Contract de comision. Rezoluţiune
| Comentarii |
|
Telexul apelantei nu poate fi considerat un acord de rezoluţiune al contractului de comision, întrucât şi după acest telex reclamanta a mai livrat o cantitate de marfă pârâtei.
(Secţia comercială, decizia nr. 372/1995)
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, reclamanta Societatea Comercială “P.” - S.R.L. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta Societatea Comercială “M.” - S.A. Bucureşti, solicitând a se dispune obligarea pârâtei la: 131.536.224 lei, cu titlu de preţ; 61.383.570 lei, dobânzi bancare plătite pentru credite restante; 96.250.000 lei, cu titlu de daune; 2.799.237 lei, cheltuieli de judecată.
Ulterior, acţiunea a fost modificată, reclamanta solicitând rezilierea contractului, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară, obligarea pârâtei la 157.633.570 lei, daune interese şi la cheltuieli de judecată.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională pentru plata sumei de
144.552.000 Iei, cu titlu de garanţie de bună execuţie, a sumei de 31.264.579 lei, reprezentând cheltuieli de expediere, descărcare, pilotaj, transport şi depozit, precum şi a dobânzilor bancare şi a penalităţilor de întârziere aferente.
Prin sentinţa civilă nr. 260 din 9.02.1995, Tribunalul Bucureşti a admis, în parte, acţiunea principală şi cererea reconvenţională şi a dispus: rezilierea contractului de comision; obligarea pârâtei la restituirea cantităţii de 4.419 t zahăr echivalent calitativ celui livrat sau plata contravalorii acestuia de 131.536.224 lei, cu dobânda legală de 6% pe an, aferentă acestei sume; obligarea pârâtei la 13.271.162,40 lei, cheltuieli de judecată.
Reclamanta-pârâtă a fost obligată la 31.264.579 lei, cheltuieli de transport şi depozit, precum şi la penalităţi de 0,4% pe zi, aferente debitului de 31.264.579 lei, plus 10.000 lei, cheltuieli de judecată.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta.
Curtea de Apel Bucureşti a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că telexul apelantei nu poate fi considerat un acord de rezoluţiune al contractului de comision, întrucât şi după acest telex reclamanta a mai livrat o cantitate de zahăr pârâtei.
S-a mai reţinut că, cantitatea de zahăr descărcată este cea livrată şr facturată, pârâta neformulând obiecţiuni cu privire la cantitate.
Cu privire la garanţia bancară, s-a considerat că aceasta trebuie constituită conformart. 15 din contract, pentru repararea prejudiciului cauzat prin neexecutarea sau prin executarea necorespunzătoare a obligaţiei comisionarului şi, deşi reclamanta a prezentat scrisoare de garanţie bancară, pârâta nu a luat măsuri pentru constituirea garanţiei de bună execuţie.
S-a reţinut, de asemeni, că dobânzile bancare solicitate de pârâtă nu au fost acordate, întrucât acestea nu au fost dovedite.
Notă: Soluţia a fost menţinută prin decizia nr. 400/1996 a Curţii Supreme de Justiţie - secţia comercială.
| ← Contract de comision. Răspunderi | Contract de comision. Sume certe, lichide şi exigibile → |
|---|
