Cerere de recurs. Suspendare facultativă a judecăţii. Momentul de la care curge termenul de perimare
| Comentarii |
|
Perimarea este o sancţiune procesuală care se bazează pe prezumţia de desistare a părţii de la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată, rămânerea cauzei în nelucrare şi culpa părţii fiind cele două elemente esenţiale care definesc perimarea ca pe o sancţiune procedurală, dar şi ca o prezumţie de desistare de la judecată. Suspendarea facultativă a judecăţii dăinuie până când hotărârea pronunţată în cauza ce a determinat suspendarea a rămas irevocabilă. Odată cu rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri, suspendarea încetează, iar termenul de perimare îşi reia cursul său firesc şi curge împotriva părţii recurente, care ar fi trebuit - fiind în cunoştinţă de cauză - ca, în termenul prevăzut de art. 248 alin. (3) din C.proc.civ., să ceară redeschiderea judecăţii. Instanţa de judecată are posibilitatea, iar nu obligaţia de a dispune repunerea cauzei pe rol, de îndată ce cunoaşte că hotărârea pronunţată în cauza ce a determinat suspendarea a rămas irevocabilă. Aşadar, revine părţilor implicate în judecarea procesului ce a cauzat suspendarea, obligaţia de a încunoştinţa instanţa despre rămânerea irevocabilă a hotărârii ce a constatat existenţa sau inexistenţa dreptului de care atârna dezlegarea pricinii.
Secţia comercială, Decizia nr. 1557 din 13 septembrie 2011
Prin sentința civilă nr. 1039/PI din 23.10.2009 pronunțată în dosarul nr. 4716/30/2009 Tribunalul Timiș a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de reclamanta SC S SRL Iași în contradictoriu cu pârâta SC P. SRL Timișoara, respingând, totodată, și cererea sa având ca obiect dizolvare societate.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC S. SRL Iași, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul constatării dizolvării pârâtei SC P. SRL Timișoara începând cu data decesului asociatului unic.
Prin decizia civilă nr. 1557 din 13.09.2011 C.A. Timișoara a constatat perimat recursul declarat de reclamanta SC S. SRL Iași împotriva sentinței civile nr. 1039/PI din 23.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 4716/30/2009 în contradictoriu cu pârâta intimată SC P. SRL Timișoara.
Pentru a pronunța această soluție Curtea a reținut că prezenta cauză a fost suspendată, în temeiul art. 244 pct. 1 din C.proc.civ., prin încheierea din 29.06.2010 până la soluționarea recursului declarat în data de 5.05.2010 de către reclamanta SC S. SRL Iași împotriva încheierii de ședință din 27.04.2010 prin care C.A. Timișoara a respins noua sa cerere de sesizare a Curții Constituționale, acest din urmă recurs fiind soluționat de înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 3816 din 10.11.2010 pronunțată în dosarul nr. 4716/30/2009.
Suspendarea facultativă a judecății dăinuie, astfel cum dispune în mod expres art. 244 alin. (2) din C.proc.civ., până când hotărârea pronunțată în cauza ce a determinat suspendarea a rămas irevocabilă. Odată cu rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri, suspendarea încetează, iar termenul de perimare își reia cursul său firesc și curge împotriva părții recurente, care ar fi trebuit - fiind în cunoștință de cauză - ca, în termenul prevăzut de art. 248 alin. (3) din același cod, să ceară redeschiderea judecății. Practica judecătorească a decis în mod constant că instanța de judecată are posibilitatea, iar nu obligația de a dispune repunerea cauzei pe rol, de îndată ce cunoaște că hotărârea pronunțată în cauza ce a determinat suspendarea a rămas irevocabilă. Așadar, revine părților implicate în judecarea procesului ce a cauzat suspendarea, obligația de a încunoștința instanța despre rămânerea irevocabilă a hotărârii ce a constatat existența sau inexistența dreptului de care atârnă dezlegarea pricinii.
în speță, cauza ce a constituit obiectul suspendării a fost soluționată irevocabil în data de 10.10.2010, prin decizia nr. 3816/2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție, iar până la 20.06.2011, când dosarul a fost repus pe rol în vederea perimării, a stat în nelucrare din vina părților, neefectuându-se niciun act de procedură în vederea judecării.
Potrivit dispozițiilor art. 248 din C.proc.civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an în materie civilă sau de 6 luni în materie comercială. Conform art. 252 din același cod, perimarea se constată la cerere sau din oficiu.
Perimarea este o sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții de la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată. Din cuprinsul articolului menționat rezultă că rămânerea cauzei în nelucrare și culpa părții sunt cele două elemente esențiale care definesc perimarea ca pe o sancțiune procedurală, dar și ca o prezumție de desistare de la judecată. Cu alte cuvinte, perimarea are, astfel, atât caracter de sancțiune a neglijenței părții, cât și caracterul unei prezumții de desistare tacită.
Cum în cauză recursul societății reclamante a rămas în nelucrare mai mult de șase luni raportat la data de la care partea ar fi avut dreptul să solicite redeschiderea judecății, respectiv de la momentul soluționării de către instanța supremă a dosarului nr. 4716/30/2009 (10.11.2010), dată de la care suspendarea poate fi imputată părților, se impune a se constata faptul că cererea acesteia este perimată de drept, potrivit dispozițiilor legale arătate și a principiului disponibilității specific procesului civil, pricina rămânând în nelucrare din vina recurentei, care nu a îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, inclusiv formularea unei cereri de repunere pe rol a dosarului înainte de împlinirea termenului de perimare, știut fiind faptul că în sistemul codului actual de procedură civilă perimarea operează de drept la împlinirea termenului prescris de lege, ea putând fi invocată și de instanță pe cale de excepție.
(Judecător dr. Nasz Csaba Bela)
| ← Ordonanţă preşedinţială. Recurs nemotivat. Consecinţe | Procedura insolvenţei. Plan de reorganizare confirmat.... → |
|---|
