Clauze abuzive contract credit. Excepţia inadmisibilităţii restituirii prestaţiilor
| Comentarii |
|
Cazul declarării ca abuzive a unei clauze din contractul de credit.
Contractul de împrumut - şi ca varietate contractul de credit - împrumut de consumaţie - este prin natura lui un contract cu executare uno ictu. Faptul că banca îşi asumă o obligaţie care se execută dintr-o dată iar cealaltă parte îşi asumă o obligaţie de restituire succesivă nu face ca natura contractului să fie succesivă. Contractul nu poate, în nici un caz, avea natură dublă - cu executare dintr-o dată pentru o parte şi cu executare succesivă pentru cealaltă parte. Restituirea creditului cu dobânda în rate lunare nu este decât o modalitate de executare a obligaţiei, obligaţia de restituire fiind unică, ratele succesive alcătuind prin natura lor un tot unitar.
Ca urmare a constatării nulităţii unor clauze - nulitate parţială, se naşte şi obligaţia de restituire a ceea ce s-a prestat în temeiul clauzelor respective, nulitatea producând efecte retroactive de la data încheierii contractului.
Prin sentinţa nr.138 din 13 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Dolj - Secţia a Il-a Civilă a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii N.L.I. şi N.E. în contradictoriu cu pârâta SC V. ROMÂNIA SA. S-a constatat abuzivă clauza prevăzută la art. 5 lit. a. din convenţia de credit nr. 0111756/20.07.2007 şi, în consecinţă, s-a dispus anularea acestei clauze. A fost obligată pârâta la restituirea comisionului de risc încasat până la data de
01.11.2010, în cuantum de 6211 CHF, în echivalent lei la data plăţii efective şi la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel pârâta criticând-o ca nelegală şi netemeinică invocând, printre altele, că instanţa de fond a respins în mod greşit excepţia inadmisibilităţii cererii referitoare la restituirea prestaţiilor.
Curtea apreciază că prima instanţă a soluţionat corect excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere referitor la restituirea prestaţiilor,
Contractul de împrumut - şi ca varietate contractul de credit - împrumut de consumaţie - este prin natura lui un contract cu executare uno ictu. Faptul că banca îşi asumă o obligaţie care se execută dintr-o dată iar cealaltă parte îşi asumă o obligaţie de restituire succesivă nu face ca natura contractului să fie succesivă. Contractul nu poate, în nici un caz, avea natură dublă - cu executare dintr-o dată pentru o parte şi cu executare succesivă pentru cealaltă parte. Restituirea creditului cu dobânda în rate lunare nu este decât o modalitate de executare a obligaţiei, obligaţia de restituire fiind unică, ratele succesive alcătuind prin natura lor un tot unitar. O altă interpretare ar fi chiar în defavoarea băncii deoarece ar însemna ca în cazul anulării întregului contract consumatorul să fie scutit de plata ratelor ulterioare, iar banca să nu îşi poată recupera creditul acordat.
Deci, ca urmare a constatării nulităţii unor clauze - nulitate parţială, se naşte şi obligaţia de restituire a ceea ce s-a prestat în temeiul clauzelor respective, nulitatea producând efecte retroactive de la data încheierii contractului.
Este fără suport susţinerea apelantei că dacă numai banca ar fi obligată la restituirea sumelor deja achitate, s-ar crea o situaţie inechitabilă, caracterizată juridic prin îmbogăţirea fără justă cauză a reclamanţilor. Banca va restitui ceea ce a încasat fără just temei, în baza unor clauze nule, care nu produc nici un efect, încât împrumutaţii nu ajung la o îmbogăţire fără justă cauză. Pentru sumele acordate cu titlu de împrumut banca a încasat şi încasează dobândă, aceasta fiind echivalentul folosinţei sumelor acordate prin contractul de credit
Argumentele apelantei privind posibilitatea instanţei de a modifica clauzele contractuale sau a desfiinţa contractul cu daune interese nu au suport legal. Instanţa nu poate să modifice clauzele abuzive, ci poate doar să le constate nule şi neproducătoare de nici un efect pentru consumator, cu consecinţa restituirii prestaţiilor efectuate în temeiul clauzei nule. Potrivit art. 6 şi 13 din Legea nr. 193/2000, instanţa poate doar să oblige profesionistul să modifice clauzele abuzive din toate contractele în curs de executare sau să le elimine total. Potrivit CJUE, instanţa naţională nu poate modifica conţinutul unei clauze abuzive care figurează într-un contract încheiat între un vânzător sau un furnizor şi un consumator. Atunci când constată existenţa unei astfel de clauze, instanţa naţională trebuie să dispună că aceasta nu se aplică (Hotărârea în cauza C-618/10 Banco Espanol de Credito SA/Joaquin Calderon Camino)
Deci instanţa nu era competentă să stabilească noul cadru contractual, pe care ambele părţi ar fi avut libertatea să îl accepte sau nu, aşa cum susţine apelanta.
(Decizia nr. 132 din 26 septembrie 2012 - Secţia a Il-a civilă, rezumat judecător Nicoleta Ţăndăreanu).
| ← Clauze abuzive. Comisionul de risc în contractul de credit. | Servitute de trecere convenţională - gratuită. → |
|---|
