Contract de vânzare-cumpărare. Vicii aparente. Art. 70 alin. 2 Cod comercial
| Comentarii |
|
Natura viciului - aparent sau ascuns, la o marfă - trebuie considerată în raport de capacitatea şi cunoştinţa obişnuită a oamenilor.
Viciile ascunse trebuie denunţate în termen de 2 zile de la descoperirea lor.
(Secţia comercială, decizia nr. 73/1994)
Prin sentinţa civilă nr. 1.638/10.03.1992, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamanta societatea comercială “P.C.F.” S.R.L. împotriva pârâtei societatea comercială “M.I.” - S.R.L., precum şi cererea de chemare în garanţie formulată de aceasta împotriva S.C. “M.G.”- S.R.L., cu motivarea că reclamanta nu a dovedit susţinerile sale, instanţa nu era obligată ca, din oficiu, să facă probe pentru o parte din proces, iar două din înscrisurile depuse la dosar sunt contradictorii, solicitarea reclamantei de a fi obligată pârâta la 1.372.800 lei, contravaloare produse necorespunzătoare calitativ fiind nefondată.
A fost respinsă, ca fiind fără obiect, cererea de intervenţie formulată de S.C. “R.”- S.R.L., cu obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată efectuate de pârâta în garanţie şi intervenientă.
împotriva sentinţei menţionate a declarat recurs reclamanta.
Tribunalul Bucureşti - secţia comercială, prin decizia civilă nr. 720/4.08.1992, în majoritate, a respins recursul declarat, reţinând că reprezentantul reclamantei, el însuşi asociat, a ridicat cu chitanţă de la sediul pârâtei bere în valoare de 1.372.800 lei, în chitanţă fiind specificat că marfa corespunde cu termenul de garanţie înscris pe cutiile de bere, preluare ce nu este specifică unui comerciant, firma cumpărătoare asumându-şi riscurile imposibilităţii de desfacere a unei mărfi necorespunzătoare calitativ.
S-a mai reţinut că, atâta vreme cât cutiile prezentau bombare, viciile mărfii erau aparente, fiind aplicabile dispoziţiile art. 1353 Cod civil, potrivit cărora importatorul nu este răspunzător, pentru viciile aparente despre care cumpărătorul a putut să se convingă.
S-a mai reţinut că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 70 Cod comercial, acest text prevăzând denunţarea viciilor aparente sau ascunse în situaţia în care marfa provine dintr-o altă piaţă, adică dintr-o altă localitate decât aceea în care o primeşte cumpărătorul.
S-a apreciat că, faţă de împrejurările arătate, analiza amplă a înscrisurilor cu care recurenta a intenţionat să facă dovada calităţii necorespunzătoare a produselor, nu se mai impunea.
în opinie separată, unul din membrii completului de judecată a fost pentru admiterea recursului şi casarea sentinţei, cu reţinerea cauzei, în vederea efectuării unei expertize tehnice, care să stabilească eventuala necorespundere calitativă a mărfii, în speţă fiind aplicabile dispoziţiile art. 70 alin. 2 Cod comercial şi nu cele ale art. 1352 Cod civil.
Reclamanta a declarat recurs, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 11 din Codul de procedură civilă.
Curtea, examinând hotărârile pronunţate, în raport de motivele invocate, a reţinut că reclamanta a preluat de la sediul pârâtei bere, în total 880 cartoane, în valoare de 1.372.800 lei, preţ pe care l-a achitat.
Din înscrisul numit “chitanţă”, întocmit cu acest prilej între pârâta vânzătoare şi recurenta cumpărătoare, rezultă că berea a fost probată de cumpărătoare în raport numai de termenul de valabilitate înscris pe ambalaj, respectiv pe cartoanele în care se aflau cutiile de bere.
Natura viciului, aparent sau ascuns, la o marfă, trebuie considerată însă în raport de capacitatea şi cunoştinţa obişnuită a oamenilor, atribute în raport de care delegatul recurentei reclamante - indiferent de calitatea sa de asociat, a preluat cutiile cu bere, pe care era înscrisă încadrarea mărfii în termenul de garanţie.
O inspecţie prealabilă a mărfii nu-i răpeşte cumpărătorului dreptul de a reclama în urmă, în cazul în care descoperă vicii oculte.
S-a reţinut că la o zi după preluarea de la vânzător, recurenta cumpărătoare a descoperit că marfa este necorespunzătoare calitativ, prilej cu care a fost invitată pârâta a se deplasa şi a constata aceasta.
Ulterior, prin buletin de analiză sanitară al Centrului de Medicină Teiuş, s-a confirmat ştiinţific că marfa livrată nu corespunde calitativ normelor Ministerului Sănătăţii, aceasta prezentând depuneri de sediment în timp, miros şi gust acrişor, necaracteristice şi nespecifice produsului respectiv.
Buletinul de analiză nu are concluzii contradictorii cu procesul verbal întocmit de Laboratorul Fitosanitar de pe lângă Ministerul Agriculturii.
Faţă de cele arătate, curtea a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 70 alin. 2 Cod comercial, potrivit cărora singura condiţie ce se impune a fi îndeplinită este denunţarea viciilor ascunse în termen de 2 zile de la descoperirea lor, condiţie care este întrunită.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 316 cu referire la dispoziţiile art. 296 Cod procedură civilă, recursul a fost admis, hotărârile au fost casate, iar, pe fond, acţiunea a fost admisă, pârâta fiind obligată la plata preţului mărfii şi a cheltuielilor de judecată.
Consecinţă a admiterii acţiunii principale a fost admisă şi cererea de chemare în garanţie a pârâtei S.C. “M.G.” - S.R.L., care a fost obligată la plata de despăgubiri şi cheltuieli de judecată.
Pârâta, căzând în pretenţii, ca urmare a admiterii acţiunii, cererea de intervenţie formulată în condiţiile art. 49 alin. 2 Cod procedură civilă, i-a fost respinsă.
| ← Contract internaţional de transport auto de mărfuri.... | Contract de vânzare-cumpărare. Preţ. Devalorizarea monedei... → |
|---|
