Capacitate de folosinţă a persoanei juridice . Jurisprudență Faliment
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 1725 din data de 24.09.2013
Faliment. Procedura insolvenței.
Capacitate de folosință a persoanei juridice
Ca efect al radierii societății din registrul comerțului, în baza hotărârii judecătorului sindic de închidere a procedurii falimentului, potrivit Legii nr. 85/2006, societatea creditoare a încetat să mai existe și ca urmare, să mai aibă capacitatea de a avea drepturi și obligații în plan procesual, astfel că nu poate fi parte în proces, potrivit art. 41 alin.1 C.pr.civ. 1865.
Dispoziția judecătorului sindic privind descărcarea parțială a lichidatorului de îndatoriri și responsabilități, cu menținerea celor privind recuperarea creanțelor, nu echivalează cu prelungirea capacității de folosință a persoanei juridice, întrucât numai legea stabilește momentul și condițiile încetării persoanei juridice. Dispozițiile art. 251 din N.C.civ. sunt de ordine publică, iar de la acestea nu este permisă derogarea printr-o dispoziție judecătorească.
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1725 din 24.09.2013)
Deliberând, constată următoarele:
I. Prin Sentința civilă nr. 3175/27.03.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. 35579/3/2012, a fost admisă excepția lipsei capacității de folosință a creditoarei S.C. TCM P S.R.L. și a fost respinsă cererea de deschidere a procedurii falimentului împotriva debitoarei S.C. C. S.R.L., ca fiind formulată de o persoană lipsită de capacitate de folosință.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data formulării cererii, creditoarea se afla în stare de faliment și lichidare judiciară, în cadrul procedurii de insolvență ce a făcut obiectului dosarului nr. 1479/120/2009 al Tribunalului Dâmbovița.
Prin Sentința nr. 915/11.10.2012, pronunțată în cauza sus menționată s-a dispus, în baza art. 132 alin.2 din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii insolvenței derulată față de SC TCM P SRL și radierea societății din registrul comerțului.
Prin aceeași sentință, s-a dispus descărcarea parțială a lichidatorului judiciar al SC TCM P SRL de îndatoriri și responsabilități, cu excepția urmăririi recuperării creanțelor datorate de debitori până la epuizarea căilor de atac prevăzute de lege.
La data de 20.11.2012, societatea creditoare a fost radiată din registrul comerțului.
Capacitatea de folosință este un atribut al personalității juridice. Odată dizolvată și intrată în lichidare, societatea comercială își restrânge capacitatea de folosință la nevoile lichidării, conform art. 248 alin.2 din Noul Cod Civil, care includ și operațiunile de recuperare a propriilor creanțe și distribuirea sumelor rezultate către creditori.
Posibilitatea acționării în judecată a creditorilor și aducerii sumelor datorate de aceștia în patrimoniul creditorului subzistă atât timp cât lichidarea nu este finalizată și societatea mai are un patrimoniu. Ulterior aducerii în patrimoniul SC TCM P SRL, creditor în prezenta cauză, lichidatorul judiciar al acesteia poate face distribuiri în conformitate cu Legea nr. 85/2006.
Odată închisă procedura lichidării și radiată din registrul comerțului, potrivit art. 251 din Noul cod civil, societatea creditoare își pierde personalitatea juridică și implicit atributele acesteia: capacitatea de folosință, de exercițiu și patrimoniul.
Potrivit art. 136 din Legea nr. 85/2006, ca efect al închiderii procedurii insolvenței, lichidatorul judiciar este descărcat de îndatoriri. Restrângerea prin Sentința nr. 915/11.10.2012 a efectelor descărcării de îndatoriri a lichidatorului judiciar și menținerea unor atribuții de urmărire a recuperării creanțelor nu poate modifica efectele legale ale închiderii procedurii de lichidare și radiere a societății din registrul comerțului, respectiv încetarea capacității de folosință.
Atât timp cât societatea și-a încetat existența și nu mai are un patrimoniu a cărui întregire să se urmărească de către lichidatorul judiciar, ea nu mai poate sta în judecată, potrivit art. 41 alin.1 Cod procedură civilă.
Tribunalul a observat și împrejurarea că lichidatorului judiciar i-au fost menținute numai atribuții de urmărire a recuperării creanțelor, fiind însă descărcat de celelalte atribuții, inclusiv cele privitoare la distribuirea sumelor către creditori.
Legea nr. 85/2006 prevede o singură ipoteză în care executarea silită a unui titlu executoriu obținut împotriva persoanelor care au cauzat starea de insolvență a debitorului, în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006, se poate realiza și după închiderea procedurii, conform art. 142 alin.2 din Legea nr. 85/2006, distribuirea sumelor urmând a se face de către executorul judecătoresc în baza tabelului definitiv al obligațiilor debitorului.
Aceste dispoziții au avut în vedere tocmai specificul unei astfel de răspunderi antrenate în condițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006. O astfel de cerere formulată pentru atragerea răspunderii organelor de conducere pentru pasivul debitorului, deși conduce la atragerea de fonduri în averea debitorului, este formulată în reprezentarea masei credale de către lichidatorul judiciar sau președintele comitetului creditorilor și se raportează la o anumită structură a masei pasive.
Aceste prevederi nu pot fi extinse la toate acțiunile formulate de către lichidator în numele debitorului pentru recuperarea propriilor creanțe, în condițiile în care dispare capacitatea de folosință.
II. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs creditoarea S.C. TCM P S.R.L., prin lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență Bălan Mădălin, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii excepției lipsei capacității de folosință iar, pe fond, să se dispună deschiderea procedurii insolvenței.
În motivarea recursului, lichidatorul judiciar al societății creditoare a arătat că, prin soluția pronunțată, instanța de fond încalcă dispozițiile Sentinței civile nr. 915/11.10.2012, pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. 1479/120/2012.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.7,8 și 9 C.pr.civ.
III. Analizând hotărârea atacată, în raport de motivele de recurs și de normele legale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat.
Problema de drept care trebuie lămurită este dacă personalitatea juridică (inclusiv capacitatea de folosință a persoanei juridice) subzistă și după radiere, în condițiile în care prin hotărârea de închidere a procedurii falimentului s-a dispus în sarcina lichidatorului menținerea responsabilității urmăririi recuperării creanțelor societății.
Curtea consideră că răspunsul este negativ, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 251 alin.1 din N.C.civ., persoanele juridice supuse înregistrării încetează la data radierii din registrele în care au fost înscrise.
Momentul încetării capacității de folosință a persoanei juridice coincide cu încetarea persoanei însăși și este reglementat de lege.
Ca efect al radierii societății din registrul comerțului, în baza hotărârii judecătorului sindic de închidere a procedurii falimentului, potrivit Legii nr. 85/2006, societatea creditoare a încetat să mai existe și ca urmare, să mai aibă capacitatea de a avea drepturi și obligații în plan procesual, astfel că nu poate fi parte în proces, potrivit art. 41 alin.1 C.pr.civ. 1865.
Dispoziția judecătorului sindic privind descărcarea parțială a lichidatorului de îndatoriri și responsabilități, cu menținerea celor privind recuperarea creanțelor, nu echivalează cu prelungirea capacității de folosință a persoanei juridice, întrucât numai legea stabilește momentul și condițiile încetării persoanei juridice. Dispozițiile art. 251 din N.C.civ. sunt de ordine publică, iar de la acestea nu este permisă derogarea printr-o dispoziție judecătorească.
Susținerea recurentei că instanța de fond ar fi încălcat dispozițiile Sentinței civile nr. 915/11.10.2012, pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. 1479/120/2012 sunt nefondate, întrucât prin această hotărâre nu se dispune decât radierea societății TCM P S.R.L., fără a se susține continuarea personalității juridice.
Dispoziția de menținere în sarcina lichidatorului a responsabilității urmăririi recuperării creanțelor a fost adusă la îndeplinire de lichidator, prin formularea cererii de deschidere a procedurii insolvenței împotriva intimatei-debitoare. În acest sens, instanța de fond nu a negat calitatea lichidatorului de formula cererea în numele societății creditoare, ci doar a constatat că aceasta din urmă a încetat ca persoană juridică. Iată de ce soluția primei instanțe nu încalcă autoritatea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 915/11.10.2012 a Tribunalul Dâmbovița.
În temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ. 1865, a constatat că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.pr.civ. 1865, iar sentința atacată este legală și temeinică.
| ← Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 132 C.proc.civ. în... | Incidenţa art. 108 alin. 4 C.proc.civ. Jurisprudență Faliment → |
|---|
