Teren proprietate privată a statului. Procedura de concesionare iniţiată de agenţia domeniilor statului. Excluderea competenţei instanţelor de contencios administrativ.
| Comentarii |
|
Teren proprietate privată a statului. Procedura de concesionare iniţiată deagenţia domeniilor statului. Excluderea competenţei instanţelor decontencios administrativ.Art. 4 din Legea nr. 268/2001,Art. 2 din H.G. nr. 626/2001
Agenţia Domeniului Statului nu se comportă ca o autoritate publică înraporturile cu celelalte subiecte de drept pentru concesionarea terenuriloraflate în domeniul privat al statului ci doar ca mandatar al statului, înnumele căruia acţionează pentru exercitarea drepturilor ce decurg dincalitatea de acţionar la societăţile comerciale. Coroborând dispoziţiile dincele două acte normative referitoare la atribuţiile ADS(art. 4 alin. 2 dinLegea nr. 268/2001, art. 2 din H.G. nr. 6266/2001) cu definiţia dată acesteia,ca fiind instituţie cu caracter financiar şi comercial, rezultă indubitabil că,pentru ipoteza dată, cenzura actelor cade în competenţa instanţelor de dreptcomercial, nu ale celor de contencios administrativ. Raporturile dintre părţisunt incluse în sfera dreptului privat şi nicidecum în sfera dreptului public,pentru a fi aplicabile dispoziţiile Legii nr.554/2004.
(Decizia nr. 1027/21 octombrie 2009)
Prin sentinţa nr.564/CAF din 14 aprilie 2009 Tribunalul Vâlcea - Secţiacomercială şi contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată dereclamanta C.S.M.C.V. în contradictoriu cu Agenţia Domeniilor Statului, a anulatactele administrative: procesul-verbal preliminar din data de 17.09.2008, decizia nr.4din 22.09.2008, procesul verbal nr.4 din 22.09.2008 şi procesul verbal de adjudecaredin 26.09.2008.
Prin aceeaşi sentinţă a respins cererea de obligare a pârâtului să reiaprocedura de licitare prin concesionarea terenului, obligând-o pe pârâtă să restituiereclamantei suma de 6785,19 lei garanţie şi 2380 lei valoarea caietului de licitaţie,precum şi să-i plătească suma de 4,3 lei ron cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa în sensul celor de mai sus, instanţa a reţinut că în datade 08.08.2008 într-un cotidian naţional şi în altul local a fost publicat anunţul deconcesionare a terenului cu destinaţie agricolă aflat în exploatarea SC A SA RMVÂLCEA, prin metoda licitaţiei cu strigare la sediul pârâtei, termenul depuneriidocumentelor de participare la licitaţie şi data deschiderii documentelor departicipare fiind 17.09.2008, ora 9.00..
Reclamanta, în termen, a cumpărat caietul de sarcini, a depus garanţia departicipare precum şi documentele de participare solicitate de iniţiatorul licitaţiei, înspeţă pârâta, însă a fost eliminată de la licitaţie cu motivarea că nu s-a prezentat laora fixată în anunţ..
În contextul celor arătate, instanţa a reţinut că potrivit pct.2.7 din caietul desarcini, neprezentarea ofertanţilor la ora şi data prevăzută în anunţul publicitarconduce la eliminarea acestora de la licitaţie, însă art.12 din Legea nr.219/2008privind regimul concesiunilor reglementează principiile care stau la baza selectăriiofertanţilor şi a încheierii contractelor de concesiune, astfel că măsura impusă deautoritatea publică prin caietul de sarcini nu era nici necesară, nici corespunzătoarenaturii contractului, ţinând seama că licitaţia publică prin natura ei reprezintă oprocedură care se succede în timp, presupunând scurgerea unei perioade de timppentru realizarea etapelor necesare ale acesteia.
Doar NOTA IV din caietul de sarcini, care nu impune prezentarea la oanumită oră, corespunde principiului proporţionalităţii, pentru că prezenţaobligatorie a ofertantului priveşte numai operaţiunile care sunt strict în sarcina sa,respectiv ofertarea redevenţei în condiţii de concurenţă prin strigare.
Prin urmare, eliminarea reclamantei a fost apreciată ca nelegală, în condiţiileîn care contravine principiilor legale enunţate mai sus.
Mai mult, prima instanţă a constatat că reprezentantul legal a fost prezent lasediul pârâtei în data de 17.09.2008 ora 8.57, aşa cum rezultă din ordinul dedeplasare certificat chiar de pârâtă prin semnătură şi ştampilă ( fila 27 dosar ).
S-a mai reţinut că nu există nici o dovadă că pârâta a anunţat ofertanţilorlocul unde se află comisia de licitaţie în cadrul sediului, fiind deci în culpă şi subacest aspect, iar eliminarea reclamantei după un criteriu formal a condus laîncălcarea liberei concurenţe, în condiţiile în care adjudecatoarea nu a avut cu cineconcura, celălalt ofertant neoferind redevenţa minimă din caietul de sarcini desprecare a avut cunoştinţă înainte de înscrierea la licitaţia publică cu strigare.
În schimb, s-a apreciat că petitul 5 din acţiune este neîntemeiat, deoarececonform art. 6 din Legea nr.219/1998 şi art. 18 din Legea nr. 268/2001, reluareaprocedurii de concesionare a terenului în litigiu rămâne la latitudinea sa.
Împotriva sentinţei, în termen legal a formulat recurs pârâta AgenţiaDomeniilor Statului, care a susţinut că:
1.- în mod greşit a fost respinsă excepţia necompetenţei teritoriale şifuncţionale a Tribunalului Vâlcea - secţia comercială şi contencios administrativfiscal, pentru că, potrivit art.5 Cod pr.civilă, cererea se face la instanţa domiciliuluipârâtului. Cum, art.4 din Legea nr.268/2001 defineşte Agenţia Domeniului Statuluica fiind o instituţie publică, cu caracter comercial şi financiar, ce intră în raporturide drept comercial cu persoane fizice sau juridice prin încheierea de contractepentru exploatarea eficienţă a terenurilor aflate în patrimoniu - terenul în cauzăfăcând parte din domeniul privat al statului -, cauza are caracter comercial, fiindu-iaplicabile dispoziţiile dreptului comun ce impun declinarea competenţei în favoareaTribunalului Bucureşti - secţia comercială.
2.- greşit a fost respinsă excepţia necompetenţei materiale a instanţei, pentrucă dacă s-ar fi reţinut că litigiul are caracterul unei acţiuni în contenciosadministrativ, cauza trebuia declinată în favoarea Curţii de Apel Piteşti - Secţia decontencios administrativ şi fiscal, în temeiul art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, datfiind faptul că pârâta este o instituţie publică centrală, aspect reţinut chiar şi decătre instanţa de fond.
3.- greşit a fost respinsă excepţia lipsei plângerii prealabile, reglementată deart.7 din Legea nr.554/2004;
4.- soluţia instanţei de fond s-a întemeiat pe disp.Legii nr.219/1998, careeste abrogată din data de 30.06.2006;
5.- hotărârea este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii (art.304 pct.9Cod pr.civilă), pentru că Legea nr.268/2001 şi HG nr.626/2001 constituie cadrullegal special incident activităţii pârâtei pentru concesionarea terenurilor cu destinaţieagricolă din domeniul privat al statului, nefiind aplicabile disp.OUG nr.54/2006 sauale Legii nr.219/1998, întrucât acestea privesc strict regimul contractelor deconcesiune de bunuri proprietate publică, din a cărei sferă nu face parte terenul înlitigiu. Or, relevante erau prevederile din caietul de sarcini, care prevedeaueliminarea ofertanţilor care nu s-au prezentat la ora şi data stabilită, motiv pentrucare excluderea reclamantului de la licitaţie a fost legală şi temeinică, cu atât maimult cu cât neprezentarea la ora fixată a fost consemnată în procesul preliminarnr.15778/17.09.2008, iar menţiunea din ordinul de deplasare aparţinereprezentantului reclamantei.
La data de 21 octombrie 2009, pentru când a fost amânată pronunţarea,intimata - reclamantă a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerearecursului ca nefondat, susţinând în esenţă că actele în speţă nu sunt comerciale, cărecurenta nu este autoritate publică centrală, că în speţă nu era nevoie să seformuleze plângere prealabilă, iar prima instanţă a dat o corectă rezolvare litigiului.
Examinând sentinţa, cu prioritate, prin prisma motivelor de recurs ce vizeazăexcepţia de necompetenţă a Tribunalului Vâlcea - secţia comercială şi contenciosadministrativ fiscal (motiv încadrat în disp.art.304 pct.3 Cod pr.civilă), Curteaconstată următoarele:
Iniţial, actul normativ care reglementa regimul concesiunilor, care avea învedere atât bunuri proprietate publică cât şi proprietate privată a statului, judeţului,oraşului sau comunei, a fost Legea nr.219/1998, abrogată însă anterior promovăriiacţiunii, prin OUG nr.34/2006, privind atribuirea contractelor de achiziţie publică,a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune deservicii.
În privinţa celorlalte contracte de concesiune de bunuri proprietate publică (altele decât cele prevăzute de OUG nr.34/2006) este aplicabil un alt act normativ:OUG nr.54/2006.
În speţă, aşa cum rezultă din anunţul de participare din 8.08.2008 publicat înRomânia Liberă şi Curierul de Vâlcea, ca şi din caietul de sarcini privindconcesionarea suprafeţei de teren de 590,14 ha, terenul în cauză se află în domeniulprivat al statului, ci nu în domeniul public pentru a-i fi aplicabile, după caz,dispoziţiile OUG nr.34/2006 sau OUG nr.54/2006 ( reţinându-se că Legeanr.219/2008 era abrogată deja prin OUG nr.34/2006, astfel încât în mod nelegal s-a făcut trimitere de către prima instanţă la acest act normativ). Fiind vorba despreun teren aflat în domeniul privat al statului, în speţă erau incidente dispoziţiile Legiinr.268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrareterenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţareaAgenţiei Domeniilor Statului şi ale HG nr.626/2001 pentru aprobarea Normelormetodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001. Or, art.4 din Legea nr.268/2001defineşte Agenţia Domeniilor Statului ca fiind instituţie de interes public cupersonalitate juridică, cu caracter financiar şi comercial, finanţată din surse extrabugetare, în subordinea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, având caatribuţii, printre altele: exercitarea în numele statului a prerogativelor dreptului deproprietate asupra terenurilor cu destinaţie agricolă aparţinând domeniului privat alstatului, gestionarea şi exploatarea eficientă a patrimoniului de stat, al căruiproprietar mandatat este, concesionarea sau arendarea terenurilor cu destinaţieagricolă aparţinând domeniului public sau privat al statului, aflate în exploatareasocietăţilor naţionale, a institutelor şi staţiunilor de cercetare şi producţie agricolă şia unităţilor de învăţământ agricol şi silvic. Şi în art.2 din HG nr.626/2001 se reiaudispoziţiile privitoare la calitatea de mandatar al ADS, ceea ce conduce la concluziacă această instituţie acţionează în numele statului, pentru exercitarea prerogativelorde acţionar al statului la societăţile comerciale.
Agenţia Domeniului Statului nu acţionează ca o autoritate publică înraporturile cu celelalte subiecte de drept pentru concesionarea terenurilor aflate îndomeniul privat al statului ci doar ca mandatar al statului, în numele căruiaacţionează pentru exercitarea drepturilor ce decurg din calitatea de acţionar lasocietăţile comerciale. Coroborând dispoziţiile din cele două acte normativereferitoare la atribuţiile ADS cu definiţia dată acesteia, ca fiind instituţie cu caracterfinanciar şi comercial, rezultă indubitabil că, pentru ipoteza dată, cenzura actelorcade în competenţa instanţelor de drept comercial, nu ale celor de contenciosadministrativ.
Raporturile dintre părţi sunt incluse în sfera dreptului privat şi nicidecum însfera dreptului public, pentru a fi aplicabile dispoziţiile Legii nr.554/2004.
Drept urmare, competenţa este stabilită potrivit dreptului comun, în speţăimpunându-se declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Bucureşti - secţiacomercială, dată fiind natura litigiului şi valoarea obiectului acestuia, de 145418,75lei - calculat după prevederile cap.4 (4.1), cap.5 (5.1.6.), după formula 21 kg. x0,5867 lei/kg x 590,14 ha x 20 ani.
Sintetizând considerentele de fapt şi de drept expuse, Curtea, a admisrecursul, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre competentă soluţionare la TribunalulBucureşti - secţia comercială, în a cărui rază teritorială îşi are sediul pârâta,observându-se faptul că s-a invocat această excepţie la primul termen de judecată dela fond.
| ← Contencios fiscal. Venituri din alte surse. Obligativitatea... | Obligarea autorităţii naţionale pentru restituirea... → |
|---|
