Contencios fiscal. Închiriere imobil. Refacturarea utilităţilor către locator. Regim fiscal aplicabil.
| Comentarii |
|
Contencios fiscal. Închiriere imobil. Refacturarea utilităţilor către locator.Regim fiscal aplicabil.Art. 126 alin. 2, art. 141, 147 alin. 1, 2, 7 lit. c), art.147 alin. 8 Cod fiscal;Art. 47 alin. 2 H.G. 44/2004
Persoanelor impozabile ce realizează venituri din închiriereaimobilelor (operaţiuni scutite de T.V.A. fără drept de deducere, cf. art. 126alin. 9 şi art. 141 alin.2 lit. e) Cod fiscal), cărora li se refacturează cheltuielilecu utilităţile de către chiriaş, le este aplicabil regimul mixt definit de art. 147alin. 1 Cod fiscal, urmând a avea dreptul de deducere al taxei printr-uncalcul pro-rata, potrivit alin. 2 al aceluiaşi text de lege.
Excluderea de la calculul pro-rata priveşte exclusiv operaţiunileimobiliare accesorii activităţii principale, conform art.147 alin.7 lit.c Codfiscal, în a cărui noţiune în mod evident nu pot fi circumscrise cheltuielilecu utilităţile ( art. 44 alin. 2 din H.G. nr. 44/2004) pentru care există drept dededucere al TVA-ului.
(Decizia nr. 918 din 7 octombrie 2009)
Prin sentinţa nr. 855/16 iunie 2009 Tribunalul Vâlcea - secţiacomercială şi de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată dereclamanta S.C. M-P S.R.L. prin care solicita, în contradictoriu cu Direcţia Generalăa Finanţelor Publice a Judeţului V., modificarea în parte a Deciziei nr.72/1.09.2008,în sensul admiterii contestaţiei pentru suma de 688 lei şi 5.101 lei, sume pe care nule datorează bugetului de stat.
Pentru a se pronunţa în sensul celor de mai sus, instanţa a reţinut că în perioada verificată operatorul economic a realizat atât venituri scutite fără dreptde deducere cât şi venituri impozabile cu drept de deducere, fiind o persoanăimpozabilă cu regim mixt, motiv pentru care organele de inspecţie fiscală aucalculat corect pro-rate definitive pe anul 2007 şi trimestrul I al anului 2008,rezultând diferenţe de TVA deductibilă în sumă de 224 lei la data de 31 martie2008, pentru care au calculat şi majorări de întârziere în sumă de 464 lei.
Împotriva sentinţei în termen legal a formulat recurs reclamanta care asusţinut că instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii, prin consemnareagreşită a concluziilor formulate de reprezentantul său, deşi acesta a susţinut că esteexclus calculul pro-rata, iar argumentele primei instanţe sunt preluate dinmotivarea intimatei. Expertiza a fost tratată superficial, deşi concluziile erau în senscontrar soluţiei adoptate, fără a se analiza susţinerile recurentei privind aplicareadisp.art.147 alin.3 - 4 Cod fiscal şi art.147 alin.7 lit.c Cod fiscal coroborat cu art.47alin.2 din Normele Metodologice din aplicarea Codului fiscal.
S-a mai susţinut că hotărârea este nelegală pentru că nu a luat înconsiderare concluziile raportului de expertiză din care rezulta că recurenta nu eraobligată la calcularea pro-rata, iar prin răspunsul la obiecţiuni îşi păstrează aceleaşiconcluzii, stabilind că trebuie aplicare disp.art.147 alin.7 lit.c Cod fiscal careexclude la calculul pro-rata valoarea operaţiunilor prevăzute la art.141 alin.2 lit.a şib, precum şi operaţiunile imobiliare în măsura în care acestea sunt accesorii aleactivităţii principale.
Examinând sentinţa prin prisma criticilor formulate, încadrate îndisp.art.304 pct.8 şi 9 Cod pr.civilă, cât şi sub toate aspectele în temeiul art.3041Cod pr.civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat.
Astfel, potrivit disp.art.147 alin.1 Cod fiscal persoana impozabilă carerealizează sau urmează să realizeze atât operaţiuni care dau drept de deducere, cât şioperaţiuni care nu dau drept de deducere este denumită în continuare persoanăimpozabilă cu regim mixt, iar potrivit alin.2 dreptul de deducere a taxei pentruaceasta se realizează printr-un calcul pro-rata.. Potrivit disp.art.147 alin.7 lit.c) Codfiscal se exclud din calculul pro-rata valoarea operaţiunilor prevăzute la art. 141alin. (2) lit. a) şi b), precum şi a operaţiunilor imobiliare, altele decât cele prevăzutela lit. a), în măsura în care acestea sunt accesorii activităţii principale. Raportat laaceastă dispoziţie expresă a legii trebuie clarificat aspectul ce ţine de stabilirearegimului fiscal aplicabil persoanelor impozabile ce desfăşoară activităţi deînchiriere bunuri imobile, ce sunt operaţiuni impozabile fără drept de deducere, încondiţiile în care li se refacturează cheltuielile de utilităţi.
Or, chiar reclamanta a recunoscut practic că îi este aplicabil regimulmixt cât timp realizează operaţiuni atât cu drept de deducere cât şi fără drept dededucere, însă apreciază nejustificat că regimul mixt priveşte doar existenţa unoractivităţi din care una să fie scutită de taxă. Din chiar înregistrările recurentei reiesefaptul că începând cu luna septembrie 2007 a realizat venituri din chirii care înconformitate cu prevederile art.141 alin.2 lit.e Cod fiscal sunt venituri scutite fărădrept de deducere conform art.126 alin.9 Cod fiscal, pentru ca în perioadaseptembrie 2007 -. martie 2008 să deducă TVA pentru cheltuielile cu utilităţilerefacturate de chiriaşi dar şi din achiziţionarea în regim de leasing a unui autoturism,pentru care exista drept de deducere a TVA-ului.
Ca urmare, în mod corect s-a apreciat de către organele de inspecţiefiscală că atât timp cât s-au realizat venituri scutite fără drept de deducere cât şivenituri impozabile cu drept de deducere, operatorul economic este o persoanăimpozabilă cu regim mixt, urmând a avea drept de deducere a taxei pro-rata.Excluderea de la calculul pro-rata priveşte exclusiv ( conform art.147 alin.7 lit.cCod fiscal), doar operaţiunile imobiliare accesorii activităţii principale, în a căruinoţiune în mod evident nu pot fi circumscrise cheltuielile cu utilităţile, pentru careexistă drept de deducere al TVA-ului (sens în care a şi procedat reclamanta).
Cum operaţiunea în cauză nu apare printre cele prevăzute la art.141Cod fiscal ca fiind scutite de TVA, iar atât furnizorii cât şi recurenta au înscris taxape valoarea adăugată pe facturile emise, în mod evident aceasta reprezintă opersoană impozabilă cu regim mixt, căruia i se aplică modul de calcul pro-rata.
De altfel, contrar susţinerilor recurentei, art.47 alin.2 din Normelemetodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin HG nr.44/2004, prevăd,în aplicarea disp.147 alin. (7) lit. c) din Codul fiscal, ce anume constituie operaţiuniimobiliare şi anume operaţiuni de livrare, închiriere, leasing, arendare, concesionareşi alte operaţiuni similare efectuate în legătură cu bunurile imobile, între acesteaneînscriindu-se cheltuielile cu utilităţile unui imobil.În consecinţă, pentru considerentele de fapt şi de drept expuse, reţinându-se că în speţă erau aplicabile şi disp.art.147 alin.8 Cod fiscal, în sensul deducerii TVAprin calcul pro-rata, Curtea a respins recursul ca nefondat, în temeiul art.312 alin.1Cod pr.civilă.
| ← Procedura insolvenţei. Întocmirea tabelului definitiv al... | Contencios fiscal. Venituri din alte surse. Obligativitatea... → |
|---|
