Contencios fiscal. Venituri din alte surse. Obligativitatea plăţii contribuţiei la asigurările sociale de sănătate.
| Comentarii |
|
Contencios fiscal. Venituri din alte surse. Obligativitatea plăţii contribuţieila asigurările sociale de sănătate.Art.46 şi 78 alin.1 lit.e din Codul fiscal,Art.208 alin.3, art.211 alin.1, art. 213 alin.1, art.257 alin.1 din Legeanr.95/2006
Potrivit art.78 alin.1 lit.e din Codul fiscal, prin venituri din alte surse seînţeleg acele venituri realizate de persoane fizice din activităţi desfăşurate pebaza convenţiilor/contracte civile, altele decât cele care sunt impozitateconform capitolului II şi opţiunii exercitate de către contribuabil, iar potrivitart.46 din Codul fiscal, veniturile din activităţi independente sunt aceleaprovenind din activităţi comerciale, profesii liberale, dreptul de proprietateintelectuală.
Indiferent care ar fi statutul veniturilor respective, sunt datoratecontribuţii la asigurările sociale de sănătate, în baza art.208 alin.3 şi art.211alin.1 din Legea nr.95/2006, care prevăd că asigurările sociale de sănătatesunt obligatorii pentru toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară şi art.257alin.1, care statuează obligaţia plăţii contribuţiei pentru asigurări sociale desănătate de către toate categoriile de persoane asigurate, cu excepţiileprevăzute de art.213 alin.1 din Legea nr.95/2006, între care nu se regăseştesituaţia reclamantei.
(Decizia nr. 1037 din 27 octombrie 2009)
Prin sentinţa nr. 462/CAF/24 martie 2009, Tribunalul Vâlcea - secţiacomercială şi de contencios administrativ fiscal a admis acţiunea formulată dereclamanta N.S.C. şi a dispus anularea dispoziţiei nr.10790/16 octombrie 2009, araportului de control nr.14315/15 august 2009 şi a deciziei de impunere cu acelaşinumăr.
Pentru a se pronunţa în sensul celor de mai sus, instanţa a reţinut că înperioada 1 ianuarie 2003-31 decembrie 2006, reclamanta a încasat venituri dinsalarii şi activităţi independente, pe baza unui contract/mandat încheiat cu S.C. A.S.A. şi S.C. Z.C. S.R.L. care se încadrează în categoria veniturilor din alte surse,prevăzute de art.78 alin.1 lit.e din Codul fiscal şi nu în categoria veniturilor dinactivităţi independente, aşa cum sunt definite de art.46 din Codul fiscal, astfel căgreşit a fost obligată la restituirea sumelor din conţinutul actelor analizate, a căroranulare se impune.
Pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate Vâlcea a declaratrecurs împotriva sentinţei de mai sus, susţinând că respectivele venituri au fostîncadrate în mod corect în categoria veniturilor din activităţi independente, potrivitart.46 din Codul fiscal, aprecierea instanţei de fond că acestea fac parte dincategoria venituri din alte surse conform art.78 din Codul fiscal, constituind oîncălcare a dispoziţiilor legale menţionate.
S-a mai susţinut că, potrivit art.208 alin.3 şi art.211 alin.1 din Legeanr.95/2006, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii pentru toţi cetăţenii, cuexcepţiile prevăzute de lege, în care reclamanta nu se încadrează potrivit art.213alin.1.
Recursul a fost admis, cu motivarea că potrivit art.78 alin.1 lit.e dinCodul fiscal, prin venituri din alte surse se înţeleg acele venituri realizate depersoane fizice din activităţi desfăşurate pe baza convenţiilor/contracte civile, alteledecât cele care sunt impozitate conform capitolului II şi conform opţiunii exercitatede către contribuabil, iar potrivit art.46 din Codul fiscal, veniturile din activităţiindependente sunt acelea provenind din activităţi comerciale, profesii liberale,dreptul de proprietate intelectuală.
În cauză, reclamanta a obţinut în perioada 1 ianuarie 2003-31decembrie 2006 venituri din contracte încheiate cu S.C. A. S.A. şi S.C. Z.C. S.R.L.,apreciate greşit de pârâtă ca fiind venituri din activităţi independente, deşi acesteasunt venituri din alte surse.
Însă, indiferent care ar fi statutul veniturilor respective, reclamantadatorează contribuţii la asigurările sociale de sănătate şi indiscutabil pe perioada înlitigiu nu le-a plătit, aşa că impunerea sumelor cu acest titlu este justă.
În acest context art.208 alin.3 şi art.211 alin.1 din Legea nr.95/2006,prevăd că asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii pentru toţi cetăţenii românicu domiciliul în ţară, iar art.257 alin.1 statuează obligaţia plăţii contribuţiei pentruasigurări sociale de sănătate de către toate categoriile de persoane asigurate, cuexcepţiile prevăzute de art.213 alin.1 din Legea nr.95/2006, între care nu seregăseşte situaţia reclamantei.În concluzie, Curtea a admis recursul în baza art.312 Cod procedură civilă, amodifica sentinţa, iar pe fond a respins acţiunea.
| ← Contencios fiscal. Închiriere imobil. Refacturarea... | Teren proprietate privată a statului. Procedura de concesionare... → |
|---|
