Contract de vânzare-cumpărare. Penalităţi de întârziere.

Caracterul dispoziţiilor Legii nr. 76/1992

Dispoziţiile supletive ale Legii nr. 76/1992, fiind facultative, aplicarea se impune numai în cazul în care din conţinutul raportului juridic rezultă, fără echivoc, că părţile au înţeles să se supună prevederilor acestei legi.

(Secţia comercială, decizia nr. 331/1995)

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Ialomiţa, reclamanta Societatea Comercială “C.” - SA. Urziceni a chemat în judecată pe pârâta Societatea Comercială “A.” - S.A. Manaşia, solicitând a se dispune obligarea pârâtei la 73.079.749 lei, penalităţi de întârziere în plata preţului produselor livrate şi cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 15/19.01.1995, Tribunalul Ialomiţa a admis acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumei solicitate, precum şi la 10.000 lei, cheltuieli de judecată.

împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta.

Curtea de Apel Bucureşti - secţia comercială a admis apelul şi a schimbat sentinţa Tribunalului Ialomiţa, în sensul respingerii acţiunii, obligând reclamanta la 5.000 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere în plata preţului, nu-şi are temei, în lipsa unei clauzei penale pentru sancţionarea neîndeplinirii obligaţiilor contractuale.

Aplicarea penalităţilor din Legea nr. 76/1992, peste voinţa părţilor, încalcă principiul consensualismului, prevăzut de art. 942 şi art. 1242 Cod civil.

S-a arătat că, Legea nr. 76/1992 reglementează raporturi juridice comerciale ce fac parte din dreptul privat, ale cărui norme au, în principiu, un caracter supletiv, aceasta însemnând că părţile sunt libere să stipuleze în contract drepturile şi obligaţiile ce decurg din aceste raporturi.

Dispoziţiile supietive ale Legii nr. 76/1992, fiind facultative, aplicarea lor se impune numai în cazul în care din conţinutul raportului juridic rezultă, fără echivoc, că părţile au înţeles să se supună prevederilor acestei legi.

în cazul în care părţile nu au convenit asupra unor penalităţi, acestea nu se aplică de drept, întrucât contractul nu se poate considera implicit completat, în sensul sancţionării debitorului cu plata de penalităţi.

Notă: Soluţia a fost menţinută prin decizia nr. 911/1995 a Curţii Supreme de Justiţie - secţia comercială.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Contract de vânzare-cumpărare. Penalităţi de întârziere.