Contract de vânzare-cumpărare. Preţ. Devalorizarea monedei naţionale
| Comentarii |
|
Devalorizarea monedei interne în raport de moneda de plată prevăzută în contractul extern nu este de natură să modifice preţul facturat, în lipsa unei convenţii a părţilor.
(Secţia comercială, decizia nr. 382/1995)
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, reclamanta Societatea Comercială “M.M.G.M.Y.E.” - S.A. a chemat în judecată pe pârâta Societatea Comercială “A. &Co I.” - S.R.L. Bucureşti, solicitând a se dispune obligarea pârâtei la plata a 49.505,4 USD, cu dobânzi legale pentru întârzierea plăţii; înfiinţarea unei popriri asigurătorii asupra sumelor deţinute în cont la Bankcoop - S.M.B.
S-a arătat că, în executarea relaţiilor comerciale încheiate cu pârâta, acesteia i s-a livrat drojdie de bere, în valoare totală de 150.813,20 USD, rămânând neachitată suma de 49,505,40 USD, astfel că pârâta datorează această sumă, cu dobânzi legale de 6% pe an, de la introducerea acţiunii şi până la achitarea debitului, şi cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 627/6.10.1994, Tribunalul Bucureşti - secţia comercială a admis acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumei de
49.505,40 USD, la cursul din ziua plăţii, cu dobânzi de 6% pe an şi 4.899.881 lei, cheltuieli de judecată.
A fost admisă şi cererea privind înfiinţarea unei popriri asigurătorii asupra contului pârâtei la Bankcoop, până la limita sumei admise.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta.
Curtea de Apel Bucureşti a respins apelul pârâtei, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că raporturile contractuale de vân-zare-cumpărare intervenite între părţi nu s-au încheiat sub forma înscrisului unic, elementele esenţiale ale contractului: cantitatea predată şi preţul produselor determinându-se în raport cu actele de livrare, facturile emise de vânzător, corespondenţa dintre părţi, dispoziţiile de plată etc.
S-a arătat că, potrivit facturilor, preţul unitar practicat a fost de 480 U.S.D./tonă, la care se adăugau cheltuieli de transport, asigurare, iar cumpărătoarea a fost de acord cu acest preţ, prin faptul acceptării mărfii fără obiecţiuni şi prin achitarea unei părţi din preţ, refuzul plăţii diferenţei nefiind întemeiat.
Susţinerea apelantei că preţul produselor nu este de 480 USD/tonă, ci este variabil în funcţie de preţul în lei, nu poate fi primită, întrucât preţul din contractul extern a fost un preţ ferm (480 USD/t).
Apelanta trebuie să ţină seama de acest preţ la stabilirea preţului de desfacere a produsului pe piaţa internă, devalorizarea monedei interne
în raport de moneda de plată prevăzută în contractul extern nefiind de natură să modifice preţul facturat, în lipsa unei convenţii a părţilor.
S-a reţinut, de asemeni, că nu s-a dovedit că vânzătoarea ar fi acceptat riscul devalorizării leului, între părţi neexistând o clauză asiguratorie în acest sens.
Notă: Soluţia a fost menţinută prin decizia nr. 59/1997 a Curţii Supreme
de Justiţie - secţia comercială.
| ← Contract de vânzare-cumpărare. Vicii aparente. Art. 70 alin. 2... | Contract de vânzare-cumpărare. Preţ. Marfă returnată pentru... → |
|---|
