminar al creanțelor debitoarei T. C. SRL, cu suma de 238 Ici cu titlu de creanță bugetară compusă din 83 lei cu titlu de comision pentru prestarea serviciilor prevăzute de Legea 130/1999 și suma de 155 lei reprezentând majorări de întârziere și penalități aferente perioadei 24.05.2007-10.10.2008.
În justificarea solicitării sale, I.T.M. S.-M. a anexat, în copie, înscrisului "fișa angajator" emisă la data de 21.09.2015 din care rezultă că sumele solicitate reprezintă comisioane percepute în temeiul art. 12 din Legea 130/1999 (abrogat din 1 februarie 2011) aferente perioadei 24.05.2007-10.10.2008. În acest context, a precizat faptul că în afara acestui înscris, I.T.M. S.-M. nu a înțeles să comunice orice alte înscrisuri (titluri executorii, somații etc.) din care să rezulte sumele datorate cu titlu de comision și penalități aferente acestuia pentru prestarea serviciilor prevăzute de Legea 130/1999.
Or, în baza actelor înaintate de I.T.M. S.-M. în vederea justificării creanței, mai sus menționată, a constatat faptul ca, pe de o parte, suma solicitată reprezintă obligațiile bugetare pentru anii 2007 și 2008 pentru care s-a împlinit termenul de prescripție (în ceea ce privește creanțele bugetare termenul de prescripție este de 5 ani de zile), iar pe de alta parte, I.T.M. S.-M. nu a făcut dovada întreruperii termenului de prescripție prin orice acte de executare. în acest context, a subliniat că potrivit dispozițiilor art. 104 alin. 2 din Legea 85/2014, documentele justificative ale creanței se depun cel mai târziu în termenul stabilit pentru depunerea cererii de admitere a creanței.
În mod evident, nu are cum să cunoască existența și conținutul unui titlu executoriu aferent sumelor solicitate decât în măsura în care acesta este anexat cererii de admitere a creanței, cu atât mai mult cu cât administratorul statutar al debitoarei nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 74 și 67 alin. 1 din Legea 85/2014 și nu a predat nici un document financiar contabil aparținând societății sau orice alte acte care, cel puțin teoretic, ar fi făcut posibilă cunoașterea existenței debitului solicitat de Inspectoratul Teritorial de Munca S.-M., la momentul analizării acestei cereri de creanță.
Nu în ultimul rând, a precizat faptul că, contrar susținerilor apelantei, nu avea posibilitatea obiectivă de a cunoaște dacă apelanta este în fapt continuatoarea creditoarei I.T.M. S.-M. în ceea ce privește dreptul de a solicita executarea silită a sumelor datorate în temeiul dispozițiilor art. 12 din Legea 130/1999, atâta timp cât, deși notificată în mod legal, apelanta nu a solicitat ea însăși și înscrierea la masa credală cu aceste sume. Totodată, a menționat că nici până în prezent nu s-a făcut dovada predării gestiunii titlurilor executorii de către I.T.M. S.-M. și a notificării debitoarei cu privire la schimbarea organului competent în recuperarea acestor datorii bugetare în conformitate cu art.1 și 5- din Anexa la Protocolului încheiat în baza Ordinului comun al Ministerului Muncii, Familiei, Protecției și Persoanelor Vârstnice nr. 830/07.04.2015 și O.M.F.F. nr. 542/08.04.2015.
Examinând sentința apelată, raportat la motivele de apel invocate, Curtea de Apel a reținut că apelul este fondat.
După cum rezultă din considerentele sentinței apelate, motivul respingerii contestației creditoarei D.G.R.F.P. C.-N. l-a constituit faptul că aceasta nu este titulara cererii de admitere a creanței în sumă de 238 lei, această creanță fiind solicitată de către creditoarea I.T.M. S. M.. În fapt, s-a arătat că D.G.R.F.P. C.-N. a fost notificată de către administratorul judiciar cu privire la deschiderea procedurii insolvenței debitoarei S.C. T. C. S.R.L. T., iar aceasta a formulat cerere de admitere a creanței pentru suma de 19.889 lei, iar cu privire la suma de 238 lei, reprezentând comision datorat de angajator, cu majorări și penalități aferente, a formulat cerere de înscriere la masa credală creditorul I.T.M. S. M.
Raportat la aceste aspecte, instanța de apel a reținut că, deși judecătorul-sindic a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestației creditoarei D.G.R.F.P. C.-N., în realitate acesta nu a procedat la examinarea pe fond a contestației, ci a reținut că instituția publică bugetară nu are calitatea de a contesta tabelul preliminar al creanțelor, din moment ce suma ce se pretinde a fi înscrisă în tabel nu a fost cuprinsă în cererea de admitere a creanțelor formulată de creditorul bugetar.
Or, raportat la prevederile Legii 170/2014 privind administrarea creanțelor bugetare reprezentând comisionul datorat de angajatori inspectoratelor teritoriale de muncă, instanța de apel a reținut că D.G.R.F.P. C.-N. a dobândit, în baza subrogației legale, calitatea procesuală a I.T.M. S. M. Potrivit art. 2 din acest act normativ, pentru litigiile având ca obiect contestațiile la executarea silită/procedurile de insolvență, Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale subordonate se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale Inspecției Muncii și inspectoratelor teritoriale de muncă, după caz, și dobândesc calitatea procesuală a acestora, la împlinirea termenului prevăzut la art. 1 alin. (4), în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată. Coroborând acest text cu prevederile art. 1 alin. 4, rezultă că, începând cu data de 19.02.2015 (dată la care a expirat termenul de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii), D.G.R.F.P. C.-N. are calitate procesuală în prezentul dosar de insolvență, fiind subrogat în toate drepturile și obligațiile I.T.M. S. M.
Este adevărat însă că, la data la care s-a formulat cererea de admitere a creanței de către creditorul I.T.M. S. M. pentru suma de 238 lei - 22.09.2015, acesta nu mai avea deja calitatea de a solicita contravaloarea comisionului datorat de angajator, ci, astfel cum prevede art. 1 alin. 2 și 4 din Legea 170/2014, dreptul de a-l solicita a fost dobândit, în condițiile subrogației legale, de către D.G.R.F.P. C.-N.. Cel mai probabil, efectuarea demersurilor de către I.T.M. naște presupunerea rezonabilă că, la data prevăzută de lege - 19.02.2015, nu se efectuase încă predarea-primirea titlurilor executorii, acesta fiind motivul pentru care cererea nu a fost depusă de către instituția care, în baza legii, trebuia să se subroge în drepturile I.T.M. S. M.
Cu toate acestea, chiar în aceste condiții, nu se poate opina că D.G.R.F.P. C.-N. nu ar avea calitate procesuală de a formula contestație împotriva tabelului preliminar al creanțelor, din moment ce această instituție trebuia oricum să se subroge în drepturile și obligațiile I.T.M. S. M. chiar de la data de 19.02.2015.
Prin urmare, în condițiile în care judecătorul-sindic nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, sunt incidente prevederile art. 480 alin. 3 paragraf 1 Noul Cod de procedură civilă, motiv pentru care se impune anularea în parte a hotărârii apelate, în ceea ce privește soluția pronunțată asupra contestației formulate de contestatoarea D.G.R.F.P. C.-N. și, evocând fondul, s-au reținut următoarele:
Prin cererea de admitere a creanței formulată de creditorul I.T.M. S. M., acesta a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei S.C. T. C. S.R.L. cu suma de 238 lei, reprezentând comision pentru prestarea serviciilor prevăzute de legea 130/1999, cu majorări de întârziere și penalități aferente. La cerere a fost anexată fișa angajator a societății debitoare, din care rezultă că suma pretinsă cu titlu de comision este aferentă anilor 2007-2008. În aceste condiții, administratorul judiciar a respins cererea de înscriere la masa credală, arătând în cuprinsul raportului de verificare al creanțelor depus la dosar pentru termenul de judecată din data de 10.12.2015, că respectiva creanță este prescrisă.
În examinarea poziției administratorului judiciar, instanța de apel a reținut, cu titlu prealabil că, potrivit art. 104 alin. 2 din Legea 85/2014, la cererea de admitere a creanței, creditorul trebuia să anexeze toate documentele justificative, cel mai târziu în termenul stabilit pentru depunerea cererii de admitere a creanței. Pe parcursul soluționării contestației, au fost depuse la dosar și alte înscrisuri, respectiv titlul executoriu nr. xxx/14.05.2013 și somația având aceeași dată, precum și adresa de înființare a popririi nr. xxxxx/10.06.2013. Rezultă astfel că, în condițiile în care instituția publică deținea și alte înscrisuri cu privire la creanța pretinsă, prin depunerea la dosar la momentul formulării cererii de admitere a creanței doar a fișei angajator, acesta nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 104 alin. 2 din Legea insolvenței.
Cu toate acestea, din interpretarea sistematică a tuturor prevederilor legale incidente în cauză, Curtea a reținut că administratorul judiciar, în temeiul atribuțiilor conferite de legea insolvenței, trebuia să solicite creditorului informații suplimentare, în vederea stabilirii cu certitudine a faptul că pretinderea sumei respective este prescrisă.
Astfel, potrivit art. 106 alin. 1 din Legea insolvenței, administratorul judiciar va proceda de îndată la verificarea fiecărei cereri și a documentelor depuse și va efectua o cercetare amănunțită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă și prioritatea fiecărei creanțe. De asemenea, potrivit alin. 3, în vederea îndeplinirii atribuției prevăzute la alin. (1), administratorul judiciar va putea solicita explicații de la debitor, va putea să poarte discuții cu fiecare creditor, solicitându-i, dacă consideră necesar, informații și documente suplimentare.
Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că, deși legea nu impune administratorul judiciar obligația de a solicita creditorilor informații și documente suplimentare, în situația de față, dată fiind constatarea de către acesta a prescripției extinctive a creanței I.T.M. S. M., se impunea ca aceste informații și documente suplimentare să fie solicitate. Se va avea în vedere, în acest sens, că un principiu de bază al procedurii civile este dreptul la apărare al părților, concretizat, astfel cum prevede art. 13 alin. 3 Noul Cod de procedură civilă, în posibilitatea părților de a propune probe, de a-și face apărări și de a-și prezenta susținerile în scris și oral. Desigur că aceste dispoziții trebuie circumstanțiate în condițiile legii insolvenței, dată fiind specificitatea acesteia prin raportare la dispozițiilor de drept comun, însă în condițiile în care legea recunoaște administratorului judiciar, în procedura de verificare a creanței, atributul de a se constata prescripția extinctivă a unei creanțe, devin incidente prevederile art. 224 Noul Cod de procedură civilă, în conformitate cu care instanța este obligată, în orice proces, să pună în discuția părților toate cererile, excepțiile, împrejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate de ele, potrivit legii, sau invocate din oficiu. Or, raportat la prevederile art. 342 alin. 1 din Legea 85/2014, aceste dispoziții trebuie aplicate și în procedura insolvenței.
De asemenea, nu trebuie uitat că art. 106 alin. 1 impune administratorului judiciar efectuarea unei cercetări amănunțite a fiecărei creanțe, scopul verificării creanțelor fiind stabilirea legitimității, a valorii exacte și a priorității lor. Astfel, dacă instanța, atunci când soluționează un proces, este obligată să pună în discuția părților orice excepție procesuală invocată din oficiu, și administratorul judiciar trebuie să aibă aceeași obligație, atunci când, în baza legii, are atributul de a invoca și de a constata operarea prescripției extinctive.
Sintetizând, se poate spune că, deși legea impune creditorilor să anexeze toate documentele justificative ale unei creanțe o dată cu cererea de admitere a creanței, în termenul stabilit pentru depunerea acestei cereri, totuși în condițiile în care administratorul judiciar este pus în situația de a invoca și constata prescripția extinctivă, textul art. 106 alin. 3 trebuie interpretat în sens mai larg, respectiv se impune solicitarea unor informații și documente suplimentare de la respectivul creditor, în vederea respectării dreptului la apărare al acestuia și realizării scopului verificării creanțelor, avut în vedere de legiuitor.
Prin urmare, procedând la analiza documentelor suplimentare depuse de creditorul bugetar în faza contestației - titlul executoriu nr. xxx/14.05.2013 și somația având aceeași dată, precum și adresa de înființare a popririi nr. xxxxx/10.06.2013 - s-a constatat că, raportat la prevederile art. 131 și art. 133 lit. c) din OG 92/2003, dreptul de a cere executarea creanțelor fiscale nu era prescris.
În acest sens, s-a avut în vedere că, potrivit art. 131 alin. 1 din OG 92/2003, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept. De asemenea, potrivit art. 133 lit. c), termenul de prescripție prevăzut la art. 131 se întrerupe pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită. Or, dat fiind că respectivul comision este aferent anilor 2007-2008, intervenția actelor de executare silită în interiorul termenului de prescripție de cinci ani (în anul 2013), a întrerupt cursul prescripției, de la această dată începând să curgă un nou termen de prescripție.
Raportat la aceste aspecte, în mod nelegal s-a reținut prescripția extinctivă a creanței, astfel că, în baza art. 111 alin. 6 din Legea insolvenței, s-a impus admiterea contestației, în sensul înscrierii creditorului D.G.R.F.P. C.-N., prin A.J.F.P. S. M., în tabelul preliminar al creanțelor cu suma de 238 lei, la categoria "creanțe bugetare";.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale instanței, care nu au făcut obiectul apelului.
| ← Apel. procedura insolvenţei. acţiune în antrenarea... | Apel. procedura insolvenţei. imposibilitatea formulării... → |
|---|
