Contract de vânzare-cumpărare. Penalităţi de întârziere.
| Comentarii |
|
Clauza penală
Dacă părţile nu au stabilit penalităţi de întârziere prin convenţia comercială încheiată, nu au dreptul de a le obţine.
(Secţia comercială, decizia nr. 110/1995)
Prin cererea înregistrată Ia Tribunalul Bucureşti, reclamanta Societatea Comercială “D.A.” S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Societatea Comercială “A.” - S.A. Buftea, solicitând a se dispune obligarea pârâtei la 57.600.075 lei, reprezentând preţ marfă; şi 31.925.228 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere în plată plus cheltuieli de judecată.
în motivarea acţiunii, s-a arătat că pârâtei i s-a livrat o cantitate de şrot de soia import India, aceasta plătind o parte din marfă, rămânând neplătită suma solicitată, la care se adaugă penalităţi de întârziere şi cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 975 din 30.11.1994, Tribunalul Bucureşti a admis acţiunea, aşa cum a fost formulată şi a obligat pârâta la sumele menţionate, cu titlul arătat.
împotriva sentinţei a declarat apel pârâta.
Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul şi a înlăturat obligarea pârâtei la plata penalităţilor, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a se pronunţa astfel, s-a reţinut că factura nr. C 68.708.49/29.11.1993 nu cuprindea date referitoare la scadenţă şi că în caz de neachitare se percep penalităţi, precum şi că nu există contract sau comandă de livrare.
S-a mai reţinut că părţile n-au stabilit penalităţi în cadrul convenţiei încheiate.
De asemeni, s-a arătat că art. 47 din Codul comercial prevede că telegrama face probă, dar în speţă nu s-a pus problema modalităţii de probare, ci a faptului că părţile n-au convenit, potrivit Legii nr. 76/1992, cu privire la penalităţile de întârziere în decontare.
S-a mai arătat că, potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 76/1992, modificată prin Legea nr. 43 din 29.07.1993, “în convenţiile comerciale dintre agenţii economici, indiferent de forma în care acestea se încheie, părţile au obligaţia de a prevedea penalităţi de întârziere în decontare de minimum 0,15% pentru fiecare zi de întârziere, în afara altor penalităţi contractuale ce pot fi stipulate”, din acest text rezultând clar că indiferent de forma în care se încheie convenţia, pentru ca partea să fie îndreptăţită la penalităţi de întârziere în plată, părţile au obligaţia de a prevedea aceste penalităţi de minimum 0,15% pentru fiecare zi de întârziere, în afară de alte penalităţi pe care părţile le pot stabili în contract.
Părţile nu au stabilit prin convenţia comercială încheiată penalităţi de întârziere în plată, legea nedându-le dreptul de a le obţine.
Notă: Soluţia a fost menţinută prin decizia nr. 461/1995 a Curţii Supreme
de Justiţie - secţia comercială.
| ← Contract de vânzare-cumpărare. Penalităţi de întârziere. | Contract de vânzare-cumpărare. Penalităţi de întârziere. → |
|---|
