Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 132 C.proc.civ. în privinţa declaraţiilor de creanţă.

Jurisprudenţă şi speţe de drept comercial

Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 1713 din data de 23.09.2013

Faliment. Procedura insolvenței. Aplicabilitatea dispozițiilor art. 132 C.proc.civ. în privința declarațiilor de creanță. Modificarea tabelului preliminar de creanțe.

În condițiile în care Legea 85/2006 conține dispoziții cu caracter special privind termenul limită în care se pot depune declarațiile de creanță, precum și în ce privește sancțiunea decăderii ce intervine în cazul nerespectării acestui termen, Curtea apreciază ca fiind necompatibilă o dispoziție a Codului de procedură civilă care permite depunerea, modificarea, completarea cererii de creanță dincolo de expirarea termenului stabilit în acest sens, cum este art. 132.

Curtea are în vedere, de asemenea, că, prin conținutul și procedura de verificare a cererii de admitere a creanței stabilite de art. 65 - 67 din Legea 85/2006, această cerere nu poate fi considerată o "cerere de chemare în judecată"; și că art. 132 C.proc.civ. se referă la o procedură publică și contradictorie în fața instanței de judecată, utilizând noțiunea "primei zile de înfățișare"; - ce nu poate fi determinată în cazul verificării cererilor de creanță.

(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1713 din 23.09.2013)

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele :

La data de 28.09.2012 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a Civilă, sub nr. 38123/3/2012, contestația formulată de creditoarea E-B KFT împotriva tabelului preliminar rectificat al creanțelor debitoarei SC R.M. SA publicat în BPI nr.12864/20.09.2012, cu privire la creditorul SC GMG M.B.SA, solicitând radierea suplimentării creanței creditoarei cu suma de 93.119.918,68 lei.

În motivarea contestației, creditoarea a arătat că în tabelul preliminar rectificat, creditorul SC GMG M.B. SA a fost trecut suplimentar cu o creanță în valoare de 93.119.918,68 lei. Declarația de creanță a creditoarei SC GMG M.B. SA, arătând că ulterior expirării termenelor pentru depunerea declarației de creanță, acesta a formulat două cereri precizatoare privitoare la creanța sa, respectiv: cererea nr.81/03.05.2012 prin care solicită majorarea creanței de la 11.119.385,73 lei la 70.939.816 lei și cererea nr. 98/31.05.2012 prin care solicită înscrierea la masa credală cu suma de 122.553.079 lei.

Noul administrator judiciar a modificat tabelul preliminar de creanțe și a dispus înscrierea creditorului cu creanța solicitată. Tabelul preliminar rectificat a fost întocmit de un funcționar necompetent, fiind astfel nul, conform dispozițiilor art 105 alin. 2 Cod Procedură Civilă.

În acest sens, contestatoarea a arătat ca orice modificare a tabelului preliminar se poate face de către judecătorul sindic în urma admiterii unei contestații formulate în condițiile legii, în cauză neexistând o astfel de hotărâre a instanței de judecată care să se fi pronunțat în sensul modificării tabelului preliminar prin majorarea creanței SC GMG M.B. SA cu suma de 93.119.918,68 lei. Astfel, administratorul judiciar s-a substituit judecătorului sindic, modificând tabelul preliminar.

Potrivit dispozițiilor cuprinse în art.3 pct.16-19 din legea 85/2006, noțiunea de tabel preliminar rectificat nu există, rezultând astfel că în procedura insolvenței nu poate fi efectuată modificarea tabelului preliminar.

Cu privire la tardivitatea declarației de creanță, contestatoarea a precizat că noua declarație de creanță este depusă peste termenul reglementat de lege, depunerea tardivă fiind sancționată cu nulitatea absolută.

În cazul în care se va considera că cererea de majorare a creanței este în fapt o precizare a declarației de creanță, contestatoarea a solicitat să se constate că precizarea unei cereri nu poate interveni decât până la prima zi de înfățișare. Astfel, odată expirat termenul și întocmit tabelul preliminar de creanțe, orice precizare cu privire la declarația de creanță va fi socotită tardiv depusă și respinsă ca atare.

În raport de declarația inițială privind înscrierea la masa credală, creditoarea SC GMG M.B. SA și-a exercitat drepturile conferite de lege, iar odată exercitat acest drept, orice modificare a tabelului de creanțe peste suma solicitată prin declarația de creanță este de neprimit.

Pe fondul declarațiilor de creanță formulate de SC GMG M.B.SA, contestatoarea a arătat că acestea sunt neîntemeiate, societatea debitoare îndeplinindu-și obligațiile asumate în baza contractului nr. GD78/21.02.2012 care este invocat de creditor în justificarea majorării creanței pretinse. S-a invocat în acest sens o expertiză extrajudiciară prin care s-a stabilit că obligațiile contractuale ale debitoarei au fost executate, rămânând ca și debit restant doar diferența pentru care SC GMG M.B. SA a solicitat înscrierea la masa credală prin declarația inițială.

La data de 31.10.2012, intimata-creditoare SC GMG M.B. SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației împotriva tabelului preliminar rectificat.

În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 16 din legea 85/2006, administratorul judiciar are ca atribuție întocmirea tabelului preliminar al creanțelor, după verificarea acestora. În ce privește rectificarea unui asemenea tabel, pe bază de documente justificative, aceasta este tot o atribuție a administratorului judiciar, judecătorul sindic neavând această atribuție prevăzută de legea insolvenței. Competența judecătorului sindic se rezumă, conform art. 73 alin. 3 din legea 85/2006, la judecarea contestațiilor depuse împotriva tabelului preliminar.

Intimata a mai precizat că nu există în practica judiciară nici un caz în care judecătorul sindic a întocmit, semnat, publicat în BPI și afișat un tabel, chiar și rectificat al creanțelor astfel că este eronată susținerea contestatoarei privind necompetența administratorului judiciar în întocmirea tabelului preliminar.

Tabelul preliminar rectificat nu poate fi considerat nul din perspectiva întocmirii de către un funcționar necompetent, întrucât administratorul judiciar nu poate fi asimilat categoriei funcționarilor, el fiind parte a procedurii insolvenței.

Cu privire la inexistența tabelului preliminar rectificat ca act de procedura, creditoarea a precizat că susținerile contestatoarei sunt eronate, orice modificare adusă unui tabel fiind consemnată într-un tabel preliminar rectificat, în acest sens existând o practică judiciară constantă la nivelul întregii țări.

Cu privire la tardivitatea declarației de creanță, intimata a arătat că, în fapt, nu s-a formulat o nouă declarație de creanță ci o cerere de suplimentare a declarației de creanță deja existente și care a fost depusă în termenul prevăzut de lege.

Prin contestația formulată, creditoarea E-B KFT își arogă dreptul de legiuitor introducând noțiuni noi în această materie, respectiv decăderea din dreptul de a modifica declarația de creanță.

Prin sentința civilă nr. 12001 din 21.11.2012, Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă a respins excepția tardivității declarației de creanță a creditoarei SC GMG Media Box SA și a respins contestația formulată de contestatoarea E-B KFT.

În motivarea sentinței, judecătorul sindic a reținut că prin încheierea din 07.09.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă a fost deschisă procedura generală a insolvenței împotriva societății debitoare SC R.M. SA. Au fost stabilite termenele limită prevăzute de lege, termenul limită pentru depunerea declarațiilor de creanță fiind 21.10.2011.

Conform dispozițiilor art. 64 alin. 1 din legea 85/2006, "cu excepția salariaților ale căror creanțe vor fi înregistrate de administratorul judiciar conform evidențelor contabile, toți ceilalți creditori, ale căror creanțe sunt anterioare datei deschiderii procedurii, vor depune cerere de admitere a creanței în termenul fixat în sentința de deschidere a procedurii";.

Cu respectarea acestor dispoziții legale, creditoarea SC GMG M.B. SA a depus declarație de creanță în termenul fixat prin sentința de deschidere a procedurii insolvenței, solicitând înscrierea în tabelul obligațiilor debitoarei cu creanța născută anterior deschiderii procedurii insolvenței. Creditoarea a precizat că această creanță este în sumă de 11.999.385,73 lei.

A fost întocmit tabelul preliminar al creanțelor, fiind acceptată în întregime creanța solicitată.

Ulterior, prin cereri subsecvente, creditoarea a arătat că, în fapt, valoarea creanței născute înaintea deschiderii procedurii este mai mare, acest aspect fiind constatat în urma unor controale făcute după schimbarea conducerii creditoarei SC GMG M.B. SA.

Prin cererea nr. 81/03.05.2012 și cererea nr.98/31.05.2012, creditoarea a precizat că solicită înscrierea în tabelul preliminar cu suma totală de 122.553.079 lei reprezentând creanța născută anterior deschiderii procedurii insolvenței.

Cererile subsecvente formulate de creditor nu constituie noi declarații de creanță, nevizând sume născute într-o altă perioada, care să necesite analiza în baza altor dispoziții legale, raportat la prima declarație de creanță, constituind, în fapt, o precizare a singurei declarații de creanță depuse de creditor în termenul reglementat de art. 64 alin. 1, vizând aceeași situație a creanțelor născute înainte de deschiderea procedurii insolvenței, majorându-se doar suma solicitată, fără a se aduce modificări declarației de creanță, în sensul schimbării obiectului și cauzei.

Potrivit art. 132 alin. 2 C.proc.civ., ale cărui dispoziții completează legea 85/2006, precizarea cererii în sensul măririi sau micșorării câtimii obiectului acesteia, nu reprezintă o modificare a cererii, astfel că, poate fi făcută și printr-o declarație verbală, cererea de majorare a câtimii obiectului cererii putând fi formulată în tot cursul judecății până la închiderea dezbaterilor asupra fondului.

Sunt neîntemeiate, astfel, susținerile contestatoarei, atât cu privire la tardivitatea declarației de creanță, având în vedere că nu există decât o singură declarație de creanță depusă în termen și precizată ulterior, cât și cu privire la imposibilitatea efectuării unei precizări a declarației de creanță, motivându-se că precizarea poate fi făcută doar până la prima zi de înfățișare, făcându-se confuzie între condițiile reglementate de art. 132 alin. 1 și art. 132 alin. 2.

Excepția tardivității declarației de creanță invocată de contestatoare este astfel neîntemeiată.

Creanța, astfel cum a fost precizată de creditorul SC GMG M. B. SA, a fost trecută de administratorul judiciar în tabelul preliminar rectificat al creanțelor, fiind acceptată în întregime.

Întocmirea de către administratorul judiciar a tabelului preliminar rectificat s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 3 pct. 16 din legea 85/2006, potrivit cărora "tabelul preliminar de creanțe cuprinde toate creanțele născute înainte de data deschiderii procedurii curente, scadente, sub condiție sau în litigiu, acceptate de administratorul judiciar în urma verificării acestora";.

Având în vedere faptul că precizarea declarației de creanță a intervenit după momentul întocmirii tabelului preliminar, în mod corect s-a procedat la întocmirea unui tabel preliminar rectificat, creanțele născute înainte de deschiderea procedurii insolvenței, neputând fi trecute conform dispozițiilor legii 85/2006, în nici o altă formă de tabel.

În acest sens, legea insolvenței cuprinde noțiunile de tabel suplimentar - în care sunt trecute creanțele născute după data deschiderii procedurii și până la intrarea în faliment (art. 3 pct. 18); tabel definitiv - în care sunt trecute toate creanțele "acceptate în tabelul preliminar și împotriva cărora nu s-au formulat contestații, precum și creanțele admise în urma soluționării contestațiilor"; (art. 3 pct. 17) și tabel definitiv consolidat - în care sunt trecute toate creanțele ce figurează în tabelul definitiv și cele din tabelul suplimentar necontestate, precum și cele rezultate în urma soluționării contestațiilor la tabelul suplimentar (art. 3 pct. 19).

Ca atare, practica judiciară a statuat în mod constat noțiunea de tabel preliminar rectificat, în care sunt cuprinse toate creanțele născute înainte de data deschiderii procedurii insolvenței, tabelul preliminar trebuind sa fie o oglindă fidelă a creanțelor invocate, fie că este vorba de admiterea sau respingerea acestora, regimul juridic al tabelului preliminar rectificat fiind acela al unui tabel preliminar, cu posibilitatea contestării drepturilor înscrise, conform art. 73 din legea insolvenței.

Susținerile contestatoarei privind imposibilitatea întocmirii în cauză a unui tabel preliminar rectificat sunt astfel neîntemeiate.

Cu privire la competența verificării declarațiilor de creanță și întocmirii tabelului preliminar rectificat, tribunalul a reținut că aceasta aparține administratorului judiciar, iar nu judecătorului sindic.

Astfel, conform dispozițiilor art. 20 alin. 1 lit. k din legea insolvenței, administratorul judiciar are ca atribuții "verificarea creanțelor și întocmirea tabelelor de creanță";, iar potrivit art. 66 alin. 1 din același act normativ, "toate creanțele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzută de prezenta lege, cu excepția creanțelor constatate prin titluri executorii";.

Susținerile contestatorului în sensul că analiza majorării sumei solicitate putea fi realizată doar de judecătorul sindic pe calea unei contestații formulate împotriva tabelului preliminar este lipsită de suport legal, neexistând niciun text de lege în baza căruia judecătorul sindic să poată analiza o declarație de creanță asupra căreia, administratorul judiciar nu s-a pronunțat și pentru care nu există întocmit tabel preliminar cu mențiunea acceptării sau neacceptării creanței de către administratorul judiciar.

Astfel, tabelul preliminar inițial întocmit în cauză prevedea în mod corect, înscrierea creditorului SC GMG M.B. SA cu suma de 11.999.385,73 lei, conform solicitării făcute.

Creditorul nu putea formula contestație împotriva acestui tabel, pentru a critica neînscrierea în tabel a unei sume care nu era precizată la data întocmirii tabelului.

Dispozițiile art. 73 alin 1 din legea 85/2006 prevăd în mod expres faptul că debitorul, creditorul și orice persoană interesată pot formula contestații "cu privire la creanțele și drepturile de preferințe trecute de administratorul judiciar/lichidator în tabelul preliminar de creanță";.

Ca atare, atâta vreme cât creanțele nu au fost verificate de administratorul judiciar și consemnate în tabelul preliminar, fie ca admise, fie ca respinse, nu se poate face contestație împotriva tabelului preliminar.

Mai mult, conform dispozițiilor art. 11 alin. 2 din legea 85/2006, judecătorul sindic are atribuții de control judiciar asupra procedurii, acest control cuprinzând și activitatea administratorului judiciar, în cazul contestațiilor la tabelul preliminar, controlul activității administratorului judiciar realizându-se prin verificarea legalității creanțelor analizate de administratorul judiciar în baza atribuțiilor prevăzute de art. 20 lit. k din legea insolvenței.

Susținerile contestatoarei privind greșita verificare a creanței de către administratorul judiciar și întocmirea tabelului preliminar rectificat de către acesta, sunt astfel neîntemeiate.

De asemenea, sunt neîntemeiate susținerile acesteia privind anularea tabelului preliminar rectificat, conform dispozițiilor art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, ca fiind întocmit de un funcționar necompetent, administratorul judiciar nefiind asimilat categoriei funcționarilor, noțiunea de administrator judiciar fiind prevăzută doar în legea 85/2006, dispozițiile art. 5 alin. 1 din acest act normativ, precizând că administratorul judiciar face parte dintre organele care aplica procedura, stipulându-se în acest sens "organele care aplică procedura sunt : instanțele judecătorești, judecătorul sindic, administratorul judiciar și lichidatorul";.

Cu privire la temeinicia declarației de creanță depusă de creditoarea SC GMG M.B. SA, astfel cum a fost precizată, judecătorul sindic a reținut că suma solicitată de creditor rezultă din documentele justificative anexate, fiind o creanță certă, lichidă și exigibilă.

Astfel, la dosar a fost depus procesul-verbal de control nr. 294/08.08.2012 întocmit de ANAF, în cuprinsul căruia se face o analiză detaliată a întregii creanțe deținute de creditoarea SC GMG M.B. SA, concluzionându-se că suma datorată de debitoare rezultă din "analiza extraselor de cont și a ordinelor de plată";, pentru verificarea creanței fiind analizate jurnalele de vânzări și cumpărări, deconturile de TVA comparativ cu sumele înscrise în documentele primare, nefiind constatate neconcordante, privind facturile înregistrate în evidența contabilă.

Procesul-verbal nr. 294/08.08.2012 a fost comunicat debitoarei SC R.M. SA, iar aceasta nu a înțeles să-l conteste, achiesând la concluziile actului, recunoscând implicit creanța majorată.

Raportat la suma constatată ca fiind datorată de debitoare creditoarei, actul administrativ întocmit de ANAF reprezintă un titlu de creanță care, prin necontestarea în termenele prevăzute de lege, a căpătat caracter de titlu executoriu.

Conform dispozițiilor art. 66 alin. 1 din legea 85/2006, creanțele constatate prin titluri executorii nu sunt supuse procedurii de verificare, textul menționat arătând că "toate creanțele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzută de prezenta lege, cu excepția creanțelor constatate prin titluri executorii";.

Ca atare, în raport de acest act administrativ, necontestat de nicio persoană în termenele prevăzute de lege, reprezentând titlu executoriu, creanța creditorului SC GMG M.B. SA, astfel cum a fost precizată, a fost înscrisă în mod corect ăn tabelul preliminar rectificat al creanțelor.

Expertiza extrajudiciară depusa de contestatoare la dosar, cuprinzând concluzii privind executarea obligațiilor de plată, nu poate fi avută în vedere de instanță, nefiind o probă administrată în cauză, fiind făcută la cererea creditorului contestator, de către un expert desemnat de el în acest sens, fiind infirmată prin concluziile actului administrativ întocmit de ANAF, ca organ fiscal oficial al statului.

Tabelul preliminar rectificat al creanțelor este ca atare legal întocmit de către administratorul judiciar cu privire la creanța creditorului SC GMG M.B. SA, fiind neîntemeiată contestația formulată de creditorul E-B KFT.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea E-B. KFT, prin care a solicitat modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii contestației împotriva tabelului preliminar "rectificat" de creanțe al SC R.M. SA publicat în BPI în data de 20.09.2012 sub numărul 12864, cu consecința eliminării creanței suplimentare a SC GMG M.B. SA în cuantum de 93.119.918,68 lei.

În motivarea recursului, recurenta a susținut că instanța de judecată a respins în mod neîntemeiat nulitatea absolută a rectificării, întrucât actul de procedură intitulat tabelul preliminar "rectificat" a fost întocmit de un funcționar necompetent, fiind aplicabil art. 105 alin. (2) C.proc.civ. și față de inexistența tabelului preliminar rectificat de creanțe ca act în cadrul procedurii insolvenței.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta a arătat că orice modificare a tabelului preliminar se poate realiza în urma unei hotărâri judecătorești pronunțate de judecătorul-sindic, ca urmare a admiterii unei contestații formulate în condițiile legale, ori de către judecătorii care asigură controlul ierarhic, învestiți cu un recurs împotriva unei hotărâri de respingere a contestației împotriva tabelului preliminar.

Din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă că există nicio astfel de hotărâre a instanței de judecată care să se fi pronunțat în sensul modificării tabelului preliminar prin majorarea creanței SC GMG M.B. SA cu suma de 93.119.918,68 lei

Față de această situație, rezultă că administratorul judiciar s-a substituit în mod nepermis judecătorului-sindic, modificând de la sine putere tabelul preliminar, aceasta în condițiile în care prevederile art. 73 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 sunt extrem de clare în a da în competența judecătorului sindic dreptul, dar și obligația de a soluționa contestațiile la tabelul preliminar.

Această împrejurare se circumscrie motivul de nulitate reglementat de prevederile art. 105 alin. (2), anume actele au fost îndeplinite e un funcționar necompetent. Majorarea abuzivă și lipsită de temei probator a creanței SC GMG M. B. SA de la suma de 11.836.422,72 la suma de 104.956.341,4 lei (adică de zece ori) îi produce grave prejudicii întrucât diminuează șansele de a-și mai recupera creanțele și totodată schimbă în mod artificial ponderea de vot în cadrul adunării creditorilor. Prin urmare, vătămarea suferită de recurentă este evidentă.

Referirea de către instanța de fond la prevederile art. 5 alin. (1) și reținerea calității de organ al procedurii a administratorului judiciar nu pot reprezenta argumente în dovedirea pretinsei lipse a calității de funcționar a administratorului judiciar, ci din contră reprezintă argumente în sensul deținerii acestei calități. În doctrina de specialitate s-a reținut în mod judicios faptul că "dispozițiile art. 105 alin. (2) nu precizează categoria funcționarilor la care se referă, respectiv dacă legea are în vedere numai funcționarii încadrați la instanță sau și alți funcționari publici. Referirea generică a legii îndreptățește concluzia că legiuitorul a avut în vedere și situațiile în care actul de procedură este întocmit de o persoană care funcționează pe lângă un organ de stat sau în mod independent. În același sens, recurenta a invocat și jurisprudența CEDO.

Cu privire la lipsa competenței administratorului judiciar de a modifica tabelul preliminar, instanța de fond aduce drept contraargument prevederile art. 73 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 care reglementează posibilitatea formulării unor contestații în fața judecătorului sindic cu privire la creanțele și drepturile de preferință înscrise de administratorul judiciar în tabelul preliminar de creanțe. Or acest argument nu poate decât să susțină cele invocate de recurentă, anume că odată întocmit tabelul preliminar singura modalitate prin care acesta poate fi modificat este cea a contestației care este judecată de judecătorul sindic.

Un alt argument adus de judecătorul sindic, dar și de această dată lipsit de relevanță, este cel legat de prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 ce vizează atribuțiile de control ale judecătorului asupra activității administratorului judiciar care, conform art. 20 lit. k) este dator să analizeze legalitatea creanțelor invocate. Aceste argumente sunt lipsite de relevanță deoarece aplicarea art. 20 lit. k) vizează situația anterioară întocmirii tabelului preliminar. În prezenta cauză acest moment procedural era de mult depășit, tabelul preliminar fiind publicat cu un an înainte. În aceste condiții, din moment ce debitoarea SC R. M. SA avea întocmit deja tabelul preliminar de creanțe, prevederile art. 20 lit. k) erau lipsite de incidență, aplicabilitatea lor fiind limitată până la momentul întocmirii tabelului de creanțe.

Conform celor arătate în fața judecătorului sindic, actul de procedură intitulat tabel preliminar rectificat nu există în cadrul procedurii insolvenței. Recurenta și-a întemeiat această susținere pe dispozițiile art. 3 pct. 16-19 și art. 75 din Legea 85/2006 din care rezultă, în mod evident, faptul că în procedura insolvenței nu poate fi efectuată modificarea Tabelului preliminar fără să existe o contestație care să aibă acest obiect și care să fie admisă de către instanța de judecată.

Totodată, în procedura insolvenței există doar noțiunile prevăzute de art. 3 pct. 16-19 din Legea nr. 85/2006, respectiv tabel preliminar, definitiv, suplimentar și definitiv consolidat. Rectificarea Tabelului preliminar s-a făcut în mod ocult, prin eludarea normelor imperative ce reglementează procedura insolvenței.

Prin urmare, din moment ce actul intitulat tabel preliminar rectificat a fost întocmit cu încălcarea prevederilor legale imperative, considerăm că și în acest caz vor fi aplicabile prevederile art. 105 alin. (2), însă de această dată vor avea incidență prevederile care sancționează cu nulitatea acele acte de procedură întocmite cu "neobservarea formelor legale".

Judecătorul sindic, analizând acest motiv de contestație l-a respins, fără a aduce nicio probă în acest sens, argumentând că "practica judiciară a statuat în mod constant noțiunea de tabel rectificat". Nu a fost indicată nicio decizie de speță cu privire la acest aspect.

În al doilea motiv de recurs, recurenta a susținut tardivitatea noii declarații de creanță. Creditoarea SC GMG M.B. SA, ulterior expirării termenelor pentru depunerea declarației de creanță, respectiv pentru contestarea tabelului preliminar, a formulat două cereri precizatoare privitoare la creanța sa, anume cererea nr. 81/03.05.2012 prin care solicita majorarea creanței de la 11.199.385,73 lei la 70.939.816 lei și cererea nr. 98/31.05.2012 prin care a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 122.553.079 RON.

În ipoteza în care se va trece peste excepția de nulitate întemeiată pe aspectul legat de necompetența administratorului judiciar (pct. 1 din prezentul recurs), cererea GMG prin care solicită majorarea creanței va trebui calificată drept o nouă declarație de creanță. În aceste condiții, recurenta solicită instanței de control judiciar să constate că aceasta este depusă peste termenul reglementat de lege și fixat de judecătorul sindic, prin încheierea de deschidere a procedurii insolvenței, anume 21.11.2011. Depunerea tardivă a declarației de creanță este sancționată (conform art. 76 din Legea nr. 85/2006) cu nulitatea absolută, deoarece este nesocotită o condiție imperativă a legii, anume aceea de a depune cererea înăuntrul unui anumit termen.

Conform prevederilor art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 participanții la procedura insolvenței, nemulțumiți de modul în care a fost întocmit tabelul preliminar de creanțe, pot formula contestație la tabel în termen de 5 zile de la publicarea sa.

În cazul de față, tabelul preliminar de creanțe a fost publicat în data de 10.11.2011, acesta fiind momentul de la care urmează a fi calculat termenul de 5 zile în cadrul căruia poate fi atacat tabelul preliminar de creanțe.

În acest sens sunt și prevederile art. 76 din Legea nr. 85/2006 conform cărora: "titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanțelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. b), va fi decăzut, cât privește creanțele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor și nu va dobândi calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedură. El nu va avea dreptul de a-și realiza creanțele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaților cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăți ori transferuri frauduloase. Decăderea va putea fi invocată oricând, de orice parte interesată, pe cale de acțiune sau excepție.";

Față de reglementarea mai sus citată rezultă că depășirea termenului până la care poate fi depusă declarația de creanță are drept efect decăderea din dreptul dea a fi înscris cu creanța solicitată. În cazul de față GMG a formulat o cerere de înscriere la masa credală în termenul legal, ce i-a fost și admisă, aceasta fiind înscrisă in tabel cu suma de 11.199.385,73 lei. Ulterior acestui moment, creditorul este decăzut, în temeiul art. 76 din Legea nr. 85/2006, din dreptul de a solicita înscrierea sa în tabelul de creanțe și cu alte creanțe, indiferent dacă acest fapt se realizează prin solicitarea de majorare a creanței existente.

Cu privire la aceste susțineri, judecătorul sindic a oferit o soluție lipsită de sens, arătând că solicitarea de majorare a creanței este o cerere în sensul prevederilor art. 132 C.proc.civ., motiv pentru care majorarea cuantumului creanței nu poate fi catalogată drept o cerere de modificare a cererii. Această concluzie, prin referire la prevederile art. 132 CPC este profund eronată. Normele art. 132 C.proc.civ. vizează exclusiv cererea de chemare în judecată, iar nu declarația de creanță care are un regim juridic complet diferit. În atari condiții este evident că prevederile acestui text de lege sunt total lipsite de relevanță juridică.

În altă ordine de idei, calificarea cererii de majorare a creanței drept o precizare a declarației de creanță este profund ilegală din două motive. În primul rând precizarea unei cereri nu poate interveni ulterior soluționării sale. Astfel, trebuie subliniat că declarația de creanță poate fi asimilată cu o cerere prin care se solicită înscrierea în tabelul de creanțe cu o anumită sumă. Această cerere poate fi formulată într-un anumit termen, care în cazul de față a fost până la data de 21.11.2011. Odată expirat termenul și odată întocmit tabelul preliminar de creanțe orice precizare cu privire la declarația de creanță va fi socotită tardiv depusă și respinsă ca atare.

Prin urmare, chiar dacă s-ar ajunge la concluzia că cele reținute de judecătorul sindic cu privire la faptul că cererile de majorare a creanței GMG nu reprezintă noi declarații de creanță ci simple precizări, GMG M. B. a fost decăzută din dreptul de a-și mai modifica declarația de creanță deoarece această declarație a fost soluționată în mod irevocabil cu mult timp înainte.

Totodată trebuie subliniat că prin acest procedeu juridic se încearcă în fapt fraudarea legii, anume înlăturarea de la aplicare a prevederilor art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 care impun părților nemulțumite de modul în care a fost întocmit tabelul preliminar de creanțe să formuleze contestație în termen de 5 zile de la publicarea sa.

Un alt aspect reliefat în fața instanței de fond a vizat faptul că prin declarația de creanță depusă de acest creditor s-a solicitat exclusiv suma de 11.836.422,72 lei, sumă pe care administratorul judiciar de la acel moment a considerat-o datorată și a înscris-o pe tabelul de creanțe. Astfel, în baza principiului disponibilității, SC GMG M.B. SA și-a exercitat drepturile conferite de Legea nr. 85/2006. Odată exercitat acest drept, orice modificare a tabelului de creanțe peste suma solicitată prin declarația de creanță este de neprimit, creditorul fiind decăzut, după cum am arătat și la punctele de mai sus, din dreptul de a mai formula sau de a-și modifica declarația de creanță.

În cel de-al treilea motiv de recurs, recurenta a susținut că majorarea cuantumului creanței este lipsit de temei, debitoarea ne datorând GMG o creanță în cuantumul precizat.

În ceea ce privește existența acestei creanțe, judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre nelegală, întrucât SC R.M. SA și-a îndeplinit obligațiile asumate în baza contractului nr. GD 78/21.02.2008, care este invocat de către creditoare în justificarea majorării creanței pretinse.

În acest sens, recurenta a avut posibilitatea să solicite întocmirea unei expertize cu privire la datoriile reciproce dintre SC R.M. SA și SC GMG M.B. SA, așa cum rezultă din derularea contractelor nr. GD 78/21.02.2008, astfel cum a fost acesta modificat prin actul adițional nr. GD 407/15.08.2008 și nr. GD 669/02.12.2008, încheiate între SC R.M. SA și SC GMG M.B. SA, la data încetării raporturilor contractuale, raport care este atașat la dosarul de fond.

Conform acestui raport întocmit de dl expert contabil S. P., expert contabil, debitoarea R. M. nu înregistrează o datorie mai mare decât cea înregistrată inițial în tabelul preliminar de creanțe. Acest aspect rezultă cu precizie întrucât obligațiile contractuale ale subscrisei au fost executate, diferența rămasă de achitat ca și debit reprezentând exclusiv diferența pentru care SC GMG M.B. SA a solicitat înscrierea la masa credală prin declarația de creanță inițială.

Cu referire la procesul-verbal de control nr. 294/08.08.2012 întocmit de ANAF, la care face referire instanța de fond în sprijinul respingerii contestației, recurenta a arătat că nu reprezintă un titlu de creanță, și cu atât mai mult nu poate fi considerat drept un titlu executoriu. Cele reținute de instanța de fond în sensul că în cuprinsul procesului-verbal de control nr. 294/08.08.2012 s-a realizat o analiză detaliată a întregii creanțe deținute de creditorul SC GMG M.B. SRL în urma căreia s-a stabilit că din analiza extraselor de cont și a ordinelor de plată, creanța solicitată ar fi datorată, este complet eronată și lipsită de fundament juridic.

Consemnările din procesul-verbal de control nr. 294/08.08.2012 întocmit de ANAF reprezintă o expresie a contabilității SC GMG M.B. SRL, ceea ce înseamnă că ANAF a extras din contabilitate datele pe care această societate a decis, în mod unilateral să le înscrie, respectiv să le pună la dispoziție. În aceste condiții, din moment ce SC R.M. SA nu și-a dat niciodată acordul cu privire la veridicitatea celor înscrise în contabilitatea GMB, aceste date nu pot constitui probă împotriva R. M..

În egală măsură este eronată concluzia instanței de fond cu privire la pretinsul caracter executoriu al procesului-verbal de control nr. 294/08.08.2012. Acest act este unul administrativ fiscal care însă are relevanță exclusiv în relația dintre ANAF și GMG M.B.. R. M., în calitate de terț desăvârșit de actul de control fiscal, nu poate dobândi nici drepturi dar nici obligații în baza acelui act.

Oricum un proces-verbal de constatare nu are caracter executoriu nici măcar în ceea ce o privește pe GMG. Singurul act emis de ANAF cu putere executorie este decizia de impunere și titlul executoriu aferent, iar raportul juridic astfel născut poate avea drept subiecte exclusiv pe ANAF și GMG.

Un argument în plus în sensul netemeiniciei sentinței atacate este reprezentat de faptul că procesul-verbal ce se susține a reprezenta titlul executoriu în temeiul căruia a fost înscrisă creanța a fost emis în data de 08.08.2012, adică la o distanță de aproximativ 3 luni de la momentul formulării celor două cereri precizatoare privitoare la creanța GMG M.B., anume cererea nr. 81/03.05.2012 prin care solicită majorarea creanței de la 11.199.385,73 lei la 70.939.816 lei și cererea nr. 98/31.05.2012 prin care a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 122.553.079 RON.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VI-a Civilă la data de 04.04.2013.

La termenul de judecată din 23.09.2013, intimata-creditoare, prin avocat, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a recurentei, precum și excepția lipsei de interes în soluționarea recursului.

Analizând, cu prioritate, excepția lipsei calității procesuale active, Curtea are în vedere că recurenta a avut calitatea de parte în procedura din fața primei instanțe, sentința atacată fiind pronunțată în contradictoriu cu aceasta, astfel că avea dreptul de formulare a căii de atac prevăzute de lege. Motivul invocat de intimată, respectiv pierderea calității de creditor în cursul procedurii de insolvență, respectiv prin hotărârea nr. 6210 din 19.06.2013 a judecătorului sindic, privește, față de dispozițiile art. 73 alin. 1 din Legea 85/2006, pierderea interesului în susținerea contestației la tabel formulate, respectiv a recursului. Deci acest motiv poate fi invocat în susținerea excepției lipsei de interes, ceea ce intimata a și invocat în cursul dezbaterilor.

Referitor la admisibilitatea excepției lipsei de interes, Curtea are în vedere că această excepție a fost ridicată înainte de începerea dezbaterilor asupra recursului, respectiv după discutarea excepției lipsei calității procesuale active.

Analizând excepția lipsei de interes în susținerea recursului, Curtea are în vedere că hotărârea invocată nu este irevocabilă, nefiind încă redactată, astfel că nu se poate reține pierderea, la acest moment, a interesului recurentei în susținerea contestației formulate în considerarea calității de creditor, respectiv în susținerea recursului declarat împotriva sentinței de respingere a contestației la tabel.

În consecință, Curtea va respinge ambele excepții invocate.

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele :

În fapt, prin încheierea din 07.09.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. 58935/3/2011 a fost deschisă procedura generală a insolvenței împotriva societății debitoare SC R.M. SA, fiind stabilit, totodată, termenul limită pentru depunerea declarațiilor de creanță pentru data de 21.10.2011.

Cu respectarea acestui termen, creditoarea SC GMG Media Box SA a formulat cerere de admitere a creanței în valoare de 11.836.422,73 lei la tabelul preliminar de creanțe împotriva debitoarei S.C. R.M. S.A.

Ulterior, la data de 10.11.2011, la expirarea termenului stabilit pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor, a fost publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență tabelul preliminar al creanțelor, în care creditoarea SC GMG M.B. SA a figurat cu o creanță admisă în valoare de 11.199.385,73 lei, în urma compensării parțiale.

Prin cererea înregistrată cu nr. 81 din 03.05.2012, creditoarea S.C. GMG M.B. S.A., intitulată "cerere precizatoare";, aceasta a solicitat înscrierea în tabelul preliminar al creanțelor a creanței în sumă de 70.939.816 lei.

Printr-o nouă cerere, înregistrată cu nr. 98 din 31.05.2012, intitulată "cerere precizatoare a declarației de creanță";, creditoarea a solicitat înscrierea în tabelul preliminar al creanțelor a creanței în sumă de 122.553.079 lei.

În motivarea cererilor s-a invocat, în esență, imposibilitatea de formulare a cererii de înscriere la tabel în termenul prevăzut de lege, datorată deficiențelor în administrarea societății. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 103 C.proc.civ. și art. 64 alin. 1 din Legea 85/2006.

Administratorul judiciar a dispus rectificarea tabelului preliminar de creanțe în sensul celor solicitate de creditoare, tabelul fiind republicat la data de 06.06.2012.

Împotriva acestui tabel a formulat contestație recurenta-contestatoare.

Legea 85/2006 conține dispoziții speciale referitoare la condițiile de formulare a cererilor de admitere a creanțelor de către creditori, respectiv art. 61 - 76 din lege.

În acest sens, trebuie avut în vedere că, potrivit art. 62 alin. 1 lit. b, termenul-limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanțelor asupra averii debitorului va fi de maxim 45 de zile de la deschiderea procedurii, termen care, conform art. 64 alin. 1, va fi fixat prin sentința de deschidere a procedurii.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 76 alin. 1 din lege, "Cu excepția cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 7, titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanțelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. b), va fi decăzut, cât privește creanțele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor și nu va dobândi calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedură. El nu va avea dreptul de a-și realiza creanțele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaților cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăți ori transferuri frauduloase.";

În cauza de față, termenul de depunere a cererilor de admitere a creanțelor a fost stabilit, în urma prelungirii, pentru data de 21.10.2011.

Creditoarea intimată și-a majorat, prin cele două cereri succesive, cuantumul creanței solicitate împotriva S.C. R.M. S.A..

Instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor art. 132 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ. 1865, potrivit cărora "cererea nu se socotește modificată și nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de ședință declarațiile verbale făcute în instanță: … 2. când reclamantul mărește sau micșorează câtimea obiectului cererii;";.

În temeiul acestei dispoziții legale, instanța de fond a apreciat că cele două cereri nu reprezintă noi declarații de creanță, ci o precizare a singurei declarații de creanță formulată în termen.

În conformitate cu prevederile art. 149 din Legea 85/2006, dispozițiile acestei legi speciale se completează, în măsura compatibilității lor, cu cele ale Codului de procedură civilă.

Așadar, pentru aplicarea dispozițiilor acestuia, instanța de judecată trebuie să facă un examen al compatibilității acestora cu dispozițiile speciale din Legea 85/2006.

Prin urmare, dispozițiile art. 132 C.proc.civ., ce au în vedere situația particulară a cererii de chemare în judecată, respectiv modificările ce pot fi aduse acesteia ulterior primei zile de înfățișare, nu pot fi aplicate în cauza de față, fiind incompatibile cu procedura de depunere și verificare a cererilor de admitere a creanțelor la masa credală.

În raport de această concluzie, Curtea reține că cele două cereri, înregistrate cu nr. 81 din 03.05.2012, respectiv nr. 98 din 31.05.2012, reprezintă noi declarații de creanță efectuate cu depășirea termenului stabilit prin sentința de deschidere a procedurii în conformitate cu art. 62 alin. 1 lit. b din Legea 85/2006.

Prin ambele cereri, creditoarea a invocat dispozițiile art. 103 C.proc.civ. referitoare la repunerea în termenul de formulare a cererii de admitere a creanței. Împrejurarea de fapt invocată, respectiv administrarea defectuoasă a societății nu reprezintă însă o împrejurare mai presus de voința sa care ar fi împiedicat neîndeplinirea actului. Administratorul societății este organul de conducere al societății, adunarea generală fiind cea care îl desemnează și îl poate revoca potrivit legii 31/1990. Prin urmare, creditoarea își invocă propria culpă pentru neîndeplinirea în termen a actului de procedură, nefiind îndeplinite condițiile pentru repunerea în termen.

În consecință, cele două acte de procedură sunt lovite de nulitate absolută și necondiționată de existența unei vătămări.

În ce privește tabelul preliminar rectificat în urma admiterii celor două cereri acest act este nelegal, fiind întocmit cu nerespectarea procedurii prevăzute de art. 72 din Legea 85/2006.

Administratorul judiciar a procedat, astfel, la modificarea tabelului preliminar de creanțe, în condițiile în care legea permite o astfel de modificare doar în urma admiterii unei contestații la tabel.

Totodată, noțiunea de "rectificare"; a tabelului nu poate fi primită, căci administratorul a efectuat o veritabilă modificare a cuantumului unei creanțe din tabel, pentru acest scop existând, în mod evident, calea contestației.

Este adevărat că, așa cum a susținut intimata-creditoare, aceasta nu avea acces la contestație, pentru că, respectând principiul disponibilității, ea nu putea obține pe această cale decât ceea ce a solicitat prin cererea inițială, dar aceasta nu înseamnă că trebuie găsită o modalitate nelegală pentru satisfacerea pretinsului drept de creanță al acesteia.

Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază că recursul este fondat, respectiv ca sentința atacată este nelegală și netemeinică.

Față de concluzia la care Curtea a ajuns, nu mai este necesară analiza celorlalte motive de recurs.

În temeiul art. 312 alin. 1 - 3 C.proc.civ., Curtea a admis recursul, a modificat, în tot, sentința recurată, în sensul că admis contestația formulată de contestatoare.

Pe fond, Curtea a admis excepția tardivității formulării declarațiilor de creanță de către creditoarea GMG M.B. S.A., prin cererile nr.81/03.05.2012 și nr. 98/31.05.2012, pentru motivele reținute mai sus, și, ca urmare, a dispus înlăturarea din tabelul creditorilor a sumelor solicitate de creditoarea GMG M.B. S.A. prin aceste cereri și a menținut cuantumul creanței acesteia doar cu privire la suma de 11.836.422,73 lei.

← Faliment - Procedura insolvenţei. Excepţia puterii de lucru...		Capacitate de folosinţă a persoanei juridice . Jurisprudență... →

Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 132 C.proc.civ. în privinţa declaraţiilor de creanţă.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 132 C.proc.civ. în privinţa declaraţiilor de creanţă.